Dragii mei frati ortodocsi,
Se stie ca lupta cu diavolul are multe fatete... Una din acestea este ca diavolul amageste pe unii oameni, facandu-i sa creada ca vorbesc cu sfintii, sau chiar cu Mantuitorul etc., pe altii dandu-le ganduri si le sopteste ca ar fi descoperiri dumnezeiesti... Tebuie sa luam aminte sa nu fim inselati nici de diavoli, dar nici de acesti oameni inselati de diavoli...
Despre aceasta vorbeste si parintele nostru Antonie cel Mare:

Deci, incepind si pasind pe calea faptei bune, la cele dinainte, nimeni sa nu se intoarca la cele dinapoi, ca femeia lui Lot; mai ales ca Domnul a zis: Nimeni punind mina pe plug si intorcindu-se inapoi, este indreptat spre Imparatia cerurilor. Iar a se intoarce nu este altceva decit ca s-a cait si cugeta iarasi la cele lumesti. Deci, sa nu va temeti, auzind de fapta buna, nici sa va mirati de numele ei ca de ceva nou, ca nu este departe de noi, nici sta afara de noi; ci lucrul este in noi si lesnicioasa este lucrarea, numai daca vom voi.
Elinii se duc in departate calatorii si trec mari, ca sa invete carte, iar noi nu avem trebuinta a ne duce pentru imparatia cerurilor nici peste mari a trece, pentru fapta buna; caci Domnul a zis: Imparatia cerurilor este inauntrul vostru. Deci, fapta cea buna are trebuinta de singura vointa voastra, fiindca in noi este si din noi se alcatuieste; pentru ca sufletul fiind dupa fire nematerial, asa se alcatuieste si fapta buna. Ea, dupa cum s-a facut, asa ramine, daca s-a facut bine si drept.
Pentru aceasta Isus al lui Navi, poruncind poporului, a zis: indreptati-va inimile voastre catre Domnul Dumnezeul lui Israil. Iar Ioan a zis: Drepte faceti cararile voastre. Pentru ca, a fi drept sufletul, aceasta este nematerialitatea lui dupa fire, cum s-a zidit; si iarasi, cind se abate si in razvratire vine, atunci se zice rautatea sufletului.
Deci, nu este greu lucru: ca de vom ramine dupa cum ne-am facut, atunci sintem in fapta buna; iar daca vom gindi cele rele, ca niste rai vom fi judecati. Daca din afara ar fi trebuit a cistiga lucrul, greu cu adevarat ar fi fost; iar daca este in noi, sa ne pazim pe noi insine de gindurile cele intinate, si luind sufletul ca pe un amanet, sa-l pazim Domnului; ca si El sa-si cunoasca faptura Sa, fiind asa precum l-a facut. Apoi asa sa ne fie nevointa, ca sa nu ne tiranizeze minia, nici sa ne stapineasca pofta, caci scris este: Minia barbatului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu, iar pofta zamislindu-se, naste pacatul si pacatul savirsindu-se, naste moarte.
Astfel petrecind noi, sa ne trezim cu intemeiere si, dupa cum este scris, sa ne pazim inima noastra cu toata strajuirea; ca avem vrajmasi cumpliti si prea mesteri, pe raii diavoli, si contra lor ne este lupta, precum zice Apostolul: Lupta noastra nu este impotriva singelui si a trupului, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapiniilor, impotriva stapinitorilor acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sint in vazduhuri.
Deci, mare este numarul lor in vazduh, impotriva noastra si nu sint departe de noi; apoi intre dinsii este mare deosebire, iar pentru firea si deosebirea lor puternic trebuie sa fie cuvintul; deci, de la altii mai mari decit noi trebuie sa cautam o sfatuire ca aceasta; iar ceea ce acum ne sileste pe noi, este a cunoaste numai maiestriile lor impotriva noastra.
Mai intii sa cunoastem aceasta, cum ca vrajmasii nu se numesc "diavoli", adica rai, pentru ca asa au fost facuti ei; caci Dumnezeu n-a facut nici un lucru rau, ci i-a facut buni; dar dupa ce au cazut din cereasca intelepciune, tavalindu-se imprejurul pamintului, pe elini i-au amagit prin naluciri, iar pentru noi crestinii pizmuindu-ne, toate le misca, vrind sa ne impiedice de la inaltarea la ceruri; ca sa nu ne suim noi acolo de unde au cazut ei.
Pentru care este trebuinta de multa rugaciune si pustnicie, ca luind cineva prin Duh darul deosebirii duhurilor, sa poata cunoaste cele despre ei, adica anume care dintr-insii sint mai putin rai si care mai rai, cum si pentru ce mestesugiri are sirguinta fiecare dintr-insii; apoi cum fiecare din ei se rastoarna si se scoate din om, caci multe sint vicleniile lor si pornirile bintuielilor lor.
Fericitul apostol si cei ca si dinsul, stiind unele ca acestea, zicea pe drept ca noi nu stim invataturile lui; de aceea, din acelea ce ne-am iscusit, sintem datori a ne indrepta unii pe altii. Deci, eu din parte-mi, avind cercare si iscusire ca un fiu al lui, zic ca diavolii cind vad pe crestini, si mai ales pe monahi, fiind iubitori de osteneala si sporind in fapte, intii ii ispitesc, punindu-le sminteli aproape de cararile lor, iar smintelile lor sint gindurile cele rele.
Dar nu se cade sa ne temem de ingrozirile lor, caci prin ruga-ciuni, postiri si prin credinta intru Domnul, acelea cad indata; insa si dupa ce cad, nu inceteaza, ci iarasi se apropie cu maiestriile si vicleniile, caci, daca cu inalta placere nu pot sa amageasca inima, navalesc asupra-ne intr-alt fel; de aceea, formind naluciri, cauta a ne infricosa: se prefac in chip de femei, de fiare, de tiritoare, de marimi ale trupurilor, de multime a ostasilor.
Dar nici asa nu se cade a ne teme de nalucirile acestora, caci nimic nu sint si repede pier; mai ales daca cineva se ingradeste cu credinta si cu semnul Sfintei Cruci. Apoi sint indrazneti si foarte obraznici, caci daca o data se biruiesc, iarasi vin cu alt chip asupra-ne; se prefac in vrajitori si spun mai inainte cele ce au sa se intimple dupa citeva zile si se arata inalti, ajungind pina la acoperisuri, si infricosatori cu marimea, ca astfel pe cei care n-au putut sa-i ama-geasca cu gindurile, macar prin niste naluciri ca acestea sa-i ra-peasca pe furis; iar daca si acum vor afla sufletul intemeiat cu credinta si cu nadejdea pocaintei, dupa aceea aduc cu ei pe domnul lor.
Apoi, Antonie spunea ca ei se arata de multe ori in ce fel a descoperit Domnul lui Iov, zicind: "Ochii lui sint ca un chip de luceafar, din gura lui ies faclii aprinse si se arunca precum niste scintei de foc; din narile lui iese fum ca din cuptorul ce arde cu foc de carbuni si din gura lui iese vapaie".
In acest fel aratindu-se domnul diavolilor, infricoseaza, dupa cum mai inainte am zis, mari lucruri facind maiestrul si vicleanul, precum l-a mustrat si l-a vadit pe el Domnul, cind era Iov, zicind: Fierul il socoteste paie, arama ca pe un lemn putred, marea ca pe un burete, iar tartarul adincului ca pe un robit, iar adincul marii ca pe uscat. Iar prin prooroc a zis vrajmasul: Alergind, il voi prinde. si iarasi prin Apostol: Toata lumea o voi lua cu mina, ca pe un cuib, si ca pe niste oua parasite. Cu unele ca acestea se faleste si fagaduieste sa amageasca pe cei binecredinciosi.
Dar noi, credinciosii, sa nu ne temem de nalucirile lui si sa nu luam aminte la glasurile lui, ca minte si nicidecum nu graieste adevarul. Cu adevarat unele ca acestea facind, si indirjindu-se ca un balaur, s-a prins cu undita de Mintuitorul si ca un dobitoc a luat capastru in bot si ca un fugar se leaga cu belciug la nari si i s-au patruns buzele cu acul; apoi este legat de Domnul ca o pasare, ca sa se batjocoreasca, desi se asaza si el si diavolii cei impreuna cu dinsul, ca niste scorpii si ca niste serpi, ca sa fie legati de noi crestinii, iar semnul acestui lucru este ca noi petrecem viata impotriva lui. Caci cel ce se lauda ca va usca marea si lumea o va lua, acum nu poate sa opreasca pustnicia si nevointa noastra, nici pe mine graind asupra lui.
Deci, sa nu luam aminte la ceea ce el ar grai, ca minte; nici sa ne temem de nalucirile lui, caci si acestea sint mincinoase si nu este lumina adevarata ceea ce se arata intr-insele; dar mai virtos se arata inceputurile si chipurile focului pregatit lor, in care au sa arda ei si cu acestea ispitesc, ca sa infricoseze pe oameni, dar numaidecit pier. Ei pe nimeni nu vatama dintre cei credinciosi, dar poarta cu dinsii asemanarea focului ce are sa-i primeasca.
Pentru aceea nici asa nu se cuvine a se infricosa cineva de dinsii, ca toate mestesugirile lor, prin darul lui Hristos, intru nimic sint si se socotesc. Ei sint vicleni si gata a se inchipui si a se schimba intru toate; de multe ori se prefac a cinta si pomenesc cuvinte din Scripturi, iar uneori citind noi, indata zic si ei aceleasi cuvinte, pe care le-am citit noi; de multe ori, dormind noi, ne desteapta la rugaciune si aceasta o fac adeseori, nelasindu-ne sa dormim mai deloc; uneori se arata in chipuri de monahi si ca niste cucernici se prefac a grai, ca prin chipul acesta sa amageasca si de aceea unde pot, voiesc a trage pe cei amagiti de dinsii; dar nu se cuvine a lua aminte la dinsii, macar ca ne-ar destepta la rugaciune, sau ne vor sfatui sa nu mincam nicidecum si chiar de s-ar preface ca ne prihanesc si ne ocarasc pentru ceva, in care ne-ar gasi vina.
Ca nu pentru evlavie sau pentru adevar le fac acestea, ci ca sa aduca pe cei prosti in deznadajduire, iar pustnicia s-o faca nefolositoare; apoi, facind pe oameni sa urasca viata monahiceasca, ca fiind prea impovaratoare si prea grea, sa impiedice pe cei ce petrec intr-insa.

(continui imediat)

Acest topic a fost editat de Clopotel: 20 Nov 2005, 02:50 PM

Deci, proorocul fiind trimis de Domnul, plingea pentru unii ca acestia, zicind: Vai celui ce adapa pe aproapele cu amestecare tulbure. Pentru ca niste mestesugiri ca acestea si ginduri sint rasturnatoare si impiedica de la calea ce duce la fapta cea buna. Iar Domnul insusi, macar ca diavolii graiau cele adevarate, adica acestea: Tu esti Fiul lui Dumnezeu, cu toate acestea le poruncea sa taca si-i oprea a grai; ca nu cumva impreuna cu adevarul sa semene si rautatea lor si ca pe noi sa ne obisnuiasca a nu lua aminte niciodata la unele ca acestea, desi s-ar parea ca graiesc adevarul.
Pentru ca este necuviincios lucru avind Sfintele Scripturi si libertate de la Mintuitorul, sa ne invatam de la diavolul, cel ce nu si-a pazit rinduiala sa, ci altele a cugetat. Pentru aceasta, cind graieste din Scripturi, sa-l opresti zicind: Iara pacatosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce tu povestesti dreptatile mele si iei testamentul meu in gura ta? Caci toate le fac diavolii si le tulbura, spre amagirea celor prosti. Deci, fac sunete, rid mult si suiera, iar daca nu ia aminte nimeni la dinsii, apoi pling si se bocesc ca niste biruiti.
Domnul Dumnezeu poruncea diavolilor sa taca, iar noi, cei ce ne-am invatat de la sfinti, se cuvine sa facem ca dinsii si sa urmam barbatiei lor. Pentru ca si ei, vazind acestea, ziceau: Cind a stat pacatosul inaintea mea, eu am amutit si am tacut din bunatati. si iarasi: si eu ca un surd nu auzeam si ca un mut, ce nu-si deschide gura sa; facutu-m-am ca un om ce nu aude.
Deci, si noi nici sa-i auzim pe dinsii, ca pe unii ce sint straini de noi, nici sa-i ascultam, chiar de ne-ar destepta la rugaciune si pentru postire ne-ar grai; ci la pustnicia noastra mai virtos sa luam aminte si sa nu ne amagim de dinsii, care pe toate le fac cu viclesug. si nu se cade a ne teme de dinsii, chiar de ni s-ar parea ca navalesc asupra-ne si cu moarte ne-ar ingrozi; caci sint neputinciosi si nu pot nimic, decit numai sa ne ingrozeasca. Deci, acum venind pentru aceasta in mijloc, am zis: "si acum mai pe larg a va spune cele despre dinsii, nu se cuvine a pregeta, ca intemeiata va fi noua aducere-aminte".
Dupa ce a venit Domnul, a cazut vrajmasul si au slabit puterile lui. Pentru aceasta, desi nimic nu poate, cu toate acestea, tiranul, fiind cazut, nu se linisteste; dar macar numai cu cuvintele ne ingrozeste (iar alt nimic nu poate). si aceasta fiecare din voi s-o socoteasca, ca numai asa va putea defaima pe diavoli.
Deci, daca cu niste trupuri ca acestea ar fi fost si ei imbracati, precum sintem noi, cu putinta ar fi fost lor sa zica: "Ca fiind ascunsi oamenii, nu-i aflam, ci numai cind ii aflam, ii vatamam". Am putea si noi atunci ascunzindu-ne, sa ne tainuim de dinsii, incuind impotriva lor usile.
Dar de vreme ce nu sint intr-acest fel, ci usile fiind incuiate, ei totusi pot sa intre si intru tot aerul sint, ca si diavolul cel intii al acestora. Ei sint voitori de rau gata spre a vatama, dupa cum a zis Mintuitorul: Dintru inceput ucigas de om este diavolul, tatal rautatii. Iar noi acum traim si mai virtos, impotriva lui luptam; ei sint fricosi si nimic nu pot, precum am zis: nici un loc nu-i opreste pe dinsii spre a ne bintui, nici prieteni nu ne socotesc pe noi, ca sa ne crute, nici iubitori de bine nu ne sint, ca sa ne indrepteze; ci mai virtos sint rai si ca un nimic le este lor a vatama pe cei iubitori de fapte bune si cinstitori de Dumnezeu.
Dar, pentru ca nimic nu pot, pentru aceasta nu fac nimic, decit numai ne ingrozesc. Caci de ar fi putut, n-ar fi intirziat, ci indata ar fi lucrat raul, avind spre aceasta voia, si mai ales impotriva noastra. Deci, iata cum adunindu-ne impotriva lor, graim si stiu ca sporind noi, ei slabesc. Daca ei ar fi avut stapinire, pe nimeni din noi crestiniii nu ne-ar fi lasat sa traiasca; caci uriciune este pacatosului cinstirea de Dumnezeu. Dar de vreme ce nu pot, pentru aceasta mai mult se lupta, caci nimic nu pot sa faca dintr-acelea cu care ne ingrozesc.
Apoi si aceea se cuvine a socoti, spre a nu ne teme de dinsii; caci daca le-ar fi fost lor cu putinta, n-ar fi venit cu multime, nici naluciri ar fi facut, nici ar fi mestesugit a se inchipui, ci ar fi ajuns chiar numai unul a veni si a face ceea ce poate si voieste.
Mai ales, ca tot cel ce are stapinire, nu ucide cu nalucire, nici cu multime infricoseaza; ci indata, precum voieste, isi arata stapinirea; dar diavolii neputind nimic, ca intr-un circ se joaca, schimbindu-si chipurile, ca pe copii infricosindu-ne prin nalucirea multimii si prin inchipuiri; pentru care mai mult se cuvine sa fie vrednici de defaimare, ca niste neputinciosi.
ingerul cel adevarat, care s-a trimis de la Domnul asupra Asirienilor, nu avea trebuinta de popoare si de multime, nici de nalucirea cea din afara, nici de ciocanituri si de sunete, ci intrebuintind putina stapinire, a ucis indata 185 de mii. Dar diavolii nu pot nimic, ci numai cu nalucirile se ispitesc a infricosa. Iar daca cineva ar gindi la Iov si ar zice: "Pentru ce diavolul toate impotriva lui le-a facut? Cum l-a lipsit de averi, pe fiii lui i-a ucis, iar pe Iov l-a lovit cu buba rea?" Sa cunoasca iarasi unul ca acesta cum ca nu era diavolul cel ce putea, ci Dumnezeu cel ce i-a dat lui putere spre a ispiti pe Iov.
Caci el neputind face nimic, l-a cerut pe Iov si l-a luat. incit si de aceea este mai mult defaimat vrajmasul. Ca, desi voieste, nu poate ceva sa faca asupra unui om drept, caci de-ar fi putut, nu ar fi cerut. Iar cerindu-l, nu o data, ci de doua ori, se arata ca este neputincios si cum ca nimic nu poate.
si nu este minune daca pe Iov n-a putut sa-l biruie, cind nici asupra dobitoacelor lui n-ar fi fost pierzator, de nu i-ar fi ingaduit Dumnezeu. Ba inca nici asupra porcilor n-are stapinire; caci el ruga pe Domnul, precum este scris in Evanghelie, zicind: Da-ne noua voie sa ne ducem in turma de porci. si daca nici asupra porcilor nu au stapinire, apoi cu mult mai virtos nu domnesc peste oamenii cei facuti dupa chipul lui Dumnezeu. Deci, de Dumnezeu se cuvine a ne teme, iar pe diavoli a-i defaima ca pe niste neputinciosi si nicidecum a ne teme de dinsii. Ci, cu cit mai virtos fac ei acestea, cu atit mai mult sa ne intindem si noi spre pustnicie; caci mare arma impotriva lor este viata cea dreapta si credinta in Dumnezeu.
Deci, ei se tem de postul sihastrilor, de priveghere, de rugaciuni, de blindete, de liniste, de neiubirea de argint si de neslavirea desarta, de milostenii, de neminiere si, ca urmare, de buna cinstire cea intru Hristos. Caci pentru aceasta toate le fac, ca sa nu fie cei ce ii calca pe dinsii; ca stiu ei darul cel dat credinciosilor asupra lor de la Mintuitorul, Cel ce zice: Iata, v-am dat voua putere a calca peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului. Deci, chiar daca ar spune ei ceva mai mult, sa nu creada cineva nici sa ia aminte. Caci de multe ori spun inaintea noastra despre fratii care dupa multe zile vor sa vie la noi; si aceasta o fac ei, nu purtind grija de cei ce-i aud, ci ca sa-i induplece pe dinsii sa creada lor si atunci de aici inainte avindu-i supusi, sa-i piarda.
De aceea, nu se cade a lua-aminte la dinsii, ci si cind nu ne spun ceva mai inainte, se cuvine a-i rasturna, caci nu avem trebuinta de dinsii; si ce minune este, daca cei ce au trupuri mai subtiri decit oamenii si pe cei ce au inceput a calatori, ei i-au vazut, apoi alearga mai inainte sa vesteasca venirea acelora? Aceasta poate s-o faca cineva mergind pe cal si sa alerge ca sa spuna mai inainte.
Drept aceea, nici pentru aceasta nu se cuvine a ne minuna de dinsii; caci nimic din cele ce se fac ei nu cunosc, decit numai singur Dumnezeu este cel care pe toate le cunoaste mai inainte de facerea lor. Acestia vestesc acelea pe care le vad, ca niste furi, mai inainte alergind la toti, ca sa spuna cele ce se lucreaza si se graiesc de noi; apoi ei insemneaza ca ne-am adunat si ca vorbim impotriva lor. Aceasta fiecare iute alergator poate s-o faca, intrecind pe cel zabavnic; si ceea ce zic, astfel este.
Daca cineva ar incepe sa calatoreasca din Tebaida sau din alta oarecare tara, mai inainte de a sti sa calatoreasca, nu stiu de va calatori; dar vazind pe unul calatorind, alearga mai inainte, si mai inainte de a sosi acela, ei vestesc venirea lui si astfel se intimpla de vine dupa citeva zile.
insa de multe ori cei ce calatoresc, intorcindu-se inapoi, ei atunci au mintit. Astfel se intimpla si cind vorbesc despre apa riului Nil; caci cei ce au vazut ca au fost ploi multe in partile Etiopiei si stiu ca dintr-acelea se face revarsarea riului, mai inainte de a veni apa in Egipt, ei alearga si spun. Aceasta si oamenii ar fi putut s-o spuna, daca atit de iute ar fi putut sa alerge ca aceia.
Precum strajerul lui David, suindu-se la loc inalt, mai mult decit cel ce ramasese jos vedea mai inainte pe cel ce vine, si el inca mai inainte alergind, spunea mai inainte decit altii cele ce inca nu se facusera; astfel si acestia (adica diavolii) zic, se ostenesc si insemneaza unele intimplari numai ca sa amageasca. insa daca purtarea de grija a lui Dumnezeu intr-acea vreme ar voi ceva pentru ape sau pentru cei ce calatoresc, caci este cu putinta lui Dumnezeu, atunci diavolii mint si se amagesc cei ce au luat-aminte la dinsii.
intr-acest chip s-au intarit vrajirile elinilor si astfel s-au ratacit dinsii mai inainte de catre diavol. Dar acum a incetat ratacirea; caci a venit Domnul, Care cu toata viclenia lor, chiar si pe diavoli i-a facut deserti si nelucratori; caci nimic nu cunosc de la ei insisi, ci ca niste furi, pe cele ce le vad la altii, pe acelea le prihanesc si mai ales sint vazatori ai faptelor, decit mai inainte cunoscatori. De aceea, desi uneori numesc adevarate unele ca acestea, sa nu se minuneze cineva de dinsii. Pentru ca si doctorii, avind iscusinta bolilor, cind ar vedea intr-altii aceeasi boala, de multe ori din obisnuinta mai inainte spun leacul. inca si cirmacii si lucratorii de pamint, iarasi din obisnuinta vazind intocmirea aerului, mai inainte spun, ca va fi o furtuna ori aer linistit si pentru aceasta nu poate sa zica cineva ca din dumnezeiasca pronie spun ei mai inainte, ci din observare si din obisnuinta.
De aceea si diavolii, daca cindva aceleasi socotindu-le, le spun, pentru aceasta sa nu se minuneze cineva de dinsii, nici sa ia aminte la ei. Caci ce foloseste celor ce-i aud ca sa stie de la ei cele ce au sa fie? Sau de ce sa aiba sirguinta a cunoaste unele ca acestea, desi cu adevarat diavolul le cunoaste, caci acest lucru nu este facator al faptei bune, nici al obiceiului celui bun, nu este cu adevarat cunostinta.
Nimeni din noi nu se va judeca pentru ca nu le-a stiut, nici se fericeste ca le-a invatat si le-a cunoscut; ci intr-acestea fiecare va avea judecata, daca a pazit credinta si daca a implinit poruncile lui Dumnezeu curat. De aceea, nu se cade mult a le socoti acestea, ci a ne nevoi si a ne osteni, nu ca sa cunoastem mai inainte, ci, ca bine petrecind, sa placem lui Dumnezeu.
Si trebuie a ne ruga nu sa cunoastem mai inainte, nici sa cerem plata pentru nevointa, ci ca ajutator sa ne fie noua Domnul, spre biruinta impotriva diavolului. Iar daca vreodata este nevoie de a cunoaste mai inainte, sa ne curatim la minte; caci eu cred ca sufletul care s-a curatit de toate pacatele, dupa fire poate sa se faca vazator si chiar mai multe si mai departe sa vada decit diavolii; caci are pe Domnul in sine, care descopera lui. in felul acesta, Elisei vedea pe Gheezi si puterile ingerilor stind linga dinsul.
Deci, cind vin la noi noaptea si voiesc sa ne graiasca de cele ce au sa fie, sau sa zica: "Noi sintem ingeri", sa nu luati aminte, caci mint. Iar daca vor lauda pustnicia voastra si va vor ferici, sa nu-i ascultati si nicidecum sa va supuneti lor. Mai virtos sa va pecetluiti cu semnul cinstitei Cruci, pe voi si casa voastra si sa va rugati; atunci ii veti vedea facindu-se nevazuti, caci se infricoseaza foarte mult de semnul Crucii Domnului; fiindca prin ea i-a biruit Mintuitorul. Iar daca si mai cu obraznicie vor sta, saltind si prefacindu-se cu nalucirile, sa nu va temeti, nici sa va speriati, nici ca la niste fiinte bune sa luati aminte la dinsii.

