Din punctul meu de vedere, faptul ca te crezi mai destept ca Dumnezeu si ii critici actiunile inseamna hula.


Iar nu ai inteles nimic...
Perspectivele religiilor pot fi relative si pot sa nu se suprapuna pentru ca religiile sunt inventii omenesti inspirate de Divinitate. Asa ca Dumnezeu ramane acelasi chiar daca religiile sunt diferite.


Poate fi si bidimensionala... iar cu un pic de imaginatie poate avea chiar mai multe.


Nu stiam ca asta e treaba ta.

Deci vorbim de unul si acelasi lucru, cu alte cuvinte.
Nu putem percepe adevaratul "chip"al lui Dumnezeu atat timp cat avem orizontul limitat la spatiul tridimensional. Doar prin experiente mistice putem tinde spre spatii multidimensionale(fara sa "ajungem" neaparat la Dumnezeu).

Merlina

Din punctul meu de vedere, faptul ca te ocupi preponderent de persoana mea caracterizandu-ma direct sau indirect peiorativ, inseamna ireverenta si iresponsabilitate fata de teza pe care ar trebui s-o sustii. Ai nevoie de mai multa detasare emotionala si de intronarea ratiunii si consecventei.

Nu Merlina, tu nu ai inteles nimic. Nici un D-zeu sanatos la "cap", motivat de cea mai inalta morala imaginabila si de cea mai mare dragoste imaginabila, nu ar consimti la inspirarea unor variante contradictive sau false cu privire la El, de-a lungul istoriei si civilizatiilor avand in vedere implicatiile monstruoase ce decurg de aici (razboaie, ghilotinari, ruguri etc).
Nu exista nici un motiv pt care D-zeu sa fi inspirat masacrele sacrificiale din America latina sau corespondentele lor punitive din Europa sau tembelismul terorist contemporan sub egida "inventiilor omenesti de factura divina (via inspiratie)". Tu auzi cum suna ? Asta ai scris.
Cum sa ramana D-zeu acelasi, atat timp cat marile religii (daca le cunosti, desi e clar ca nu) ofera perspective atat de contradictorii, atat de periculos de contradictorii cu privire la El ?
A ramane acelasi ca D-zeu dar a perpetua confuzia la nivel de perceptie si acceptiune umana, e o crima ce contrazice chiar caracterul prezumat in dreptul lui D-zeu. Oare chiar nu observi acest lucru ?

Iar ai omis ceva. Ori cum am da-o, vorbim de materialitate. Deci El ar fi cam ca noi. Si cand ma gandesc ca altii sustin ca e imaterial...

Cum sa nu stii, atat timp cat, imi place mie sa cred, esti constienta de tratamentul pe care mi-l oferi ? Adica tu vrei sa ai o treaba care ofenseaza iar cand ofensatul remarca, subit nu e treaba lui ? Nu fac mare caz din asta pt ca inca nu ai atins niste limite impardonabile insa chiar si micile ciupituri la persoana, ca sa le zic asa, era mai bine daca nu erau.

Acest topic a fost editat de Former: 2 Sep 2007, 09:46 AM

Pai nu tu mi-ai cerut sa-ti raspund la intrebari dintre care una era privitoare direct la persoana ta? Nu tu mi-ai cerut sa-ti arat unde ai hulit? Acuma ce nu-ti mai convine? Iar pentru ireverenta si iresponsabilitate(oare chiar am fost? sincer ma indoiesc!) nu trebuie sa-ti dau tie socoteala ori numai daca... Ai coborat din cer sa vorbesti cu mine si sa ma judeci pe forum?!!


Pentru ca eu am fost cu totul si cu totul onesta si ti-am raspuns la intrebari, acum e randul sa explici cum functioneaza la tine simtul sacrului in lipsa credintei in divinitate, spre ce anume se indreapta.

Pai vezi ca nu ai inteles absolut, dar absolut nimic?
Tu ai vorbit acolo despre toti "dumnezeii" cu trup si cap de om care au fost pe pamant si au ingaduit ororile pe care le-ai pomenit si care nu de Dumnezeu au fost inspirate ci de cel rau, ingerul razvratit. Dumnezeul cel adevarat care a fost pe pamant a indurat hula, rastignirea si moartea desi a adus oamenilor vindecare si inviere.

