Evident

Insa vreau sa-ti reamintesc felul in care ai pus intrebarea in unul din posturile anterioare :

... am interpretat-o ca pe o intrebare ironica.

terminatia escu vine din latinul iscus si arata din ce familie faci parte,petrescu,din familia lui petre etc
-aru arata ocupatia de baza a susnumitului
-eanu,arata locul de origine,moldoveanu,olteanu etc

tara oasului-osenii,are legatura cu ossetinii din caucaz? mai ales ca avem ceva migratii sarmatice prin zona,a se vedea si numele neobisnuite de acolo,bixad si altele

Cuvintele cu etimologie necunocută ca haraiman care înseamnă zgomot...presupun că ...provin din lexicul popoarelor migratoare...mai sunt cuvinte ca ...haboca..cu forţa..

CIOPÂRŢÍ, ciopârţesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăţi (şi la întâmplare) o fiinţă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [Var.: (înv. şi pop.) ciopârtí vb. IV] – Din ciopa®tă (modificat după parte).

A CIOPÂRŢ//Í ~ésc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăţi mărunte; a bucăţi; a ciocârti. 2) (un material, o piesă etc.) A lucra rău, inestetic, dând dovadă de neîndemânare. /Din reg. ciopartă

... si acum vine rindul englezescului chopper

- cleaver: a cutting tool with a handle and a sharp broad blade, used especially for chopping up meat or wood
Microsoft® Encarta® Reference Library 2003. © 1993-2002 Microsoft Corporation. All rights reserved.

Daca A CIOPÂRŢI vine din regionalismul cioparta , chopper-ul englezesc de unde vine oare?

eu vad o legatura intre haboca si hapca ...
m-am uitat in dictionar si mi se pare plauzibila , chiar daca acelasi DEX spune ca haboca este de origine necunoscuta

HÁPCĂ, hăpci, s.f. Cârlig de undiţă de 8-10 cm, folosit la pescuitul somnului. ♢ Expr. (Fam.) A lua cu hapca = a lua cu forţa, cu de-a sila, pe nedrept, abuziv. – Din bg. hapka.

HABÓCA s.f. (Reg.; în loc. adv.) Cu haboca = cu sila, cu forţa. – Et. nec.

Daca nu ma insel exista si un sat cu numele de Haboca .

Osenii sunt urmasii dacilor, cel putin asa sustine etnografia.... in mormintele dacice tarzii, mortului i se punea alaturi cutitul. Osenii si in zi de azi umbla cu cutitele dupa ei, si la ei se mai practica inca obiceiul "razbunarii private nelimitate"... vendetta, cu alte cuvinte

Exergy, ce parere ai despre cuvantul MOMAIE ?

De la DEX citire :
MOMẤIE, momâi, s.f. 1. Schelet de lemn înfăşurat în paie şi acoperit de zdrenţe, înfăţişând un om, care este pus pe un teren cultivat pentru a speria şi alunga păsările şi animalele sălbatice dăunătoare; sperietoare, măgăoaie. 2. Fig. Epitet dat unei fiinţe urâte. ♦ Mogâldeaţă. 3. (Înv.) Semn care se pune la hotarul unei moşii; semn de aliniere. – Et. nec.

Parerea mea e alta.
In limba persana la ceara de albine se spuna mum , iar la mumii se spune mumia-i , adica imbracat in ceara.
Ba mai mult , la persoanele bolnave sau la cele fara vlaga , se spune la fel ca in limba romana .... galben ca ceara, palid ca o momaie /zard-e mumia-i ... sau ca o momaie /mesle yek mumia-i

Acum fiecare e liber sa creada ce vrea ... , ca daca incerc sa contrazic DEX-ul iar o sa sara lumea si o sa-mi spuna ca oriunde in jurul meu vad numai sanscrita si persana .

Uite, am imprumutat cuiva de mai bine de un an Dictionarul de Sanscrita, asa ca sunt cu mainile legate in ceea ce priveste etimologia.

Ca un fapt divers, populatia actuala din vestul Rominiei este de descendenta daco-sarmato-romana....

Influentele sarmatice se resimt nu doar in toponimie, dar si in costumele populare si in traditii, fizionomie, etc. Am sa revin cu informatii mai vaste pe viitor despre aceasta tema. Problema este foarte vasta, si necesita cercetari amanuntite care le efectuez de vreo luna de zile alaturi cu un domn profesionist si recunoscut.

Cu toate acestea, lipsa cunostintelor in ceea ce priveste limbile iraniene ne leaga de maini... un dictionar ossetin-romin, sau ossetin-englez ne-ar fi de folos.

Te oferi sa ne ajuti, Exergy ?

Pentru inceput intra la adresa :
http://ironau.ru/english.html

Problema e insa alta . Osetinii din fosta Uniune Sovietica folosesc alfabetul chirilic . Asta ingreuneaza cititul in mod corect al textelor ; la pronuntie ma refer.
Recunosti usor textele scrise in limba ossetina pentru ca ei au o litera inexistenta in alfabetul chirilic , si anume pe æ .
Unii dintre ei folosesc alfabetul georgian ( Georgia /Gruzia/Iveria/Kvartelia ).