Acest topic a fost editat de Clopotel: 20 Nov 2005, 02:40 PM

IoanV,
Nu insist cu ceva anume, ci le pun pe toate in context! Daca Ortodoxia neaga Structure Energetica a Omului, aceea este insistenta in necunoastere si in Ignoranta, rezultata din cenzurarea lui Isus Cristos drept "Ne-Canonic".
Corpul Somatic este alcatuit din Molecule si Atomi, care la rindul lor sint numai niste Vibratii Energetice de o a numita frecventa si amplitudine, vezi Teoria Stringurilor care incearca sa le modeleze matematic ca pe niste corzi cu armonice multiple. La Nicel Atomic ai Vibratii Energetice care se manifesta la Nivel Macroscopic drept Corpul Somatic. In alte cuvinte, Corpul Somatic este o Insumare Divina de Vibratii Energetice.
Acestea sint Energii Materiale, prezente atit in Om cit si in Picatura de Ploaie din care Omul este alcatuit. Aceste Energii Materiale nu au Viata in Sine, deoarece Apa este doar Apa de Ploaie cit timp nu intra in alcatuirea Omului. Aceste Energii Materiale nu traiesc, nu simtesc si nu gindesc ci doar ajuta la reflectarea Energiei Spirituale in Lumea Materiala. Energia Spirituala are in Sine toate aceste Atribute Divine, de Gindire, Simtire si Viata, doar reflectate prin Energia Materiala in Sfera Somatica.
Legatura dintre Energia Spirituala si Energia Materiala se realizeaza prin ceea ce este poticnire pentru tine si pentru Ortodoxism, care-l neaga astfel pe Isus insusi. Isus n-a fost doar Om si n-a fost doar Carne si Oase ci a fost Energia Spirituala Constienta care stapinea voit, de la Tatal Ceresc putere, Energia Materiala, asa dupa cum a dovedit-o in repetate rinduri.

Este usor a predica convertitilor... cind ne-convertitii sint la berarie... sau la jocurile de noroc... sau la ore suplimentare la servici... Isus Cristos nu s-a dus la convertiti, ei au venit singuri la El, precum Andreas, ci El s-a dus la vames, si la saraci, si la prostituate, si la farisei, direct in gura lupului. Isus dadea Omului direct din Inima Lui, si Omul simtea si primea cu bucurie. Ortodoxismul da Omului povesti si povete, exemple de Sfinti de mult morti, canoane si constringeri etc.
Apostolii culegea spice sa le manince in ziua de Sabat si erau Sfinti avind Mirele cu ei, Ortodoxia invata Omul sa nu o faca, pentru Sfintenie, si Omul tot nu este Sfint... Ce avea Isus de dat Omului? Ce are Ortodoxismul de dat Omului?

Nu neaga, nu afirma pt. ca nu o intereseaza, nu are nevoie de ele. Este o altfel de cale, care e problema? Nici in Bhakti yoga nu se afirma acestea, pt. asta nu e mai putin valoroasa decit acele cai yoghine care lucreaza cu structuri energetice, etc.

Teoriie tale... nu cred ca e loc cel mai potrivit pt. a propune noi perspective.

Da fiecaruia ce poate duce si primii. Daca atit poti sa vezi tu, atit ofera.... Cine garanteaza ca viziunea ta e cea corecta?

O neaga...
Vorbeste de aproape cu un preot, desi va ocoli subiectul fiindu-i strain, mai degraba cu un calugar, si vei vedea ca este vorba de infierare si de negare. Iti va spune ca atunci cind te rogi sa nu cumva sa-ti inchizi ochii, daca simti orice transmis prin corpul tau sa te retragi indata, sa nu meditezi si sa nu te preocupi pe aceasta directie... ... ...
Lipsa de interes este cum am spus mai sus, ignoranta... Daca Isus porunceste Cunoasterea de Sine, cum se explica "lipsa de interes" a Ortodoxiei, daca nu prin Anti-Crestinism? Daca Isus l-a invatat pe Tomas ca nu exista Cunoastere in afara Cunoasterii Sinelui, unde este aceasta invatatura in Ortodoxism? Daca a fost reafirmata chiar de Sfintii Ortodocsi, cum a fost Nicolae pomenit in aceste rinduri, unde este Invatatura Sfintilor pe care-i revendica Ortodoxismul in mod gratuit?
Are nevoie de ele...
Omul nu se poate ridica catre Spiritualitate fara a se rupe de Animalitate si nu se poate rupe de Animalitate fara de Cunoasterea Sinelui. Omul trebuie sa stie care-i este alcatuirea ca se se poata des-alcatui, trebuie sa cunoasca Facerea ca sa dobindeasca Des-Facerea... Omul a cazu de bunavoie si se poate ridica numai de bunavoie si nu prin ignoranta. Omul, cind a cazut, a avut Cunoastere deplina, chiar crezindu-se Dumnezeu prin aceasta. Omul nu se poate ridica decit tot prin... Cunoastere!
Ridicarea Omului nu este de dinafara, nu este impusa, nu este fortata, cum n-a fost nici Caderea, ci este voita, intentionata, studiata, cautata, urmarita, dorita, dobindita. Tu asculta la Isus Cristos, nu la Popa Ortodox: "dar cel ce a ajuns la cunoasterea de sine a acumulat in acelas timp cunoastere despre adincimea a toate cele." Ridicarea Omului nu este Ignoranta Ortodoxa ci este Cunoastere Spirituala.

Omul poate primi, daca i se da. Daca nu i se da, nu poate primi intr-adevar. Daca popa are mina goala, cum poate umple mina Credinciosului, chiar intinsa fiind? Credinciosul este insetat dar popa la rindul lui moare de sete, cum sa-l ajute? Problema nu este ca Omul nu poate primi ci este ca Omului nu i se da. Aceasta este caderea Credintei din Spiritualitate in Moralitate. Omul este invatat o Invatatura Lumeasca pentru ca nu mai exista Dascali Spirituali, cum au fost la inceput.

Cine garanteaza ca viziunea ta e cea corecta?

Evanghelia lui Isus Cristos... nu numai cea "canonica" ci pur simplu Evanghelia in Totalitatea ei. Daca tu ajungi a intelege fiecare rind din toate scrierile Evanghelice, fie "canonice" sau nu, daca le poti vedea pe toate unitare pina la perfectiune, daca nu gasesti nici cea mai mica imperfectiune acolo, daca toate au sens si toate se confirma reciproc unele pe altele, atunci te vei apropia de garantia cautata...: "Daca cel ce le stie pe toate simte ca-i scapa ceva cit de mic, aceluia-i scapa totul."
Daca poti si sa urmezi ceea ce ai inteles, desi intelegerea nu vine fara de urmare... si nici urmarea fara intelegere... atunci chiar ai gasit... garantia!
Cine garanteaza? Tu insuti... daca ajungi Acolo...

Este cadelnita buna? Nu este rea... Este apa sfintita buna? Nu este rea... Sint icoanele bune? Nu sint rele... Sint cintarile bune? Nu sint rele... Este ritualul bun? Nu este rau... Este traditia buna? Nu este rea...
Toate aceste nu sint rele, de aceea Ortodoxismul are locul ei, cum am mai spus-o, dar in acelasi timp, toate acestea nu sint Adevarul! Dar daca toate acestea se substituie Adevarului, pot fi rele...

Mai Edinide, tu nu te plictisesti cand debitezi asemenea tampenii, minciuni si batjocoriri gratuite ?!

Asta e o minciuna de-a ta... Arata-ne si noua, unde scrie in dogma ortodoxa ca ar nega asa ceva...

Alta aberatie si minciuna... Eu stiu cel putin 10 preoti care sustin structurile energetice, iar cativa dintre ei chiar se folosesc de ele... Daca exista si preoti habarnisti asta nu inseamna ca Ortodoxia ar fi de vina, asa cum nici matematica nu e de vina pt. faptul ca exista profesori care nu stiu integrale...

Prostul nu intelege dar le potriveste...
Duhovnicul da sfaturi in functie de om si de situatie, la fel ca medicul... La unii le spune sa se roage cu ochii deschisi, altora cu ei inchisi...sunt detalii personale, la fel cum medicul unora le zice sa manance ciocolata, de ex., iar altora le interzice... Stiid aceasta, poate un om, fie el si cu inteligenta sub medie, sa afirme ca medicina e rea caci iata medicii interzic ciocolata?

Pai pana acum te chinui sa demonstrezi ca singurul ignorant esti tu..., iar singurul tau interes este sa batjocoresti cele sfinte...
Cat crezi tu a te mai rabda Dzeu.?

Anticrestin esti tu,ca nu numai ca nu cunosti invatatura lui Iisus, dar Il si batjocoresti punandu-I in gura ce nu a zis, adica aberatiile tale...

Pai nu e 'daca'...Tu pui 'daca' acolo unde nu e si nu are ce cauta.
Iisus si Sfintii Ortodocsi au fost ortodocsi nu pt. ca-i revendica ortodoxia, ci pt. ca El, Iisus a infiintat-o, iar Sfintii au urmat-o... E ca si cum ai spune ca matematica il revendica pe Pitagora, cand acesta a fost de fapt unul din cei ce i-au pus bazele...
Ortodoxia nu revendica nimic, caci ea este ceea ce este, lasata chiar de Mantuitor in Sfanta Scriptura...
Ca te poticnesti tu in ciackre, nadisuri si alte chesti yoghine e problema ta... Eu nu le contest existenta, dar este aberant sa te poticnesti de ele, cand nici Iisus si nici Sf. Apostoli nu stateau nici in cap si nici in maini ca sa fie in legatura cu Dzeu. Unde scrie in Biblie cuvantul chiackra?

Pai tu nu vezi ca te contrazici la fiecare fraza cand pui in contradictie Ortodoxia cu Iisus, stiind clar ca Ortodoxia este invatatura lui Iisus... Atat tu, cat si unii yoghini, gen Bivolaru, va folositi doar de Iisus ca sa inveninati oamenii cu amagirile voastre anticrestine si anti Dzeu. Ce sustineti voi nu are legatura nici cu Iisus si nici cu Dzeu. Tatal cel marturisit de Acesta in Sfanta Scriptura, dar altfel, daca nu amestecati minciunile voastre si cu o farama de adevar, nu va baga nimeni in seama...In cazul vostru, singura legatura adevarata cu Iisus, este chiar legandu-i numele Lui, de amagirile voastre diavolesti..

Iata inca o monstra din scenariul tau satanic... Pretinzi ca 'popa', de fapt preotul, ar da ceva de la el... Orice ortodox stie ca preotul este si el un om ca si el, si ca tot darul si toata fapta buna vin numai de la Dzeu. Zici ca omul poate primi daca i se da, lucru care se si intampla pentru cei care vor sa primeasca invatatura adevarata si curata, si care au urechi de auzit si ochi de vazut... Din ce afirmi tu pe aici, evident, ca nu e cazul tau, dar poate, daca ne rugam si noi mai mult pt. tine, ca sa fi scos din ratacire, Dzeu. se va milostivi si te va indrepta..., macar sa nu mai hulesti si sa nu mai batjocoresti si sa nu mai scornesti minciuni...

Acest topic a fost editat de Clopotel: 1 Dec 2005, 09:26 AM

@ edinide
Sa fie biserica ortodoxa ocupata numai cu pastrarea invataturilor sfintilor si tot ar fi mult pentru credinciosi. Dar mai mult, aici are loc pretioasa intilnire a credinciosului cu Iisus prin sfintele taine. Ele sunt baza evolutiei spirituale, daca sunt luate cu vrednicie. Cine doreste si este bine intentionat gaseste aici tot ce are nevoie. Scopul vietii crestine este dobindirea Duhului Sfint si am dat un pe un alt topic un citat lung si elocvent din Sf. Serafim de Sarov. Ceea ce este apoi necesar omului, ne descopera acesta. De ce sa complicam lucrurile inutil cu invataturi hibride cind pe aceasta cale nu sunt necesare?

Unde scrie in Biblie cuvantul chiackra?