A, nu, numai tu faci asta.


Eu ziceam ca intre nedusmani sunt permise micile ciupituri... Dar daca asa esti tu mai rigid in relatii o sa incerc sa ma conformez, daca intre timp nu ma plictisesc de pozitia asta atat de artificiala pe care mi-o impui. Bine macar ca recunosti ca nu am atins limite impardonabile...

Merlina

Ba da dar nu mi-ai aratat hula. Asadar repet intrebarea, unde am hulit ?
Faptul ca tu consideri ca eu critic actiunile lui D-zeu doar pt ca ma intreb de ce tolereaza uriasa confuzie in raport de unicitatea Sa, ar trebui sa te trimita intr-o directie de meditatie si nu intr-una de vorba fara acoperire - acuza la adresa mea.
A pune intrebari legitime, nu se numeste hula. Iar a considera intrebarile legitime - hula, se numeste culme a ignorantei. Cu alte cuvinte, tie pur si simplu nu-ti pasa de inactiunea divina. Un asemenea slujitor, ca sa zic asa, nu se bucura de nici cel mai mic respect in ochii unui stapan. Unei persoane careia ii sunt indiferente lipsele de interventie divina atunci cand uriasele nevoi individuale si ale umanitatii o cer, nu are absolut nimic comun nici cu D-zeu, nici cu morala, nici cu ratiunea, nici cu empatia, nici... Pur si simplu e o combinatie cu totul incompatibila intre un crez si evidente.
Merlina, hula nu e de partea mea ci de partea ta. Mai mare hula ca nepasarea si toleranta fata de neinterventie din partea celui ce o poate face, e cea mai mare hula.

Mai ai o restanta. Cred ca am scris-o pe celalalt topic. Raspunde-i si ei si-ti stau la dispozitie.

Nu Merlina, tu-mi pui in gura cuvinte nerostite. Eu nu am vorbit nici o clipa de d-zei umani. Preferi tu sa invoci o astfel de varianta ca sa-ti salvezi propria. Eu am inteles foarte bine ce faci tu. D-zeul tau e D-zeu iar al altora e...d-zei. Te intreb, conform a ce ? A exercitiului tau arbitrar ? E irelevant in investigatie daca nu chiar periculos. Eu am dat dovada de impartialitate si i-am inclus, pana la proba contrarie, pe toti in aceeasi categorie - cu majuscula. Am dat drepturi egale tuturor. Vedem pe parcurs daca unul merita mai mult decat altul. Asa ca in o data, fii foarte sigura ca inteleg foarte bine continutul discutiei.

De unde stii ca al tau D-zeu e cel adevarat ? De unde stii ca a fost pe Pamant ? De ce a ales El rastignirea Sa ? Care-i dovada invierii adusa oamenilor ?
Ai inca 4 intrebari. Multumesc.

Daa ? Te rog sa-mi spui si mie cum de tu numesti un chip bi sau tridimensional ca fiind imaterial. Ce intelegi tu prin material ? Ce intelegi prin imaterial ? Ai vazut vreodata un chip imaterial ?

Bine Merlina, m-ai convins. Deoarece nu suntem dusmani iti permit orice ciupitura doresti. De azi inainte nu mai sunt artificial ci natural. E bine ?
Eu am pledat pt o mai mare formalitate in favoarea ta. Pt ca in acest fel sa ai o minte sobra, cat mai logica posibil si cat mai putin implicata emotional. Binestiind caci contrariile acestora fac ca un dialog sa degenereze.

Acest topic a fost editat de Former: 2 Sep 2007, 11:35 AM

Imaginabila de cine? De exemplu, daca vrei imaginabila de mine, te contrazic! Eu imi pot imagina astfel de morala si de dragoste... sigur, cat timp mi le imaginez doar nu inseamna mare lucru. Dar ele sunt in mod riguros imaginabile... de catre mine!

Acest topic a fost editat de Catalin: 2 Sep 2007, 06:06 PM

Catalin

De promotorii ideii de D-zeu. Nu considera ei ca aceste lucruri - morala, dragoste - se regasesc la superlativ in caracterul divin ?

Bineinteles ca si eu mi le imaginez, insa de la imaginatia mea si pana la a articula produsul ei, unei presupuse entitati creatoare de Univers etc etc, e o distanta pe care nu am de gand s-o parcurg. Si din cate intuiesc, nici tu nu pari a fi dispus.