Din pacate eu nu pot accesa din Iran 'angelfire' ... adica nu-mi dau voie cei de la angelfire
Daca intri acolo si daca poti descarca instructiunile gramaticale (JPG file) , fii amabil si trimite-mi prin mail materialul .
http://www.angelfire.com/on/ossetic/

O alta sursa , cu litere latine , din pacate limitata, o poti accesa aici :
http://www.websters-online-dictionary.org/...slation/Osetin/

Voi reveni in cazul in care voi gasi noutati in legatura cu subiectul .

err-or! er-ror - 404!
This page is only viewable by Jimmy Hoffa, Amelia Earhart, Jim Morrison, and Howard Hughes.

Actually, we couldn't find the page you requested. Please check the URL.

NU ma lasa nici pe mine sa vad pagina. Sa ii mance lupii de fraieri !
Eu chirilicele le pot citi, problema insa e ca degeaba transliterez textul daca nu inteleg o iota din cuvinte

Nu ai specificat care din linkuri nu iti functioneaza ...
La angelfire te referi?

Stateam si ma gindeam la etimologia cuvintului fraier. Explicatia data de DEX este urmatoarea :

FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s.m. şi f., adj. (Om) prost, care nu ştie să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)“.
... din pacate nu vad unde este logica

Adevarat graita-i!

presupun ca cel ce a stabilit etimologia era un fraier care vroia sa se insoare

Probabil a patruns ca neologism in Tarile Romane spre sfarsitul evului mediu insa cu un cu totul alt sens, adica anumite evenimente sociale din acea perioada i-au putut da un sens peiorativ in randul populatiei romanesti din Ardeal si de atunci asa a ramas. Apoi sensul asta a trecut si Carpatii. Io asa cred cel putin.

In alta ordine de idei, eu ma intreb care o fi etimologia cuvantului trup. Cred ce dex-ul il din albaneza dar ceva ma face sa banuiesc ca dictionarele albaneza il dau cu etimologie romaneasca. )

Si ma intreb cum au reusit albanezii astia sa transmita romanilor, care-s mult mai multi, un asa mare nr. de cuvinte. Ca ei in afara de Kosovo... nu s-au prea extins si nici n-au umblat cu oile pe la noi in perioada medievala. Deci....

Nicidecum. Este preluat din slava veche.

TRUP, trupuri, s.n. 1. (Pop.) Corp (al unei fiinţe). ♢ Loc. adv. (Cu) trup şi suflet = cu totul, în întregime, fără rezerve. ♢ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) născut din...; b) (a face) parte integrantă din ceva. A fi trup şi suflet cu cineva = a se identifica cu aspiraţiile cuiva; a fi foarte strâns legat de cineva. ♦ Corpul fără cap (şi fără membre) al unei fiinţe; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principală a unui obiect, a unei construcţii etc.; p. gener. obiectul însuşi. 3. (Înv.) Întindere mare de pământ care alcătuieşte un singur lot. Trup de moşie. 4. (Înv.) Mare unitate militară. – Din sl. trupŭ.

Decit sa-i intrebi pe altii daca stiu cum se spune corect, Iran sau Irak , ai face mai bine sa recitesti manualele de istorie.
Acolo ai sa afli ca exista o teorie care afirma ca poporul roman s-ar fi inchegat intr-un spatiu geografic la sud de Dunare ... undeva in vecinatatea albanezilor, si de aici si numarul mare de cuvinte comune.
Teoria asta vrea sa spuna ca dacii si-au parasit spatiul carpatic si s-au deplasat pe celalalt mal al Dunarii , lasind astfel drum liber popoarelor migratoare ... si ca , atunci cind au sosit in Panonia , hunii nu au intimpinat nici o rezistenta in trecerea lor prin Ardeal ... cica acolo nu locuia nimeni .
Nu vreau sa intru in detalii cu aceasta teorie , infirmata de urmele arheologice care confirma continuitatea locuitorilor de origine dacica in tot spatiul romanesc , pentru ca ar fi offtopic.

Asemanarile cu albaneza nu indica faptul ca noi am fi luat cuvintele de la albanezi , si nici ca albanezii le-ar fi imprumutat din romana.
Este vorba de un substrat comun , ancestral si care nu se regaseste in alte limbi , ca de exemplu in limbile vorbite de tracii slavizati si metisati cu slavi (din Balcani) ...

Vezi ca virgula confunzi hunii cu maghiarii.

Si francii cu francezii, si bulgarii cu ...... bulgarii. Insa nu si iranienii cu iraQienii. Asta e important. In rest.....

Incercarea zadarnica de a parea spiritual, sau ironic, nu-ti poate suplini anumite lipsuri, care devin evidente tocmai din continutul ultimei tale postarii . E mult mai greu sa-ti dai cu parerea despre lingvistica decit despre politica, si sa nu se observe baza de la care pornesti in discutii.
Ar fi pacat sa incerci sa transformi (si) topicul asta in ... altceva.

Cit despre huni si maghiari , "white huns ", "european huns" , migratii , limbi si dialecte , bulgari si ciuvaşi/chuvash ... etc , ar fi foarte multe de spus.

