Aşa deci... Ce-mi place mie atunci cînd lucrurile sînt clare şi fără echivoc

Sînt mîndru că sînt român. E încurajator pentru mine să spun asta: am găsit un motiv plauzibil să fiu şi eu mîndru de ceva

Şi pe deasupra şi faptul că votul meu echilibrează balanţa mîndriei şi ruşinii (iaca: 12-12!) nu e de ici de colo. Am mai dat prin votul meu o şansă mîndriei naţionale, nu mi-am lăsat patria la greu!...

Topicul asta m-a pus pe ganduri.
Nu stiu ce sa raspund...

Io cred ca mie mi se cam rupe ca-s romanca...

Uite, io locuiesc acum in Irlanda si de multe ori imi e putin jena sa spun ca-s din romania, atunci cand ma intreaba cineva. Dar in acelasi timp sunt si mandra ca-s romanca, imi e tare dor de tara mea si vreau din tot sufletul sa devina o tara mai civilizata si mai locuibila. Asta inseamna ca-mi pasa, nu? Si daca-mi pasa, inseamna ca sunt si patrioata, nu? Analizez de multe ori si fac comparatii intre Irlanda si Romania, sa vad de ce astora le merge asa bine si noua nu. Si incerc sa invat cat mai mult de aici ca sa pot aplica intr-o zi in Romania.

Dar intrebarea ramane tot fara raspuns...

Mă întreb cine naiba nu-l ura sau măcar detesta pe nea Nae în '89.

Oricum problema de "a te simţi mândru că eşti X" nu ar fi pusă aşa obsesiv şi cu un pic fie de disperare fie de masochism dacă nu s-ar fi lansat şopârliţa cu "nu reuşim Y pentru că suntem români ...". În rest cred că pentru românii din România mai ales - vorba lui Nefertiti - e cam fix irelevant că-s români. E aşa ... cam o stare de fapt. Poate ăia din diaspora sunt mai în măsură să spună ce şi cum.

am o mandrie, a mea, ca roman.
peste tot pe unde am umblat nu am avut o problema sa spun ca sunt roman, si sa ma mandresc cu asta

si totusi... am un gust amar, cind vad ca ai nostri conationali nu se pot intelege intre ei, si ca prefera sa isi infiga cutite in spate si sa se caciuleasca in fata strainilor

Am si eu mandria mea si nu am uitat de unde am venit.
Totusi, cateodata crezi ca tembelesti cand vezi cum se poarta unii romani cu altii in diaspora.,
Fiecare vrea sa stea mai bine (financiar), se chinuiesc sa invete dialectul local (ce penibil, ca nu reusesc), ca cica nu ar mai fi depistati... (asta e un râs amar...)
MAI!! Ori zic ca sunt român, ori imi tin gura. Dar in asa fel, ca sa nu ma inteleaga nimeni!.
Sau invers, daca zic ceva ca lumea, sa stie ca sunt din Romania.
La noi sunt destui, nu-i bai, dar daca stau de vorba despre manele in metrou, nu mai raman calm. Ori le bag o pastila sa-nghita, ori o sterg. Depinde de chef.
Cel mai mult imi place daca dau peste niste ciobani si la coborâre le bag una... sa le vezi mutrele...

Care ar fi problema cu "popor barbar"? Si suedezii tot popor barbar sint!Si altii!

sincer ...eu sunt mandru ca sunt roman (mai ales dupa un an de stat in anglia).
cat despre ideea ca,romanii ar fi lenesi...nu i-ati vazut pe englezi....
astia cand vin la un nou loc de munca nu intreaba ce sa faca......(cand sunt pauzele).
Cat despre "popor barbar"... ...tre sa va uitati la englezi....
beau ca porci de la 11 ani , se bat pe strada,autobuz,tren....nu conteaza...se drogeaza.....si se imnultesc fara sa gandeasca.....plus nu au nici o treaba cu jobul.
Din 7 zile cele mai superbe zile sunt joi seara,vineri seara,sambata seara......directia .....PUB
pentru ei 39 de ore sunt de ajuns.....de ce sa munceasca mai mult?!
nu mai au timp sa bea .
asa ca da ...SUNT MANDRU CA SUNT ROMAN.

