Vanatorul


Un muscoi, un bãrzãune

a iesit asa, prin lume

sã se plimbe.



Pe fereastrã, drept în casã

a intrat. Ei lasã,

zise motanul.



Imediat, cu ochi de radar rosu

(a-nviat pe datã mosul)

L-anhãtat!



Mi-l depune la picioare

cu priviri întrebãtoare.

Ce vânat!



Îl mângâi, el se alintã

iar muscoiul lângã plintã

a-nviat!



Haþ! Pe datã, pãr vâlvoi.

Cranþ! Motanul meu vioi

l-a mâncat!

Acest topic a fost editat de contraste: 21 Jun 2008, 05:52 PM

Printre picaturi se vad frunzare ...

Am fost azi in targ sa platesc pentru o Antologie scolara.
Si pe drum, când să trec o stradă, am văzut o piatră mai mare în mijlocul drumului. Cum eu sunt cam chioară, zic eu să văd mai bine, că prea avea un ascuţiş în sus piatra...Să o dau cu piciorul la rigolă, să nu spargă anvelope...
Era un pisoi mic cât un pumn închis de copil mai mare, doar cu un singur ochi crăpat.
Bietul de el, nu l-au aruncat la naştere, şi ce or fi zis...
L-am luat şi l-am băgat în poşetă, acum stă în cutie, pe o cârpă. I-am dat lapte cu pipeta, nu ştie să lingă singur....
Nu are purici, este curat, dar trebuie să îl fac mare şi să îl dau.
Siamezele îl scuipă de zor şi dacă îl prind îl omorară.

Haiku

Vargat pepene -
Pisoiul trece pragul
Mic si delicat...

Acest topic a fost editat de contraste: 31 Jul 2008, 09:15 AM

Luna iulie are în fila sa de calendar pentru anul viitor chipurile celor trei muschetari ai mei, Michi, Cipi şi Papusa.
Multumesc celor care nu au desconsiderat rugamintile mele de a le acorda un vot, şi au votat de câte ori au putut sau si-au amintit in cele doua luni de concurs.
Calendarul va fi pe INTERNET la anul, de une se va putea descarca de doritori.

http://www.caini-pisici.com/index.php?page...sici&luna=8

In partea dreapta se pot vizualiza castigatorii concursului de frumusete canina si felina pe luna iulie, adica catelusa Cora si cei 3 muschetari ai mei.

Multumim,
Noi 4

Acest topic a fost editat de contraste: 2 Aug 2008, 06:31 AM

E soare, bine si placut.
O vara rara...cu bune si cu rele, dar...rara!

Am venit din Lac, rupta de oboeala si caldura. Si pentru ca tot este 23 august, am mancat ca pe vremuri mici si am baut bere de lene sa nu gatesc. Si maine ramane aceeasi data: 23 august in privinta bucatelor. Asa au facut toti cei ce au fost cu mine! Ioc bucatatreala pe asa caldura!

INVITATIE

Duminica este inaugurarea.
Pe data de 7 la orele 11, va astept sa ne cunoastem in carne si oase in Braila la Scoala Fanus Neagu.
Intreaga zi imi este rezervata mie, am 3 activitati distincte.

MINISTERUL EDUCAŢIEI,CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII "FĂNUŞ NEAGU" BRĂILA

___________________________________________________________________ Şoseaua Buzăului, nr.30, Brăila, tel/fax: 0239684997, e-mail: fanus_neagu@yahoo.com



ANIVERSARE

FĂNUŞ NEAGU



5 aprilie 2009, ora 9.00 - Deschiderea oficială a activităţilor desfăşurate în Scoala cu clasele I-VIII "Fănuş Neagu"- Brăila;

- Lansare de carte, "FĂNUŞ ŞI EROII LUMII LUI"

dir. prof.Constantin Gherghinoiu;

- Concurs de handbal şi şah între şcolile partenere, cu titlul "Fănuş Neagu între sportivi";

- Premierea elevilor câştigători;

- Expozitie de fotografie, manuscrise, carte.