Attila's Huns incorporated groups of unrelated tributary peoples. In the European case Alans, Gepids, Scirii, Rugians, Sarmatians, Slavs and Gothic tribes all united under the Hun family military elite. Some of Attila's Huns eventually settled in Pannonia after his death, but the Hun Empire would not survive Attila's passing. After his sons were defeated by Ardaric's coalition at the unidentified river Nedao in 454, the Hunnish empire ceased to exist.


Many nations have tried to assert themselves as ethnic or cultural successors to the Huns. The Bulgarian khans, for instance, believed they were descended from Attila. Indeed, the language of Volga Bulghars, currently known as the Chuvash language, is the most divergent of all the Turkic languages, which testifies to its separate existence for centuries before the dissolution of the Proto-Turkic unity happened. "Formerly, scholars considered Chuvash not properly a Turkic language at all but, rather, the only surviving representative of a separate subdivision of the Altaic languages probably spoken by the Huns".[11]

The Magyars (Hungarians) also have laid claims to the Hunnish heritage. Considering that the Huns who invaded Europe represented a loose coalition of various peoples, it is not entirely out of the question that Magyars were present among those ethnic groups as well.

Until the early 20th c. it was a quite received view among Hungarian historians that the Székely people (the Hungarians' "brother nation" who live in Transylvania) are the descendants of the Huns.

The names "Hun" and "Hungarian" sound alike, but they have different linguistic background (etymology). The name "Hungarian" is derived from a Turkish phrase "onogur" which means "ten tribes", which possibly refers to a tribal covenant between the different Hungarian tribes that moved into the area of today's Hungary at the end of the 9th century.

http://en.wikipedia.org/wiki/Huns

Si in plus de asta exista o miscare a unor istorici maghiari care incearca sa demonstreze relatia lor (ca popor) cu avarii si cu scitii , atit genetic cit si lingvistic .

Oau, ditamai postarea. Si totusi, daca iti recitesti mesajul

poate ai sa recunosti ca i-ai confundat pe hunii cu maghiarii.
Totusi, sunt cateva sute de ani distanta intre momentele in care cele doua popoare au pus piciorul in Europa. Nu s-a pus niciodata problema daca hunii au intampinat sau nu o rezistenta in Ardeal Astia au adus in Europa scara, ca parte a harsamentului, si au revolutionat radical conceptiile militare ale vremii, fiind pt prima data cand cavaleria a fost cel mai important corp militar. Singura rezistenta serioasa a fost Imperiul Roman, Ardealul n-a avut nici o treaba.

Cand au venit maghiarii, adica dupa suuuuute de ani, Imperiul Roman nu mai era nici macar o amintire pt contemporani. Si doar in legatura cu maghiarii au existat discutii daca au intampinat sau nu de o rezistenta in Ardeal. Ei n-au venit precum hunii, ci refugiandu-se, alungati de khazari.

Recunoaste si tu ca i-ai confundat pe huni cu maghiarii.

Cat despre hunii albi....fiecare cu..... Cum ziceai? Fiecare cu ozn-urile (mai multe sau mai putine) din propria curte. Iar despre secui....si legatura lor cu hunii.... sunt doar vorbe goale. Asa de "fratii" au fost cele doua natiuni, maghiara si secuiasca, incat pana la 1 decembrie 1918 era de neconceput o casatorie intre un "hun"din asta secui si o unguroaica. Sau invers. Vorbe goale precum cele scoase de tine de pe Wikipeda poate posta oricine acolo. Asta inseamna ca trebuie sa vezi Wiki ca pe o sursa demna de incredere?

Dar despre "hunii albi" (scuze) finlandezi? Nika, nika...?

Acu' revenind mai aproape de sobiect, care o fi etimologia lui ARDEAL?

Acest topic a fost editat de gio19ro: 6 Apr 2007, 12:50 AM

Daca vrei cu tot dinadinsul sa crezi ca i-am confundat pe huni cu maghiari , nu te pot opri.
Pacat ca nu mai trece Rex_ pe aici . Cu el discutasem pe mail despre huni, sarmati , alani , sciti si daci , migratii si interferente lingvistice.

Hunii au avut o organizare militara remarcabila si pe linga aspectele pe care le-ai punctat tu se mai pot adauga citeva : aveau cunostinte avansate de medicina veterinara, se pricepeau la cresterea si dresajul cailor ce trebuiau antrenati pentru lupte ...

In legatura cu hunii si Dacia citez citeva fragmente dintr-o lucrare intitulata "RELAŢIILE INTERETNICE ÎN DACIA OCCIDENTALĂ
ÎN SECOLELE IV-VI" scrisa de Sever DUMITRAŞCU si Florin SFRENGEU

Exagerarile despre 'barbarismul' hunilor au la baza texte ale unor istorici , care din diverse motive , nu au descris corect realitatea.
Ammianus Marcellinus, vorbeste despre huni: ”..ferocitatea hunilor întrece orice: cu un fier brazdeaza adânc obrajii noilor nascuti si astfel ajung la batrânete spâni si pociti….Hunii nu-si pun la foc si nici nu-si gatesc mâncarea. Ei nu se hranesc decât cu radacini salbatice sau cu carnea cruda a primului animal iesit în cale, pe care o încalzesc o vreme pe spatele calului, între coapsele lor…..nu au vreun adapost, nu folosesc nici case ,nici morminte”