Unde scrie in Evanghelie cuvintul "apa sfintita"? Unde scrie in Evaghelie "sfintul antimis"? Unde scrie in Evanghelie "sfintele icoane"? Unde scrie in Evanghelie "sfintul mir"? Unde scrie in Evanghelie orice "sfint" in afara de Dumnezeu si de Omul sfintit de Dumnezeu?! Nu vezi ca popii au transformat "sfintenia" intr-o marfa banoasa, facind comert cu obiecte "sfinte", de parca Dumnezeu sfinteste altceva decit Inima Omului... Isus n-a vindut nimic "sfint" nimanui, ba i-a data afara pe bisnitari din Templu, Ortodoxia vinde "sfintenii" la tot pasul... o iconita "sfintita"... o cruciulita "sfintita"... o carticica "sfintita"... Vezi, totul este "sfint" pentru popi, in afara de Om si de Inima lui, ca din astea nu ies bani... Lui Isus i-au luat si camasa, pe zaruri, umbla intr-o pinza alba, popii umbla in aur si argint, mai ceva decit imparatii lumesti... Isus a fost incoronat cu spini, popii isi pun coroane care de care mai aurite si mai umflate... un popa mai "sfint", o caciula mai umflata... Unde sint caciulile popesti pomenite in Evanghelie? Sint cumva chiar caciuli "sfinte"?

restul, alta data...

Edinide,
Ti-am mai spus: faptul ca nu cunosti dogma ortodoxa, ca nu cunosti si nu ai inteles cuvantul Sfintei Scripturi, nu este cel mai grav lucru.... Mai grav este faptul ca hulesti ce nu cunosti si prin aceasta hulesti si batjocoresti pe Dzeu....
Apoi daca tu ai atatea goluri in cunoasterea ta teologica, le umpli pe acestea cu inchipuiri diavolesti care sunt cuprinse si in yoga ta crestina, care dupa cum se stie a dat nastere in America la mai multe secte. Probabil ca tu faci lobby pt. aceasta si esti pus sa batjocoresti adevarata Biserica a lui Hristos, ca sa-ti faca loc secta ta diavoleasca...
Exista o istorie a unui calugar francez benedictin, care prin anii '50, a incercat sa faca din yoga o practica crestina. Evident ca ideea de "yoga crestina" este o idee pagana, caci are ca scop ascuns de a folosi tehnica yoga sub numele de "meditatie crestina", pt. a obine efecte de relaxare, multumire si pasivitate mintala, care sa favorizeze receptarea fara impedimente a ideilor si experientelor cu finalitate demonica.
De ex., potrivit celui ce practica asa-zisa "yoga crestina", exercitiile produc un efect de calm exceptional si o stare euforică de sănătate, care îi îngăduie să facă mai mult bine, în planul fizic şi spiritual.
Inşelăciunea este aşa de mare, încât călugărul catolic ce practica yoga scria că: „Persoana relaxată este gata să vibreze la atingerea Duhului Sfânt şi să primească cu bucurie ceea ce Dumnezeu binevoieşte să o lase să simtă", crezând că această "cuprindere" este cea mai înaltă formă a contemplării creştine. Şi astfel credea că „în fiecare zi exerciţiile şi întreaga disciplină Yoga facilitează curgerea în mine a harului lui Hristos", totodată zicând că „foamea de Dumnezeu creşte în permanenţă, la fel şi setea de dreptate şi dorinţa arzătoare de a fi creştin în adevăratul sens al cuvântului".
Oricine înţelege natura înşelăciunii diavoleşti sau a falsei experienţe duhovniceşti.
Potrivit Sfântului Ignatie Briancianinov, există două forme principale de înşelăciune diavolească. Prima şi cea mai spectaculoasă dintre ele apare atunci când cineva se luptă să dobândească un înalt nivel spiritual şi să se învrednicească chiar de viziuni, fără să se fi curăţit de patimi, bazându-se exclusiv pe înţelepciunea sa. Unei asemenea persoane diavolul îi dăruieşte "viziuni" pe măsură.
Există însă şi o formă de înşelăciune diavolească mai obişnuită şi mai puţin spectaculoasă, care nu oferă victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate „sentimente religioase". Aceasta se întâmplă, după cum scrie episcopul Ignatie, „atunci când inima doreşte şi se străduieşte să obţină bucuria cugetărilor sfinte şi dumnezeieşti, nefiind încă pregătită pentru ele". Cel care nu are o inimă înfrântă, cel care se bazează pe faptele sale şi pe vrednicia sa, cel care nu se ţine strâns de învăţătura Bisericii Ortodoxe, ci urmează unei alte "tradiţii", pe baza căreia îşi formează propria concepţie de viaţă, acela este stăpânit de înşelăciune diavolească.
In descrierea acestei mostre de „Yoga creştină" se identifică tocmai trăsăturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rătăceşte, fie în direcţia religiilor păgâne, fie în cea a experienţelor "creştine" sectare, în amândouă aceste direcţii avem de-a face cu aceeaşi „deschidere" şi cu aceeaşi dorinţă de a fi „cuprins" sau „apucat" de un „duh"; aceeaşi căutare, nu de Dumnezeu, ci de „consolări spirituale", aceeaşi auto-intoxicare care este luată drept „stare de graţie"; aceeaşi uşurinţă de necrezut cu care oricine devine deodată „contemplativ" şi „mistic"; aceleaşi „revelaţii mistice" şi stări pseudo-spirituale.
Orice persoană, cât de puţin avizată asupra trăirii duhovniceşti ortodoxe, vede că acest biet „yoghin creştin" este victima unor demoni mai mărunţi, care îi pândesc pe căutătorii de „experienţe spirituale". El a căzut pradă propriilor sale „închipuiri religioase" produse de o minte bolnavă şi de o inimă total nepregătită pentru purtarea unui război nevăzut contra inşelăciunilor diavoleşti.
Nici o ramură din yoga nu are nimic comun cu practicile creştine, deşi se vehiculează o legătură între rugăciunea lui lisus şi aşa-numita „yoga creştină", ci dimpotrivă, sunt împotriva creştinismului, împotriva poruncilor lui Dumnezeu; cum este şi cazul practicii Tantra-Yoga (desfrâu în comun), care este practicată din nefericire şi în ţara noastră de un număr de tineri, sub conducerea „spirituală" - ca să nu zicem demonică - a lui Gregorian Bivolaru şi care practic a distrus mii de tineri naivi şi creduli.
„Sunt unii oameni care numesc comuniune mistică plăcerea trupească săvârşită în comun... Părtaşii la desfrânare, fraţii destrăbălării, falsifică cuvintele lui Dumnezeu! ...Aceşti oameni, de trei ori ticăloşi, îmbracă în cuvinte sfinte comuniunea trupească şi afrodisiacă şi cred că ea îi urcă în împărăţia lui Dumnezeu..."
Dupa J.M Dchanet, Christian Yoga, NewYork,1972 si din cuvantarile Parintelui Cleopa

Mai departe, o sa raspund la inrebarile ridicate de tine, spre buna lamurire si intelegere a lor, nu neaparat de catre tine, caci realizez ca este foarte greu aceasta, daca nu imposibil, ci pentru alti credinciosi interesati cu adevarat in dreapta credinta a lui Hristos...

Despre Vesmintele Preotesti se pomeneste chiar in Sfanta Scriptura, si acestea nu sunt cum isi inchipuie unii, ca sa se faleasca preotul cu ele, ci sunt spre cinstirea si slava lui Dzeu. Preotul se imbraca cu hainele acestea numai in cadrul slujbei si nu le poarta cum vrea el....
Sunt multe locuri in Biblie unde se pomeneste de ele... O sa expun doar primul capitol unde se vorbeste de ele...
Ieşirea - a doua carte a lui Moise, cap. 28Vesmintele Sfinte
1."Să iei la tine pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui, ca dintre fiii lui Israel să-Mi fie preoţi Aaron şi fiii lui Aaron: Nadab, Abiud, Eleazar şi Itamar.
2.Să faci lui Aaron, fratele tău, veşminte sfinţite, spre cinste şi podoabă.
3.Să spui dar, la toţi cei iscusiţi, pe care i-am umplut de duhul înţelepciunii şi al priceperii, să facă lui Aaron veşminte sfinţite pentru ziua sfinţirii lui, cu care să-Mi slujească.
4.Iată dar veşmintele ce trebuie să facă: hoşen, efod, meil, hiton, chidar şi cingătoare. Acestea sunt veşmintele sfinţite, ce trebuie să facă ei lui Aaron, fratele tău, şi fiilor lui, ca să-Mi slujească ei ca preoţi.
6.Şi vor face efod lucrat cu iscusinţă din fire de aur, de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită şi de în răsucit.
7.Acesta va fi din două bucăţi: una pe piept şi alta pe spate, unite pe umeri cu două încheietori.
8.Cingătoarea efodului, care vine peste el, să fie lucrată la fel cu el, din fire de aur curat, de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită şi de în răsucit
9.Apoi să iei două pietre, amândouă pietrele să fie de smarald, şi să sapi pe ele numele fiilor lui Israel:
10.Şase nume pe o piatră şi celelalte şase nume pe cealaltă piatră, după rânduiala în care s-au născut ei.
11.Cum fac săpătorii în piatră, care sapă peceţi, aşa să fie săpătura pe cele două pietre cu numele fiilor lui Israel şi să aşezi pietrele în cuibuleţe de aur curat.
12.Aceste două pietre să le pui încheietori la efod. Pietrele acestea vor fi spre pomenirea fiilor lui Israel şi Aaron va purta numele fiilor lui Israel, spre
pomenire înaintea Domnului, pe amândoi umerii săi.
13.Să faci cuibuleţe de aur curat.
14.Apoi să faci două lănţişoare tot de aur curat; acestea să le faci, răsucite ca sfoara; şi să prinzi lănţişoarele cele răsucite de cuibuleţele de la încheietorile
efodului, în partea de dinainte.
15.Să faci hoşenul judecăţii, lucrat cu iscusinţă, la fel cu efodul: din fire de aur, de mătase violetă, stacojie, vişinie şi de în răsucit.
16.Acesta să fie îndoit, în patru colţuri, lung de o palmă şi lat de o palmă.
17.Pe el să aşezi o înfloritură de pietre scumpe, înşirate în patru rânduri. Un rând de pietre să fie: un sardeon, un topaz şi un smarald; acesta e rândul întâi.
18.În rândul al doilea: un rubin, un safir şi un diamant;
19.În rândul al treilea: un opal, o agată şi un ametist;
20.Şi în rândul al patrulea: un hrisolit, un onix şi un iaspis. Acestea trebuie să fie aşezate după rânduiala lor în cuibuleţe de aur.
21.Pietrele acestea trebuie să fie în număr de douăsprezece, după numărul numelor celor doisprezece fii ai lui Israel, înşirate pe cele două pietre de pe
umeri, după numele lor şi după rânduiala în care s au născut ei. Pe fiecare trebuie să sapi, ca pe pecete, câte un nume din numărul celor douăsprezece
seminţii.
22.Apoi să faci pentru hoşen lănţişoare de aur curat, lucrat răsucit, ca sfoara.
23.Să mai faci pentru hoşen două verigi de aur şi aceste două verigi de aur să le prinzi de cele două colţuri de sus ale hoşenului;
24.Să introduci cele două lănţişoare împletite de aur în cele două verigi din cele două colţuri ale hoşenului
25.Şi să prinzi celelalte două capete ale lănţişoarelor de cuibuleţele efodului de pe umeri, în partea de dinainte.
26.Şi să mai faci două verigi de aur şi să le prinzi de colţurile de jos ale hoşenului, care cad pe cingătoarea efodului.
27.Apoi să mai faci încă două verigi de aur şi să le prinzi de cele două margini de jos ale efodului, pe partea de dinainte, deasupra cingătorii efodului
28.Şi să prinzi verigile hoşenului de verigile efodului cu un şnur de mătase albastră, ca să stea peste cingătoarea efodului şi ca hoşenul să nu se mişte de pe efod.
29.Şi va purta Aaron, când va intra în cortul adunării, numele fiilor lui Israel pe hoşenul judecăţii, la inima sa, spre veşnică pomenire înaintea Domnului.
30.În hoşenul judecăţii să pui Urim şi Tumim; şi vor fi acestea la inima lui Aaron, când va intra el în cortul adunării să se înfăţişeze înaintea Domnului. Astfel va purta Aaron pururea la inima sa judecata fiilor lui Israel, înaintea Domnului.
31.Să faci apoi meilul de sub efod tot de mătase vişinie.
32.Acesta va avea la mijloc, sus, o deschizătură pentru cap şi deschizătura să aibă împrejur un guler ţesut ca platoşa, ca să nu se rupă.
33.Iar pe la poale îi vei face de jur împrejur ciucuri tot de mătase violetă, stacojie, vişinie şi de în răsucit;
34.Şi printre ciucuri vei pune clopoţei de aur de jur împrejur aşa: un ciucure şi un clopoţel de aur, un ciucure şi un clopoţel de aur.
35.Şi acesta va fi pe Aaron în timpul slujbei, când va intra în cortul sfânt, înaintea Domnului, şi când va ieşi, ca să se audă sunetul clopoţeilor şi să nu moară.
36.Să faci după aceea o tăbliţă şlefuită, de aur curat, şi să sapi pe ea, cum se sapă pe pecete, cuvintele: "Sfinţenia Domnului",
37.Şi s-o prinzi cu şnur de mătase violetă de chidar, aşa ca să vină în partea de dinainte a chidarului.
38.Aceasta va fi pe fruntea lui Aaron şi Aaron va purta pe fruntea sa neajunsurile prinoaselor afierosite de fiii lui Israel şi ale tuturor darurilor aduse de ei; ea va
fi pururea pe fruntea lui, pentru a atrage bunăvoinţa Domnului spre ei.
39.Hitonul să-l faci de în şi tot de în să faci şi mitra, iar cingătoarea să o faci brodată cu mătase de felurite culori.
40.Să faci de asemenea şi fiilor lui Aaron hitoane şi cingători; şi să le faci şi turbane pentru cinste şi podoabă.
41.Să îmbraci cu acestea pe fratele tău Aaron şi împreună cu el şi pe fiii lui, să-i ungi, să-i întăreşti în slujbele lor şi să-i sfinţeşti, ca să-Mi fie preoţi.
42.Să le faci pantaloni de în, de la brâu până sub genunchi, ca să-şi acopere goliciunea trupului lor;
43.Aaron şi fiii lui să se îmbrace când vor intra în cortul adunării sau când se vor apropia de jertfelnic, în sfânta, ca să slujească, pentru a nu-şi atrage păcat asupra lor şi să moară. Aceasta să fie lege veşnică pentru el şi pentru urmaşii lui.

Un alt motiv pt. care sectarii ataca si vesmintele sfinte, este ca "preotii" lor nu se pot imbraca in ele, caci neavand hirotonie, deci descendenta apostolica, nu au acest drept, si atunci cauta subterfugii de a-si insela semenii, zicand ca se poate si fara ele, ca de altfel, si fara multe alte lucruri sfinte...
Nu degeaba se spune ca vuplea cand nu ajunge la struguri zice ca sunt acri....

Despre apa sfintita si despre altele am mai vorbit pe larg, si am explicat, cu trimitere directa la litera Bibliei si pe alte topice, ca de exemplu aici, din cadrul topicului cu apa sfintita...
O sa scriu acum cateva lucruri legate de aceste lucruri cu adevarat sfinte...

DESPRE SFINŢIREA OBIECTELOR ŞI A NATURII
de Parintele Cleopa
Din cauza căderii lui Adam, toată făptura a supus-o Dumnezeu «deşertăciunii» şi «stricăciunii» (Rom. 8, 20-21). Şi odată cu omul, a căzut şi natura sub blestem, trecând, împreună cu acesta, sub stăpânirea diavolului, care este numit de atunci încoace "stăpânitorul lumii acesteia" (loan 12, 31; 14, 30; 16, 11; Efes. 2, 2; 6, 12). Nu numai omul, ci şi natura tinde să se elibereze de sub puterea tiranică a diavolului, căci "împreună suspină şi împreună are dureri". Dar eliberarea ei deplină se va face abia la venirea a doua a Mântuitorului, căci până atunci şi ea rămâne încă în deşertăciune, ca urmare a căderii omului (Rom. 8, 18-22). Dar, precum omul - după venirea Mântuitorului - are putinţa de a fi scos de sub stăpânirea diavolului prin botez, şi lucrurile din natură, prin sfinţire, se eliberează şi pot fi folosite astfel în slujba lui Dumnezeu.
Când Mântuitorul a săvârşit în pustie minunea înmulţirii pâinilor, sfântul evanghelist ne spune că mai întâi El S-a rugat şi a binecuvântat pâinile, pe care apoi le-a înmulţit (Matei 14, 19; 15, 36). A făcut rugăciune şi a binecuvântat pâinile pentru a le scoate de sub blestem şi a le pune în slujba măririi lui Dumnezeu, prin minunea ce avea să facă. La fel a procedat şi la aşezarea Sfintei împărtăşanii, când, luând pâinea, a binecuvântat-o şi, luând paharul şi mulţumind, le-a dat ucenicilor (Matei 26, 26-27), căci şi în aceasta împrejurare, pâinea şi vinul trebuiau scoase de sub blestem spre a putea fi puse în slujba lui Dumnezeu. Tot aşa şi după înviere, cinând cu doi ucenici la Emaus, lisus a luat pâinea şi a binecuvântat-o (Luca 24, 30). Iată deci mai multe împrejurări în care Mântuitorul ne-a dat pildă ca, prin rugăciune şi binecuvântare, să sfinţim obiectele de care ne folosim.
Sectarul: Obiectele nu trebuie sfinţite, pentru că nimic nu este necurat (Fapte 10, 15; Rom. 14, 14, 20; I Tim. 4, 4-5; Tiţ l, 15 ş.a.). Iar dacă Dumnezeu le-a curăţit, pentru ce le mai trebuie sfinţire?
Preotul: Intr-adevăr, apostolul arată că .. . orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire. Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune (I Tim. 4, 4-5). Dar prin aceasta este de la sine înţeles că sfinţirea nu o pot face decât persoanele liturgice, cărora li s-a încredinţat misiunea de a fi "iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu" (I Cor. 4, 1) şi de a face lucrul slujbei (Efes. 4, 12) "spre cele către Dumnezeu" (Evrei 5, 1).
Cel mai obişnuit element spre sfinţire este apa, care devine apoi ea însăşi element curaţilor sau sfinţilor, prin stropirea cu ea a altor obiecte (leş. 30, 18-20; Lev. 8, 6; 14, 8; Num. ,8, 7; 19, 9-12).
In Vechiul Testament sunt numeroase mărturii ce arată rolul apei în zidirea, curăţirea şi mântuirea lumii. Astfel, încă de la începutul lumii, Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor (Fac. l, 2). In vremea lui Noe, Dumnezeu a înecat păcatul cu apă (Fac. 6, 17-22; 7, 1-24; 8, 1-18). Prin apă, potrivit Legii, se curăţea tot cel necurat, spălându-se pe sine, cât şi hainele sale, cu apă (Lev. 15, 10); Ilie a turnat de trei ori apă peste jertfă (III Regi 18, 32-38) etc. Tot în Legea Veche s-a prezis că şi în creştinism va fi o apă curăţitoare, care va curaţi nu numai trupul, ci şi sufletul omului (lez. 36, 25-26). în Noul Testament, apa sfinţită este întrebuinţată ca element curaţilor şi sfinţilor (loan 5, 4; 3, 2-7).
Alt element de sfinţire arătat în Sfânta Scriptură este şi untdelemnul, cum am arătat în cele spuse mai înainte.
In afară de aceasta, Biserica sfinţeşte pământul, arăturile, roadele, casele etc., cu diferite slujbe (ierurgii), aducând darul Sfântului Duh peste toate aceste elemente, care intră în vieţuirea zilnică a credincioşilor.
Credinciosul: Dar unde se vede în Sfânta Scriptură că elementele, apa şi untdelemnul, precum şi alte obiecte, trebuie
sfinţite?
Preotul: Ţi-am arătat destul de clar în cele de mai sus, dar văd că ai rămas tot nelămurit. De aceea ascultă: Să ştii că încă din Legea Veche se sfinţeau şi se curăţeau atât oamenii, cât şi elementele, prin diferite rituri şi rugăciuni, ca de pildă curăţirea femeii lăuze la 40 de zile după naştere (vezi Lev. 12; Luca 2, 22-24). Iar rugăciuni pentru binecuvântarea şi sfinţirea untdelemnului şi a apei (aghiasma), binecuvântarea pruncilor, a pâinii, a vinului şi a paştilor ş.a., le găsim la Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti din primele veacuri creştine, ca: Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful în sec. II, Tertulian2 în sec. III, Sfântul Vasile cel Mare3 în sec. IV ş.a. Rugăciuni pentru binecuvântarea şi sfinţirea apei (aghiasma), a untdelemnului şi a fructelor, sfeştanii pentru ploaie ş.a., găsim amintite chiar îi cele mai vechi rânduieli şi aşezăminte bisericeşti, a Aşezămintele Sfinţilor Apostoli din veacurile III-IV4, precum şi în cele mai vechi cărţi de slujbă, ca Evhologhiul (Moliţfelnicul) Episcopului Serapion de Thmuis din Egipt, din veacul al IV-lea. Pe toate le găsim în aceeaşi carte de slujbă unde aflăm şi rânduiala Sfintelor Taine, adică în Evhologhiu sau Molitfelnic (cartea cu rugăciuni sau cu molitfe).