Faptul ca oricare dintre noi nu pare a fi dispus, nu iti da dreptul sa generalizezi... Mi se pare ca te pripesti putin cu radicalismul tau.

Catalin, tu mi-ai citit cu atentie acel post ? Daca da, spune-mi te rog ce ai inteles. Multumesc.

Am inteles ca ai sustinut ca "Nici un D-zeu sanatos la "cap", motivat de cea mai inalta morala imaginabila si de cea mai mare dragoste imaginabila, nu ar consimti la inspirarea unor variante contradictive sau false cu privire la El, de-a lungul istoriei si civilizatiilor avand in vedere implicatiile monstruoase ce decurg de aici (razboaie, ghilotinari, ruguri etc)." si eu nu am fost de acord cu asta pentru ca eu sunt capabil de a imi imagina o morala si o dragoste care sa permita asa ceva.

Acum te-am inteles.

Tu-ti imaginezi dragostea si morala la superlativ, in contextul in care ele permit si chiar incurajeaza la razboaie, ghilotinari si ruguri. OK. Sper ca ai observat ca imaginabilul abordat de mine, nu era doar imaginabil si atat, ci admisibil. Asta era sensul contextual. De acceptat sau nu.

Dar am o curiozitate, o gasesti compatibila cu versiunea de D-zeu pe care o dezbateam eu cu Merlina si a carei avocat nedeclarat era ea ?

In raspunsul meu catre ea, eu nu dezbateam imaginabilul sau inimaginabilul. A fost doar o retorica prin care am spuns ca asa ceva (trasaturi pozitive de caracter la superlativ) e incompatibil cu versiunea de D-zeu admisa atat de lax de catre ea (care permite razboaie, ghilotinari, ruguri etc).

Acest topic a fost editat de Former: 2 Sep 2007, 06:55 PM

Nu ma intereseaza sa dezbat dumnezei particulari pe care unul sau altul ii apara implicit sau explicit, ma intereseaza doar ce putem spune la modul general. Si afirmatia ta era generala si gresita! Daca vrei sa o particularizezi pentru o anumita religie, as putea fi de acord cu tine. Dar, tine minte ca asta e un topic general, despre religie ca si fenomen, nu despre o anumita religie particulara.

Acest topic a fost editat de Catalin: 3 Sep 2007, 08:18 AM

Afirmatia mea era perfect corecta atat contextual cat si general. Sunt cel putin doua motive dar inainte voiam sa te intreb ceva.
Tu consideri ca esti un caz particular care imaginandu-ti ceva (imposibilul), te sustragi generalizarii mele ?
1. Generalizarea nu include toti subiectii ci majoritatea lor. In timp ce tu reprezinti o oaza de straniu cu ceea ce-ti imaginezi.
2. Nu orice imaginabil, imposibil si paracontextual e si discutabil. Pur si simplu nu e relevant.

In momentul in care iesi din context si incerci sa te situiezi intr-un particular propriu acceptiunii tale, deoarece afirmi ca "tu ai putea sa-ti imaginezi...", tocmai ai intrat intr-un particular inexistent realmente. Pt ca nu discutam stranietati. Tu-ti imaginezi o contradictie, caz care se sustrage discutiei si intra mai degraba in registrul extreme stranii - "D-zeu superiubitor si moral dar care chipurile permite razboaie, ghilotinari si ruguri in numele lui". Acest tip de imaginatie particulara e vecina cu altceva si nu cu sensul discutiei care o avusesem eu.
Nu e nici radicalism si nici generalizare eronata, faptul ca in caracterizarea si judecarea ipoteticului D-zeu, merg tocmai pe mana opiniei generale (majoritare si nu totale) despre el.
Nu ma intereseaza si nu cred ca mai intereseaza pe altcineva, stranietatile imaginate de oricine cu pretentia de a conta catusi de putin.

Daca nu te-am inteles corect imi cer scuze anticipat si astept explicatiile tale. Multumesc.

Acest topic a fost editat de Former: 3 Sep 2007, 10:16 AM

Off:
De când aştept să mai precizeze cineva asta, pt că atît mi s-a dat în cap cu "generalizezi şi n-ai nici un drept atât timp cît există cel puţin unul...." încît îmi venea să arunc DEX-ul.
Mulţumesc!