Toate popoarele nomade au avut si au o bucatarie bazata pe carnea fripta pe jar si pe produse lactate , iar hunii nu au facut exceptie. Ei se incadreaza in ramura nomazilor pastori si este stiut faptul ca isi duceau cu ei turmele de animale.
Despre morminte este inutil sa mai vorbim. Ele exista , sunt numeroase la numar , chiar si pe teritoriul romanesc , si sunt foarte usor de identificat din cauza scheletului si a osaturii picioarelor celor inhumati , deformatie produsa de calaritul excesiv.
Despre case ... se stie ca traiau in iurte , acele corturi de dimensiuni mari executate din benzi tesute sau din piei de animale ,foarte frumos tabacite ,si care asigurau confortul chiar pe timp de iarna.
Am intrat intr-o iurta a unor pastori turkmeni din regiunea Gorgan/Iran .
Am vazut cum este facut, cum este ancorat de pamint ca sa reziste vinturilor , cum este aerisit pe timp de vara ...etc.
Interesant este modul in care se asambleaza si se desface un astfel de cort de tip iurta , si repeziciunea cu care il poti monta.

In ce priveste originea cuvintului ARDEAL cred ca lucrurile sunt destul de complicate .
De la DER citire aflam ca :
ardeleán (-nă), adj. - Transilvănean. De la Ardeal, celălalt nume al Transilvaniei, şi acesta legat de mag. Erdély, tc. Erdel (Cihac, II, 476; DAR). - Der. ardelean, s.m.; ardelenesc, adj.; ardeleneşte, adv.; ardelenism, s.n. ...adica in cele din urma ar fi un cuvint de origine turcica , limba maghiara fiind si ea o limba din categoria limbilor finno-ugrice.

Am mai vorbit despre etimologia cuvintului Ardeal si la rubrica de sanscrita.
Am cautat in dictionarul Monier-Williams si am descoperit ca ardha are mai multe sensuri :
- place , region , country (loc, regiune, tara )
- half, halved, forming a half (jumatate , injumatatit, care formeaza o jumatate)
- one part, another part (o parte , cealalta parte )
- in the middle of a part (in mijlocul unei parti)
In dictionar se facea referinta si la cuvintul ossetin ardag care inseamna jumatate.

Aceleasi interpretari le da si dictionarul sanscrit-francez , versiunea online :

अर्ध ardha a. m. n. demi, semi — m. n. la moitié — loc. ardhe adv. au milieu de — iic. (avec ordinal) réduit d'une moitié; ex. ardhatṛtīya deux et demi.

http://sanskrit.inria.fr/DICO/6.html#ardha

Am dat linkul pentru ca mi-a fost mai la indemina.
Trebuie sa caut prin arhiva mea electronica ... stiu ca aveam acolo un articol foarte interesant despre secui si raportul lor cu maghiarii .
Voi reveni pe tema asta .
Nici eu nu iau de buna tot ce se scrie in Wikipedia , insa am dat-o ca referinta pentru ca mai citisem acelasi gen de informatii si in alta parte .

... iarasi am scris un post kilometric .

Hmm...... In sanscrita, ardha inseama jumatate. De aici s-a ajuns la semizeu de exemplu (in traducerile occidentale) dar mai corect ar fi jumatate de zeu. Tot in sanscrita avem Ardhanarisvara, adica jumatate masculin/jumatate feminin, nicidecum semibarbat sau semifemeie. Tot in sanscrita avem, pentru exercitile de yoga foarte complicate si varianta lor la jumatate. De exemplu, Ardhamatsyendrasana, adica postura jumatate peste, nicidecum semipeste.

Deci cu diferenta de nuanta dintre jumatate si semi am lamurit-o. Acum ma gandesc ca e posibil ca Ardeal sa fi reprezentat jumatatea de tara, adica jumatate din teritoriul locuit de o anumita populatie. Adica jumatatea de dincolo de Carpati.
Oare Densusianu ce etimologie i-a gasit? El a dat ca fiind inrudite neamul aramnilor vechi de cel al actualior osetini., a se vedea si aesemanarea izbitoare intre termenii sanscriti si cei osetini. Iar armanii vechii, tot dupa el, ar fi aromani, la sud de Dunare, si romani la nord.

Aspiratia, un fenomen normal in evolutia unei limbi, a putut lasa, in unele locuri, mai ales in cele in care scrisul era privit cu reticienta din punct de vedere religios, doar particula a din prefixul ardha. Asa ca am avut armani, adica cealalta jumatate de romani.

Posibil sa fie cum spui tu ...insa ... cred ca daca ar fi sa acceptam o etimologie sanscrita sau PIE , atunci sensul cuvintului Ardeal ar trebui pus in legatura cu cel de pamint, regiune ... iar acesta este primul dintre sensurile trecute in dictionarul Monier-Williams.