Sfantul Antimis
Pe Sfînta Masă din Sfantul Altar trebuie să se afle Antimisul, Evanghelia, o cruce, un sfeşnic cu luminare şi un chivot pentru păstrat Sfînta Cuminecătură, Dumnezeiescul Trup şi Sînge al Mîntuitorului noastru Hsus Hristos.
Antimisul este o năframă în patru laturi, ţesută din in ori din mătase, pe care se află întipărită icoana punerii în mormînt a Mîntuitoru­lui. In cusătura Antimisului se aşază Sfinte Moaşte, pentru că pe el se slujeşte Sfînta Liturghie. Cînd nu se face slujbă, Antimisul stă pe Sfînta Masă împăturit într-o învelitoare care închipuie năframa ce acoperea dumnezeiescul cap al lui Hristos în mormînt. Obîrşia Antimisului vine din vremea marilor prigoane împotriva creştinilor. Atunci, spre a feri Sfintele Daruri să fie pîngărite de păgînii care năvăleau în biserici în tim­pul Sfintei Liturghii, preoţii înfăşurau Sfintele Daruri într-o pînză sfinţită şi, fugind cu ele într-un loc ferit, continuau slujba Sfintei Liturghii, între­ruptă de năvala paginilor. Şi azi, de s-ar întîmpla să ia foc biserica, în timpul Sfintei Liturghii, preotul slujitor poate, dacă e nevoie, să înfăşoare sfintele vase, Potirul şi Discul, în Antimis şi să le ducă într-un loc potrivit, unde să isprăvească de slujit Sfînta Liturghie, Antimisul servindu-i de Masă sfîntă. Antimisul nu poate lipsi de pe nici o Sfînta Masă din biserici­le în care se slujeşte Sfînta Liturghie. Fără el nu se poate face Sfînta Liturghie, în împrejurări deosebite, ca de pildă în război, pe cîmpul de luptă, se poate face Sfînta Liturghie în orice loc potrivit, dacă avem Antimis.

DESPRE CULTUL SFINTELOR ICOANE
Sectarul: Pentru care pricină voi, creştinii ortodocşi, vă închinaţi la icoane? Oare nu vă daţi seama că închinarea la icoane este idolatrie, deoarece ele sunt făcute de mâini omeneşti şi Dumnezeu opreşte cu mare stricteţe a se închina cineva la lucruri făcute de mâini omeneşti (leş. 20, 4-5; Deut. 5, 6-9; 4, 15-19 ş.a.)? Care vă sunt vouă mărturiile din Sfânta Scriptură relativ la închinarea icoanelor?
Preotul: Nicidecum nu este aşa cum cugetaţi voi, rătăciţilor sectari, că închinarea la sfintele icoane ar fi idolatrie, si că este oprită de Dumnezeu prin porunca I şi a Il-a din Lege. Invăţătura Bisericii dreptmăritoare a lui Hristos a avut de la începutul ei şi până azi cultul sfintelor icoane, bazându-se pe următoarele temeiuri ale Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii:
1. Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Fac. l, 26-27).
2. Iisus Hristos, ca om, este chipul lui Dumnezeu(II Cor. 4, 4; Col. l, 15).
3. lisus Hristos este „chipul fiinţei lui Dumnezeu" (Evrei l, 3).
4. In lisus Hristos, Dumnezeu S-a arătat în Trup (I Tim.3, 16) şi cu chip de om (Filip. 2, 7-8).
5. Sfântul Duh S-a arătat la Iordan în chip de porumbel (Matei 3, 16-23).
6. Sfântul Duh la Sfânta Cincizecime S-a arătat în chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 3). Şi toate acestea sunt chipuri fără să fie idolatrie.
7. In Testamentul Vechi icoanele au fost făcute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi leş. 25, 18-22; 26, 31 ş.a.).

8.Dumnezeu însuşi - Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne închina la idoli - a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de mână de om sunt icoane şi nu idoli.
Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau „heruvimii slavei" (Evrei 9, 5).

9. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din biserica veche au fost făcute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (leş. 36, 8ji 37, 7-9; II Parai. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).
10. Inaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).
11. Inaintea acestor icoane ale heruvimilor se cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de preamărire (Ps. 137, 1).
12. Inaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu mare cinste, după porunca lui Dumnezeu şi iudeii le venerau şi se închinau la ele (vezi leş. 30, l, 6-8; 27, 20-21, losua 7, 6).
13. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi - ce erau în templu - niciodată nu a fost dezaprobată de Hristos sau de Sfinţii Apostoli.
14. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au cinstit si s-au închinat în templu înaintea acestor chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11,7; Fapte 24, 11 ş.a.).
15. In Testamentul Nou închinarea la idoli este oprită anatema, iar închinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe când icoana este numai o închipuire, a cărei cinste trece la chipul cel dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfânt.
16. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica de totdeauna a Bisericii, arată că de la începutul Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost cinstite şi venerate.

Am mai pomenit si de aceasta si pe alte topicuri...
dau acum cateva citate, doar pt. edificarea unora:

9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi.
10. Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cântări de alăută Te veselesc; fiice de împăraţi întru cinstea Ta; (Ps. 44)
1. Atunci, luând Samuel vasul cel cu untdelemn, a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat, zicând: "Iată Domnul te unge pe tine cârmuitor al moştenirii Sale; vei domni peste poporul Domnului şi-l vei izbăvi din mâna vrăjmaşilor celor dimprejurul lor. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns rege peste moştenirea Sa (I Regi 10)
21. Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
22. Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre. (II Cor. 1)
Ungerea aceasta cu undelemn este semnul darului Sfantului Duh. Este "pecetea" lui Dzeu. Prin ungere, noul botezat este un nou hristos, adica uns al Domnului, caci cuvantul grecesc Hristos inseamna uns.
27. Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat. (I Ioan 2)
16. Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!"
17. Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!"
18. Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineaţă, a luat piatra ce şi-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp şi a turnat pe vârful ei untdelemn.
19. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), căci mai înainte cetatea aceea se numea Luz. (Fac 28)
5. Şi, luând veşmintele sfinte, să îmbraci pe Aaron, fratele tău, cu hitonul şi cu meilul, cu efodul şi cu hoşenul, şi să-l încingi peste efod;
6. Să-i pui pe cap mitra, iar la mitră să prinzi diadema sfinţeniei.
7. Apoi să iei untdelemn de ungere şi să-i torni pe cap şi să-l ungi. (Ies 29)
9. După aceea să iei mir de ungere şi să ungi cortul şi toate cele din el şi să-l sfinţeşti pe el şi toate lucrurile lui şi va fi sfânt;
10. Să ungi jertfelnicul arderilor de tot şi toate lucrurile lui şi să sfinţeşti jertfelnicul şi va fi sfinţenie mare;
11. Să ungi apoi baia şi postamentul ei şi să o sfinţeşti. (ies 40)
12. Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască.
13. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau. (Marcu 6)
14. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.
15. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.
(Iacov 5)
Si mai sunt si altele asemenea, dar nu e timp sa le spun acum pe toate...
Vazand dar cat de clar spune Sfanta Scriptura aceste lucruri, ne mai intrebam noi oare de cine sunt invatati aceia care le contesta?

Va rog sa ma iertati, dar mai scriu acum cateva citate, pe care le consider eu foarte importante a fi cunoscute si implinite de fiecare crestin ortodox...
19. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva,
20. Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate. (Iacov 5)
17. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. (Iacov 1)
22. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. (Iacov 1)
19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
22. Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
23. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
24. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. (Iacov 2)

Aceasta a smintit pe multi slab credinciosi sau necredinciosi, si s-au departat de Biserica si de Hristos, iar apoi hulind-o si batjocorind-o pt. pricina smintelii lor...
Repet ca preotul este si el om, la fel ca noi... Nimic din ce-i in Sfanta Biserica nu este al lui, ci al lui Dzeu. Asa cum exista profesori de matematica nepriceputi si pt. aceasta nu matematica este de vina, asa exista si preoti nepriceputi, dar care nu trebuie sa ne sminteasca cu faptele lor, asa cum noi nu ne lasam de matematica din cauza profesorilor slabi si nestiutori ... In aceasta ne invata si ne intareste si Biblia, si Sfintii Parintii...
... în dar aţi luat, în dar să daţi. (Matei 10,8)
Credinta noastra nu este in preoti, ci in Dzeu. Daca unii preoti cad in pacate, si unii chiar trec pe fata de partea vrajmasului, aceasta trebuie sa ne fie noua pricina de sminteala? Sau de lepadare de credinta? Doamne fereste!
5. Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu. (I Cor. 2)
Apoi, spre luare aminte, mai dau urmator citat:
1. Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul?
2. Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
3. Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta este.
4. N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem?
5. N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa?
6. Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?
7. Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
8. Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, şi legea acestea?
9. Căci în Legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră". Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu?
10. Sau în adevăr pentru noi zice? Căci pentru noi s-a scris: "Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră, cu nădejdea că va avea parte de roade".
11. Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale voastre?
12. Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.
13. Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar?
14. Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie.
15. Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea şi nu am scris acestea, ca să se facă cu mine aşa. Căci mai bine este pentru mine să mor, decât să-mi zădărnicească cineva lauda.
16. Căci dacă vestesc Evanghelia, nu-mi este laudă, pentru că stă asupra mea datoria. Căci, vai mie dacă nu voi binevesti!
17. Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată.
18. Care este, deci, plata mea? Că, binevestind, pun fără plată Evanghelia lui Hristos înaintea oamenilor, fără să mă folosesc de dreptul meu din Evanghelie.
19. Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi;
20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege;
21. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deşi nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;
22. Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.
23. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.
24. Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion, toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi.
25. Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă.
26. Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer,
27. Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.
(I Cor 9)

Acest topic a fost editat de Clopotel: 4 Dec 2005, 01:34 PM

Clopotel,
Nu este clar pentru mine, poate ma lamuresti tu, aici vorbim despre Iudaism sau vorbim despre... Crestinism? A purtat Isus Cristos hosen si epfod, a dat El cu zarurile pentru dreptatea "divina"? Modelul tau este Moise sau este Isus Cristos? Invatatura ta este de la Moise sau este de la Isus Cristos? A jefuit Isus pe cineva, cum a facut Moise? A ucis Isus cu mina Lui, cum a facut Moise? Te inchini tu la Dumnezeul Iudaic, sau te inchini tu Tatalui Ceresc, urmind Calea Fiului? Ai facut tu legamintul lui Avram, doamne fereste?!
Isus spune [Ioan 13.34] "va dau o porunca noua" Tu, si Ortodoxismul, mergeti inca dupa porunca veche... pentru voi, Isus nu s-a nascut, si nu a inviat?!
Tot Isus spune, nuami sa aiba cine sa-l auda, [Ioan 10.8] "Toti cei ce au venit inainte de Mine sint hoti si tilhari;" De aia si-a dat Isus viata ca sa te salveze si pe tine, cel ingropat in Ortodoxism si in Iudaism, pina la nivelul la care Ortodoxismul nu mai este Crestinism ci este doar o Secta Iudaica. Daca tot te-ai referit la vesmintele "sfinte" prin optica lui Moise, cel care umbla in pasii lui Avram, doamne fereste-ne, de ce nu te referi la vesminte prin optica lui Isus Cristos? Uite ce spune Isus, catre care ar trebui sa-ti indrepti tu Gindul si Inima ta, in locul Dogmei Ortodoxe: "Astfel, isi fac filacteriile late, isi fac poalele vestmintelor cu ciucuri lungi," Dupa cum vezi, Isus infiereaza ceea ce Ortodoximul, ca Secta Iudaica, ridica la nivel de "sfintenie". Ti-am mai spus undeva ca Popii Ortodocsi isi au radacinile in Popii Pre-Crestini...
Citeste-l pe Isus, urmeaza-L cu Inima, Gindul si Pasii tai, cauta Cunoasterea Sinelui, cum Isus porunceste, si vei ajunge sa cunosti ca Ortodoxismul nu este decit o Secta Iudaica Anti-Crestina (daca vrei, iti aduc si alte exemple concrete, stii ca nu vorbesc niciodata gratuit...)

Clopotel,
Pavel nu vorbeste aici despre cele lumesti... ceea ce Pavel a primit in dar, si apoi dadea mai departe tot in dar, nu este iconita "sfintita", mica bisnitarie popeasca, ci este ceea ce tu nu mai primesti de la Popa Ortodox nici in dar si nici pe plata, pentru ca Popa nu are nici el... Popa Ortodox ar trebui sa dea Darul mai departe, cum facea Pavel, dar mina lui este goala si nu o poate face...
Asta nu intelegi tu, din cauza Dogmei care te-a orbit: Duhul Sfint nu lucreaza prin Popa Decazut, in ciuda afirmatiei contrare a Bisericii Ortodoxe. Foarte rar Duhul Sfint coboara in Om direct de la Tatal Ceresc, asa cum Isus a promis-o celui ce este vrednic, ci cel mai adesea lucreaza de la un Credincios la altul, chiar Mirean fiind, sau chiar un simplu Calugar ne-Hirotonist fiind. Duhul Sfint nu lucreaza prin Popa Ortodox ci lucreaza prin Credinciosul Elevat Spiritual.
Dogma Onrtodoxa te invata ca Duhul Sfint lucreaza prin Popa Betiv... deoarece are avea in spate Biserica "Crestina"... minciuna, inselare si satanism! Rezultatl il vezi un jurul tau: sintem un popor Ortodox prin Credinta, care nici macar nu stim de ce sintem Ortodocsi, care ne rugam si mergem la biserica cind timpul "ne permite", si nici atunci, care sintem vinturati ca o pleava de o mina de comunisti besmetici infratiti cu Satana, care platim slujbe ca sa trecem examene satanice, car nu cunoastem nici macar limba Ortodoxiei, si care asteptam mintuirea printr-un Popa Betiv... De aceea Mintuirea este departe de noi!

Acest topic a fost editat de edinide: 6 Dec 2005, 02:37 AM

Adevarat!
Dar musulmanismul, are practici comune cu Crestinismul? Nu, si totusi, nu-l poti nega pe Dumnezeu pe care Mahomed pretinde ca i s-a revelat.
Dar iudaismul, are practici cumune cu Crestinismul? Nu, ei il neaga pe Isus, dar nu poti nega Dumnezeul la care ei se inchina.
Yoghinii, au ei practici comune cu Crestinismul? Nu, ei chiar au uitat de Dumnezeu, L-au transformat intr-o idee abstracta de Energie Spirituala, dar nu poti nega practica lor, deoarece este despre Om si este Reala si Palpabila.
Yoghinul nu are nimic comun cu Crestinul dar Crestinul ar trebui sa aiba ceva comun cu Yoghinul. Tu nu poti veni si nega Jugul Crestin deoarece este poruncit de Isus in chiar Evangheliile "Canonice" recunoscute de Ortodoxism: [Matei 11.29] "Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati de la Mine, caci Eu sint blind si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre.", [Tomas 90] "Veniti la mine deoarece jugul meu este usor si stapinirea mea este blinda, si voi veti fi paziti de voi insiva." Tu daca te impiedici de cuvintul "Yoga", care este varianta antica a cuvintului "Jugul", tu gasesti poticnire in fatza lui Isus Cristos: "Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire." Tu spui ca un Profesor Repetent nu este vina Matematicii, este atunci Indianul vina Jugului Spiritual? Jugul Spiritual a fost poruncit de catre Isus, iar daca Indianul te face sa te impiedici, tu ti-ai gasit prilej de poticnire in Isus Cristos care nu se potriveste in Canoanele Ortodoxe.
Jugul Spiritual dintre Om si Cristos este o Realitate Spirituala pe care o neaga numai Anti-Cristul, deoarece Jugul lui Cristos este Calea Crestina. Omul trebuie sa-si iubeasca Aproapele, este urmarea Jugului Crestin. Omul trebuie sa se desprinda de Valorile Lumesti, este urmarea Jugului Crestin. Omul trebuie sa traiasca in Puritate, este urmarea Jugului Crestin. Omul trebuie sa ajunga in In-Dumnezeire, este prin Jugul Crestin. Cit timp de impiedici de cuvintul "Yoga", din cauza unor Indieni, ai gasit poticnire in Isus Cristos. Indienii nu au inventat 'Yoga", si nimeni nu a inventat-o de fapt, nu le apartine lor cu drept exclusiv, este prezenta in Egiptul Preistoric si este prezenta in Dacia Preistorica de unde a si originat raspindindu-se catre cele patru zari.
Crestinismul este asa: prin Jugul Fiului catre Jugul Tatalui! fara Popi Decazuti, fara Dogme Ortodoxe, fara Idolatria Substantei, fara Ritualuri Pagine, fara Vrajitorii Popesti, numai cu Inima curatata de Pacat si cu Sufletul umplut de Lumina Dumnezeiasca a Tatalui Ceresc. Merita un cuvint de poticnire sa stea in calea Luminii Dumnezeiesti?