6 aprilie 2009, ora 11 - Incursiune în viaţa şi opera lui Fănuş Neagu, prof. Lucica Ene;

- Dramatizare - trupa de teatru a Şcolii "Fănuş Neagu"- Brăila, prof.coordonator Lavinia Horoiu.





7 aprilie 2009, ora 11 - Lansare de carte, prof. Mariana Tănase "Carte didactică, ed. Paul Polidor, dec 2008" "Freamăt de dor, volum antologic, poezie de dragoste, cu ocazia zilei de dragobete, ed. 3D";

- expoziţie de ceramică "Flori de primăvară";

- Expoziţia tematică - Imagini din viaţa şi opera lui Fănuş Neagu, eleva Irina Tudor

- Moment artistic - elevii Liceului de artă coordonaţi de

prof. Ştefan Teodor Şipoş.

8 aprilie 2009, ora 18 - Seara geografică- "Eu în Europa"- prof. Mirela Duca.



9 aprilie 2009, ora 14 - Concurs IT - "Fănuş Neagu în imagini"elevii şi profesorii din şcolile partenere;

- Premierea elevilor câştigători.

ora 18 - Moment artistic "La aniversare";

- Dramatizare - trupa de teatru a Şcolii "Fănuş Neagu"- Brăila, prof. coordonator Lavinia Horoiu.



10 aprilie 2009, ora 12 - Publicarea Revistei de creaţie literară- "Suflet de copil",

ediţia a II-a, dir. adj.prof. Emilia Meiroşu;

- Premierea elevilor ale căror creaţii au fost evidenţiate în concursul cu tema "Într-o poveste..."

ora 18 - "Balul Primăverii."

Acest topic a fost editat de contraste: 3 Apr 2009, 04:28 AM

Crezi ca razbesti, contraste? Bafta !!

Succes si sa ai parte de o supersaptamana!

Multumim de invitatie.

Multumesc de trecere si semn.
Chiar a fost o saptamana mult prea plina!
Pe data de 7 aprilie am avut lansarea a 2 volume antologice, unul cu caracter didactic, altul poezie de dragoste.
Expozitie personala de obiecte din ceramica, si expozitia unei eleve ale mele.
Am deschis adresa de mail dupa 2 zile si am constatat printre cele peste 300 de mesaje, ca sambata am lansarea primei antologii de poeme nipone - haiku-uri -( editate de poetii din grup ) la Bucuresti.
Dupa o adevarata haga, am ajuns la locul lansarii.
A fost prezent si atasatul cultural al Japoniei in Romania.

Contraste, multa sanatate!

Multumesc Linica draga.
Nu am spus, dar acum spun...
Nu am avut numai bucurii in viata.
Dincolo de activitati, daca m-ai vedea, ai privi o durere mergand...
Pe 15 dec. 2008, putin inainte de Craciun, a murit Michisor a mea, iar Cipi meu drag a plecat si el a doua zi de Pasti....

Stiu ce simti, imi pare rau ca ai pierdut in timp asa scurt doua minuni dragi din viata ta... Macar o ai pe Papusa, te mai alini , desi golul este imens langa voi!

de ce nu mai intru?
de ce nu mai scriu?
a raspuns un prieten pentru mine, intr-un alt context...
cu durere in suflet, fara contraste, cu sufletul calcat de vremuri...niciodata aceeasi,
eu