Cu armanii si aromânii povestea este atit de lunga si de incilcita ca mi-e teama sa o incep.
Iar aromânii sunt si ei de mai multe feluri , mai multe ramuri ; fiecare din aceste familii de aromâni poarta in spate o poveste .
Aromânii sunt cunoscuti sub diferite nume grămosteni, fărşeroţi , cuţovlahi, ţinţari , macedonieni, istro-romani, saracaţani/sarakatsani/karacaciani , karavlahi/karagouni ...sau pur si simplu vlahi.
Diferenta de dialect este evidenta.
Am acasa, in Romania, o culegere de folclor grămostean. Dialectul lor mi se pare inteligibil si cred ca orice român il poate intelege fara mari dificultati daca asculta citeva ore felul in care vorbesc ei , sau daca citeste vreo 10 pagini din acea antologie de folclor.

Acolo am reintilnit cuvintul muşat/muşată cu sensul de frumos/ frumoasă ... iar gîndul mi-a zburat la Muşatinii din care se trage si Ştefan cel Mare.

Acest topic a fost editat de exergy33: 13 Apr 2007, 06:28 AM

In sanscrita un termen poate avea mai multe sensuri, iar spre deoasebire de limbile moderne unde avem omonimele, in sanscrita avem o legatura intre acesti diversi termeni desi la o prima vedere par si ei omonime. Daca insa cauti in concret sa stabilesti utilitatea acelui termen, descoperi ca raportat la un anumit subiect, acele aparent omonime sanscrite au o legatura intre ele, iar aceasta legatura este data chiar de acel subiect la care se refera. Bineinteles ca aceasta regula nu se aplica chiar la orice subiect insa atunci cand subiectul este unul de asimilabil unui indiferent ce arhetip, aceasta regula se verifica aproape intotdeauna. De ex. pe aici pe undeva am vorbit de dantura, varf de sulita, colt de elefant...etc. Acolo elemetul comun este tejas tattva si notiunea de ascutit.

Iar la Ardeal, nu vad de sensurile s-ar exclude. Foarte bine se pot accepta ambele sensuri. Totusi insa cred ca sensul de pamant provine din limbile semitice si nu vad de ce s-ar aplica aici. Regiuni, pamant.... se gaseste peste tot pe planeta asta. De ce ar fi doar aici Ardeal si nu si in alta parte prin lume? Hmmm.....? Ia spune?

Iar ca tot veni vorba de semitice, mereu m-a intrigat Kaiser-ul aramaic si cel germanic. Ori Kefer-ul egiptean si cel german. Suna la fel si desemneaza exact acelasi termen. Kaiser - imparat, Kefer - scarabeu, carabus.

Aaaaa, am uitat de kara..... Astea-s etimologii turcice. Ce conteaza cum ne-au zis turcii acum cateva secole? Ceea ce conteaza este insa sensul primar, originar.

Acest topic a fost editat de gio19ro: 13 Apr 2007, 02:17 PM

In limbile de origine turcica kara inseamna negru/neagra .
Numele de Karavlahi sau Karagouni a fost dat intradevar de turci.
Karagouni se poate traduce prin 'mantalele negre' , 'pelerinele negre', aluzie la hainele imbibate in pacura neagra pe care le purtau ciobanii aromani ( cea mai veche metoda de obtine tesaturi waterproof )
...karaguni=mantalele negre, aceasta e traducerea oficiala.
Totusi am descoperit ca in persana cuvintul 'qir-gouni' inseamna operatiunea de imbibare cu smoala (qir-smoala) sau cu catran.
Insa daca cercetam numele de familie ale aromanilor vom observa ca multe din ele incep cu "cara" , care in acest context are alt sens.
...Caragiu , Caraion, Caramitru , Caraiani, Caragiani , Caramihai, Caranica , Caracostea... in aceste nume de familii prefixul 'cara' indica pe maimarele familiei , cel care conduce destinele unei familii.

Iata o lista cu personalitati de origine aromana :
A. D. Xenopol, istoric român;
Alexandru Arşinel, binecunoscut actor şi comediant;
Andrei Şaguna, patriot, episcop;
Apostol Margarit, politician;
Camil Ressu, pictor
Constantin Noica, filozof român;
Emanoil Gojdu, Avocat şi filantrop român, fondator al Fundaţiei Emanoil Gojdu;
Garabet Ibrăileanu, nuvelist;
Gheorghe Hagi, fotbalist celebru;
Iannis Zicu, fotbalist celebru;
Ioannis Kolettis, general, a obţinut independenţa Greciei în faţa Imperiului Otoman, prim-ministru al Greciei;
Ion Caramitru, actor, fost ministru al culturii;
Ion Juvara, chirurg celebru român, profesor;
Iosipos Moisiodax, autor grec;
Jovan Karamata, matematician sârb (1902-1967);
Lazar Paču, economist şi politician în Regatul Serbiei şi Regatul Iugoslaviei;
Maica Tereza (Agnes Gongea Boiagiu);
Matilda- Marioţeanu Caragiu , filolog si profesor universitar, sora lui Toma Caragiu
Mina Minovici, om de ştiinţă român, fondator al sistemului modern de medicină legală;
Mitrush Kuteli, poet albanez;
Neagu Djuvara, istoric, diplomat şi autor român;
Octavian Goga, scriitor, poet şi fost prim-ministru al României;
Ştefan Octavian Iosif, scriitor;
Tache Papahagi, lingvist,folclorist si etnograf
Pericle Papahagi, lingvist,filolog si folclorist
Toma Caragiu, actor;
Toma Fila, avocat sârb celebru;

... nu l-am trecut pe Becali pe lista pentru ca mi-e antipatic.
Numele de Vlahuta cred ca este derivat de la 'vlah'...
Domnitorul Moldovei, Vasile Lupu , provenea dintr-o familie de aromani din Epir/Grecia iar familia Mavrocordatilor are stramosi aromani.