Clopotel,
Aici nu se vorbeste despre ungere trupeasca... nici despre Mir... ci despre cu totul Altceva... Ungerea lui Isus ramine in Inima Omului si nicidecum pe Trupul Omului...
Mirul este pomenit in Evanghelia lui Isus dar nu este nici unde "Sfint", cum spui tu. Femeia a turnat Mirul peste capul lui Isus dar nu este acolo nici un fel de atribut "Sfint", ci pur si simplu Mir Curat, care era chiar de vinzare... "Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, si banii sa se dea saracilor." Apoi, Isus Insusi spune Apostolilor semnificatia Mirului: "Daca a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a facut lucrul acesta in vederea pregatirii Mele pentru ingropare." Mirul era de vinzare, Mirul era parte din Ceremonialul Mortii si nu era nimic "Sfint" in Mirul acela... Sfint era Isus Cristos, sfintiti ajunsera in cele din urma si Apostolii, dar Mirul era Mir...

Sa nu spui acum ca Dumnezeu unge pe Om cu... Mir... Aceasta este un alt fel de Ungere pe care nu vei ajunge a o cunoaste daca ramii limitat la Mir...

Iarasi, vorbim aici de Invatatura Dumnezeiasca a lui Isus, sau de invataturile lui Moise...? Moise vorbea despre Neamul lui Avram, pentru care Avram facuse legamint cu Dumnezeul lui, la care Moise se refera drept "Dumnezeul lui Avram". Esti tu cumva din Neamul lui Avram? Sint Popii Ortodocsi din Neamul lui Avram? Sint Romanii din neamul lui Avram? Mergem noi dupa Invatatura lui Avram, sau dupa Invatatura lui Isus Cristos? Sintem noi Iudei, precum Neamul lui Avram, sau sintem noi Crestini, precum Neamul lui Dumnezeu?
Eu vorbesc aici despre Crestinism, care este Invatatura lui Cristos, nu a Omului care a continuat miscarea Crestina. Tu imi vorbesti de Ortodoxie facind apel la Invatatura Iudaica, care este Invatatura celor care L-au rastignit pe Isus Cristos. Eu vorbesc de Isus, tu imi vorbesti de cei ce l-au rastignit pe Isus... Cum vrei sa fie un terem comun la o astfel de discutie?
Daca vrei sa-mi demonstrezi Dogma Ortodoxa, fa-o dupa Invatatura lui Isus Cristos, nu dupa Invatatura Calailor lui Isus! Sa repet acum ca tu vorbesti de pe pozitia Ortodoxa de Secta Iudaica?
Asa ca repet acum intrebarea, in noua lumina facuta aici:

Acest topic a fost editat de edinide: 6 Dec 2005, 10:26 AM

Edinide,
Acum nici Biblia nu o mai recunosti ca fiind valida..., si atunci te mai intrebi cum de vorbesti numai prostii...
Biblia cuprinde atat Vechiul Testament cat si Noul Testament... Asta o stie si cel mai ratacit sectar crestin... Am zic crestin, nu yoghin.... Tu faci parte dintr-o secta yoghina care nu ai nimic cu crestinismul, cu Iisus Hristos, caci nu numai ca nu intelegi si recunosti Biblia, Vechiul Testament, dar nici Noul Testament nu-l recunosti si cunosti.
In Noul Testament, Iisus spune foarte clar:
17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
(Matei 5)Bine, faptul ca tu contrazici ce spune Iisus, nu e nimic nou, numai ca poti sa o faci pe topicul de yoga si nu la ortodoxie, cu care tu nu ai nimic in comun... Sa te mai intreb de ce scrii pe aici daca nu-ti place si nu ai nimic in comun cu Ortodoxia? Sa te intreb de ce nu scrii de exemplu la alte religii? Nu are rost, caci sunt sigur ca esti platit ca sa batjocoresti aici, dar te intreb.... merita banii aia efortul de a te injosi atat si de a-L huli pe Dzeu... Daca te intreb daca iti e frica de Dzeu. tu o sa spui ca nu... , ca vezi Doamne...tu L-ai iubi pe Dzeu. si de aceea nu-ti este frica de El...
Pana la un punct unele raspunsuri la intrebarile tale pot ajuta alti credinciosi ortodocsi ca sa cunoasca mai multe, nu de la mine, ci din Biblie si din Sfintii Parinti.... Dar tu esti prea ratacit de Calea lui Iisus ca sa se mai poata cineva folosi din discutia cu tine.... In momentul in care contesti adevarul Bibliei si cele scrise in ea, ti-ai data arama pe fata...
In VT vorbeste acelasi Dzeu. ca si in NT pt. ca Iisus este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Unul din Sfanta Treime...
Tu vorbesti de Iudaism si de Islamism, dar aceia macar Il recunosc pe Iisus ca fiind profet, dar vorbesc cu mare respect de El. Pe cand tu Il batjocoresti si Il hulesti la fiecare fraza...

Asta este aberatia sectei tale diavolesti...
Cand Mantuitorul zice:
28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11)
In nici un caz nu se refera la yoga ta diavoleasca si cu adevarat anticrestina.
Sfintii Parinti au luat cu adevarat jugul lui Hristos, cel adevarat, nu cel inventat de tine, asupra lor, si s-au mantuit, si astfel, urmandu-I lui Iisus si noi, cei de azi, care ne spunem ortodocsi, adica drept credinciosi, ne straduim sa le urmam lor....
Pot sa vina 1000 de sectari rataciti ca tine, chiar deghizati in mielusei, caci pe cei cu adevarat credinciosi si aparati de Iisus, nu-i pot rapi si sa-i dea Satanei...
Sfintii Parinti, pe care voi sectarii ii huliti atat, au fost preoti ai lui Iisus, si au slujit in Biserica lui Hristos, iar Dzeu. i-a aratat bineplacuti lui. Ei se foloseau de cele sfinte si ingraditi cu acestea, infrangeau vrajmasul.
Si astazi, efectele Sfintei Cruci, Aghiasmei, ale tamaiei etc. se pot vedea direct asupra diavolilor care actioneaza prin vraji si farmece si alte ispitiri... Exista multe cazuri si in trecut, cand satana isi trimite oamenii ce i-a subjugat, ca sa spuna ca nu exista lucruri sfinte si ca sunt apa de ploaie.... Dar ca de obicei, strategia vicleana a satanei da gresi, iar diavolul ce te indeamna si pe tine, va pleca si el rusinat, ca toti ceilalti...
Ca tu esti sub un jug, este adevarat, dar acela nu este in nici un caz al lui Iisus ci al Satanei..., dar lucrul acesta sunt sigur ca deja il cunosti...
Daca ai ceva de spus, in folosul Ortodoxiei si nu impotriva ei, aici este locul potrivit, daca nu, eu ti-am propus deja sa-ti deschizi un topic de yoga...

Sfântul Maslu este una dintre cele sapte Sfinte Taine prin care darul lui Dumnezeu vine peste credinciosi si care este anume rânduitã pentru oamenii care sunt în suferintã, pentru tãmãduirea sufletului si a trupului. De aceea se face si maslu de obste, nu numai pentru bolnavi. Unii au suferinte fãrã sã se considere cã sunt bolnavi. La Maslu se spune: „Ridicã-l pe dânsul din patul durerii si din asternutul chinuirii. Sã se tãmãduiascã de toatã boala si de toatã neputinte, de întinãciunea trupeascã si sufleteascã", deci si de întinãciunea sufleteascã. Se poate face Maslu si pentru binele credinciosilor în general, pentru înmultirea darului lui Dumnezeu în constiinta noastrã, în simtirea noastrã, în fiinta noastrã întreagã.

În Sfânta Evanghelie de la Marcu este scris cã ucenicii pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a trimis sã tãmãduiascã suferintele oamenilor, i-au tãmãduit pe cei bolnavi ungându-i cu untdelemn ( cf. Marcu 6, 13).

Practica aceasta, de tãmãduire cu untdelemn sfintit, a exis-tat si pe vremea Sfintilor Apostoli. Sfântul Apostol Iacov, fratele Domnului, în Epistola lui, zice: „Este cineva bolnav între voi? Sã cheme preotii Bisericii si sã se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului" (Iacov 5, 14). Este vorba de o Tainã, altfel, ungerea cu untdelemn se poate face si în afarã de slujbã. Dar Sfântul Apostol Iacov zice „ungându-l cu untdelemn în numele Domnului", cu un untdelemn anume, cum îl avem dupã Maslu, dupã ce ne-am rugat sã se sfinteascã untdelemnul si dupã ce ne-am rugat ca prin untdelemn sã vinã daruri ale lui Dumnezeu pentru cei care sunt de fatã sau pentru cei care se vor unge.

Am zis cã, în rugãciunea întâia de dupã prima Evanghelie care se citeste la Sfântul Maslu, este o listã de binefaceri la care trebuie sã luãm aminte: „Facã-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, îmbrãcãminte împãrãteascã, pavãzã puternicã, izbãvitoare de orice lucrare diavoleascã, pecete nestricatã, bucuria inimii, veselie vesnicã".

M-am oprit de multe ori asupra acestor binefaceri ale lui Dumnezeu, pe care dorim sã le primim prin untdelemn sfintit, si am luat aminte la faptul cã lista aceasta de binefaceri începe cu bucuria si se sfârseste cu veselia. „Facã-se, Doamne, untdelem-nul acesta untdelemn de bucurie". De ce de bucurie? Pentru cã Dumnezeu vrea sã fim oameni ai bucuriei, sã fim primitori de bucurie si sã fim lucrãtori de bucurie. În Epistola a II-a cãtre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citim: „Noi suntem lucrã-tori ai bucurie voastre", deci suntem mijlocitori de bucurie, sun-tem oameni care rãspândim bucuria.

Poate v-ati oprit vreodatã cu gândul asupra celor scrise în Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul XXVI, si în Sfânta Evanghelie de la Marcu, în Capitolul XIV, despre femeia care a turnat mir în semn de cinstire a Domnului nostru Iisus Hristos; în legãturã cu ea, ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos au zis cã mai bine s-ar fi vândut mirul acela si banii sã se fi dat sãracilor. Domnul Iisus Hristos a spus atunci un cuvânt pe care ar trebui sã nu-l uitãm niciodatã, pentru cã e un cuvânt vesnic al Domnului Hristos: „Nu faceti supãrare femeii!" Adicã acelei femei care I-a adus cinstire sã nu-i facã supãrare cei care au înteles altfel, care au lucrat cu mintea lor si au gândit altfel decât a gândit femeia cinstitoare a Mântuitorului. Nu faceti supãrare!

Ar trebui sã avem în vedere cuvântul acesta, sã nu facem supãrarea niciodatã si nimãnui. Ce bine ar fi în lumea aceasta dacã fiecare dintre noi, în locul nostru de vietuire, am avea drept cuvânt de învãtãturã, drept cuvânt de ordine, cuvântul acesta: Nu faceti supãrare! Domnul Hristos vrea nu numai sã nu facem supãrare, ci vrea sã aducem bucurie, sã fim lucrãtori de bucurie, sã fim întâi de toate purtãtori de bucurie, pentru cã în Sfânta Evanghelie e scris: „Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sã fie în voi si ca bucuria voastrã sã fie deplinã" (Ioan 15, 11). Deci Domnul Hristos vrea sã fim purtãtori de bucurie, sã avem în sufletul nostru bucuria Lui si bucuria noastrã sã fie deplinã, sã nu fie cu împutinare, cu stirbire.

Deci, „Facã-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie", sã sporeascã sfintenia noastrã. Toatã lucrarea Bisericii este o lucrare de sfintire. Biserica noastrã vrea sã ne sfinteascã prin darurile sale, prin Sfintele Taine. Ne gândim cam putin la faptul cã ar trebui sã fim sfinti. Ar trebui sã ne gândim mai mult cã suntem chemati la sfintenie, cã avem mijloace de sfintire. Dar, pentru cã suntem departe de o viatã sfântã, ne gândim mai mult la o curãtire a su-fletului, la o curãtire de pãcate. Este bine sã ne gândim, dar sã ne gândim si la untdelemnul care sã ne fie untdelemn de sfintire, untdelemn de sfintenie.

Deci, „Facã-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de sfintenie, îmbrãcãminte împãrãteascã". Ne gândim cam putin si la rostul acesta al untdelemnului: sã fie „îmbrãcãminte împãrãteascã". Când ne aducem aminte de acest cuvânt, este poate cazul sã ne gândim la faptul cã Sfântul Apostol Pavel, în Epistola cãtre Galateni, scrie: „Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbrãcat" (Galateni 3, 26) si cã la anumite sãrbã-tori ale Bisericii noastre, spunem acest verset în loc de în loc de „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare...".

Îmbrãcãminte împãrãteascã este îmbrãcãmintea în Hristos sau îmbrãcãmintea în virtutile pomenite de Sfântul Apostol Pavel în Epistola cãtre Coloseni: „Îmbrãcati-vã, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile îndurãrii, cu bunãtate, cu smerenie, cu blândete, cu îndelungã-rãbdare, îngã-duindu-vã unii pe altii si iertând unii altora, dacã are cineva vreo plângere împotriva cuiva; dupã cum si Hristos v-a iertat vouã, asa sã iertati si voi. Iar peste toate acestea, îmbrãcati-vã întru dragoste, care este legãtura desãvârsirii. Si pacea lui Hristos, în-tru care ati fost chemati, ca sã fiti un singur trup, sã stãpâneascã în inimile voastre; si fiti multumitori" (Coloseni 3, 12-15). Aceasta este îmbrãcãmintea noastrã. Îmbrãcãminte cu bunãtate, îmbrãcãminte cu smerenie, cu blândete. "Învãtati-vã de la Mine cã sunt blând si smerit cu inima si veti avea odihnã sufletelor voastre" (Matei 11, 29), spunea Domnul Hristos. Îmbrãcãminte cu îngãduintã, îmbrãcãminte cu iertare, îmbrãcã-minte cu iubire, îmbrãcãminte aducãtoare de pace, îmbrãcãminte aducãtoare de multumire.

Mai departe, zicem: „Facã-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintire, îmbrãcã-minte împãrãteascã, pavãzã puternicã, izbãvitoare de orice lucrare diavoleascã". Pavãzã puternicã! O întemeiere bunã. Sã ne fie untdelemnul acesta, ungerea cu untdelemn, o întemeiere bunã, izbãvitoare de toatã lucrarea diavoleascã. Sã nu poatã vrãjmasul sã se apropie de nici unul dintre noi; „Ca de foc sã fugã de mine tot lucrul rãu, toatã patima" zicem dupã ce ne împãrtãsim cu Sfintele Taine. Sã fim sãlas al Duhului Sfânt si sã nu mai fim sãlas pãcatului. Aceasta se întâmplã prin împãrtãsirea cu Trupul si Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, cu „dumnezeiestile, preacuratele si nemuritoarele, cerestile, de viatã fãcãtoarele, înfricosãtoarele lui Hristos Taine". Se întâmplã aceasta prin ungere cu untdelemn, se întâmplã aceasta prin stropire cu apã sfintitã.

Când se fac aceste lucrãri asupra noastrã trebuie sã avem întemeierea aceasta de îndepãrtare de orice lucru rãu, sã fugã de la noi orice lucru rãu. „Sã vie Dumnezeu si sã se risipeascã vrãjmasii lui. Precum se stinge fumul, sã se stingã. Precum se topeste ceara de la fata focului, asa sã piarã pãcãtosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii sã se bucure si sã se veseleascã" zicem la Pasti, si ar trebui sã simtim lucrul acesta întâmplându-se cu noi totdeauna.

„Facã-se untdelemnul acesta bucuria inimii, veselie vesnicã".

Am început cu bucurie, am sfârsit cu bucurie, cu bucuria inimii si veselie vesnicã. „Bucurati-vã în ziua aceea si vã vese-liti, cã, iatã, plata voastrã multã este în cer" (Luca 6, 23), a zis Domnul Hristos. Ungerea cu untdelemn sfintit trebuie sã fie mijlocitoare si de aceste daruri: bucurie, sfintenie, îmbrãcãminte împãrãteascã, pavãzã puternicã izbãvitoare de toatã lucrarea diavoleascã, bucuria inimii si veselie vesnicã. Asa trebuie sã fie crestinii: oameni ai bucuriei, oameni cãutãtori de sfintenie, oameni împotrivitori fatã de pãcat. Când se întâmplã toate acestea, se întâmplã si învãluirea noastrã în bucuria cea vesnicã, în veselia cea vesnicã.

La fiecare Sfântã Liturghie a Sfântului Ioan Gurã de Aur, când credinciosii cântã "Fie numele Domnului binecuvântat de acum si pânã-n veac", preotul spune o rugãciune care are urmã-torul cuprins: „Plinirea Legii si a proorocilor, Tu Însuti fiind Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit toatã rânduiala cea pãrinteascã, umple de bucuri si de veselie inimile noastre totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor amin". Cu alte cuvinte, fiecare Sfântã Liturghie trebuie sã fie prilej de bucurie, pricinuitoare de bucurie, înmultitoare de bucurie prin Domnul nostru Iisus Hristos, care este plinirea Legii si a proorocilor.

Ajutor pentru acestea ne dã si Maica Domnului. Maica Domnului are un loc de cãpetenie în credinta noastrã. Sã ne gândim, de pildã, la o alcãtuire de la Sfântul Maslu, care tare mi-e dragã mie: „Pe tine, preacuratul palat al Împãratului ceresc, ceea ce esti multlãudatã, te rog, curãteste mintea mea cea întinatã cu tot felul de pãcate si o fã locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi ca sã laud si sã mãresc puterea ta si mila ta cea nemãsuratã, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tãu". E asa de frumos, e atât de minunat!