Acest topic a fost editat de Papadie_62: 3 Sep 2007, 09:38 AM

Bag si eu inca un off dar cu mentiunea ca nu ma deranjeaza eventuala stergere a lui. Chiar ar fi bine dupa ce lamurim anumite lucruri.
Intai, DEX : http://dexonline.ro/search.php?cuv=general
Deci @Papadie poti sta linistit(a).
Apoi, Catalin s-a grabit sa-mi atraga atentia deoarece a considerat simplul sau exercitiu de imaginatie, relevant. Ori nu era. Eu vorbeam cu o crestina si evident ca apelam la dragostea si morala imaginata de ea si confratii ei. Grupul pe care il aveam eu in vedere cu generalizarea (si nu "totalizarea") reiesea chiar din context.

Acest topic a fost editat de Former: 3 Sep 2007, 10:01 AM

Dex-ul vostru iubit:


Deci ramane ca mine si ca cei care au dat in cap papadiei...


@Former:

Ai rescunoscut tu insuti ca te refereai la dragostea si morala crestine aici, strict, nu la alte "fenomene din clasa respectiva", aka religii. Aici e vorba despre religie ca si "clasa respectiva", nu trebuie sa o tratam prin referinta doar la un reprezentant al "clasei respective", anume crestinismul. Faptul ca discuti cu un crestin e irelevant, nu inseamna ca trebuie sa reduci discutia la religia sa proprie.

Ca sa intelegi mai bine, imagineaza-ti ca pe un subiect intitulat "Cat datoram Statului?" ar veni unii care ar dezbate doar statul totalitar si ar concluziona ca, evident, nu ii datoram prea multe. Nu ar fi prea relevanta concluzia lor, nu esti de acord?

Catalin

Ce n-ai da sa fie asa.
Daca tot iti plac definitiile, hai sa mai aruncam o privire la ele.
Daca te vei uita mai atent la ceea ce ai postat, ai solutia chiar in ultimele 3 cuvinte - DIN CLASA RESPECTIVA. Eh, din clasa aia - crestina - nimeni nu-si imagineaza ce-ti imaginai tu. Cheia nu sta intr-un TUTUROR global, universal, cum te-ai grabit sa crezi dar in care te-ai fi putut situa fara nici un fel de probleme daca ar fi fost vorba de asa ceva. Catalin, tu nu faceai si nu faci parte in continuare din clasa care-si imagineaza si promoveaza D-zeul crestin. Genralizarea imaginatiei dupa cum ti-am tot spus, respecta un context. Ori in el, nu exista tipul de dragoste si morala imaginat de tine. Eu aveam o discutie cu exponentul unei paradigme anume iar acest lucru nu numai ca-mi permite dar ma si obliga sa ma refer doar la ea. Libertatile tale de apreciere nu le contest catusi de putin dar sunt redundante si complet rupte de context.

Corect.

Ba pardon, chiar asta era de facut. Respectarea unui context limitat. Conformarea fata de insusi crezul interlocutorului.

Faptul ca tu-mi sugerezi sa nu respect ceea ce stiu despre sistemul de valori al interlocutorului meu si ma inviti s-ar intr-un cadru de referinta general, atat timp cat discutia mea cu el vizeaza exploatarea unei particularitati (desi, sa fim seriosi, nici la budisti nu e invers, fapt ce confirm inca o data caracterul permisibil al afirmatiei mele), nu e numai irelevant dar si nepoliticos. Deci discutia e musai a fi redusa strict la acceptiunea persoanei cu are discuti, deoarece in dezbatere ai ca obiectiv tocmai D-zeu ei si nu al altuia. Atat timp cat ii cunosc particularitatea, nu pot face referinte generaliste fara riscul de a ma autoexclude dezbaterii. E dreptul nostru (Former si Merlina) sa discutam strict despre ceea ce dorim.

Cata, sunt uimit cum de nu observi inversul situatiei. Noi vorbeam despre statul totalitar si nu despre stat in general.
Iar la urma voi incerca sa completez ceva cu DEX :

Dar dincolo de definitiile scrise un lucru e clar. Sunt extrem de putine persoane care in vorbirea zilnica, admit termenul general ca fiind sinonim cu total, exhaustiv. Nu cred ca vei intalni doi oameni care atunci cand prin "in general" inteleg de fapt "absolut tot". Asta a fost una din premisele abordarii mele.