In alta ordine de idei ... turcii le spuneau romanilor din Muntenia/Tara Romaneasca , si in general valahilor, 'iflaki' , iar moldovenilor ,bogdani.

Acest topic a fost editat de exergy33: 15 Apr 2007, 03:38 PM

Hmm sa vedem cate asemanari sunt intre aromana si romana noastra.. ca sa continui pe filonul subliniat de exergy33

Dialect aroman-macedonean.......Traducere in romaneste

Cari-n'i bati, noaptea.................. Cine-mi bate noaptea
La firida mea, moi? ................... La fereastra mea, mai?
Io huia, msata Marioara............... Eu sunt, frumoasa Marioara
Nu-n'i ti-aspirea, moi. ............... Nu te speria, mai.
........................................................................................
Scoal aprond'i lampa................. Scoal' de-aprinde lampa
S-ti vedua fata ta, .................. Sa-ti vad fata ta
Fata ta tea alb-arosi ................. Fata ta cea alba-rosie
Ca trandafila. ....................... Ca de trandafir.

Exergy, pe un alt topic ai scris:

A venit timpul sa atacam conceptia ca etimologia lui cioban s-ar trage din turca.

In tara noastra, pe la sec XII, pe langa denumirile slave de cnezate si voievodate, fapt de inteles de altfel deoarece toate scrierile vremii erau doar in slavona, limba impusa de crestinism in aceasta parte a lumii ca fiind limba oficiala in relatiile dintre Biserica si conducatori, mai exista si denumirea de Banate. Azi Banatul a devenit toponim dar inainte era Banatul Timisului, al Severinului si Banatul Olteniei. Azi Craiova se cheama Banie, deoarece era resedinta Banului, adica a starostelui ce avea in grija si administratie acest teritoriu. Deci nu rege, ci o persoana delegata de poporeni. Desigur ca de la un anumit timp era delegata doar de cei instariti, denumiti boieri, alt termen slavon. Acestia au acceptat cu usurinta importul unor denumiri slavone, deoarece denumirile vechi aminteau de pravila straveche ce avea anumite forme de democratie, pe cand in Evul Mediu se cristalizau alte forme de relatii sociale.
Deci aveam aceasta denumire de Ban inca de dinainte de venire osmanilor prin preajma. Desigur unii pot sustine ca ne-au calcat pragul si alte populatii turcice, insa aceste zone denumite banate erau cele mai nationaliste si bine cristalizate zone romanesti, departe de influenta cumanilor, gagauzilor sau a altor alogeni. Prin urmare este exclusa ipoteza turanica.

1. Noi ne ocupam de oierit cu milenii inainte de a veni osmanii prin preajma. Cred ca pe atunci turcii osmani erau inca la nord de peninsula correana.

2. Deci e greu de acceptat ca ei ne-au putut influenta datini si traditi milenare, legate de oierit, si denumirile ce insoteau aceasta activitate dar mai ales ritualurile legate de ea.

3. Tu ai aratat ca sensul cuvantului Ban in avestana veche, deci nicidecum in vreo limba turcica, este cel ce are in grija, pastrator. Iar persii, scytii si cu dacii erau inruditi. Asta este un alt argument care sa clatine ciobanul turcesc. E clar ca nu vine din turca iar paralela mea cu institutia Banului si a Banatelor o demostreaza. Acum se naste intrebarea: Avem o premisa in acest moment pentu a stabili etimologia cuvantului ...... ban, ca element de tezaurizare, pastrare a unei valori?

4. Sa continuam insa spre nefericirea yesmanilor ce imbratiseaza intotdeauna, versiunea si doar versiunea oficiala.

Vreau sa precize ca tot ce scriu acum am mai scris odata insa la momentul la care am vrut sa o postez s-a pierdut. Din acest motiv reiau, insa cu mai putina rabdare si mai putin elaborat.

Deci sa continuam spre nemultumirea yesmanilor oficialisti. Tot pe topicul de unde a plecat ciobanul nostu am vorbit si despre stramosii nostrii, "dacii" istrieni (istro-romani) stabiliti din timpuri antehomerice in zona adriatica, prin valuri de migratie succesive.

Sa mergem mai intai in penisula Istria de la Adriatica, in localitatea Antignana, azi cred ca croatii i-au schimbat denumirea in Tinjan sau ceva asemanator, unde, in preajma acestei localitati exista un catun numit... Ciuban.
Iar in zona italica a Adriaticei, in apropiere de Rimi, mai exact de Valle, avem un alt catun ..... tot Cioban. E evident ca aceste asezari au fost initial ale unor .... ciobani.