Maica Domnului a fost „palat al Împãratului ceresc" când L-a purtat în pântecele ei pe Mântuitorul lumii, si a rãmas în vesnicie asa, pentru cã de inima Maicii Domnului – Domnul Hristos nu s-a despãrtit nici când S-a nãscut din ea. Maica Domnului este purtãtoare de Hristos în vesnicie: „Pe tine, preacuratul palat al Împãratului ceresc, ceea ce esti mult lãudatã, te rog, curãteste mintea mea întinatã cu tot felul de pãcate si o fã locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi".

De ce cerem de la Maica Domnului sã fie inima noastrã „locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi"? Pentru cã si Maica Domnului este asa! Când preasfânta Fecioarã Maria, nedumeritã de vestea pe care i-a adus-o îngerul a întrebat cum poate sã fie aceasta, de vreme ce ea nu cunostea cele ce premerg maternitãtii, îngerul binevestitor i-a spus asa: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35). Sunt cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatãl, Fiul si Sfântul Duh. Ceea ce s-a întâmplat atunci când Maica Domnului a primit sã fie mamã a Mântuitorului, asezarea Sfintei Treimi în fiinta ei, a rãmas pentru vesnicie.

Dacã Domnul Hristos este purtat de Maica Domnului în inima ei în vesnicie, atunci si puterea Celui Preaînalt o umbreste în vesnicie, puterea lui Dumnezeu Tatãl, atunci si Duhul Sfânt, care S-a pogorât peste Maica Domnului, rãmâne peste ea în vesnicie. Fiind locas al Preasfintei Treimi, fiind preacuratã, fiind neîntinatã, Maica Domnului poate sã ne ajute sã fim si noi locasuri ale Preasfintei Treimi întru sfintire si sã se facã mintea noastrã, inima noastrã, fiinta noastrã, „locas înfrumusetat al Preasfintei Treimi".

Când cerem aceasta, îi spunem de ce dorim noi sã fim locasuri ale Sfintei Treimi, de ce dorim noi sã ne fie inima curatã si mintea sã fie fãrã pãcat: „Ca sã te laud si sã mãresc puterea ta si mila ta cea nemãsuratã". Maica Domnului are putere si are milã nemãsuratã. Noi nu cunoastem aceastã putere si milã decât prin ajutorul Maicii Domnului, prin ajutorul lui Dumnezeu, prin ajutorul Duhului Sfânt care, pogorându-se peste Elisabeta, a miscat-o spre cunostintã si i-a zis: „Binecuvântatã esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tãu. Si de unde mie cinstea aceasta, ca sã vie la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1, 42).

Prin Duhul Sfânt, prin puterea lui Dumnezeu, prin mijlocirile Maicii Domnului, putem sã întelegem mãretiile Maicii Domnului, pe care noi le exprimãm de atâtea ori când zicem: "Pe ceea ce este mai înaltã decât cerurile si mai curatã decât strãlucirile soarelui"; "Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvânt"; "Spãimântatu-s-au toate de dumnezeiascã mãrirea ta", sau când zicem "Pe ceea ce este mãrirea a toatã lumea, bisericã sfintitã si rai cuvântãtor", "Rai de tainã esti, Nãscãtoare de Dumnezeu care ai odrãslit nelucrat pe Hristos" etc.

Când zicem toate acestea, învãtati fiind de Duhul Sfânt, care a dat gândurile acestea pentru alcãtuirea sfintelor slujbe, spunem adevãruri pe care noi nu le putem întelege decât tot prin puterea Duhului Sfânt. Sunt adevãruri pe care noi le spunem si nu suntem în stare sã le si simtim, pentru cã mintea noastrã este întinatã si pentru cã nu ne-am fãcut întru simtire, întru cunos-tintã, locasuri ale Sfintei Treimi. Numai dacã „eu, netrebnicul robul tãu" sunt mântuit, numai dacã mintea mea este curãtitã „de tot felul de pãcate", numai dacã as fi cu adevãrat „locas al Preasfintei Treimi", as putea „sã laud si sã preamãresc puterea si mila ta cea nemãsuratã". Milã nemãsuratã, milã care n-are margini, milã care nu poate sã aibã margini, putere nemãrginitã, cum este puterea Maicii Domnului.

Un pãrinte, Dumnezeu sã-i ajute, poate unii îl cunoasteti, pãrintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, are un cuvânt în Convorbiri Duhovnicesti, anume: "Ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugãciunea". Maica Domnului poate sã ne ajute prin rugãciunile ei sã primim binefaceri de la Dumnezeu. Puterea ei este nemãrginitã, pentru cã rugãciunea ei este puternicã si mijloceste revãrsare de putere din puterea Fiului ei si Dumnezeului nostru.

Sunt niste gânduri pe care cred eu cã e bine sã le purtãm în suflet si care poate cã sunt mai necesare acum decât gândurile despre desãvârsire, despre deplinãtate, despre perfectiune, pe care le stim din cuprinsul dumnezeiestii Scripturi. Este adevãrat cã Biserica noastrã nu ne pune în fatã prin rânduielile de slujbã cuvinte privitoare la desãvârsire. Ceea ce trebuie sã avem în vedere când e vorba de înaintare, când e vorba de perfectiune, este aceasta: sã împlinim tot ce putem împlini.

Cele dintâi cuvinte ale Domnului Hristos, pe care le întâlnim în Sfânta Evanghelie de la Matei, sunt: "Lasã acum, cã asa se cuvine nouã sã împlinim toatã dreptatea" (Matei 3, 15) si se referã la deplinãtate, la desãvârsire, în întelesul cã spre desãvârsire merge numai acela care vrea sã împlineascã totul si în mod deplin.

Când fariseii si cãrturarii dãdeau zeciuialã din veniturile lor, din izmã, din chimen si din mãrar, Domnul Hristos, obser-vând aceasta, le-a spus: „Vai vouã, cãrturarilor si fariseilor fãtar-nici! Cã dati zeciuialã din izmã, din mãrar si din chimen, dar ati lãsat pãrtile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta". Si vine cu învãtãtura: „pe acestea trebuia sã le faceti si pe acelea sã nu le lãsati" (Matei 23, 23).

Noi, cu neputintele noastre, din cât ni se cere, facem cât putem. Dumnezeu primeste putinul pe care-l facem noi si împlineste El ce nu putem împlini; noi nãdãjduim la mila lui Dumnezeu mai mult decât la dreptatea noastrã, pentru cã drepta-tea noastrã, ati auzit într-o rugãciune de la Maslu, „este ca o câr-pã lepãdatã".

Nu ne putem lãuda cu dreptatea noastrã, dar avem încredere în mila cea nemãrginitã a lui Dumnezeu. La rugãciu-nile de dezlegare zicem cã „Precum mãrirea Ta este neasemã-natã, asa si mila Ta este nemãsuratã". Atât este de mare mila lui Dumnezeu, cât este de mare mãrirea lui Dumnezeu, iar cele ale lui Dumnezeu sunt fãrã margini. Nimic nu are Dumnezeu mãrginit: nici mila, nici bunãtatea, nici iertarea, nimic. Totul este deplin.

Sã cãutãm si noi sã fim cu deplinãtate în tot ce este frumos si bun. Darul lui Dumnezeu sã fie cu noi, rugãciunile Maicii Domnului si binecuvântarea Domnului sã ne însoteascã de acum si pânã-n veac! Amin.
Mânãstire Brâncoveanu, 18 noiembrie 1998

Un alt eveniment important petrecut pe Tabor a fost intalnirea celor trei Apostoli cu doi mari Prooroci ai Vechiului Testament: Moise si Ilie. Sfantul Efrem Sirul spune despre acest eveniment: "S-au vazut unii pe altii, incepatorii Legii vechi pe incepatorii Legii noi. A vazut Moise cel Sfant pe Simon cel sfintit. A vazut iconomul lui Dumnezeu, Moise, pe epitropul lui Dumnezeu, Petru ... Si s-a facut muntele ca o biserica. Si a unit, intru Sine, Iisus amandoua Testamentele, pe care le-a primit Biserica. Ne-a facut pe noi sa cunoastem ca El este Datatorul amandurora ...".

1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.
7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
(Matei 17)

Si atunci cum de unii sectari zic de Moise ca este criminal si hot cand in Biblie se vede clar ca Moise este bineplacut lui Dzeu. la fel ca Ilie? Sper ca in ratacirea lor sa nu inteleaga acum ca ne inchinam lui Moise....

Mai zic unii rataciti ca nu exista sfintire in afara de faptul ca Sfant e doar Dzeu.
Evident ca Sfant e doar Dzeu., si ca Dzeu. e doar Unul in Sfanta Treime.
Dar ei nu inteleg si nu fac deosebire intre Sfant si sfant, intre Fiu si fiu, intre Dumnezeu si dumnezei.
Deosebirea este uriasa si esentiala, dar consider ca toti ortodocsii realizeaza aceasta si nu e cazul sa spun mai multe. O sa dau doar cateva citate, doar ca repere:
Cartea Facerii confirma ca oamenii, pastrându-si într-o anumita masura credinciosia fata de Revelatie, spre pilda urmasii lui Set, sunt evocati cu numele de “fiii lui Dumnezeu” (Fac. 6, 2). Psalmistul comunica de asemenea marturia divina: “Eu am zis: dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt” (Ps. 81:6).
De aici e lesne de inteles ca nu suntem egali cu Fiul lui Dzeu. desi suntem toti fii ai lui Dzeu.
16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.
22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
Alt inteles are"Sfint este Dzeu." si alt inteles are "sfant este darul".
Dar cum sa pricepi aceasta cand negi chiar esentialul, cum ca darul poate fi sfintit, si negi spusele Mantuitorului...
Si nu are importanta daca ne referim la materia trupului sau la materia apei sau undelemnului, caci si trupul tot din apa si lut este...

De la Tatal prin Fiul in Sfantul Duh, Dumnezeu coboara catre om si Biserica, pentru ca omul in Duhul Sfant, prin Fiul la Tatal sa devina partas comuniunii mai presus de fire a Sfintei Treimi. Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur si cea a Sf. Vasile cel Mare vorbesc de Duhul Sfant care se coboara peste preot, peste daruri si peste tot poporul, dar si de credinciosii care se inalta catre Dumnezeu graind: <<Am vazut lumina cea adevarata, am vazut Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne>>. <<Ori, aceasta inaltare a omului catre Dumnezeu si atragerea lui in comuniunea trinitara datorita coborarii lui Dumnezeu catre om, produce in adincul fiintei umane credincioase, prin jertfa lui Hristos si stralucirea luminii mai presus de fire, umanizarea omului, deschiderea lui fata de Dumnezeu si de semeni>>

1. Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate;
2. El poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune.
3. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate.
4. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi Aaron.
5. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut".
6. În alt loc se zice: "Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec". (Evrei 5)

«Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele pana la sfarsitul veacului» (Matei XXVIII, 19,20).
Intreita putere a fost data apostolilor si prin ei urmasilor lor, episcopi si preoti.
Puterea si dreptul de a propovadui Evanghelia, de a savarsi Sfintele Taine si de a pastori pe credinciosi apartine membrilor ierarhiei sacramentale, in baza hirotoniei lor. Acest lucru il arata sfantul apostol Pavel corintenilor prin cuvintele : «Asa sa ne socoteasca pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu» (1 Cor. IV, 1).

Este adevarat ca unii nu stiu de ce sunt ortodocsi, dar mai adevarat este ca nu poti sa fi ortodox daca nu cunosti dogma ortodoxa, daca nu cunosti, nu intelegi si nu respecti vorbele Mantuitorului scrise negru pe alb in Sfanta Biblie....
Evident, intai trebuie sa iei in serios Biblia toata, si nu doar ce-ti convine tie..

Clopotel,
Exista Biblia Iudaica, pe care popii au numit-o Vechiul Testament, si exista Biblia Crestina, numita Evanghelia, sau Noul Testament.
Biblia Iudaica este cartea dupa care mergeau Iudeii, si merg inca. Este carte de filozofie, spiritualitate, morala si ... istorie a neamului Israelit, incepind cu Avram si continuindu-se cu Iacov, care s-a asumat numele spiritual de Israel, de la care provin Israelitii, pina la Moise si Isaia. Cel putin ca si Carte de Istorie, ce legatura are Ortodoxismul cu neamul lui Israel, cu campaniile de jaf pe care le faceau, cu toate inselaciunile si crimele pe care le comiteau? Vrei sa-ti aduc exemple concrete din Biblia Iudaica?
Isus Cristos a adus o Lege Noua prin care Legea Veche este anulata: [Mayei 22.40] "In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si Proorocii." Prin urmare, Isus inlocuieste toata Legea si toti Prorocii cu Legea Noua: [Ioan 10.8] "Toti cei ce au venit inainte de Mine sint hoti si tilhari;"
Iudeii au ramas la Legea Veche, asteptind inca sa vina un Mesia care nu va mai veni niciodata... Iudeii neaga Legea Noua pina la desfintarea acesteia. Acum vine Ortodoxismul care-l ignora pe Isus Cristos si crede ca poate impleti Legea Veche cu Legea Noua, negindu-l astfel pe Isus insusi, de unde vine caracterul Anti-Crestin al Ortodoxismului.
Ce nevoie ai tu de Legea lui Moise daca ai Legea Iubirii? Isus il declara pe Moise cuprins si dizolvat in Legea Iubirii, Ortodoxismul vine sa lucreze impotriva lui Isus si sa reinstaureze pe Moise. Isus Cristos anuleaza pe Moise, nu prin eliminare ci prin cuprindere, Ortodoxismul vine si desface ceea ce Isus Cristos a facut, re-institutionindu-l pe Moise, de unde provine aspectul Ortodoxismului de Secta Iudaica. Iudeii merg inca dupa Legea Veche si Ortodoxismul le face jocul lor, fie constient, vie inconstient prin ne-Credinta, rezultatul este acelasi.
Moise a venit spre lume cu o Lege Morala, in esenta ei mai saraca decit Legea Egipteana (Osiris) sau chiar decit Legea Eseninsta. Isus Cristos a adus Omului o Lege Spirituala care cuprinde in ea toate Legile Morale a lumii, Osiris, Veda sau Moise. In acest context, Ortodoxismul renunta la Spiritualitatea lui Cristos in favoarea Moralitatii lui Moise (desi ar putea prelua Moralitatea lui Osiris care este mai cuprinzatoare decit Moise....), facind in acest fel un pas inapoi care anuleaza pasul inainte al lui Isus Cristos.
Isus Cristos este un pas inainte de la Moise. Ortodoxismul este un pas inapoi de la Isus Cristos catre Moise.
Legea Iubirii incepe cu Isus Cristos, moment in care Moise se termina. Tu spui ca eu imi aleg din "Biblie" ce imi convine. Eu iti spun ca Biblia incepe cu Isus Cristos si se termina cu Isus Cristos. Ca Ortodocsii au hotarit sa asocieze Biblia Iudaica cu Evanghelia, este hotarire politica Ortodoxa care nu are de a face cu Spiritul Crestin, fiind de fapt o tradare a Spiritului Crestin.
Din toate acestea rezulta ca Ortodoxismul este doar o Secta Iudaica Anti-Crestina, lipsita de Spiritul lui Cristos.

Draga edinide habar nu ai despre ce vobesti, parerea mea este ca ar trebui sa te mai informezi inainte de a face afirmatii in vant si aiurea. Tu de fapt si pana la urma urmei nu stii absolut nimic despre ceea ce inseamna Crestinism si Ortodoxie, nu stii nimic despre ce inseamna Vechiul si Noul Testament si legatura dintre acestea, vorbesti despre niste anomalii care nu au fost gandite de nimeni si nici nu vor exista in Ortodoxie.
Ortodoxia in nici un caz nu anuleaza pe Iisus Hirstos, sau nimic din lucrarea Sa, dar tot Iisus Hristos stiu ca a spus, din putinele mele cunostinte, ca El a venit nu sa strice legea cea veche ci sa o implineasca... sau nu... te rog sa ma corectezi unde gresesc... Noul Testament nu ar putea exista fara Vechiul Testament, ele se intruchipeaza unul in celalalt se indeplinesc unul pe altul, fara de unu nu ar exista altu.
Unde ai vazut tu scris in Biblie, te rog sa mi spui si mie, ca eu nu am vazut asa ceva, dar nici nu am auzit, ca Legea cea Noua o inlocuieste in totalitate pe cea Veche sau ca Iisus Hristos ar fi spus ca nu mai avem nevoie de Legea Veche pt ca o avem pe cea Noua... sau unde scrie ca sa uitam de vechii prooroci... sa uitam de Moise... de Avraam... sincer nu pot sa cred ca ai citit Biblia si ai ajuns la concluzia asta... tu ce Biblie ai citit fratele meu...?
Cine te a informat pe tine ca Ortodoxismul desfiinteaza tot ceea ce a facut Iisus, dragul meu, astea sunt parerile tale total nefondate si nelalocul lor, eu zic... ca ar trebui sa privesti lucrurile mai din afara si apoi sa vii si sa le expui. Nu pot sa mi dau seama de unde te informezi tu?...?!?
Sper sa nu te superi , dar vino cu informatii fondate si probabile... nu cu aberatii... pareri, teologumene... ca asa fiecare este mare critic biblic...

sebyshoru,
Spusele mele sint fie cu totul deplasate, cum spui tu, fie cu totul la obiect, cum spun eu. Nu te impiedica de faptul ca te socheaza ceea ce-ti spun, ci de faptul ca s-ar putea sa am dreptate... Daca spusele mele te socheaza, cum ar fi atunci situatia ta, daca eu am putina dreptate?

Daca te astepti sa auzi despre calea cea batuta (chiar cu pasul pe loc...), nu asculta la mine, ci stii tu unde sa asculti. Daca astepti sa auzi ceea ce nu ai mai auzit inca, atunci asculta la mine! Este simplu, selecteaza mesajele lui Edinide de pina acum, frunzareste-le si vei vedea despre ce este vorba.
Anomaliile nu trebuie musai gindite, este suficient a fi... faptuite! Daca faci un lucru cu intentie, sau fara, rezultatul este acelasi. Iar lipsa de Gindire nu este o scuza...

