E bine sa ai incredere?
Nu ma refer la o relatie intre el si ea(ca atunci era subiect de dragoste si sex) ci in general..e bine sa ai incredere in cineva?Pina unde poti avea incredere/baza in cineva? Ce faci ca sa nu poci de fazan ca ai mare incredere si totusi ai semnale ca nu e bine? e o chestie invechita sa ai incredere sau in ziua de azi e bine sa nu ai incredere!?

este .. o chestie de experienta; nu poti trai fara incredere in oameni... dar nici sa te bazezi pe toata lumea; experienta iti va spune cand e cazul sa o faci; iar timpul va demonstra daca decizia a fost corecta sau nu; de obicei e "sau nu". shit happends !


Ps. vezi ca o sa-ti inchida mihaitza topicul, si o sa iti spuna sa il incepi la ... "de la om la om", de exemplu ...

Daca nu ai deloc incredere risti sa fii paranoic, iar daca ai prea multa, fraier Atunci cand cunosti o persoana cred ca este ok sa-i dai by default o anumita doza de incredere iar pe mai departe ii acorzi bile albe sau negre....

Partea proasta la lipsa de incredere nu este ca esti paranoic, ci ca ajungi sa fii singur...

iar pe mai departe ii acorzi bile albe sau negre.... Totul e sa nu ii dai cu ele in cap.

P.S. Da' sigla avem voie sa o pastram? Nu de alta, dar mie imi place.

P.P.S. Evident, fara nici o legatura cu acest topic. Ba mai mult, eu propun sa ne infiltram prin toate topicurile, precum masonii. Alta sansa nu avem.

Acest topic a fost editat de nefertiti: 30 Aug 2004, 02:47 PM

tot off... Si o sa va numiti casoni sau acsoni, sau cum?

Nu stiu cine poate sa aiba un trai firesc fara a avea incredere in nimeni. Desi nu mi-a placut foarte tare partea cu bile albe/bile negre (pentru ca e ca si cum ai contoriza fiecare actiune a celorlalti si ai nota-o in carnetel: asta merita putin mai multa incredere, ia sa mai scad ceva de la asta... ), in esenta cam asta cred si eu. Acorzi credit unei persoane, dar numai in timp afli daca te-ai inselat sau nu. Eu una n-as putea sa traiesc fara sa am incredere in oameni si am luat destule tzepe, unele de la oameni pe care-i consideram prieteni. M-a durut, am depasit momentul, dar relatia nu a mai fost la fel, ceva se rupsese. Si asa am invatat sa nu cer oamenilor mai mult decat sunt dispusi sa ofere. Dar in naivitatea mea, tot mai am incredere!

Pssst: si eu pastrez sigla!

NOTA: am rugamintea ca anumite persoane sa se abtina la offtopicuri...nu de alta dar ar fi pacat ca si acest topic sa fie inchis de admin pe motiv de offtopic!
Multam de intelegere

INCREDERE..e bine sa oa ai...sa o arati dar sa nu iti fie inselata niciodata...uneori sentimentul de a fi inselat e perfid si rece...te lasa sa vezi ce nu ai vazut si sa stii ca mai esti si pe post de "hopamitica" parca nu e normal...uneori te agati de sperantza ca ce vezi auzi simti e doar un vis urit un cosmar din care te vei trezi cat de curind insa...ce faci cind vrei sa te trezesti si ...vezi ca de fapt visul e realitate..adica efectiv...persana pe care ai considerat-o de incredere e de fapt omul care te-a mancat cel mai mult de kur ...omul pe care l-ai considerat aprope sufletului tau ,apropape familiei tale ,omul cu care ai copilarit si ai impartit poate pachetelul la gradinitza ...se dovedeste a fi un individ ciudat...ce pe linga egoismul cracteristic mai adauga invidie si ....poate in anumite clipe mai toarna si gaz pe foc!
De asta spun uneori e bine sa nu mai tii cont de ce crezi ci sa nu ai incredere in nimeni...de fapt increderea e o chestie fumata ce bile albe ce bile negre....esti older rau de tot ce traiesti in trecut daca mai crezi ca exista incredere
Unori gasesti incredere si intelegere la pesoane necunoscute ...la persoane ce nu au nimic de-a face cu tine...si vezi ca de fapt mai multa baza poti pune in cuvintele lor decat in ....chestiile frumos colorata ale amicilor

Imi place topicul. Aiwa, abordezi un topic "dureros" Citind, cred ca fiecaruia dintre noi, ni se deruleaza in fata ochilor segvente in care am luat taca, in care am fost inselati, mintiti, momente in care increderea dintre noi si persoanele apropiate (ca asta doare cel mai tare) s-a rupt, asa cum spunea Mara...