La 18.03.2011 8:57 ***** a scris:
> astea sunt vremurile pe care le traim, ....prostia e la putere! nici nu stiu ce educatie sa le dau copiilor mei, vad ca valorile care mi-au fost inoculate acum nu au nici o valoare!
>
>
> La 18.03.2011 8:54 ***** a scris:
> > vesela?
> > sunt abatuta, si cu si fara motiv
> > implinire? constat ca profesia mea de dascal este un mare fiasco
> >
> > spre rusinea mea nu am satisfactii mari, nici pe plan profesional, nici familial, nici, nici...
> > dar...e bine!
> > fereasca Dumnezeu de mai rau !
> > )
> >
> >
> > La 18.03.2011 8:45 ^^^^^ a scris:
> > > frumusico, ma refeream la veselie, implinire,......, satisfactie!
> > >
> > >
> > > La 18.03.2011 8:41 ***** a scris:
> > > >
> > > > cum sa fiu?
> > > > un omisor si eu....
> > > >
> > > > La 18.03.2011 8:36 ***** a scris:
> > > > > buna scumpete! cum esti azi?
> > > > >
> > > > >
> > > > >
> > > > > La 18.03.2011 8:23 ***** a scris:
> > > > > > buna dimi sufletel!
> > > > > >

buna seara
mi-a fost dorrrrrrrrrrrrrrrrrr

Buna seara! Ramai cu noi, sau.. treci mai des!!

Buna seara Hanule!
Hangiu, adu la musterii din cele vorbe spumoase de alta data! Pune pe mese de lemn negeluit improspatate cu frecatura proaspata de menta, sa miroasa bine, cele de obicei.
Eu m-oi osteni personal sa le umplu cupele cu doruri si cu amintiri.

Anii copilariei si adolescentei mele,au ramas cu mult in urma. Ma pisca al dreakului brumele toamnei. Ei bine, intr-o astfel de zi de toamna a sufletului meu si de toamna a anului 2016, intamplarea, soarta, karma, a facut ca sa ne reintalnim.
Noi pe Strada Copilariei eram multi copii. Fetite, baieti si ambele-amandoua. Eu stateam mereu aproape de sufletul si cu sufletul de patru fetițe și acum după ani, realizez ca mai era și un băiețel. Eram o strada cosmopolită ca toată Brăila mea de altfel. Erau în preajma mea locuitori greci cu chirie în casele boierești expropriate, vreo doi armeni de pripășeală în case mărginașe, ca ale lor erau confiscate. Erau bulucuri de țărani care dăduseră de gustul orașului și pentru o sumă modică plătită drept chirie bălăcăreau și stricau imobilele proprietarilor de drept, care, ocupau prea mult spațiu imobiliar. Erau cateva domnișoare bătrâne, absolvente de pension, guvernante cu statut impecabil, care aveau în grijă și grijă sa învețe pian, pictură si limba franceza câțiva copii de evrei. Și câteva case afumate de unde se ițeu cu buricele la vedere copiii de țigani. Aveam și vreo doi machedoni, și un bulgar cu familiile lor. Un turc bătrân făcea halviță, sugiuc și mere învelite în zahăr ars.
Toate amintirile mi se prelingeau din ochi, peste obraji, se înnodau in barbă și își croiau drum ud la vale peste geaca din piele, lăsând urme argintate ca dârele de melc. Păi da, că secreția melcului intinerește. Așa am în tinerit cu toți în fața ochilor mei, trăim, ne mișcăm, atemporal.
Mă duc acum la bucătărie să caramelizez zahăr ars să îmbrac un măr roșu viu în el să mă bucur de amintirile din copilărie!!!

Marigula....g-ul este litera gama
Miriam
Afrodita
Kostas
Fotini
pregătesc și pentru voi câte un măr.
Drapelul toamnei flutură-n nămiezi. Un soare tomnatec aburește crengile umezitele de ploile de ceva zile în urmă. Se reflectă în ceștile din vitrina mea, dar frigul aluneca în ele. Și-n vitrina gândului, pletele toamnei desfășoară lungi fuioare... Iau grebla cuvintelor. Chiar daca îmi spăl fața cu lacrimi timpul tot trece. Și trece înlăcrimat, iar eu vorbesc ca ploaia..