Bine, ai sa vorbim de Implinire. Vechiul Testament este in cautarea unui Dumnezeu Ne-Numit, restul alta data. Noul Testament este aflarea unui Dumnezeu Numit, si anume Tatal Ceresc. Prin aceasta se manifesta Implinirea, implinire care duce la desfintarea premizelor implinirii. Vechiul Testament este inchis in momentul in care Evanghelia este deschisa.
Sa zicem ca tu erai Jules Vernes care visa despre zborul la Luna, un fel de glont inter-planetar prin care omul face saltul cosmic. Acum, s-a ajuns la Apolo care a aselenizat, transformind Omul in fiinta cosmica. Visul tau de azi este visul lui Jules Vernes sau este visul lui Apolo? Apolo a implinit, Jules Vernes s-a stins. Calea catre Luna nu mai este Jules Vernes ci este Apolo!
Calea catre Tatal Ceresc nu mai este Moise ci este Isus Cristos! Isus Cristos il contine pe Moise, Moise nu contine nimic. Isus Cristos este Viu, Moise a murit si a fost ingropat, asemenea tuturor celor mai inainte de el. Daca ortodoxismul se intoarce si predica Legea Lumeasca a lui Moise, este din Anti-Crestinism, pentru ca Ortodoxismul nu este capabil a predica Legea Spirituala a lui Isus Cristos, nu este capabil a urma Calea Crestina. Popa Decazut poate sa urmeze pe Moise dar nu poate sa urmeze pe Isus Cristos.

Este una sa spui cu Vorba si este alta sa implinesti cu Inima. Daca tu citesti si ultima litera din Evanghelie in timpul Liturghiei, nu inseamna ca ai implinit Legea Iubirii. Ortodoxia nu pacatuieste prin negare fatzisa ci pacatuieste prin ne-implinire ceea ce este tot una cu Negarea. Este o singura masura a Credintei Crestine, cea trasata de Cristosul Insusi: "Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi in limbi noi,
18. vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi, si bolnavii se vor insanatosa." Ortodoxia este plina de vorbe dar este goala de Semnele Credintei. Vezi, Ortodoxia nu-L anuleaza pe Isus, cum spui tu, dar nici nu-L implineste... este tot una...

[matei 22.40] "In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si Proorocii.", deci Omul care implineste pe Isus, a implinit deja Legea Veche, care astfel isi pierde semnificatia. Legea Veche nu este ignorata, nici propovaduita, ci pur si simplu Legea Veche este efectrul Legii Noi. Ortodoxismul care propovaduieste Legea Veche, o face din calcarea si ne-implinirea Legii Noi, pe scurt, din Anti-Crestinism.
[Ioan 13.34] "Va dau o porunca noua:" O Porunca Noua inseamna pur si simplu gata cu Poruncile Vechi... Cine se intoarce la Porunca Veche, o face din neimplinirea Poruncii Noi, ca de ar implinit Porunca Noua, ar fi implinit deja si Poruncile Vechi. Porunca Noua cuprinde Poruncile Vechi, Poruncile Vechi nu cuprind nimic. Ortodoxismul care intoarce fatza catre Moise, intoarce spatele catre Isus Cristos. De aici rezulta caracterul de Secta Iudaica a Ortodoxismului.
Daca le pui impreuna pe cele de mai sus, Ortodoxismul este o Secta Iudaica Anti-Crestina.

[Ioan 10.8] "Toti cei ce au venit inainte de Mine sint hoti si tilhari; dar oile n-au ascultat de ei." Avram este stramosul Israeitilor, a facut ce a facut pentru neamul lui, in ce masura te priveste pe tine, daca nu esti Evreu? Iar daca esti, ce-ti pasa de Ortodoxism? Daca n-ai uitat de Avram, ai facut tu Botezul lui Avram, cu propriul tau trup? Daca nu l-ai facut, ce-ti pasa de Avram?
[Matei 12.41] "Barbatii din Ninive se vor scula alaturi de neamul acesta, in ziua judecatii, si-l vor osindi, pentru ca ei s-au pocait la propovaduirea lui Iona, si iata ca aici este Unul mai mare decit Iona" Daca ai pe Unul mai mare decit Iona, la ce-ti trebuie Iona? Mintuirea ta este Balena, sau este Invierea din Morti? A fugit Isus de Dumnezeu, precum Iona a facut-o? Daca Isus a baut paharul pina fund, ce-ti pasa de unul care s-a lepadat de pahar?

Stii ca intrebarea ta s-a mai pus cindva...? I-ai dat vre-o atentie, vre-o data? [Matei 13.54] "De unde are El intelepciunea si minunile acestea? ... Si gaseau astfel in El o pricina de poticnire." Daca El nu vorbea din Carte, nu era credibil... Daca El nu avea Diploma, nu era bagat in seama... Daca El nu umbla in Sutana, nu merita atentie... Daca El avea o voce distonanta, trebuia redus la tacere...

Ok... datorita faptului ca Edinide insista sa batjocoreasca si sa huleasca Ortodoxia si prin aceasta pe Dzeu. si sa jigneasca milioane de credinciosi ortodocsi, rog moderatorii sa intervina si sa-i baneze accesul pe topicul "Ortodoxia", caci el nici nu este ortodox, nici nu are vreun interes sa afle ce este Ortodoxa ci intra aici doar sa jigneasca si sa huleasca, scornind numai minciuni... Motive pt. cele ce sustin sunt la fiecare post al lui:

si multe asemenea jigniri mult mai grave...
Reamintesc ca pt. ortodox, Dumnezeu si Iisus Hristos sunt ce-i mai scump pe lume, iar preotii nostrii sunt parintii nostri spirituali si mai apropiati sufleteste chiar decat parintii trupesti.
Nu cred ca multi ar suporta ca parintii lui trupesti sa fie batjocoriti in fel si chip de un individ, chiar si cu probleme psihice, facandu-i betivi si decazuti, dar cand e vorba de parintii lui spirituali...
Daca el sustine ca "fara Popi Decazuti, fara Dogme Ortodoxe", atunci logic, nu trebuie luat la intrebari: ce cauta aici, cand aici se vorbeste numai de dogma ortodoxa?
Daca el, prin absurd, ar fi convins de ceea ce spune, desi eu sustin ca el este platit sa faca asta, de o secta din America, acum poate in Canada, asa zisa "yogacrestina", ar fi inteles din prima ca e aberatie de la cap la coada ce spune si ca realitatea, si nu doar vreo teorie, il contrazice evident.

S-au demonstrat, fara putinta de tagada ca sunt deplasate, fara suport real, si mai mult, batjocoritoare si hulitoare...

Sa ai dreptate este exclus, in schimb ele pot soca la prima vedere, caci par spuse, sau chiar sunt spuse, de un om bolnav psihic, sau mercenar platit, caci un om sanatos la cap nu ar spune si sustine asemenea aberatii nereale...

Repet, socheaza doar prin absurdul aberatiilor, si nu ca ai avea chiar si o farama de dreptate...
Faptul ca negi valabilitatea VT si acuzi ortodocsii ca s-ar inchina lui Moise in loc de Iisus Hristos, arata clar ratacirea ta si intentia de batjocorire... Nici un ortodox nu gandeste asa, si atunci tu cum de-ti permiti sa scornesti o asa minciuna?
Care ortodox pune mai sus de Noul Testament, Vechiul Testament? Care ortodox pune mai sus de Iisus pe oricare alt om, fie el Moise, Ilie, Ioan Botezatorul etc? Astea sunt doar aberatii fara pic de suport real, si chiar fara scop... Batjocoriri gratuite..., de aceea zic ca un om sanatos mintal nu ar putea spune asa ceva...
A recunoaste Dzeul. din VT si pe Moise, este normal, iar cele 10 porunci trebuie si acelea respectate.
Cand in Noul Testament se spune clar negru pe alb:
1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
Se vede clar ca Dzeu. nu-l considera pe Moise nici criminal si nici talhar, ba din contra, bineplacut Lui, si atunci tu ce tot aberezi pe aici? Pt. ortodocsi Moise la fel ca Ilie si altii nu sunt decat niste prooroci si doar atat...
Un singur punct important ai adus in discutie, dar fara sa vrei:

Tocmai in faptul ca pt. ortodocsi nu sunt doar vorbe goale si si fapte reale arata ca Ortodoxia este Calea Adevarului.
Tocmai ca preotii ortodocsi incepand cu Sfintii Apostoli si cu Sfintii Parinti, au aratat practic ca intr-adevar, folosind armele Ortodoxiei (Rugaciunea,Sfanta Cruce, Sfintele Taine, Aghiasma, Tamaie etc. ) au invins efectiv vrajmasul, au alungat demonii din oameni, au vindecat oamenii.... Care alta religie sau secta mai este in stare de asa ceva? Pana acum eu nu am vazut niciuna... Chiar eu, liber cugetator fiind, cu practica yoghina, am fost vindecat doar de preotii ortodocsi, iar toti ceilalti s-au aratat cu adevarat neputinciosi... Cum se face ca vrajile si vrajitoarele sunt alungate de preotii ortodocsi prin Harul lui Dzeu.? Am vazut personal vrajitoare venind la preot si cazand si smerindu-se in fata lui... La o manastire, am vazut un preot calugar, vazator cu duhul, alungand cu cuvantul o vrajitoare ce dorea sa intre acolo, fara ca macar sa o cunosca personal sau sa fi auzit de ea...
Si atunci, cum poate un individ ca acesta sa vina sa spuna ca nu este adevarat? Si sa mai si batjocoreasca cele sfinte ale lui Dzeu.?

edinide
Eu personal nu ma pot compara cu Iisus Hristos, lucru pe care vad ca tu il faci cu cea mai mare incredere si siguranta... ma rog este alegerea ta... dar eu nu sunt o persoana care tine de niste "teorii", eu tin de adevar, eu tin de ceea ce este sincer si privit din toate partile. Te-ai gandit ca poate asta este problema ta ca privesti lucrurile prea din perspectiva ta, prea te dai tu cu parerea... eu las pe altii sa-si expuna parerile prin mine, "Altii" fiind Sfintii Parinti, Parinti in care tu cu siguranta nu crezi, dupa cate pot sa-mi dau seama, sincer sper sa ma insel...

Aici te inseli cel mai tare, Vechiul Testament nu cauta nimic, el prevede, vesteste, ne spune ce va urma... vreau insa sa te intreb cine a numit, sau mai bine zis prin cine s-a ajuns la numirea Tatalui Ceresc in Noul Testament? Sunt sigur ca esti de acord cu mine, si anume ca Noul Testament a fost vestit in intregime de catre Vechiul Testament, si sunt mai mult ca sigur ca indiferent de confesiunea ta, ai invatat acest lucru.

Calea catre Iisus Hristos este Noul Testament prin Vechiul Testament, Iisus Hristos este vestit de catre Moise, Avraam si toti proorocii Vechiului Testament, nimeni nu spune ca ei vor sa-l inlocuiasca, de aceea Biserca Ortodoxa ii cinsteste pe proorocii Vechiului Testament. Insa ceea ce tu nu ai observat este ca Biserica face o ierarhizare in ceea ce priveste cinstirea, de aceea te am rugat sa te mai informezi, pentru ca in Biserica Ortodoxa fiecare isi are locul si rolul sau precis, nimeni nu inlocuieste pe nimeni...

Vreau din tot sufletul sa te rog sa mi raspunzi sincer la o intrebare, de cate ori ai asistat la o Liturghie Ortodoxa? ca de participare nu poate fi vorba dupa cum vb despre tot ceea ce inseamna Ortodox... as vrea sa mi dai exemple de astfel de "vorbe goale" pt ca eu sincer nu stiu... si nici nu stiu Preoti adevarati care sa faca ceea ce spui tu... si pot sa spun ca am un contact destul de strans cu mediul bisericesc... dar asta nu conteaza te rog sa mi exemplifici... dar sa tii cont de zicala prezenta peste tot in lume si in orice domeniu ca "fiecare padure isi are uscaturile ei"....

Eu nu pot sa inteleg cum o lege veche poate sa fie efectul unei legi noi, asta vine ca si cum ai spune ca parintii tai sunt efectul tau, iar din cate stiu eu tu esti efectul parintilor tai, tu existi datorita lor, asa cum Legea Noua, precum si Iisus Hristos ne spune foarte clar, vine sa o indeplineasca pe cea Veche, vine sa arate ca tot ce a fost spus acolo se indeplineste in Legea Noua, nimic nu a fost spus in vant... totul este adevar Dumnezeu din Vechiul Testament este acelasi cu Cel din Noul Testament, si asa si va ramane.

Calea catre Luna este intr-adevar prin Apolo dar datorita cui s-a ajuns la Apolo? oare...? nu datorita lui Jules Verne care imaginat acest vis... trebuie sa existe oameni care sa aiba vise... oameni care sa experimenteze visele... si oameni care sa le aduca la realitate... sau nu?

Te rog sa mai citesti o data acest pasaj si sa vezi ca nu se refera la Prooroicii Vechiului Testament, pune tot timpul citatele in context, tu le rupi din context si le dai semnificatia care ai dori-o tu sa o exprime....

sebyshoru,
Uite cum Legea Noua desfinteaza Legea Veche prin cuprindere: Isus Cristos a dat o Porunca Noua, iubirea Aproapelui ca pe Sine, identificind Iubire de Aproapele cu Iubirea de Dumnezeu: [Matei 22.39] "Iar a doua (Iubirea Aproapelui), asemenea ei (Iubirea de Dumnezeu)" Prin urmare, Omul care ajunge sa guste din Iubirea Tatalui ajunge si la Iubirea Aproapelui care nu este decit Iubirea Dumnezeiasca reflectata asupra celui de linga tine. Relatia Om-Om si Om-Dumnezeu si Om-Fiul este chiar mai profunda decit atit, dar nu este locul aici.
Uite ce spune Moise, de exemplu: [20.12] "Să nu preacurveşti." Uite ce spune Isus Cristos: [Matei 5.27] "Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: "Sa nu preacurvesti." 28. Dar Eu va spun ca orisicine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui." Aici, relatat in Evanghelia Iubirii, Isus Crsitos desfinteaza Legea lui Moise, relatat fiind de Matei (canonicul...). Moise nu poate fi desfintat selectiv, fie este desfintat, fie nu, iar Isus Cristos il desfinteaza.
Uite ce spune Moise: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentruca să ţi se lungească zilele". Uite ce spune Isus Cristos: "Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai". Mai mult chiar, vine mama Lui ca sa-L vada, nu este loc in casa, si Isus Spune: "Apoi Si-a intins mina spre ucenicii Sai, si a zis: "Iata mama Mea si fratii Mei!" Moise cere cinstirea parintilor. Isus Cristos nu cere necinstire parintilor dar cere ceva complet diferit de Moise, care de fapt, include cinstirea lor...
Daca vrei continuam si cu alte exemple concrete. Acum, daca Ortodoximul pomeneste inca Decalogul, o face din Saracie Spirituala si din Anti-Crestinism pentru ca Isus Cristos a cerut Omului altceva decit Moise.
Paradoxul cu relatia parinte-copil, pe care il remarci cu dreptate pe undeva, este asa: cine implineste Legea Crestina, a implinit deja Legea lui Moise, sau Legea lui Osiris, sau Legea Ariana, sau Legea Esenista, etc. Relatia nu este simetrica, cine implineste Legea lui Moise nu implineste Legea Crestina, altfel Isus nu s-ar mai fi nascut. Asa a dus Isus la implinirea Legii lui Moise, prin desfintarea acesteia.
Omul care ajunge sa cunoasca ca Aproapele este Sinele, sa simta ceea ce Aproapele simte, sau auda Gindul Aproapelui, sa atinga Sufletul Aproapelui, nu va fura de la Aproapele, nu va ucide pe Aproapele, etc. In acest fel, Legea lui Moise, sau Legea lui Osiris daca vrei, devin Efectul Legii Crestine, devin inaintasul care este efectul urmasului, cum ai formulat-o tu.
Acum cred ca esti de acord cu mine ca Ortodoxismul care predica inca pe Moise, nu a ajuns la a-L cunoaste pe Isus Cristos, ci numai a-I pomeni Numele Lui cu vorbe goale de continut: "Norodul acesta... ma cinsteste cu buzele". Aici Isus se refera si la Ortodoxism.

Toate la rindul lor...

M-am gindit, ai dreptate pe undeva, dar nu este perspectiva mea... o spun eu, dar nu este a mea... Dar ai observat corect, pentru mine nu exista jumatati de masura, jumatati de pasi, jumatati de simtire si jumatati de Cunoastere, conform poruncii lui Isus: "Oricine nu cunoaste lucrul perfectiunii, nu cunoaste nimic."

Prin Isus Cristos, Dumnezeu a devenit Tatal Ceresc si Omul a devenit Fiul Tatalui. Fiul Tatalui L-a identificat pe Tatal, Lumina, Iubirea, Adevarul si Viata. Din pacate, nu toti fii au acelasi tata... chiar daca ti se pare altfel...

Este complet irelevant, Noul Testament nu are nevoie de Vechiul Testament, este intreg si complet in sine. Relevanta apare numai in contextul miscarii Iudaice de acum 2000 de ani, ca sa-L identifice pe Mesia promis, pe care nu L-au identificat ci L-au rastignit. Isus a venit ca sa mintuiasca acel neam, desi avea oi si din alt staul... In masura in care Evreii cautau sa identifice pe Mesia, prorocirile din Vechiul Testament au sens, dar numai pentru Evrei, ca sa vada Calea cea Adevarata, pe care oricum nu au vazut-o... Pentru restul, Vechiul Testament este irelevant, deoarece restul nu merg dupa legamintul lui Avram iar Noul Testament este complet si desavirsit in sine.
Tu nu te complica inutil, cauta Implinirea Legii Iubirii si lasa pe altii sa se preocupe de Avram... Daca implinesti Legea Crestina, vei intelege tot ceea ce te framinta acum.

De multe ori... am chiar prieteni preoti...
Ortoxul vine la Biserica in mijlocul Liturghiei, pleaca de la biserica in mijlocul Lirtughiei, femeile vin parfumate cu parfumuri lumesti, femeile vin cu camasi transparente sau in pantaloni strinsi pe trup ca sa li se vada binele formele diavolesti, ortodocsii susotesc unii cu altii in toate colturile despre birfele lor, popii pun pe bogatasi mai aproape de altar ca si cum ar fi mai aproape si de Dumnezeu, etc.etc.etc. Ortodoxul are nivelul religios (nu vorbesc aici de cel Spiritual) cel mai scazut dintre toate Confesiunile Crestine, dovada clara a Decaderii Spirituale in care se zbate Ortodoxismul, care este de altfel pe cale de disparitie, precum o specie in dezechilbru cu mediul natural. Te referi la o astfel de Liturghie...? Opreste pe strada 100, ca sa-ti dau o sansa, opreste 1000 de ortodocsi, sa vad daca gasesti unul singur sa-ti spuna Crezul Ortodox din cap in coada... Daca Ortodoxul nu-si cunoaste propria religie, cum sa cunoasca Spiritualitatea?

