Scuzati! Renunt la propunere

Nu renunta la propunere !
Poate iese ceva ! Pentru cat mai multi !

pana si parerea mea e impartita darmite parerile voastre. Nu, nu ai nevoie de o diploma ca sa ai propria ta afacere. Nici o banca nu mi-a cerut o diploma ca sa imi puna cecurile in mana, nici unu din cei cu care lucrez nu mi-a cerut diploma ca sa incheie un contract cu mine. Cu toate astea e frustrant pentru mine, angajatii mei au mai multa scoala decat am eu, suna groaznic si ma simt groaznic uneori. Asta este! Sunt fie prea lenesa fie prea ocupata ca sa mai fac ceva in acest sens. Am avut sansa sa lucrez cu oameni deosebiti, fiecare loc de munca a fost o provocare si o experienta. Provocare... pentru ca toti colegii mei aveau studii superioare (cel putin la ultima firma la care am lucrat!) iar eu puteam sa dovedesc ca ma pot descurca si fara diploma. Niciodata nu am inteles de ce am fost angajata, sa nu va imaginati ca sunt o frumusete rapitoare care nu trebuia decat sa-si arunce o fusta cat mai scurta si o bluza cat mai decoltata ca sa obtina un post, nici pe departe, sunt mica, grasa si urata, si pe deasupra si nelicentiata. Dar am inceput sa deviez... Ai nevoie pentru tine de acea diploma chiar daca in ziua de azi, ai si nu ai ce face cu ea. V-am avertizat de la inceput ca ma contrazic singura. Eu sunt un caz fericit!

in legatura cu ce scria contraste, cu paradoxul mentionat:

2 posibilitati ar fi:
a. lupta pentru putere, in acea ierarhie, care l-a marginalizat, poate; sau
b. patronul avea nevoie doar de o prestatie mai putin elaborata/calificata, pentru care nu considera a avea nevoie de un "ditamai" licentiatul...

da, trebuie sa fi versatil, sau mai degraba adaptabil (la mediu). asta loveste de exemplu in persoanele din domeniul artistic , de exemplu; care trebuie sa-si gaseasca o sursa de trai si apoi sa creeze cum ar dori...dar loveste si in personele care au caractere de tip romantic...si care le e greu sa iasa din cochilia lor, pentru ca se lovesc de o realitate aspra, in schimbare.

Cred ca e o fractura in discutia de aici...

A face facultate e o calificare superioara, adica poti sa proiectezi un satelit, sa jonglezi cu finantele unei intreprinderi mari, poti sa pictezi stiind diferenta intre suprarealism si renascentism, poti sa desfaci dovleacul unuia si sa-l operezi...(daca nu ai facultate, poti doar sa-l bandajezi...; daca n-ai liceul poti doar sa aprinzi o lumanarica...; daca n-ai nici o clasa poti sa treci mai departe...).

Dar...Facultatea nu genereaza acea vointa si capacitate si trasatura de caracter de a fi intreprinzator, acea forta care te trage (sau impinge) sa faci ceva- in care crezi, de capul tau , sa-ti risti toata agoniseala ta sau a altora, sa muncesti 18 ore (dar si sa-ti iei uneori pauze cand ai chef...), dar si sa te faca sa nu ai impresia (tot in capul ala al tau) ca daca ti-ai pus adaos comercial , bagi mana in buzunarul cuiva, sau speculezi sau bisntaresti -astea in sensul peiorativ...valabil in special pentru sufletele care se inscriu a fi idealiste sau romantice...

Stiu pe cineva care a facut un MBA. La sfarsitul acestuia le-a spus colegilor "aceasta scoala nu m-a invatat sa castig un singur dollar". Si multi dintre acei colegi i-au dat dreptate.
Dar acolo a invatat alte lucruri, ca de exemplu sa conduca sau sa administreze intreprinderi sau alte organizatii.

Povesteam, cu Action Media parca, despre o carte "Tatal bogat, tatal sarac", eu am ascultat doar casetele. Acolo zicea ca cei ce invata foarte bine intr-o facultate ajung buni directori, angajati la firme mari sau la niste patroni care au invatat la nivel mediu aceeasi facultate, dar care sunt mai creativi...
Este ca nu este o dreptate sociala?

Poti sa definesti dreptatea sociala? Eu cred ca fiecare o vede subiectiv.
Facultatea este o conditie necesara ca sa ajungi undeva sus, dar nu si suficienta. Cu invatatul este si mai nasol. Toata lumea stie ca la noi inca se mai pune baza pe toceala, creativii fiind considerati nonconformisti si rebeli.