Acest topic a fost editat de Former: 3 Sep 2007, 01:55 PM

Daca "clasa respectiva" se referea la crestinism, subiectul era formulat "Ce ii datoram crestinismului".



Da, am inteles, si tu ai ce ai cu Dumnezeul crestin. Am mai vazut cazuri, sa nu crezi... atei care veneau pe-aici si nu aveau placere decat sa discute despre Dumnezeul crestin, sa le-o mai traga putin crestinilor. Niste frustrati dupa parerea mea... oameni dezamagiti sau enervati de crestinism. Ei bine, aici nu e locul sa va luati de Dumnezeul crestin in particular. Dupa cum vezi si in antetul forumului, discutiile religioase se poarta in alta parte pe forum.



Pentru discutii particulare exista messenger. Aici, pe acest topic, NU este dreptul vostru sa discutati strict despre ceea ce doriti. Ai o intelegere foarte distorsionata a notiunii de topic pe un forum daca ti se pare ca ai dreptul sa discuti strict despre ceea ce doresti tu!

Catalin

Vorbind cu o crestina, care evident ca o preocupa tematica din puctul ei de vedere, era firesc sa tin cont de acest aspect.

Catalin, intai de toate, ignori o realitate fundamentala. Si anume ca majoritatea (probabil 80-90%) dintre participantii teisti la discutii, sunt exponenti ai teismului de tip abraamic iar dintre acestia la randul lor, majoritari sunt crestinii. E Anormal sa tratezi punctul lor de vedere la un moment dat ? Sau e normal s-o tot lalai cu perspective totalmente irelevante pt ei (panteiste, deiste, animiste, budiste etc) ?
Apoi, ai inteles foarte gresit ca eu as avea ceva cu D-zeul crestin. Eu doar discut in limitele interesului interlocutorului. Si cum majoritatea sunt crestini...
Te asigur cu toata fermitatea ca nu fac parte din acea categorie de tzanci frustrati care ti-au starnit dezgustul. Ca retorica asa, tu cand abordezi problema lui D-zeu in general, NU esti antiD-zeu, dar eu sunt anticrestin doar pt ca discut aceasta perspectiva cu-n exponent al acestei religii. Daca eu sunt un anti-, si tu la randul tau esti un anti-, chiar daca frustrat, dezamagit si enervat de idea de D-zeu in general.
Sau tie ti-e permis sa "ai ceva" cu D-zeu la modul general iar mie nu mi-e permis sa "am ceva" cu o perspectiva anume, chiar daca pe interlocutorul meu nu-l intereseaza o discutie generalista ?

NU era o discutie particulara ci viza un aspect particular comun majoritatii teiste de pe acet forum.
ESTE dreptul nostru si al oricarui participant, de a aborda anumite particularitati, cu atat mai mult cu cat ele pot reprezenta interesul unei majoritati, in speta teist-crestine.

Ai o intelegere foarte distorsionata cu privire la libertatile tematice conferite de acest topic (spectrul sau larg de abordare, inclusiv crestin), cu privire la respectarea unui context dat si a unui interes manifestat de interlocutor(i). Uite, iti ofer o paralela. Suntem la discutii despre cultivarea plantelor (D-zeu in general). Unii discuta despre legume, altii despre fructe, altii despre cereale si tot asa. In functie de cum se intalnesc, de perspectiva care-i defineste si-i preocupa.

Catalin, cat datoram religiei ?

Acest topic a fost editat de Former: 4 Sep 2007, 10:39 AM

Serios?! Si daca vorbeai cu un gunoier tot asa tineai cont de acest aspect? te mulai pe tematica din punctul sau de vedere?



Locul pentru a trata perspectiva lor religioasa este altul pe acest forum, nu "Filosofia". Poate n-ai citit antetul acestui subforum?



Bine, sper sa ma insel, daca nu esti dintre tzancii aia frustrati imi cer scuze ca te-am judecat dupa stereotipuri.

Nu mai insist pe partea asta, las moderatorii sa aiba ultimul cuvant. Daca lor li se pare ok, asa sa fie!