Acest topic a fost editat de contraste: 4 Nov 2016, 12:55 PM

Arta de a ucide.
Los Matones - era un cuvânt care mă bântuia din copilărie, nu știu când, nu știu unde, dar l-am auzit. În jurul meu se vorbea greacă, română, germană, se țipa după puradei în limba lor, se mai țâpurea acolo și în turcă și armeană, maghiară, dar ”los matones”, de unde?
Și cocoșii vecinilor? Cucuriguuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!
- Hai că vine ploaia vecină! Să ne strângem rufele!
- Hai tu - adică EU să îmi strâng gîndurile!
Păi, să mă prezint acum, eu cea care am fost ieri și vă povestesc azi: o fetiță cu un păr nici lung, nici scurt, dar des ca o coamă de cal. Scuturam ades capul a nerăbdare și băteam din picior abraș, fără motiv. Și fără șa - deocamdată...
Los Matones....
Adeseori căscam ochii în soare pe care îl priveam în față până îmi dădeau lacrimile. Mai îmi dădeau ele lacrimile din senin și atunci căutam ostoire în blana pisicilor noastre sau a cățeilor care coabitau și ei cu mine și familia mea.
- Cum unde coabitam? Pe strada Copilăriei, la numărul inocenței, în orașul cu multe catarge, Ibraila sau Brăila!
-Es a egyhaz..... se-aunde o vorba ungurească care pomenea de ...biserica ......eh nu mai știu cui!
Cine mai știe care o fi fost pomenitul??
- D-apăi servus tuc, amintirilor! Voi să nu vă luați după limbile mele străine!!!! așa au rămas amintiri în urechile mele muzicalitatea limbilor auzite în pruncie. Dar faptele, faptele parcă au fost ieri. Eu cea care ieri țopăiam pe picioare rotunjoare de spunea Holera (porecla) că bat cu maiul. Îmi plăcea să alerg - și aveam o curte pe care o străbăteam din ce în ce mai repede în fugă, pentru că am auzit la radio că sportivii se întrec cu cronometrul!!!
Auzi, se întrec ”cu cronometrul”!!!
- Coco, ce e aia cronometru?
- Este un ceas care măsoară timpul
- Și când ceasul stă că nu e întors, nu-i așa că și timpul se oprește??
Coco scapă ce avea din mână de atîta râs. Am scăpat și eu acum o amintire, care mă autoînduioșează!
”Opriți timpul, clipa asta minunată!” - opriți vă rog inocența copilăriei!!!
Opriți pe Los Matones!
Astăzi parcul gândurilor mele înverzește cuvinte. Cunună un cuvânt din amintire cu unul din actualitate în fraze mai lungi ori mai scurte. Niagara amintirilor a început să se răstogolească. În pisăul apelor datele expuse cronologic ce relevanță au oare? Primează amintirile pe care le voi așterne.
Profesorul meu universitar de Limba Română spunea că am o memorie de ”bandă de magnetofon”, o secure a cuvintelor ținute în teacă cu vaselină. Măi să fie!
- Șalom alehem!!!
- Bună dimineața Miriam!
Miriam este o fetiță cu o privire directă, blândă și senină. Uneori. Căci ades plânge gâlgâit și nemângâiat. Orice copil plânge. Dar ea plânge aparte. Scuturat ca de curenți electrici și fără sonor. Doar ca un gâlgîit de apă înghițită cu sete. Acum, când sunt mare și eu și tu, știu că am înghițit din lacrimile tale de pot povesti acestea toate. Mama ei, Toni era evreică. Tatăl ei român. Cu bunicii și ei aparținători de etnii si religii diferite. Pe caldarâmul portului Brăilei au debarcat mulți, din diferite părți de lume. Sau au venit pe drumurile și cu trenurile de atunci, fără vize, fără granițe, precum a călătorit și o răsbunică de a mea, Johanna.
- Kalimera!
- Yasu! Ti kanis Fotini?
Fotini - Luminița pe la noi, venea pe strada noastră să ne jucăm cu toți. Ca și ceilalți greci, și părinții ei au fost partizani. Negricioasă, cu ochi de măsline Kalamatos. Două coade de-a stînga și de-a dreapta umerilor ei, încadrau un obraz al cărui rotund al copilăriei îmi răsare ca o lună plină.
Iese și grecoaica din vecini. Grecoaica mică, la care venea Fotini. Ea cu mama ei și cu tatăl ei erau refugiați și stăteau cu chirie într-o casă boierească expropriată.
- Kalos Oriste!
- Kalimera!
Era cu fața albă și cu părul negru, odulat, chiar creț. Cozile îi băteau pulpele - mai bine zis ațele picioarelor. Se juca și ea cu noi când tatăl ei era la muncă. Tatăl ei care nu a vrut niciodată să vorbească românește era un grec frumos, tare frumos, scund, bătrân la față, cu corpul vânjos, cu părul cărunt la acea vreme, des și ondulat. Dar lumea spunea că nu are mai mult de 30 și de ani. Trianda, hronia padremenos..... Un cântec grecesc, 30 este vârsta când trebuie să te căsătorești (vârsta bărbatului), căci fata trebuia să fie de cel mult 16 ani, castă, supusă, cu coadele foarte lungi și mâinile îndemânatece. Eh, coadele care se tăiau la greșelile fetelor sau ale muierilor tinere, odorul cel mai de preț devenea pedeapsă și însemn.
- Ah, vine tata! Pame spiti! Spiti....casă. Casă a fost primul meu cuvănt învățat din limba greacă. Mulțumesc Tatihula!
- Yassas!
Azi ne-am jucat destul. De-a statuile atunci, cu vorbele acum.
- Xerete!