Fara incredere, nu putem cladii relatii stabile, relatii serioase, puternice. Fara incredere nu creste nivelul intimitatii dintre noi, relatia devine plicticoasa, obositoare...si intr-un final se destrama...

Increderea e unul dintre cele mai importante ingredinte in relatiile noastre, daca nu cel mai important!

Cind e vorba de incredere-trust, eu accept numai 100%. O relatie, fie ea dintre parteneri sau prieteni, daca are la baza numai 99% trust, nu dainuieste. Imagineaza-ti ca nenorocitul de 1%, darima 99%. Odata sa prinzi pe cineva ca te-a mintit, odata...mai e relatia la fel? iti mai pasa ca celelalte 99 de ori ti-a spus adevarul??? Mie nu imi pasa...

Sa iti spun cum procedez eu in relatiile mele... Eu sint extrem de corecta, loiala si ma port cu mare grija cu prieteni, cu familia. Eu pierd ca spun adevarul, citeodata o minciuna alba ar rezolva treaba imediat, dar numai temporar... in mine poti sa ai incredere, mi se zice...

Cind i-au taca, sau cind descoper ca cineva m-a mintit, etc, ce ma ajuta sa nu sufar ca un ciine, e faptul ca eu ca am fost/sint cinstita, cuminte fata de acea persoana. Acest fapt, ma ajuta sa cresc in ochii proprii, chiar atunci cind sint ranita... Nu tin minte vreodata sa ma fii razbunat ca am luat taca, etc. Razbunarea imi impovoreaza. sufletul, mintea...nu ii vad sensul! Pe mine mai degraba ma apuca tristetea...
Deobicei, imi vad de-ale mele, si chiar "ma bucur" ca am descoperit "fapta" ca acum stiu de cine sa ma feresc...pina la urma ajungi sa te feresti de toata lumea

Pe mine m-au fentat toti din jur, si prieteni intimi (au plins mai apoi, ca s-au scapat...degeaba) si parinti, numai fratele meu, nu! Singurul pe care il respect si il iubesc ca pe ochii mei, un tip integru care a inteles exact ce inseamna increderea! (Love you little bro', stiu ca citesti! )

Draga Aiwa, parca am abordat increderea dint-un alt unghi...asa cum am vazut-o eu acum la 23:59.
Sa fii iubit.

Nu cred ca poti cere unui om sa fie corect 100%. In fond este doar un om, si "iti va gresi" chiar daca nu vrea. Sau, poate sa faca o chestie care lui i se pare cea mai buna in momentul respectiv, farasa stie ca te raneste. Important este sa vezi si motivele din spatele minciunii, iar 99% inseamna mult mai mult decat nimic.
Idealul ar fi sa ii cunosti pe cei din jurul tau, sa stii ce ii impinge sa faca unele lucruri, pentru ca nu toti oamenii reactioneaza la fel in aceleasi conditii. Evident, nu poti sa cunosti atat de bine pe toata lumea, asa ca increderea vine ca un risc, dar si riscul are savoarea lui. Acum este o chestie de alegere cat de mult risti.