Religia tinde sa faca omul mai impacat cu sine. Ii datoram ceva pentru asta? Eu zic ca nu asa se pune problema. Sigur, exista o categorie privilegiata care datoreaza mult religiei, anume preotii. Religia le ofera putere politica si avantaje materiale. Noi ceilalti, insa, nu datoram nimic.

Acest topic a fost editat de Catalin: 4 Sep 2007, 05:40 PM

Nu pot sa fiu foarte sigura pentru ca te comporti intr-un mod ciudat, nemaiintalnit de mine pana acum. Imi soliciti foarte mult imaginatia ca sa te pot intelege.

Uite genul de fraza care demoleaza o buna parte din increderea pe care ti-ai dori ca lumea sa o aiba in tine. Fara consimtamantul meu mi-ai fixat niste limite... de fapt m-ai redus la un singur punct de vedere asa cum il vezi tu de fapt. Foarte masculin, n-am ce zice.

Catalin are dreptate, dar de dragul tau probabil o sa se mai tolereze nitel situatia...

Sa ne intoarcem acum la discutia noastra.


Pentru ca sunt vie, si ca om viu este firesc sa ma indrept spre Cel care este in favoarea vietii. Iisus a fost trimis sa optimizeze(nu prea imi place cuvantul dar nu-mi vine altul la indemana acum) viata tuturor oamenilor si nu numai a unui grup de indivizi. El a adus vindecarea sufleteasca si trupeasca, abundenta, a incercat sa convinga lumea de abundenta celor necesare vietii ca sa lase grijile inutile si sa traiasca cu seninatate, a incurajat iertarea si prietenia dand la o parte prejudecatile comunitatii umane, a impulsionat oamenii de a actiona la randul lor in favoarea vietii, dupa exemplul lui, incercand sa-i faca sa inteleaga ca acest lucru se va revarsa in mod nemijlocit si asupra lor, ne-a asigurat ca relatia cu Tatal Ceresc este reala si ca depinde in buna masura si de vointa noastra, s a m d.


Exista o serie de marturii pe care sigur le cunosti si tu si care pentru mine sunt suficiente pentru a crede ca asa a fost.


Eu asa cred, ca a fost necesar sa demonstreze astfel ca Viata este Iubire, iar Iubirea, atunci cand este necesar, este capabila sa neutralizeze toate instinctele sau impulsurile de conservare. Eu asa o vad, ca pe o moarte "dedicata", acceptata din iubire, pentru salvarea lumii. De aceea Invierea Lui o vad ca pe un lucru firesc.

Ca are masa.

Ca n-are masa.

Da, niste holograme.


Asta pare a fi o amenintare in toata regula... Dar daca cumva, pe langa maretia de la care ai coborat, devenind cumva artificial, ma vezi ca pe o musca, indura-te totusi si nu ma strivi.

Catalin

Catalin, nu am auzit de teismul gunoierist inca. Referitor la intrebarea ta, daca gunoierismul prezinta particularitatile axiologiei crestine, raspunsul meu e afirmativ. Cat de neelegant sugerezi ca un gunoier nu ar fi in stare sa abordeze o alta tematica, decat cea circumscrisa meseriei sale.

Ba l-am citit cel putin la fel de bine ca tine. Deosebirea dintre noi e ca eu am discernamantul necesar pt a-mi permite sa filozofez despre religie in general si despre religia interlocutorului in particular, exact unde acolo unde imi este permis acest lucru, respectiv pe aceasta zona a forumului. Sper ca ai observat ca nu facea nimeni teologie. Iar daca tot vrei sa ridicam stacheta si mai sus, te invit la a face un research printre posturile topicurilor de gen din aceasta arie a forumului, ca sa vezi cata maldarul de material religios (teologic chiar) se lafaie in continutul lor. Asta ar trebui sa-ti spuna ceva. Deci se pot trata fara nici un fel de probleme perspective religioase in cadrul oricarei dezbateri filozofice, desigur atat timp cat nu se intra in dezbateri teologice. Nu era cazul nostru.




In sfarsit on-topic.

De acord dar partial. Exista multi oameni care pur si simplu sufera sub ideile religioase si daca-mi permiti, chiar sub crestinism. Dar sunt sigur ca nu ti-e necunoscut aspectul asta.

Corect.