Chiar daca nu ne aruncam gunoiul unde este normal, chiar daca furam.....
Astia suntem.......
Dar acum dupa bac-ul de anu acesta imi este teama ca o vom lua pe modelul englezesc........
A si un alt argument de ce sunt mandru.
Avem aceea fire a noastra ...suntem ospitalieri.
asa ca ....exact cum le spun si englezilor care ma intreaba ce parere am despre tara lor.....
Este ok , dar nu mi-as creste copii aici.....
parerea mea
later Si din acest motiv mai sunt mandru

Acest topic a fost editat de dudau.lx.ro: 12 Jul 2005, 06:58 AM

tocmai am avut o revelatie
sunt mandru ca m-am nascut roman, si cind sunt afara din tara tin steagul sus

problema e ca acasa... am oarece probleme de comunicare si intelegere cu propriul meu popor

adevar graiesti....dar eu am avut aceasta revelatie cam cu 10 luni in urma///

Acest topic a fost editat de dudau.lx.ro: 12 Jul 2005, 08:21 AM

eu o tot am de vreo 10 ani... cam de 2x pe an...
dar tot incerc sa ma mint ca nu e asa

inseamna ca nu ai incercat de ajuns......

stii ai mei aveau o vorba cand aveam o problema la scoala..
"nu exista nu pot ...exista doar nu vreau"

Asa imi spunea mie profa de mate, brrrrr...

si asa si este... nu ca n-as putea sa ma invat minte odata... dar nu vreau
de ce? pt ca speranta moare ultima

vezi ca modelul englezesc e bine vazut si da rezultate bune in comparatii internationale.

cit despre "tineri" un amic de-al meu in RO a fost prof de sport la un gimnaziu. dupa o ora de sport vin 2 fete de-a 7-a sau a 8-a la el cu textul "dom prof' o m**e, ceva?"

din astia-mi gasesti oriunde in ziua de azi.

treci simbata seara prin vreo suburbie a unui oras ceva mai mare in RO si vei vedea cam aceleasi faze ca in Soho, mai putin faptul ca in Soho is bordelurile pe fata, pe cind in RO intrebi taximetristu.

motivul ca nu gasesti romani, bulgari sau rusi la concursuri de "carpet vomiting" in Creta sau Rhodos este ca n-are "boborul" bani sa mearga. altfel n-ai constata mai nici o diferenta. ca aia care acopera piata din fata irish-pubului din Amsterdam cu un strat de boritura simbata noaptea, nu-s chiar membrii familiei regale, ci proletu de rind, din care exista vreo 59 de millioane in UK. idem pt. nemti.

da ..din pacate ai dreptate

Nu e de mirare ca starea de spirit in Romania lui 2005 este brazdata de traditia ex-posturilor (postdecembrista, postrevolutionara..) facandu-se simtita tendinta anumitor grupari de oameni in a-si generaliza propriile simtiri, crezuri, ca si cand ar fi exponentii natiunii, ai mentalitatii statului, ca un fel de nod gordian subtil in jurul caruia orbiteaza norodul, ascuns dar si expus, pus pe sticla mass-mediei, dar si aruncat in ziare.
Haideti sa fim seriosi, ma bazez in afirmatie pe un simt al raspunderii si pe maniera obiectiva de a trata lucrurile, nu doar sa se insire cuvinte goale.

Ce inseamna sa fii roman in ziua de azi? La fel ce a insemnat si pentru inaintasii noastri: tine de datoria noastra fata de tara, fata de fiecare dintre noi de a ne pastra suveranitatea pe aceste meleaguri, de a ne onora stramosii, de a recunoaste intotdeauna, in ciuda oprelistilor, greselile si aspectele ce ne-au adus glorie sau decadere. Patriotismul tine de lupta pentru libertate, tine de demnitatea de a sta cu capul ridicat, cu constinta curata asupra identitatii tale de roman si, nu in ultima instanta, inseamna sa nu te lasi supus. Nu multi oameni pot sa se lase umiliti, sa rabde un rau fata de fiinta lor, pentru a lasa drum liber unui bine general. Chestiunea aceasta tine de multe lucruri, tine de educatia civica, tine de bunul simt al fiecarui om, dar, cum este si firesc, tine de respectul fata de istoria neamului sau.

Unele din marile realizari ale stiintei si artei se datoreaza geniului creator romanesc, dar probabil treburile acestea nu le-au fost predate, in manualele alternative, celor care au "strigat" ideea lor absolut aberanta ca neamul romanesc nu are nici un motiv sa fie mandru. Locul nostru este recunoscut in istorie, la fel cum si viitorul ne va fi conturat, in urma aderararii in structurile UE.

Salutarile mele.

Acest topic a fost editat de Dorin_ccdj: 17 Jul 2005, 07:45 PM

"datoria" fata de o administratie teritoriala, adesea temporara, arbitrara, pe teritoriul careia s-a intimplat sa te nasti e o "obligatie" imaginara, inventata de cei care o conduc, invocata de regula atunci, cind respectivii isi doresc sacrificii gratuite (sub forma de bani, timp sau integritate fizica sau morala) de la "populatie".

dead-cat are dreptate,propriu-zis nu poti sa fi mandru pentru ceva ce nu prea ai ales, ca ti-a fost inoculata idea de ''sunt mandru ca sunt roman'' asta e altceva... , totusi nu pot sa nu spun ca distanta face sa-i fie dor de locul unde ai copilarit, de vechii prieteni,etc dar asta nu cred ca are legatura cu mandria...