Depinde de ce urmaresti, de fapt. Vorbesc legat de facultate in general, nu despre acel MBA. Fie vrei o titulatura si atat, de care probabil ca ai nevoie. Fie, vrei cu adevarat sa dobandesti niste cunostinte pe care nu le poti avea altfel. Iar aici intervine o problema. Deocamdata, la noi, absolvirea unei facultati nu face decat sa iti deschida niste usi si oportunitatea de a accede la niste joburi pe care altfel poti doar sa le visezi. Cat priveste partea practica a urmarii cursurilor unor facultati, inca nu prea se poate vorbi despre asta. E nevoie de o reformare si regandire a intregului sistem de invatamant pentru a obtine asa ceva. In prezent, inveti o gramada de chestii inutile, pierzi vremea si energia invatand multe tampenii de care nu te vei lovi niciodata in 'campul muncii', multe altele care tin doar de cultura generala samd. Cat timp nu se va schimba asta, nu se va putea spune ca a meritat sa faci o facultate cu adevarat, dpdv practic. Insa, ramane valabil paradoxul potrivit caruia ai nevoie de diploma, totusi, in foarte multe situatii, chit ca nu e decat o hartogaraie oarecare.

Faci o mare greseala incercand sa compari cel care a depus efort mare si are aptitudini medii cu cel care a depus efort mediu si are aptitudini mari. Comparatia corecta este intre cel care a depus efort mare si are aptitudini medii si cel care a depus efort mediu/mic si are aptitudini medii (pentru ca vorbim de o singura persoana, oricare ar fi ea, care nu e geniala). Unde crezi ca ajunge cel din urma? Putin probabil intr-un post de director.

Da. Altfel ajungi la comunism.

La dreptate sociala ma refeream asa: Ia uite unu' a invatat de a rupt, e sef, insa celalalt e patron, care a invatat mai putin ( a avut medii mai mici, nu?).
Iar referitor la efortul depus...e greu de masurat, si asta pentru ca: unu' invata o poezie daca o citeste de 2 ori, altul daca o citeste de 10 ori, rezultatul fiind acelasi, nu?

Poate d'aia in cartea respectiva se aprecia numai rezultatul obtinut la un moment (mediile mari sau mai mici).
Cartea (caseta) spunea despre o statistica referitor la asta. Poate ar trebui sa-l intreba pe Action Media, el a citit (eu doar am ascultat o caseta de 5 ori in masina in oras) si poate acolo scria mai mult.

Iar creativitatea nu o poti evalua (?). Sau o poti masura prin prisma tot a rezultatelor obtinute.
Dar atunci ajungem la chestia clasica a romanului ce se vaicareste: Ce destept sunt eu, dar nu sunt apreciat, nu mi s-a dat posibilitatea sa ma afirm, ce noroc au uni mai prosti ca mine, etc. ?

Pentru ca Freeman m-a rugat sa intervin in aceasta discutie... salut Freeman... imi exprim si eu parerea desi s-ar putea sa fie una redundanta. Din cate am citit eu pe aici opiniile sunt clare. "Poti sa reusesti in viata si fara facultate." Impartasesc aceasta opinie dar pun intrebarea: "de ce sa o faci?" Adica, daca esti capabil sa faci o facultate, de ce sa nu o duci pana la capat? Care ar fi motivatia, care ar fi castigul? Acestea sunt intrebarile la care trebuie sa raspunda fiecare.

Consider ca un om care este suficient de inteligent pentru a administra o afacere, pentru a face bani (vorbesc de oameni onesti nu cei care se ocupa cu smecherii) cred ca are capacitatea sa si urmeze o facultate, ramane de vazut daca are si timpul.

Freeman a amintit aici de "Tata bogat, tata sarac". Vreau sa va spun ca o carte mult mai pe subiect ar fi "Copil bogat, copil istet" scrisa de acelasi autor si care dezbate pe larg educatia copiilor. Identifica el acolo (ajutat de niste specialisti) mai multe tipuri de genii, si spunea ca fiecare om are geniul lui, important fiind sa si-l gaseasca si sa si-l dezvolte.

Axel parerea mea este ca e o greseala sa faci astfel de comparatii indiferent care sunt rezultatele omului. Daca mergem pe ideea ca fiecare om are geniul lui si compari un matematician cu un biolog nu prea ai mari sanse sa ajungi la o concluzie, nici macar daca compari 2 matematicieni pentru s-ar putea ca geiul unuia sa fie pe algebra, iar al celulilalt pe geometria in spatiu.