Acest topic a fost editat de contraste: 5 Nov 2016, 09:33 PM

Acum am aflat că azi pe Autostrada Soarelui a venit noaptea.... Carambol pe A2 soldat cu 3 morți și 50 de răniți.

Clar.... si-au justit soarele..

Mă strădui să mă regăsesc. Printre cioburi din/de copilărie, amintiri, amăgiri, spuse și nespuse. Acum privesc pe geam la soarele prefirat printre crengile total golașe ale copacilor. Anul trecut pe la sfârșit de noiembrie tot mai erau ceva frunze care se încăpățânau să atârne de crengi. Acum atârnă aducerile aminte.
Sunt sportivul paralimpic la maratonul vieții, pe panta vieții în coborîre oficială. Proteza amintirilor frumoase mă susține.
Dar nu am sponsori adică din cei care dau cu banul!
- Ce mă? Nu fac și eu politică?
- Păi, nu, nu fac căci, recunosc, nu mă pricep. Nu, nici la oale și sarmale nu sunt cea mai cea! Fac și eu pe-acolo un borș muscălesc, ceva grecești, ceva turcești, ceva românești, ceva evreiești. În oalele mele se schimbă felurile, iar ele sunt din bucătăria popoarelor. Deh, mâncare cosmopolită precum orașul meu. Borș- tocană, borș - tocană, bleah! Știți voi bancul!!!

Acest topic a fost editat de contraste: 6 Nov 2016, 04:49 PM

Mi-a spus un om, că vrea o pasăre să fie, să zboare înspre înaltul realizărilor elevilor, colegilor mei.
I-am spus că sunt o pasăre de gând bun, că îi ciugulesc dorinţa şi o arunc în „pământul” mănos al minţilor Bărăganului, eu, cea care azi sunt toamnă, cu ispite-n primăvară,

Aaaaaaaaa ce frumos!
A rămas de la epidemia mondială de holeră. Mneh! Ioan Cantacuzino a gasit modalitatea de starpire a holerei, dar nu și a poreclei - Holera! Te-ai lămurit, da???

Acest topic a fost editat de contraste: 8 Nov 2016, 12:21 PM

La mulți ani de ziua ta Gabi-Gabriela!! Mai ai discul cu muzica numelui tău???
Să fii sănătoasă și curată în suflet! Poți????
Michisor a mea, nu te-am uitat!!!! Să îți torc o amintire???? Mă poți auzi?
Aldebaran....steaua navigatorilor, steaua stelelor stelate.