@ Olaf "Idealul ar fi sa ii cunosti pe cei din jurul tau, sa stii ce ii impinge sa faca unele lucruri, pentru ca nu toti oamenii reactioneaza la fel in aceleasi conditii. "

Aici ai mare dreptate; dar ma intreb cine are calitatea de a cunoaste oamenii asa de "dezvoltata" incat sa-i cunoasca cu adevarat. De multe ori avem impresia ca-i cunoastem bine si ca intelegem de ce reactioneaza asa cum o fac in aceleasi conditii. Poate ca este o intelegere subiectiva si, de fapt, ne gandim cum am reactiona noi in locul acelei persoane in conditiile date. Si asta se leaga de increderea in oameni. Personal, dupa cate tepe am incasat, cred ca increderea trebuie acordata "total" numai in timp cand orice particica de subiectivism dispare si cand cunosti cu adevarat persoana respectiva. Si asta poate sa dureze mult timp. Si situatia asta-i tare dificila cand trebuie - de exemplu - sa faci o afacere cu cineva despre care numai speri ca il cunosti. Nu mai vorbim de relatii intime - in cazul lor mi-e si groaza sa ma gandesc...Daca astepti pana cand esti convins ca cunosti pe cineva ramai singur de tot. Vorba ta: "Evident, nu poti sa cunosti atat de bine pe toata lumea, asa ca increderea vine ca un risc, dar si riscul are savoarea lui. Acum este o chestie de alegere cat de mult risti. "
Crede-ma ca nu-i zi in care sa nu-mi pun intrebari de astea; si eu mi le pun, Tacerea raspunde si neincrederea (suspiciunea) incepe sa ia proportii. Si, totusi, din cercul asta trebuie sa iesi...Si iar revin la vorba ta, aia cu savoarea riscului...

"totul e durere"

cred ca ar fi potrivit sa definiti mai intaii increderea. Adica, ce asteptati voi prin acea incredere de care vorbiti. Cred ca e un aspect foarte important.

fix - da´ parca-i prea dureroasa constatarea (si realitatea)

@Nefertiti : si aici, tot "fix". Dar tu cum ai defini-o ? Ca io ma gandesc si daca-mi trece ceva prin cap zic...

@Nefertiti: de fapt INCREDERE in ce ?
ca io n-am reusit sa-mi bat capu´ da´am gasit asta:
http://www.home.ro/features/citate/citate.phtml?cat=64

Pai eu am vazut ca discutia de aici se axa pe increderea in cineva, nu in tine. Despre asta se discuta in alta parte. Si eram curioasa cum vedeti voi increderea asta pe care o pretindeti de la cineva. La ce va asteptati de la un prieten sau un partener de viata, de exemplu? Ce inseamna incredere in asemenea contexte? Sa nu fiti mintiti, sa vi se spuna tot, sa nu va raneasca in vreun fel?

Eu am crezut ca este vorba de cata incredere acorzi, si in ce sens. (am incredere sa-i las masina, am incredere sa-i spun ce am pe suflet, am incredere...)

Da, intra si aspectele de care vorbesti tu. Increderea se castiga si implica o doza mare de respect reciproc, zic eu.

Cam asa, si reciproca - sa ai incredere cand ii spui ce ai in gand (cum ai amintit), etc - da´invers - de la tine spre cealalta persoana, si sa-ti dai seama ca nu te-ai inselat. Suna prea frumos.
Chestia cu adresa data - am spus ca nu ma ducea mintea si atunci am batut "Incredere" la google.com si asta a fost raspunsul....

Olaf, ai scris asa de bine paragraful tau, ca era cit pe ce sa zic ca tine...

Totusi, eu cred ca incredere maxima se cere in multe situatii...Cactus a atins 2 f importante, incredere cind e vorba de:
-un partener de afacere
-relatii intime dintre soti,

Numai la astea 2, daca primesti sau dai 99%, dezastrul e deja la colt, dar mai sint si alte situatii ca:

-incredere in bossul tau, spre ex, daca iti promite promotia sau marirea, iti face bine sa stii ca o vei primii 100%, nu?
-incredere ca daca iti lasi copilul la day-care, nu iti va fi abuzat..
-incredere ca bucata de carne de la supermarket nu e sticata,
-incredere ca daca ai o intilnire cu cineva, acea persoana vine cu siguranta
-incredere ca doctorul iti da diagonosticul corect, sau ca iti reuseste operatia...
-etc, etc

Apoi mai vrei ca atunci cind zici ceva, lumea sa aiba incredere in cuvintul tau! Ce oribil e cind ii apuca indoiala...nu?

Mai sus, am expus si situatii mai putin importnate care au totusi la baza o nunata "a increderii". Poate unele par puerile, dar am vrut sa diversific putin ca sa vedeti ca increderea e un ingredient important in multe din aspectele vietii...