Ideal ar fi sa si inveti bine, sa si reusesti in afaceri. Cunosc un om care a facut asta. Nu stiu daca era bun la toate disciplinele dar stiu ca a invatat bine Dreptul si cunostea foarte bine legislatia. Asta l-a ajutat foarte mult in afaceri. Nu s-a oprit niciodata din invatat. Si acum mai face niste masterate, cursuri postuniversitare, desi a trecut de 35 ani si are mai mult de 10 ani de afaceri, si este in TOP 300.

Asta cred ca depinde si de profesiunea pe care ti-o alegi. N-am auzit de medici fara facultate. Si cred ca mai sunt destule profesiuni care cer diploma. Si nu numai diploma.

Acest topic a fost editat de Figaro: 4 Feb 2005, 10:53 AM

Am revenit si eu... Desi nu am mai postat, am citit tot ce ati scris. Deja mi se pare totul atat de logic incat stau si ma gandesc de ce am mai deschis subiectul

Perfect de acord!

Figaro, nu este vorba despre vreo profesiune anume ci despre capacitatea de a face bani. O.K. fara facultate de medicina nu prea ai cum sa fi medic, dar nu te impiedica nimeni sa fii proprietarul unui cabinet medical in care sa angajezi medici cu facultate, daca te pasioneaza atat de mult medicina dar nu vrei sa o inveti.

Nu toti fac cariera doar pentru bani. Atunci cand pui pasiune si ambitie, poti ajunge departe, iar banii vin fara sa te gandesti tot timpul la ei.

Mai, dar ce este cu voi? Omul s-a exprimat foarte clar:

A reusi in viata nu inseamna a face cariera intr-un anumit domeniu.
A fi propriul tau stapan inseamna deja ca omul se gandeste la a fi independent financiar. A lucra pentru sine. A pune pe picioare o afacere. Pentru asta este suficient sa te arunci in valuri ca sa inveti sa innoti. Este cel mai bun mod. Daca iti este frica sa sari in apa atunci iti pierzi vremea si banii cu niste cursuri pe uscat dar pana la urma tot in apa ajungi pentru ca nu poti sa inveti sa innoti decat in apa. Asa este si cu afacerile. Faci scoala cata vrei (si probabil ca te ajuta), in afaceri insa inveti daca incepi sa faci afaceri, inveti din experienta.

Imi cer scuze ca mi-am dat cu parerea...

A fi propriul tau stapan inseamna muuuult mai mult decat independenta financiara.

Inainte de a invata sa inoti trebuie sa cunosti apa, adica sa stii ca poate fi adanca sau mai putin adanca, poate fi plina de vartejuri sau poate fi calma, valurile te pot duce la tarm sau te pot arunca in larg. Daca stii ca poti sari doar acolo unde apa e adanca, daca stii ca e bine sa nu te avanti in curenti, atunci te poti numi un inotator adevarat, daca nu, ramai doar un biet amator. La fel si facultatea, te invata pe unde sa mergi ca sa nu trebuiasca sa redescoperi roata.

Da si?

Cand eram copil, mergeam la scaldat la tara. Acolo din cand in cand mai venea un taran cu 2 copii mici (pe la vreo 2-3 ani) - o fata si un baiat. Cum ajungea, ii lua pe amandoi si ii arunca in apa. Fata dadea din maini si ramanea la suprafata, baiatul se ducea precum bolovanul la fund. Dupa aceea taranul sarea si el in apa si isi lua copiii.

Putem spune despre fata ca a invatat sa innoate din experienta, baiatul a refuzat la inceput dar mai tarziu a invatat si el s innoate.

Nu trebuie sa te invete nimeni cum sa faci ca sa innoti, nici unde trebuie sa te arunci, nici cum sa dai din maini. Tocmai de aceea este comparatia reusita, pentru ca de innotat inveti singur, mai incet sau mai repede pana la urma inveti. Evident ca poti sa apelezi si la un instructor sau la un antrenor si chiar este recomandat ca pentru performanta sa apelezi la un instructor. Atentie, pentru performanta, nu pentru teorie.

Facultatea te invata teoria innotului. Practica o inveti singur. Un instructor sau un antrenor, te invata tot practica, presupunand ca deja stii sa innoti, te invata cum sa performezi. In afaceri, un mentor te invata sa performezi. Lumea afacerilor nu prea are de a face cu cariera intr-o intreprindere. Cine vrea sa faca cariera, in orice domeniu, ca angajat, este musai sa faca o scoala, sa aiba o pregatire.