Oare unde or fi musterii de la Han? Dar el insusi, hangiul?
Stiu ca am lipsit si eu multa vreme.... Am fost rând pe rând o durere anonimă călătoare printre oameni. În drumul ei prin viaţa mea mizeră de acasă la muncă în ultimul timp. Pentru că da, munceam. Ce bine că ai de muncă în ţara ta! Aşa vor spune unii. Dar eu mi-am căznit anii şi trupul ca să pot face ce mi-am dorit...
Am mai fost speranţa mea, minciuna mea.
Ce mai sunt eu oare, ce? Oare ce nume port acuma? Cine sunt?
Ce carte a jocului vieţii mai am de jucat?

În goana după cuvinte, gîndul şi limba se împleticesc Ori ambele-amândouă.

- Mamă, cum se fac copiii??-
- Fleoţc! Na ca să ştii să spui MĂMICO! Pleosc!
Acesta au fost răspunsurile primite de Miriam, pe obrazul căreia o bârnă roşu-vineţiu creştea şi iar crestea.... Celelalte urme nu creşteau, doar se colorau. Verigheta groasă de pe degetul lui mămica a lăsat dâre asemenea vopselurilor de pe obrajii amerindienilor când plecau la război. Pe obrazul fetiţei se imprimâ iar insemnele luptelor cu viaţa..
- Dar....sufletul, sufletul tău are urme Miriam, draga mea? Am crescut şi eu şi tu. Şi te întreb curajoasă, să nu te rănesc cumva: ai urmele şenilelor de tanc în suflet???
Ştii Miriam,eu am văzut tancurile cu şenilele lor cu tot la Revoluţie. La Involuţie am jucat on-line jocul "Tancurile".
Şenilele.... tancurile... los matones....

concurs la TV pe 21.11.2016
Enumera 3 tipuri de sarut!
Anca Turcasiu a raspuns: frantuzesc, pupic si partenerul ii sufla mozol
Eu as mai fi gasit sarutul mortii, sarutul lui Iuda si cel in bataie de joc.

Bună dimineaţa zi de 1 Decembrie! Ştiu ca eşti românească pentru noi, dar şi o zi oarecare internaţională. Cum este aici românesc pragul iernii. Dar şi internaţional, pentru... că despre iarnă au auzit toţi...
Îmi privesc podul palmelor muncite nu de muncă cu sapa, ci de doamna sezoanelor. Da, toamna mi-a amprentat liniile înscrise. Cu iz de martiriu. Pe frunte gîdurile se adună.... Şi mâna se întinde să cerşească razede soare.

Acest topic a fost editat de contraste: 1 Dec 2016, 09:03 AM

Amân să sorb din ceaşca de cafea. Amară. Fără zahăr, aşa cum o prefer ades. Astăzi ar trebui să beau "Fortuna", o cafea de noroc. Şi tot amară! Ca să îmi pară mai dulce viaţa pe care o trăiesc... Geamurile mele aproape curate în urma ultimei ploi de pe aici, primesc binevoitoare razele de soare. Mă duc să le mai şterg puţin. ALEGERE în zi de duminică.

glasuri ortodoxe
https://www.facebook.com/Margarita-Tanase-3..._homepage_panel

În merindarul casei mele am aşezat sufletul ca un prinos pentru omenire. Dar a fost lovit cu pietrele gîndurilor şi ale cuvintelor.
Păsările i-au dat picuri de apa şi răcoare din fâlfâit de aripi. Praful s-a depus iar pisicile trecătoare şi curioase l-au curăţat cu limbile lor balsamice.. Nu numai de Crăciun...

Acest topic a fost editat de contraste: 25 Dec 2016, 06:52 AM

ce pustiuuuuuuuuuuu

In acest pustiuuuuuuuuuuu! mi-a atras atentia un cuvant, "merindar". Daca acolo ti-ai lasat sufletul, am sa-l gasesc cand voi trece prin fata casei tale. Sper ca nu l-ai lasat la vedere, l-ai pus intr-o papornita, invelit in stergare din cele udate cu levantica si lamaita, pentru ca orbit de frumusetea locurilor, s-ar putea nici sa nu-l observ din cauza pisicilor.