Olaf, stii de ce vrem (tinem mortis) sa avem incredere? Ptr ca increderea elimina frica!
Cu alte cuvinte, ne e frica de frica! Pe cind, increderea=liniste.

***
Am un prieten care ii testeaza pe cei din jur astfel: le incredinteza "un secret", ceva banal si le spune sa nu cumva sa spuna. De fiecare data afla ce "marfa" are in jurul lui. Smart guy, real smart!

Se pare ca eu din lipsa de frica am renuntat la unele lucruri. Sunt constient ca, in cele mai multe cazuri (mai ales cel cu partenerul ) NU EXISTA 100%. Asa ca de ce sa-mi doresc ceva irealizabil? Mai bine ma adaptez. Pentru day-care, nici macar acolo nu ai incredere 100%. Dar ai suficiente controale pentru a avea o probabilitate "neglijabila".
Cat despre prietenul asta al tau, tu ai fost "testata" asa? Si cum te face sa te simti? Increzatoare?

Chestia cu frica nu e general valabila. Depinde de om. Daca este dominat de frica binenteles ca va pune tot timpul in balanta increderea in restul. Daca nu, va merge prudent inainte iar daca se va intampla sa fie tzepuit de un om de incredere pur si simplu il va parasi.
De exemplu ce frica pot eu sa am cand ma intalnesc cu cineva? Daca nu vine, ma enervez si cu prima ocazie o sa-l apostrofez de nu se vede. Daca continua sa nu fie punctual o sa-i spun "adio si te las".

@Olaf

Sunt perfect de acord! Lumea asta este dominata de teoria probabilitatilor, iar 100% nu prea isi are locul...

Acest topic a fost editat de Zorro: 31 Aug 2004, 05:42 PM

Hey guys, Zorro & Olaf, daca ne punem sa disecam acum exemplele, e posibil sa aberam nitel...

Idea principala era, ca increderea insufla siguranta, liniste.
Ne place, tinjim sa avem incredere...ne place sa ni se acorde incredere, dar ...ptr faptul ca in ziua de azi pe multi increderea (trust) nu ii caracterizeaza, ptr ei numai e o virtute, atunci ajungem sa gasim scuze lipsei de incredere. Apoi eu nu fac asa ceva, sorry... la mine jumatatile de masura nu sint indeajuns, recunosc ca sint destul de categorica cind e vb de incredere.

Olaf, da sint sigura ca tipul m-a testat si pe mine asa, am trecut cu bine....
Tipul foloseste metoda asta ptr a se apara, sa se protejeze. Lucreaza intr-un mediu unde multi se baga pe sub pielea lui, ii spun chestii (e boss) si ptr ca nu are intuitie prea buna, (zicea el) atunci recurge la alte metode de a-si cunoaste interlocutorii, nu vad nimic gresit in asta. In fond nu ii fenteaza, ii incearca...

Zorro, Editez, ca am vazut ca si tu ai facut-o.

Zorro, in mare se pare ca ai dreptate, parca e greu sa ai incredere 100% in cineva, dar cind bagi lupa si trebuie sa zoom in, ajungi la relatia dintre parteneri, prieteni intimi. Oare tu ii spui sotiei tale, sau viitoarei, " stii...de fapt eu nu am incredere in tine 100%...." (cred ca o vei lua rapid in freza )

Ok, okeeeey, cred ca e safe sa spunem ca unele din relatiile noastre mor fara 100% incredere, pe cind altele nu.
Si gata am zis tot ce am avut de spus...