Merlina

Stimata mea colega, limitele ti le-ai fixat singura, in mod firesc, raspunzand la o serie de intrebari elementare. Ti-aduci aminte ? Eu te-am tratat in consecinta. Cu ce am gresit ? Am mers pe mana ta.

Merlina, tu venind pe acest topic, aduci cu tine inevitabil o incarcatura religioasa. E normal, conform raspunsurilor pe care mi le-ai dat. Ca atare, te exprimi in aceste limite. Eu nu am cum sa te tratez altfel ci trebuie sa dezvolt un limbaj de idei si notiuni, comun, familiar tie. Eu trebuie sa "filozofez" cu tine conform paternului in care te-ai inscris conform declaratiilor talei. Esti o teista crestina ? Bun, dezvolt cu tine o filozofie in consecinta. E perfect normal.

Deoarece softul forumului nu-mi permite sa postez mai multe citate in acelasi post al meu, va trebui sa raspund on-topic raspunsurilor tale ceva mai jos. In felul acesta ofer si moderatorilor ocazia de a sterge tot ce nu tine de tematica topicului.

Acest topic a fost editat de Former: 4 Sep 2007, 11:02 PM

Acuma am inteles... De fapt atata te-ai priceput. Folosesti un set de sabloane pe care ti l-ai creat.

Merlina
Intai vreau sa-ti spun ca ceea ce suntem pe cale sa discutam, nu prea s-ar incadra in tematica dedicata acestui topic de chiar titlul sau. De aceea, e normal sa ne asteptam la a fi atentionati de moderatori sau sa ni se mute posturile intr-un topic dedicat.

Eu te-am intrebat "de unde stii ca al tau D-zeu e cel adevarat". Raspunsul tau este "pt ca eu sunt vie iar toti ceilalti d-zei sunt in favoarea mortii".
Intrebarea mea ar fi, si cand vei muri, D-zeul tau nu mai e adevarat ? Practic admiti ca D-zeul tau, are un termen de existenta echivalent cu durata vietii tale. La restul comentariului tau legat de Isus nu pot raspunde pe acest topic. Imi pare rau.

Le cunosc chiar foarte bine dar la fel, deoarece nu ne aflam pe topicul potrivit, nu-ti pot raspunde. Ma rezum doar la aspecte neteologice. In mare totusi, marturiile evanghelice la care te referi nu sunt suficiente pt a demonstra ca Isus a adus "inviere oamenilor" (cuvintele tale). In mod normal ma asteptam la un argument obiectiv si nu la un exercitiu de arbitrariu - crezi tu, deoarece ti se par suficiente acele marturii.

Consideri ca viata nu este iubire decat daca si numai daca un inocent se sinucide ?

Ei hai, nu mai exagera. Sunt doar ceea ce se numeste "mai putin obisnuit". Atata tot. Dar cu strivitul...se poate ? Imi esti simpatica.

Dar eu cred in viata de dupa moarte, credeam ca este de la sine inteles... doar stramosii mei au fost daci.
Ca sa ma intelegi mai bine: (dintr-un motiv anume) am certitudinea ca fiinta mea este alcatuita din trupul material, care este necesar pentru a ma manifesta in lumea asta, si din suflet, care este de natura vibratorie, ca si lumina, care se spune ca nu are moarte si care, dupa descarnare o sa mearga fie in rai fie in iad, dupa cum am reusit sa ma comport in lumea fizica.

Da, asa pare sa fie, sa nu prea reuseasca sa demonstreze... Apostolul Toma a trait pe langa Iisus si tot i-a fost greu sa creada ca a inviat. Dar daca eu cred asa ceva, ce parere ai, sunt un pericol public?


Dar nu s-a sinucis... Eu cred ca stia ca este inutil gestul de a fugi. I se hotarase soarta, trebuia sa si-o asume cu demnitate, asemenea lui Socrate (Socrate nu a fost silit sa-si aleaga singur modul de a muri? Ma insel? ), chiar daca i-a fost teribil de frica, saracul de el.

Merlina

Evident ca e de la sine inteles numai ca raspunsul tau spunea "pt ca SUNT vie" si nu "pt ca voi fi vie dupa moarte".

Merlina, cum se formeaza o certitudine ? Care sunt etapele formarii ei ? Dupa care vedem cum e cu sufletul.

"se spune ca..." Merlina, pana la urma e certitudine sau nu ?