Pentru cine vrea sa se lanseze in afaceri pe cont propriu facultatea (a se intelege pregatirea teoretica) este nonnecesara dar este utila. Lipsa unei educatii superioare poate fi suplinita de istetime si de capacitatea de a lucra cu oamenii, de a-i cunoaste, de a le castiga increderea. Ca sa ai succes in afaceri trebuie sa castigi loialitatea oamenilor inteligenti, competenti pe domeniul lor de activitate si sa stii sa ii faci sa lucreze in echipa.

Asta nu inseamna ca daca nu faci nici o facultate ai mai multe sanse sa devii om de afaceri de succes.

Eu am un prieten foarte bun care n-a facut o facultate . A dat examen la facultate( la metalurgie sau petrol si gaze , sau asa ceva ) , n-a intrat ,si pana la urma si-a facut firma lui. Tipul e foarte inteligent , sotia lui are 2 facultati. In afaceri tipul are talent, ii merge foarte bine .

Si concluzia cine o trage?! Sa-ntelegem cu totii. Se poate si fara facultate sau nu? Trebuia facut un pool aici

trebuie facultate;se poate si fara ..dar de aici intra in discutzie tzelul,prioritatile;motivatie ..etc
mie imi trebuie ; cred ca la urma urmei depinde de la om la om ; de la noroc la noroc ; si de la caz la caz (unii n-au nevoie.. ..din motive cu sau fara temei)...dar asta o stiti si voi deja (mai bine decat mine )
eu daca nu o sa o am nu as fi implinita ; profesional nu mai spun...

Se poate "fara" dar e mai bine "cu"... Cine nu crede, nu are decat sa incerce

facultate...
eu am incercat sa fiu la facultatea de filologie, de stat, in brasov. si am picat. de 2-3 ori.

am dat apoi la facultatea de drept, privata, in brasov, in ideea sa fac si eu o facultate, unde-i lege nu-i tocmeala, deci nu vor mai fi subiectiv corectate lucrarile-sau viitoarele examene- si pana la urma si filologia era de toceala....si am intrat; examenul a constat doar in test de limba gramatica.
dupa 3 ani, am inghetat anul. aveam 2 examene din anul 2 neluate si nu puteam trece in 4. iar ca sa nu repet anul 3, l-am inghetat. la cele 2 examene din anul 2 nu ma prezentasem. erau la drept civil iar profesorul isi dusese faima ca trece 5 persoane-caz fericit- din 500. si aveam colegi care toceau pe rupte- nu ca mine care dadeam pe la facultate doar la examene- si nu treceau.
apoi am renuntat. pur si simplu eram degustata de felul in care mergeau lucrurile ( si din partea mea si din partea profesorilor- consider ca totusi nu e etic ca un profesor inainte de a-ti da subiectele de examen sa te faca prost si-n fel si chip si sa te trimita la pascut oi)
desi a fost un soc pentru parinti si prieteni sa auda ca dupa 3 ani de facultate din 4 eu renunt... nu putea fi altfel.

acum sunt la facultatea de comunicare- snspa- invatamant la distanta, in brasov. si asta imi place. am dat aici pentru ca imi place sa descopar lumea altfel, sa ma descopar. sa o inteleg altfel decat din mentalitatile ce mi-au fost prezentate. vreau sa fiu trainer de comunicare.

in ziua de azi am impresia ca multi tineri fac o facultate. chiar daca nu cu burse, dar fac.
pe de alta parte, multi oameni- angajatorii in special- mai au inca impresia ca daca faci o facultate privata nu esti la fel de bun ca unul care a terminat la stat.

eu am 27 de ani. o varsta la care altii deja au si masterul terminat. si? viata mea am facut-o altfel. a iesit din tiparele sociale.
m-am gasit mai greu... si-n fond, bine ca m-am gasit...

eu zic ca am raspuns la intrebarea din topic.
ramaneti cu bine... si cu toate facultatile voastre!

Eu nu prea am priceput mesajul, Secundito!

era o aluzie la facultatile mintale

Pai zi-i asa, sa priceapa si blonda de mine !