Acest topic a fost editat de edinide: 11 Dec 2005, 09:56 AM

Clopotel,
Popa Betiv este oare parintele tau Spiritual? Nu este... Poate este vre-un Sfint, cum a fost Ioan Gura de Aur... dar si el se plingea de Popii Betivi, asa ca de ce te legi de mine? Daca Popa nu este un Decazut, atunci n-ar de ce sa-l afecteze spusele mele. Daca-l afecteaza, si-au atins tinta. Mai mult chiar, problema nu este Popa Decazut ci este Sistemul Popesc, numit Ortodoxism, care face posibila prezenta Popei Decazut de la Credinta.
Deci, eu nu ma refer la Parintii Spirituali, ci ma refer la Epigonii Spirituali ai acelor Parinti. Spusele mele ar fi confirmate de Nicoale de exemplu, daca ar fi printre noi... Nicolae nu s-ar supara... ci mi-ar da dreptate...

Daca ai mai auzit de undeva sau de la altcineva ceea ce-ti spun eu, ai fi indreptatit la anumite concluzii bancare... Daca n-ai mai auzit niciodata, si asa si este, atunci cum poti trage acele "concluzii"? Este cumva... Crestineste? Se numeste defaimare...
Nu ti-am vorbit despre Legea Iubirii, despre Iubire, despre Isus Cristos, despre Credinta si Elevare Spirituala? Nu L-am marturisit pe Fiul, si pe Tatal, si pe Duhul Sfint (chiar daca tu nu stii inca pina unde merge Marturisirea mea)? Diferenta dintre noi este ca eu pot vedea intr-un Ortodox un Frate intru Cristos, chiar intr-un Catolic, chiar intr-un Baptist si chiar intr-un Penticostal. Diferenta mai este ca tu nu ai Frati intru Cristos... iar daca le pui eticheta Ortodoxa, nu mai este Fratie Crestina oricum...
Daca este vorba de Ban versus Credinta, nu te uita incoace... Eventual, aminteste-ti de Oglinda lui Leonardo da Vinci si inearca s-o descifrezi: salarii statale... monopolul cometului de "Cult"... Mirul "Sfintit" la leu... Iconitele, si ele "Sfintite", tot la leu... padurile Bucovinei, la multi lei... mosiile Manastiresti, tot leul... bisericile "Private"... Sa mai zic, sau te-ai convins de asimetria dintre noi?

Sigur n-o spui din Credinta... poate o spui din Dogma?!
Ti se pare ca Ortodoxismul are nevoie de sapare din exterior, eventual... platita...?! Nu are nevoie de asa ceva cit timp de "auto-finanteaza" singur: Popii bine cunoscuti, Ritualul, Idolatriile, "indulgenta" Decaderii Spirituale, a Birocratiei, a Coruptiei, a posesiilor Lumesti, a luptei pentru Putere si a restului...
Trezeste-te, eu nu sap Ortodoxismul, doar constat Decaderea lui Spirituala.

Moise a facut semne mari, care nu puteau fi de la el insusi... Si totusi, legea lui Moise este o Lege Morala care este desfintata prin Legea Spirituala a lui Isus Cristos. Prin aceasta, nu-l neg pe Moise ci il afirm pe Isus Cristos: daca Isus ar fi in tine, si tu in Isus, asa cum El a poruncit, nu l-ai mai pomeni pe Moise... si nici pe Ilie...
Cit timp tu justifici Ortodoxia prin Mostenirea de la Moise, spatele tau este intors catre Isus Cristos. La tine, nu prezenta lui Moise este problema ci lipsa lui Isus, care pe undeva este acelasi lucru.

Cum se face ca Sfintii care ajunsesera Facatori de Minuni sint toti in trecut...? in trecutul indepartat...?! Spui ca Popia Ortodoxa vine de la Isus Cristos. Sint faptele Popilor de azi faptele lui Pavel? Sint popii de azi la nivelul lui Petru? Popii de azi invie Mortii? Popii de azi tamaduiesc Bolnavii, redau Orbilor vederea? Tu nu vezi ca Popii de azi nu sint urmasii Apostolilor? Nu vezi ca ei au numai Fapte Lumesti si nu au de fel Fapte Spirituale?
Tu spui "Ortodoxie" si te referi intotdeauna la Trecut. Tu nu vezi ca traiesti in Prezent, care nu este nici macar umbra Trecutului? Nu conteaza ce a fost cindva, ci ceea ce este azi: Decadere Morala si Spirituala. Nu faptele lui Sfintul Nicolae conteza cit lipsa de fapte contemporane. Noi inca ne amintim de Miracolele lui Isus, dar asta nu inseamna ca sintem la inaltimea lor: [Ioan 14.12] "Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, va face si el lucrarile pe care le fac Eu" Popa Ortodox nu citeste niciodata acest pasaj in Biserica... deoarece concluzia evidenta este ca Ortodoxia nu crede in Isus Cristos!, nu dupa definitia mea ci dupa porunca data de Isus Cristos. Dupa Evanghelia Crestina, Ortodoxia nu are in sine Credinta.

Nu numai Calugarul Ortodox ci si Calugarii Hindusi, chiar si cei Budisti, ajung la deschiderea Ochiului Spiritual, sau al Treilea Ochi, pe care tu-l numesti "vazator cu Duhul". Tu spui ca este un Calugar Ortodox pe undeva, ajuns a dobindi Vederea Spirituala. Eu iti spun ca Vederea Spirituala este si in tine, daca stii si te invrednicesti a o dobindi. Vederea Spirituala este dovada de Credinta si nu dovada de Ortodoxism...
Cel ce dobindeste Vederea Spirituala nu are nevoie de proximitate fizica pentru a "vedea" pe cineva, de fapt pentru a vedea in cineva, vederea fiind pe dinauntru si nu pe dinafara, fiind cu ochii deschisi sau inchisi, ziua sau noaptea. Mai mult decit atit, omul chiar Orb fiind din nastere, poate dobindi Vederea Spirituala in mod voit, pina traieste, sau o dobindeste oricum, in mod nevoit, cind vine Ceasul. Prin urmare, Calugarul Ortodox de care pomenesti cu titlu de Exceptie, ar trebi sa fie Regula, dar nu este, acesta fiind subiectul pe care eu incerc sa-l discut cu tine.
Daca Ortodoxia iti aduce Vederea Spirituala, invata-i pe toti cei din jurul tau Cunoasterea ta, in Numele Fiului. Daca Ortodoxia nu-ti aduce vederea Spirituala in Numele Fiului, asculta la ce ti se spune...

@ edinide

La inceput am crezut ca intrebarile tale sunt sincere si pornesc din necunoastere. Acum, dupa ce cit de cit ai mai vazut cite ceva constat ca e vorba de rea credinta. Exista probabil o nevoie a ta de a ataca anumite lucruri sau de a posta provacind raspusuri. Concluzia se impune usor vazind abundenta generalizarilor pripite si fortate (cu privire la credinta, la preoti si la credinciosi) din mesajele tale. Am mai spus ca e usor sa gasesti defecte dar e greu sa pui ceva la loc.
Sfintii vorbesc mult mai frumos decit tine si fara pic de rautate orientata spre altii despre nevoia de a trai impreuna cu Hristos. Tu aduci o palida marturie in directia aceasta, afirmata de ei cu putere si mult mai coerent. Vezi mesajul de pe topicul La rescruce de credinte, despre Sf. Serafim de Sarov. Poate acolo ar fi mai bine sa ne prezinti viziunea ta, cu de toate de peste tot.
Pe de alta parte, este cunoscut din toate religiile faptul ca o cale devotionala inseamna obligatoriu si ritualuri. Altfel nu se poate sustine. De nu crezi pot oferi citate.

Daca o sa continui sa ataci, in loc sa discuti punctual probleme, voi cere si eu sa ti se editeze mesajele, vezi bine ce scrie un pic mai sus:Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.. Daca vrei sa ai un dialog civilizat renunta sa mai scuipi venin. E plina lumea de el, nu cred ca Hristos vrea asta de la tine.

Acest topic a fost editat de IoanV: 12 Dec 2005, 09:15 AM

Sint sincere, dar nu din ne-cunoastere ci dintr-o alta cunoastere decit cea informativa, "oficiala", "canonica"...

Exact, mentionind tot ceea ce este suprafata, spoiala, falsitate, superficialitate, falsa indulgenta, lumesc, moral fara de spiritualitate, decadere, complacere, indiferenta, ignoranta si altele. Acestea nu ma afecteaza ptin ele insele ci prin faptul ca se rasfring asupra Apropelui meu, precum Fratele meu Ortodox, adica Sinele. Cind te arde, iti tragi mina. Cind Fratele tau se arde, ar trebui sa faci acelasi lucru...

Primul pas este sa iesi din complacere si sa identifici negativul ca sa poti aspira catre pozitiv. Daca nu stii ca exista Vederea Spirituala, si ca este dobindibila de catre Om, cum s-o dobindesti? Daca nu stii ca exista Cunoastere Aproapelui care incepe cu Cunoasterea Sinelui, cum s-o dobindesti? Daca nu stii ca exista Cunoasterea Lumii Spirituale inainte sa-ti sune Ceasul, cum s-o dobindesti? Daca nu stii ca exista desprinderea de Fizicalitate, cum s-o dobindesti? Daca nu stii ca Cristosul este in tine, cum sa-L dobindesti?
Afirmatiile mele nu sint numai negare ci si afirmare, chiar daca nu-ti este evident, asta am mai discutat-o. Fiecare lucru pe care l-am desfintat, are un corespondent de pus la loc... Demolarea pe care o fac, este Constructie... Pina una alta, cel care asculta nu vrea sa auda nici de Demolare, dar nici de Constructie, crezind ca el construieste deja. Criterul este simplu: azi esti mai sus decit ieri, construiesti. Azi nu esti mai sus decit ieri, demolezi deja, chiar daca nu accepti.
Demolarea mea este Constructie...

Sfintii sint din pacate o amintire doar... Ei lucrau din mijlocul unui Crestinism efervescent, plin de Energie SPirituala, inca negolit de Esenta, lucrind nu cu vorba ci cu Fapta Spirituala, cum Pavel afirma despre sine si putin banuiesc maca pe departe ce inseamna aceasta. Sfintii aveau de lucrat cu Aproapele nu cu Sistemul Religios care a continuat sa decada de-a lungul timpului. Daca verifici fiecare mesaj de al meu, spusele mele critice nu sint adresate Aproapelui ci sint adresate Sistemului care traieste impreuna cu orice numai cu Cristos nu.
Marturia mea o vezi pe dreptate palida cind se adreseaza Sistemului... Adresata Aproapelui, numai palida nu este, ci plina de Lumina, de Iubire palpabila, de Energie Spirituala si de Adevar, deoarece calc pe Calea Lui, nu cu vorba sau religia ci cu Inima si Simtirea in toata clipa cu El conectate.

Adevarat, cit timp Ritualul sustine Calea. Dar daca Ritulul devine Calea, nu mai este adevarat ci este Satanic, deoarece Ritualul rupe pe Om de Dumnezeu. Cit timp Ritualul este "Sfint" si "Intangibil", si este singurul "Adevarat", nu mai este Ritual ci este Satana care s-a substituit Credintei, deoarece singurul Adevar este Dumnezeu. Credinta este Una, dar Ritualurile pot fi Multiple, mulate peste aceeasi Credinta. Daca o Religie isi sustine nu Credinta ci Ritualul, este facerea Satanei.

Daca vrei sa ai un dialog civilizat renunta sa mai scuipi venin...[QUOTE]
Tu numesti "venin" evidentierea Decaderii Spirituale? Eu zic ca este un Act de Credinta! La fel, Moralitatea care se substituie Spiritualitatii in loc de a fi efectul acesteia, Idolatria Substantei care se substituie Sufletului, Ignoranta care se substituie Cunoasterii, Ritualul care substituie Calea, Dogma care se substituie Cautarii, Religia care este pusa deasupra Credintei, si altele multe si dureroase. Este "veninul" dezvaluirea acestora, sau aceste toate sint ele insele "veninul"?
Dupa cum vezi, "veninul" este numai catre Sistem care corupe pe Aproapele meu. Catre Aproapele meu, fie Ortodox, fie Penticostal, fie Imatur, fie Elevat, fie Jos, fie Sus, numai Iubire si Fratie intru Cristos, catre a fi Una unul cu altul, si toti Una intru Cristos, catre Tatal Ceresc. Acesta este Jugul Fiului catre Jugul Tatalui.

Acest topic a fost editat de edinide: 13 Dec 2005, 08:28 AM

Edinide,

Betiv si demonizat esti tu, parintele meu spiritual, duhovnicul, nu a mai baut alcool, de zeci de ani, nu se hraneste cu carne deloc, iar de mancat mananca numai dupa apus....
Calca peste tine si cei ca tine, cu harul lui Iisus care zice:Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. (Luca 10, 19)

Spusele tale ar fi confirmate numai de satana... Sfantul Nicolae, care a fost si preot si a slujit in Biserica lui Iisus, si despre care tu zici ca e betiv si decazut, ti-ar da si vreo doua perechi de palme ca ereticului de Arie pt. hula adusa lui Dzeu. si celor bineplacuti lui.

Tu vorbesti de defaimare?! Habar nu ai tu ce stiu si ce am auzit eu.... Dar vad ca te deranjeaza cand ti se descopera adevaratele ganduri marsave...

Tu nu poti vorbi despre ceea ce nu cunosti...Adica de fapt poti, dupa cum se vede, dar numai venin iese din gura ta ...
Cand L-ai marturisit tu pe Dzeu. in Sfanta Treime?

Fratii mei intru Hristos sunt toti cei ce-L marturisesc adevarat si corect pe Dzeu., iar acestia sunt ortodocsii, evident... Ceilalti oameni sunt aproapele, nu frati intru Hristos... Si asa ne invata si Mantuitorul si Sfintii Parinti....
Daca cineva, fie el si budhist, L-ar marturisi corect pe Dzeu. in Sfanta Treime, atunci acela ar fi la fel ca un ortodox, adica marturisitor al Adevarului, si deci frate al meu intru Hristos... Altfel, repet, este doar aproapele...

Daca nu ai fi orbit de ura si de satana, ai vedea ca realitatea este exact invers de cum o spui tu...
Preoti facatori de minuni sunt si astazi, numai ca trebuie sa ajungi la ei... Nici in vechime Sfintii nu erau pe toate drumurile, ci traiau retrasi, si nu doreau sa iasa in lume, decat cu porunca de la Dzeu. Si astazi e la fel... Si sunt multi Sfinti ortodocsi in viata, care stau retrasi prin manastiri, pesteri, munti etc... De ei nu se pomeneste nimic caci pe de o parte ei nu-si doresc publicitate sau slava desarta, iar pe de alta parte societatea nu doreste sa-i recunoasca, caci implicit si-ar vedea mizeria spirituala in care se complace si la care nu este dispusa sa renunte... Mai exista si oamenii satanei care ii discrediteaza si la care tu te arati vrednic ascultator... Dar pt. lamurirea multora, eu va spun ca acesti oameni care traiesc prin Harul lui Dzeu. pot face acleasi lucruri pe care le faceau si Sfintii Parinti in vechime, toate cu iconomia lui Dzeu.

Bati campii la greu... Tu confunzi vederea duhovniceasca cu al treile ochi din yoga... Desi sunt multi yoghini care ar putea interpreta la fel ca tine, ei gresesc, caci cei ce se invrednicesc de vederea duhovniceasca, nu o fac ca si-ar deschide nu stiu ce chiackre sau nadishuri si ca ar sta in cap, ci ca fiind bineplacuti lui Dzeu., prin credinta adevarata, Acesta le descopera ce este de trebuinta Lui. De aceasta invrednicire se bucura multi calugari ortodocsi si in zilele noastre... Aceasta vedere duhovniceasca, este o dovada ca acel preot sau calugar a urmat invataturile lui Iisus si ale Sfintilor Parinti, toate cuprince din dogma Ortodoxa... Altfel e ca si cum ai spune ca un om stie sa faca integrale, dar nu pt. ca ar fi invatat matematica si pt. ca asa a descoperit el... In neintelegerea ta, nu-ti dai seama ca de fapt toata munca de descoperire a aceluia se numeste matematica si nu biologie...

Se vede ca bati campii la greu... Unde am pomenit eu ca ar fi o exceptie? Am dat doar un exemplu vazut de mine, altii mai buni credinciosi ca mine pot sa-ti dea si mai multe....Pe de alta parte, si Sfintii Apostolii au fost putini, si nu-i gaseai pe toate drumurile.... Aceasta este iconomia lui Dzeu., nu in numar sta adevarata credinta si in trairea fiecaruia...

Cunosterea mea este cea data de Iisus si Sfintii Parinti si marturisita corect si complet in Ortodoxie... Celelate cunosteri pe care le-am aflat, inclusiv yoga, le-am aflat a fi anticrestine, prin faptul ca nu il marturisesc corect pe Dzeu. Nu degeaba Iisus spune ca cine nu aduna cu El, risipeste...
Cu toate acestea, eu mai am inca multe de invatat si practicat pt. a fi un crestin adevarat, adica ortodox...

Pai asa cum au aratat altii mai buni ca mine si ca tine, nu exista alta cale care sa fie cu adevarat in Numele Fiului decat Ortodoxia...

Aici gura pacatosului adevar graieste, caci vrand sa demolezi cele ale lui Dzeu. vrei sa construiesti pe cele ale Satanei, dar cand a mai izbandit satana in fata lui Dzeu...?

Iata constructia satanei.... Si el spune multe minciuni... Dar chiar sa fie asa, ca Sfintii ar fi doar o amintire, cine ii impiedica pe crestini ca dorind sa fie bineplacuti lui Dzeu. sa le urmeze invatatura si faptele? Daca asatzi nu ar mai exista prfesori buni de matematica, oare ar disparea si matematica, ca dogma? Aiurea... dogma nu tine de propovaduitorii ei, ci ea este ceea ce este, independent de ei.... Dogma Ortodoxa, cea lasata de Iisus, ramane in veac, chiar de vor disparea toti preotii, Doamne fereste...

O singura intrebare, o repet, catre tine: daca nu esti ortodox, daca urasti ortodoxia si preotii ei, de ce te obosesti sa mai scrii aici, si nu ne lasi in pace, sa ne vedem de ale noastre, caci avem cu adevarat multe sa ne spunem, si interesante si de folos....? De ce nu te duci in vizita si pe la alte religii, ca poate se plictisesc si ei saracii? Iata am auzit ca s-a deschis un nou forum de yoga... Mergi si pe la ei si expunele noua ta varianta de yoga...

PS: Edinide

Iti dai seama ce prieteni iti sunt mai ales cand ii faci betivi si decazuti...

Acest topic a fost editat de Clopotel: 13 Dec 2005, 08:44 PM