De ce crezi tu ca asa pare, ca nu prea pare sa reuseasca sa demonstreze... ? Legat de episodul Toma, nu uita, e parte a marturiilor evanghelice si prin urmare intra si el la capitolul "nu prea pare sa". Deci nu-l luam de certitudine.

Categoric nu. Insa a te multumi doar cu statul de nepericol...parca nu e onorabil, nu ?

Lui nu i s-a hotarat soarta asemenea unui om. In calitatea sa de D-zeu (conform crestinismului majoritar), el avea posibilitatea sa respinga aceasta consacrare. Si daca n-a respins-o, a ales-o. Iar cine alege asa ceva, stiind ce urmeaza, comite suicid. Ce demnitate e sa mori inocent, condamnat pe nedrept si avand in acelasi timp posibilitatea de a curma acest proces injust ?


Un lucru e clar. Am dat in off-topic. Daca doresti sa continuam pe tema asta noua, poti crea un topic dedicat. Eu nu mai pot raspunde in continuare decat chestiunilor ce se pot incadra in "Cat datoram religiei ?". Pana acum am dat curs off-topicului doar ca sa nu-ti pierzi interesul fata de o posibila noua tema.

Acest topic a fost editat de Former: 5 Sep 2007, 12:04 AM

De fapt era o ironie la adresa pozitiei tale cum ca un crestin e musai sa fie limitat in discutie de credinta sa. EVIDENT ca un gunoier poate aborda o alta tematica... si EVIDENT ca si un crestin nu e musai circumscris credintei sale. Cumva ma amuza ca vezi neeleganta intr-un caz si n-o vezi in celalalt.




Serios? deci intrebarile astea nu se incadreaza la "teologie"!?











Da, imi spune ca oamenii nu se abtin cand ar trebui sa o faca! Si de-asta incerc sa le atrag si eu atentia atunci cand se intampla.



Sigur. Dar chiar si acesti oameni sunt in mare masura impacati cu suferinta lor pentru ca si-o (re)prezinta ca pe un test pentru viata de apoi.

Parca l-as auzi pe un budist vorbind despre Buddha, pe un musulman despre Profet, ori pe un dac despre Zamolxis...

Catalin

Eu am inteles ironia dar nu spiritul ei normativ. Care conform ironiei, un crestin trebuie sa fie limitat doar la discutii generaliste si nu despre credinta sa.

1. Daca un gunoier poate aborda o alta tematica, intrebarile de mai jos :

"Si daca vorbeai cu un gunoier tot asa tineai cont de acest aspect? te mulai pe tematica din punctul sau de vedere?",

nu-si aveau rostul, binecunoscandu-li-se raspunsul.

2. Daca un crestin nu e musai circumscris doar credintei sale, nu inseamna ca la un moment dat nu e interesat de o discutie filozofica doar despre ea.

Era vorba de dezbateri teologice si nu doar de intrebari, carora li se poate raspunde intai de toate, filozofic. De pilda, prima intrebare n-are nici cea mai vaga incarcatura teologica. A doua, idem, e doar o intrebare investigativa. A treia, poate fi abordata teologic doar intrand in off-topic, dar daca vei citi postul meu legat de ea, eu am imprimat un trend moral si/sau logic legat de ea, si nu unul teologic. Plec de la premisa ca amandoi stim ce inseamna teologie si mai ales stim teologie, astfel inca sa putem distinge cand o dezbatere devine teologica si cand nu.

Asa e. E un soi de masochism religios.

Acest topic a fost editat de Former: 5 Sep 2007, 08:10 AM

Aici m-ai nimerit! Il cred si pe Buddha, si pe Profet si pe Zamolxis.

L-ai citit probabil pe Yann Martel - Viata lui Pi.

Nu, nu l-am citit.
Am fost curioasa, in schimb, in legatura cu religiile initiate de cei enumerati.

Deci nu esti crestina. M-ai mintit cand ai raspuns la intrebarile mele.

Probabil nu dupa sablonul tau.

Merlina, nu tine cu mine. Nu exista un sablon al meu ci o mica-mare minciunica de a ta. Crezul niceo-constantinopolitan e sablonul meu ?
Stiu ce inseamna crestinism, sablonul lui si cum ar trebui sa se incadreze un crestin declarat in el.
Deci ori ai mintit, ori nu-ti cunosti religia declarata.