In toate zilele si timpurile proverbul ala cu " ai carte, ai parte" a functionat. Poate nu mereu, dar in cea mai mare parte a cazurilor. Sint anumite profesii- de obicei dintre cele mai bine platite in care nu poti intra fara facultate, medicina, dreptul,invatamintul superior,diplomatia dar sint si meserii foarte banoase care n-au nevoie de diplome. Depinde cine vrei sa fii si pentru asta nu exista varsta. Este o chestie pentru tine insuti, o faci in exclusivitate pentru tine. Daca poti renunta, de ce nu?!
Ce nu merge niciodata este sa te faci ca faci o facultate. Da, te poti fofila pe ici pe colo dar pina la urma tot ti se infunda undeva. Chiar chiul 100% si diploma in buzunar nu tine nicaieri.
In Occident diplomele sint apreciate si inca anumite facultati/universitati mai bine vazute decat altele. Este o adevarata isteria a intrarii in aceste locasuri academice care sint foarte scumpe si foarte grele.
Eu zic ca este o alegere personala, poate un fel de masuratoare a propriilor forte pe tarimul intelectualitatii.

Aici cred ca nu tii cont de situatia din Romania. Colegii mei care invatatu cel mai prost , erau in general copii cu parinti cu functii. Au ajuns cel mai bine. Colegi de nota 10 din toate punctele de vedere se tarasac . Fara pile e extrem de greu. Exista si exceptii , bineinteles. Si cred ca depinde de facultate . Daca e o profesie ca si informatica , acolo indr-adevar reusesc doar cei buni.

Si prin urmare sfatul tau este: oameni buni, lasati-va de facultate si schimbati-va parintii.

Eu cred ca tu confunzi regula cu exceptia.

io am avut un sac de contraexemple la interviu. cunosc oameni care au trecut prin fac. de informatica (cica cu success) si se mindresc ca n-au scris mai nici o linie de cod. altii care in anu 4 nu auzisera de TCP/IP. ca informatica e insula salvatoare in oceanul de medicritate al invatamintului superior e un mit. profii in cea mai mare parte sunt la fel de nepasatori si habarnisti ca in alta parte si stundentii la fel de dezinteresati. invata ceva numai ala care depune un efort propriu considerabil, dar asta nu in cadrul facultatii.
hirtia de la sfirsit e singurul lucru ce conteaza. fara ea, de ex. nu prea faci punctele la canadieni.

Draga toxic, nu neaparat trebuie sa ai pile, merge si daca nu ai. Tot ce trebuie sa faci este sa inveti, nimic mai mult. O fi Romania o tara de kko in viziunea ta, dar in cazul asta nu ai dreptate.

Nu cred ca Romania e o tara de cacao si n-am spus asta niciodata . Insa stiu si eu si toata lumea ca Romania e una din cele mai corupte tari din Europa .
Stiu sigur ca in drept pilele functioneaza mai puternic decat potentialul tau. Verisoara sotului meu e o fata foarte inteligenta care a crescut doar cu un singur parinte si poate asta a ambitionat-o . A terminat dreptul la Bucuresti prima din anul ei . Acum un an cand am discutat cu ea ultima data lucra intr-un orasel de care nici n-am auzit , in niste conditii foarte grele . Cred ca totusi o sefa de promotie ar fi trebuit sa primeasca un post in Bucuresti sau in Cluj de unde e ea. A ajuns in Oltenia undeva departe si de locul unde a terminat faculatea si de locul ei de origine .Stiu ca a dat ceva exemene si stiu sigur ca fata asta a invatat cu adevarat. Singurul ei ghinion e ca nu are pile de nici un fel . E o exceptie? Nu cred . Cred ca e exceptie doar datorita faptului ca atat ea cat si sotul ei sunt copii fara absolut nici un ajutor de la parinti . In general cam toata lumea are cate o pila cat de mica , o relatie , o suma pusa deoparte pt mita.
As putea sa dau atatea exempe dar sunt sigura ca nu spun nimic nou

In legatura cu facultatea , nu sfatuiesc pe nimeni sa nu faca o facultate . Ar fi o prostie sa nu faci facultate intr-o tara in care studiile nu se platesc O facultatea inca nu a facut rau nimanui, dar a ajutat pe multi

Nu direct

Asa, si? Ce legatura are cu discutia?

Ce bine era pe vremea lui ceasca...

Banui ca iar trebuie sa tragem concluzia din spusele tale: oameni buni, lasati-va de facultate si schimbati-va parintii.

Ba da. Pentru ca eu n-am avut contact cu lucrurile de care spui tu. In Romania am avut un singur job, timp de 3.5 ani (pana am plecat din tara), si nu m-am angajat pe pile. Mi-a luat cateva luni de cand am inceput sa-mi caut. Asa ca exemplele de care spui tu ar fi o noutate pentru mine

Acest topic a fost editat de axel: 8 Feb 2005, 06:33 AM

Nu mai functioneaza sistemul repartitiilor. Iar daca esti sef de promotie se presupune ca iti poti gasi si singur un job acceptabil.