5. Potrivit lui Densusianu, cuvantul cioban "apartine unor timpuri arhaice ale limbii romane". El a migrat de la Carpatii spre Italia cu multe secole inainte de Christos, odata cu triburile pelasgice ale colchiilor de care am amintit la acellasi topic.

Pliniu aminteste de ......... casul ciobanesc facut cu seama din lapte de oi, ce a venit la Roma de la ligurii din Italia de sus. (Cobanum caesum hic e Liguria mittit ovium maxime lactis (IX. 97. 1) )

Adio ciobanului "turcesc"!

Acest topic a fost editat de gio19ro: 22 Apr 2007, 01:43 PM

Hai sa mut cu totul postare de la acel topic aici, ca colo treba s-a cam lamurit. Nu mai avem ce discuta.

Pai pana sa-ti spun, hai sa ne mai jucam putin. Dacii din preajma Dunarii au mai fost numiti si istrieni si aveau si un parinte mitologic numit Istros. Trogus Pomepius ii numeste istriani (Justini lib. IX 2: Istrianorum rex) iar Mela ii numeste istrici ( de situ orbis, lib. II. c. 1 ).
Numele de Istri are o etimologie foarte indepartata si denumea generic toate triburile pelasge ce locuiau in preajma Dunarii de Jos, adica teritoriul de azi al Serbiei, Bulgariei si Romaniei.

Trogus Pompeius spune ca "gintea istrienilor isi trage originea de la Colchii pe care-i trimise regele Aiete ca sa persecute pe argonauti si pe rapitorii fiicei sale". La fel zice si Isidor din Sevilia, da' binenteles mult mai tarziu. Potrivit lor, istrienii din zona Adriatica, ( istro-romanii) n-au gasit pe argonauti dar nici n-au vrut sa se intoarca la regele Aiete, rege ce isi avea capitala undeva in apropierea punctului de varsare a Siretului in Dunare.
Despre Colchii din zona adriatica ne vorbeste si Timaeru din Sicilia care sustine ca Diomede, in drum spre Italia, avea sa lupte " cu balaurul Colchic ce devasta insula Pheacilor". Cred ca stie toata lumea care era steagul de razboi al dacilor. Aaa, si un al fapt demn de amintit, steagul de razboi al lui Cezar era identic ca reprezentare insa era totusi in alt stil executat. Asta o spun pt cei ce nu cred ca "dacii" si romanii erau inruditi.

Un alt toponim interesant al zonei adriatice si legat de dacii istrieni este localitatea Alutae, data de Pliniu (lib. III. 25.) In epoca romana mai exista un oras pe tarmul adriatic denumit Altinum ce era situat si in apropierea raului Silis.

Pentru cine cunoaste putina istorie, stie ca denumirea antica a Oltului era Altus sau Alutus. Iar Jiul se chema.....Sil.

Oltenii antici cand migrara, luara si toponimele de acasa cu ei Oare or fi luat si prazul?

O alta populatie din zona, ce a migrat si ea de la nord de Dunare au fost Mentores (termen grecesc) iar Densusianu ia numit pe acestia Munteni.
Potrivit lui Scymnus, Mentores este populatia ce isi avea originea "deasupra tracilor numiti istiri". Migratia acestora este si ea extrem de veche iar termenul de munteni a devenit apelativ pentru mai multe triburi pelasge, ca de exemplu ligurii, fapt dedus de Densusianu din scrielrile lui Pliniu, Liviu si Tacit. Densusianu gasete chiar legaturi intre tyrageti si orasul port la Adriatica numit Tergeste.
Deci vechile orase ale Istriei adriatice, desi nu erau intemeiate de romani aveau denumiri latine, denumiri date de populatii latine extraitalice.[/I]

Acest topic a fost editat de gio19ro: 22 Apr 2007, 02:08 PM

Acum ca Pliniu ne-a luminat cum e cu ciobanii, ma intorc la

Nu intamplator am folosit ... graiul.... oltenesc.

Densusianu, care a cercetat la pas regiunea Istriei, a Toscanei si a Emiliei romagne, ne spune ca : in particular dialectul romanilor din Istria, se caracterizeaza prin rotacismul consoanei n intre doua vocale. Existenta acestui fenomen o putem regasi chiar in actele sinodului de la Campostella ( anul 1114 d Ch) ce vorbeste de spre Mercatores Romarii din regiunea Adriaticii Chiar mai devreme, in anul 895 satul Romariascum apare ca proprietatea unei manastiri din zona. Densusianu mai da si alte exemple, de data asta din izvoare grecesti, chiar mai vechi decat acestea.

Acest dialect, in care litera r se substituie...... a fost odata foarte raspandit in partile Moldovei si in parte superioara a Transilvaniei,. O proba in aceasta privinta sunt vechile monumente de limba: Faptele Apostolilor de la Voronet, Psaltirea scheiana, Psaltirea de la Voronet si fragmentele de la Mahaci
Originea acestui fenomen apare ca apartinand epocii ante-romane, inca dinaintea cuceriri romane, dialectul pelasg (dacic) se caracteriza prin intrebuintarea multipla a sunetului r. Litera r este aceea care da asprime cuvintelor si deasa lor intrebuintare face ca o limba sa apara ca fiind dura.