Acest topic a fost editat de LigiaB: 31 Aug 2004, 06:10 PM

Sincer am ramas un pic asa cind am vazut raspunsul tau... mute asemanari in el cu situatia mea actuala...stau si ma uit si sint NESIGUR pe ceva...daca pina mai ieri eram cu o senzatie stranie de neliniste....de aseara senzatia este certitudine...ma intreb de ce eu? stau si ma uit in lung de balta:( a trebuit sa plec pina undeva unde nu sint decat eu apa broastele si tantariii...si ma intreb de ce atita nesigurantza de ce eu....ca doar vorba aia am fost de moda veche si am asezat increderea in fata oricarui sentiment de colegialitate prietenie etc
De ce trebuie sa despic firul in patru si sa caut NEAPARAT greseala...de fapt unde e greseala...ca am avut incredere in cineva...si....m-a tradat?!? Sau greseala a fost ca i-am acordat prea mult capital acelei persoane! Trebuia sa suflu si in iaurt nu? Si totusi colegii de munca si amicii mi-au spus ca e bine, totul e ok ...asta poate doar la prima vedere dar....in detaliu numai eu stiu ce e in sufletulk meu! Da punctul tau de vedere se aseamana mult cu patania mea dar as putea spune ca indiferent totusi de cele intimplate...consider sa cred ca e un cosmar,un vis urit ...din care odata si oadata tre sa ma trezesc ...apropo de discutia cu afro de copyright mai vine odata primavara aia?




PS
Mersi mult pentru urare sper sa se adevereasca

Aiwa - totul tine de nivelul la care se ridica asteptarile tale

Ligia are dreptate cind spune 100%, dar nu spune la ce se raporteaza.
Acest 100% trebuie amendat cu asteptarile tale. Daca cealalta persoana nu poate atinge decit 99.9999% din ce iti doresti tu sa primesti se va produce dezastrul, pentru ca nu vei simti implinire

daca ce doresti tu sa primesti e atit de mult, atit de sus, incit celalalt nu poate ajunge acolo... atunci...

pe de alta parte, zic eu, nu descoperi ca te irita maxim, la celalalt, chestii pe care la altii nici nu le observi, dar sa le mai si reprosezi?

@Mutulica

Ligia, nu poti avea 100% incredere in cineva pentru ca nimeni nu este perfect! Personal, acord incredere nu persoanei ci actiunilor ei. Si o sa exemplific cu prietenii mei:
X - am incredere in el ca pot sa-i impartasesc orice secret si nu-l va spune
- nu ma pot baza pe el ca o sa vina cand iesim cu baietii
- cand vine nu intarzie niciodata

Y - vine intotdeauna la iesiri
- nu ma pot increde 100% in ce zice pentru ca de multe ori nu este informat corect, dar el sustine ca are dreptate
- am incredere ca atunci cand am probleme pot sa discut cu el si ma ajuta
- nu pot sa-i incredintez vreun secret, desi nu sunt omul care sa aibe secrete.

Astia ar fi doar doi dintre ei si dupa cum se vede, fiecare are defectele lui (in viziunea mea), dar eu ma inteleg foarte bine cu ei...
Asa cum zicea si mutulica, depinde de asteptarile noastre. Daca o sa asteptam prietenul perfect....o sa stam cu fata-n soare multa vreme mirandu-ne cu ce-am gresit pe lumea asta.

Excat, este vorba de "domenii" ale increderii, iar chestia cu secretul este numai unul dintre ele.
Poate sa fie o persoana care nu este in stare sa tina un secret, dar poti avea incredere sa o lasi sa aiba grija de copilul tau (atata timp cat copilul nu detine cine stie ce secrete )

Acest topic a fost editat de Olaf: 1 Sep 2004, 10:49 AM

Ce imi place cum discutati! Wow, se poate discuta "contradictoriu" si fara ironii si atacuri....good job guys!

@Zorro

Spune-mi te rog, aici tu ai incredere 100% sau 99,99%? tinind cont ca prietenul cu pricina "nu e perfect"...Vezi ca ai spus "orice"...
Si sa stii ca nu incerc sa te prind in propriile cuvinte, ci vreau sa iti arat, ca atunci cind iti deschizi sufletul sa spui cuiva orice, ai incredere 100%, sau tu tot n-ai?

Mutulica, tu ai inteles exact ce am spus.
Ca sa iti raspund la intrebari:

...atunci cauti pe altcineva, ca stii din start ca relatia nu tine, noi toti stim, dar asa o lungim citeodata...din n motive...

Daca ai ajuns aici, se vede clar ca ai lungit ce ai inceput in quote'ul de mai sus... and it's time for a change. Fast!