Mai degraba cred ca a fost inoculat adesea contrarul ...

sa stii MIA ca gresesti... ti se cultiva un tip de dependenta fata de stat (indiferent care e el) :sa stii imnul,sa cunosti istoria (un pic retusata), sa fi mandru de compatrioti tai...

asta-i la nivel "micro" dar pina sa intru in fanatisme pentru asta... sau sa deduc vreo "datorie"...

Poate se cultiva.

Dar daca o iei la detalii - si analizezi cu atenti si influenta altor factori "formatori" ( sau deformatori, cum vrei sa o iei ) cred ca mai degraba, in Romania de azi, se inoculeaza taman reversul : un stare de indolenta cvasi-anarhica fata de multe aspecte, inclusiv fata de tara.

Iar legat de "dependenta fata de stat", unde statul e ansamblul institutiilor publice - asta da, exista, dar mai degraba contra a ceea ce se admite oficial.

Asta pentru ca nu percepi practic nici o amenintare cu adevarat serioasa la adresa modului actual de viata ( al tau fireste ).

Domnule dead-cat dvs. ati auzit prin strainataturi de articolul din Constitutia Romaniei care prezinta "fidelitatea fata de tara"? Nu este rupta din soare, si nici din vreo imaginatie bolnava postcomunista ideea de a fi mandru de natiunea ta, de cine esti practic pe scena lumii. Intr-o masura aveti dreptate, mandria fata de ceva inaltator este cam uzata de la un timp incoace, cam orice golan si netrebnic zice pe sticla cat de mandru e el de tarisoara lui, iar aceeasi uzura o observ si fata de patriotism.. Patriotarzi sunt multi, si mai multi sunt insa aceia care refuza sa vada dincolo de ratiunile inventate ori cu adevarat impuse de mentalitati occidentale, ce au, se pare, singura menire de a indeparta ideile de patriotism si mandria fata de tara ta, inlocuindu-le cu mentalitati de pepiniera crescute si dezvoltate pentru a instraina, la un moment dat, pe om de propria istorie, de gandul de a fi mandru ca s-a nascut acolo, cu istoria sa, printre oameni ai cetatii. Dvs. spuneti ca eu sunt fanatic daca "rostesc" fie si in aceste pagini virtuale mandria fata de natiunea romana, iar eu zic despre dvs. ca sunteti tulbure in gandire, ca dvs. reprezentati pericolul in ecuatie. Dar se poate, tot la fel de bine, sa ne inselam reciproc si adevarul sa fie undeva la mijloc sau dincolo de noi.
Salut.

Si cum se traduce asta?

esti mandru de ceea ce realizezi... nu prea vad cum poti fi mandru de ceea ce au realizat altii...
e destul de usor sa cazi din pozitia ''mandru ca sunt roman'' in cea de ''cine nu e roman are ceva cu romani'' in acest moment nationalismul si religia sunt cele mai importante amenintari la adresa stabilitatii, pai daca se apuca acuma Romania sa se certe cu Bulgaria,Ungaria,Rep.Moldova pentru diverse teritorii unde am ajunge, sa nu mai dau exemplul Frantei-Germaniei...

Domnilor de cine sa fiu mandu daca nu de realizarile in corpore a tarii noastre? Libertatea noastra de azi a fost cumparata cu un pret strasnic, cu viata a zeci de mii de romani. Pana in prezent, istoria poporului roman a fost brazdata de razboaie, revolte si rascoale sangeroase. Cum credeti ca ar trebui privita starea de azi a Romaniei? Sa ne amagim cu aberatii spuse de altii fata de tara noastra sau sa ne punem in fata "realizarile" epigonilor de azi cu cele ale stramosilor nostri, cu cei care si-au dat viata pentru acest petec de pamant? Macar din respect ar trebui sa ne ingrijoreze situatia tarii, si nu neaparat ca iti spune o carte de istorie lucrul acesta. Ci din respect fata de ce ai azi in fata ta. Oricum, este putin probabil ca Romania sa-si fi incheiat periplul prin dificultatile vietii dar aceasta discutie este o alta poveste.
Salut.