Apoi aminteste de cuvintele lui Ovidiu cand descrie limba getilor: vox fera, vox ferina, barbara verba, murmur in ore iat pentru poporul get: rigidos Getas, diros Getas, ferox Getex, feragenes, turba Getarum, barbara turba

Ori are la adresa getilor un vers plin de rotacime: Vox fera, trux vultus, verissima Martis imago


El considera ca substituirea lui r in locul nasalei n era uzitata si in perioada protoistorica a regelui Aiete cand mai multe localitati sau triburi erau in mod evident rotacisate: Phylires, Bechire, Sapires, Buzeres... (Apolonii Rhodii).

De asemene in sprijinul acestei teorii, a multiplei intrebuintari a lui R, aduce spre comparare Parabola Fiului Pierdut culeasa in diverse localitati istro-romane spre a fi comparate cu varinata diaconului Coresi unde deja aceste elemnte rotacisante s-au mai .... inmuiat.

Care e concluzia?

Pai concluzia este ca vechimea romanilor din Istria se reduce , nu doar dupa documente ci si dupa caracterul lor etnografic la timpuri extrem de indepartate. Ea nu este o limba formata in momentul cuceririi romane, nici in cursul evului mediu. Are o filiatie stransa din limba noastra insa cu mult inainte de cuerirea romana. Ea nu este o limba modificat de catre latina italica, nu este nici nascuta din amestecul limbii latine rustice cu o limba indigena si nici nu este compusa din diverse dialecte ale unor armate ce au trecut prin zona. O proba in acest sens, ca limba noastra data dinainte de cucerirea Daciei de Imp. roman este faptul ca ea are forme regulate, un grad de consolidare si stabilitate de la ses pana pe crestele muntilor. Ea este uniforma, neexistand variatiuni de limba romaneasca. Este uniforma din Pusta maghiara pana in stepa ruseasca, insa cu acest dialect rotacisat.

Acest topic a fost editat de gio19ro: 22 Apr 2007, 03:14 PM

Mai Gio,
Da' vad ca te pricepi mai la chestiunile astea ! Cand mai timp daca ziceai ca esti in "roba" ? Care dintre ele este hobby ?

Hmm... basescu este hobby

Edit: Densusianu a fost si el avocat.

Acest topic a fost editat de gio19ro: 22 Apr 2007, 03:23 PM

Ce zici Exergy, ne apropien incet, incetisor de toponimul natiunii "geto-dace"?

Observ ca nu ai stat degeaba azi.

Ma reintorc la cuvintul chyub-ban/cioban pentru ca vreau sa mai spun ceva referitor la chub , adica la lemn .
In limba romana avem cuvintul 'ciubar'.

CIUB//'ĂR ~ére n. Vas din doage cercuite, prevăzut cu torţi şi folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor; hârdău. /<bulg. cebăr

Dictionarul il da ca avind o origine bulgara ... insa eu nu sunt de acord .
Deci in persana chyub inseamna lemn , iar chub-bori inseamna taiatul in lemn, atelierul unde se faceau obiecte de lemn ca de ex : butoaie de vin, ciubere , putine de brinza, vedre ...

... si inca ceva .
Mai demult la televiziunea iraniana am auzit intr-o emisiune pe un profesor universitar polonez , profesor de persana , care spunea ca titlul nobiliar de 'pan' , titlu pe care il au polonezii, deriva din persana , mai exact de la functia de 'ban' .

In ceea ce priveste 'banul' ca moneda trebuie sa ma mai gindesc .

Acest topic a fost editat de exergy33: 23 Apr 2007, 04:09 AM

Adica ciubere pentru... cobanum caesum

Oau, misto informatie. Vezi? Aia au fost catolici. N-au papagalicit in slavona si nici n-au scris in alfabetul inventat de preacuviosul Kiril.

Nu stiu cum de mi-a scapat pina acum asociatia aceasta de cuvinte . Era tot timpul in preajma mea , insa eu nu o vedeam. O scapare de neiertat pentru care merit o bila neagra.
La cuvintul 'banu' ma refer. In limba persana veche banu -بانو avea sensuri multiple in functie de context : doamna , stapina casei sau chiar alteta regala .
Banu-ye man inseamna 'alteta voastra' ... un fel de 'my lady' .
Si astazi se foloseste in Iran , in mod special ca un titlu de respect pentru femeie . In plus de asta s-a pastrat si sub forma numelui propriu Banu , nume de fata.
Cuvintul este deosebit de vechi pentru ca el apare in aproape toate textele avestane unde are sensul de stapin/stapina dar apare si in componenta unor nume feminine aristocratice , sotii de regi sau printese.

http://www.avesta.org/znames.htm

In acest context cuvintul 'ban' cu sensul de 'mai marele' , 'conducatorul' , 'starostele' , 'cel care are in grija sau in pastrate' mi se pare perfect in concordanta cu 'banu'. Se pronunta in doua silabe cu accentul pe 'u'.

Acest topic a fost editat de exergy33: 24 Apr 2007, 05:40 PM