Acest topic a fost editat de Dorin_ccdj: 18 Jul 2005, 06:33 PM

Ahaaam, aici chiar ai nimerit-o.

dupa cum am mai zis, inca una din masurile de reamintire a "datoriei" imaginare fata de un guvern oarecare.

eu unul ma definesc prin prin ceea ce sunt si ceea ce fac, nu printr-o apartenenta politica arbitrara. apartenenta la o natiune nu ma face un om mai bun, nici unul mai rau. e relevanta, din nefericire, doar in contextul politic al relatiilor intre state. e o proprietate si nu o calitate.

mandru de ce? ca bate Romania la fotbal? ca are un artist recunoastere pe plan mondial? ca a realizat un inginer ceva iesit din comun?
alea-s realizarile lor personale si nu ale mele. e munca si talentul lor si io n-am nici un drept sa mi le insusesc, mai ales pe un criteriu ridicol ca "vorbim aceeasi limba".
ce-o zis un scriitor evreu cind a fost intrebat de ce nu-i mindru ca apartine de poporul lui Iisus? a zis "as fi mindru daca in afara de mine si Iisus n-ar mai apartine nimeni".

pentru ca "mentalitatile occidentale", au invatat din trecut realizind unde i-a dus fetishul nationalismului.

mindru??? pe ce?? nasterea intr-un anumit loc de pe planeta asta e o chestie complet arbitrara. aia nu-i o realizare sau un merit ci pur si simplu o intimplare.

eu unul stiu a cui mentalitate s-a dovedit mai periculoasa in decursul secolelor, pentru intreaga umanitate.

de ceea ce esti ca persoana si de ce ai realizat prin munca proprie.

Mi-a scapat acest topic ! Auzi domne' : "fidelitate fata de tara" . Pai, cred ca stiti pentru care anume romani a fost strecurat asta in Constitutia iorgovana

Cu Bulgaria si Ungaria nu trebuie sa se certe pentru "anumite teritorii" ci pentru drepturi egale pentru minoritatile romane cu cele acordate in Romania minoritatilor respective.

Cu Republica Moldova ... eh ... aici e ceva mai "special" e drept.

Cit despre cele mai "importante amenintari" ... astea-s bullshituri. Cea mai importanta amenintare e - de departe - polarizarea economico-sociala globala.

Ce chestie ! Mandrie, rusine ... Probabil treaba asta mai depinde si de structura individului. Unii chiar au nevoie de sentimente de-astea, altii nu. Unii gandesc implicit la nivel de grup, altii la nivel individual. Nu cred ca o categorie e inferioara sau superioara alteia. Chestia e ca-n general oamenii prefera sentimentele pozitive celor negative. Daca-i apuca vreo depresie gasesc urgent un motiv de mandrie si le trece. Unii se mandresc cu grupul din care fac parte, altii cu propria persoana. Pe aia care n-au depresii sau n-au motive sa fie suparati pe ceva/cineva anume probabil ca-i doare-n paispe de problema. Am auzit un ardelean care zicea ca-i e rusine ca-i roman dar ca-i mandru ca-i ardelean. Chestie de-nteles, omul cauta neaparat un grup de 'buni' caruia sa i se alature, probabil pentru a se simti superior grupului de regateni carora le debita povestea. Altii au mania sa-si promoveze excesiv propria imagine. Deci probabil sunt foarte 'mandri' de persoana lor. Sau n-au alta metoda de a iesi in evidenta.

Acest topic a fost editat de Achernar: 19 Jul 2005, 10:59 AM

Domnule dead-cat sunteti un om pierdut, cu filosofii ieftine si aruncate la plesneala incep sa-mi imaginez ce fel de om puteti fi si mi-e rusine, in fapt, ca redactez alaturi de dvs. Fara nici o remuscare si cu un dezinvolt grobian, vulgar chiar, dati doi bani pe romanitate. Sa va fie rusine domnule pentru ce ati spus, pentru negandirea de care ati dat dovada. Bravo, ati mai deschis o poarta pentru toti cretinii, tembelii, fonfii si flecarii care de abia asteapta sa mai aiba un motiv de a rupe numele de roman si de a-l arunca intr-un foc launtric, sec si negru. Acum sunteti multumit de ceea ce sunteti si extraordinar de mandru de ceea ce ati realizat. Felicitari!

"Sunt cu adevarat mari cei care sunt cu adevarat buni." (Fr:. George Chapman)

Acest topic a fost editat de Dorin_ccdj: 19 Jul 2005, 06:29 PM

domnul meu, trebuie sa va spun ca am baut vreo doua beri alaturi de dead-cat....va asigur ca nu e nici grobian, nici vulgar!
da', ma rog, asta o fi doar parerea mea!

pe de alta parte, credeti-ma, ca ieftine sunt acele pareri care ne pun in centrul universului pe noi, romanii, marsand pe ideea ca ce neam oropsit om fi....ca ne-au calcat toti in picioare etc etc...sa cautam neputinta in noi....sa ne facem ascultati, nu prin masura cotropirii, ci prin noi insine, prin fiecare dintre aceia care se considera OAMENI
am trait suficiente situatii in care am vazut romani care se comportau patetic....din nefericire, avem acest gust balcanic al deplangerii propriei soarte si a vitregiilor la care am fost supusi.

stima,

carmen