Chestia e urmatoarea, noi toti avem chestii care ne deranjeaza, pet peeves se numesc in engleza, unele ne scot din minti, altele le putem tolera mai bine, si daca e si dragoste, atunci devin si mai putin vizibile. Trebuie gasita persoana potrivita, ca altfel nu poti tolera la infinit chestii...te ajung, zic din experienta..

Olaf: That was funny! Plozii spun tot, cite am auzit numai eu de la copii prietenilor mei....vai vai...

@ Aiwa: Tu ai fost deceptionat se pare, scoala-te si ia-o de la capat! Cu grija si cu atentie, cu piciorul in fata nu cu,,,capul! Hai ca poti!!! Pari sigur pe tine! Succes!

@Ligia

Eu m-am consolat cu ideea ca 100% nu exista. Cand spun ca am incredere in cineva automat ma gandesc la o probabilitate foarte mare...sa zicem 90-95% nicidecum 99,(9)%. Adica plec din start cu ideea ca exista un risc ca persoana respectiva sa ma dezamageasca din diverse motive, motive care pot fi externe, daca le pot zice asa.

Ligia, vad ca pui foarte mare accent pe ideea de secret. Parerea mea este ca secretul nu face bine, te incarca. Personal am secrete foarte putine si acum pe loc nici macar nu-mi aduc aminte de vreunul. De aceea nici nu am nevoie sa am incredere 100% in nimeni pentru ca sunt ca o carte deschisa...vorbesc cu oricine, oricand si despre orice...pana la o anumita limita evident.

EDIT: am uitat sa-i pun niste ok-uri la Ligia pentru propozitia asta:

Acest topic a fost editat de Zorro: 2 Sep 2004, 09:25 AM

Ligia: Am un prieten care ii testeaza pe cei din jur astfel: le incredinteza "un secret", ceva banal si le spune sa nu cumva sa spuna. De fiecare data afla ce "marfa" are in jurul lui. Smart guy, real smart! .

Smart guy??? In primul rand, de aici reiese ca el este primul care nu acorda deloc incredere celor din jur. Deci e greu sa pretinda reciproca. Cum am mai spus, increderea presupune respect de ambele parti.

inseamna ca tu excluzi din start posibilitatea sa existe si din cei ce nu dau secretul mai departe?

Normal ca nu. Dar era vorba de a pretinde si de a capata incredere. felul in care pune Ligia problema, prin intermediul acelui amic, mi se pare aiurea.

mi se pare o abordare oarecum paranoica, si in mod cert tipul nu este inconjurat de prea multa lume, dar la ce ii foloseste?
ca daca il pirasc aia si pt un secret mic...

Increderea, pare mai mult ceva de moda veche. Eu consider ca intre straini e normal sa nu existe prea multa incredere, mai ales in timpurile noastre, niciodata nu se stie exact cum poti sa o patesti. Increderea in afaceri cel putin in Romania si in tarile balcanice e ca si cum te-ai arunca in ape tulburi cu mainile si picioarele legate. Totusi increderea e ceva sfant in Orient asa ca orice discutii am purta pe aici trebuie sa le si nuantam pentru ca TOTUL ESTE RELATIV. Cineva care a patit-o o sa iti raspunda ca e o prostie sa ai incredere, unii a caror incredere nu a fost inselata o sa iti raspunda ca e rara avis. Personal nu are rost sa mint dar nu am o incredere deplina decat in cateva persoane.

@ Zorro,

Am inteles notiunea de incredere la tine.

Si aici te-ai prins. Intr-adevar, pun mare accent pe ideea de secret. Zorro, eu tin secretele, mor cu ele. Ca si tine, le uit. Vreau sa le uit.

Ziceai ca secretul impovareaza...da si nu!
Uite, la mine vin multi prieteni (clienti) si se descarca, ca au incredere ca tin si ca ii pot ajuta, oamenii au nevoie de cineva de incredere, cineva care sa ii asculte cu sufletul, cineva carora sa "se descarce"... citeodata povara e prea grea sa o duci singur. In doi e mai usor. Ptr nimic in lume nu as spune. Cum as putea? Acesti oameni carora eu le tin secretele, imi sint deosebit de loiali si ma respecta enorm, tu iti dai seama ce beneficii numai ptr faptul ca iti tii gura??

@ Nefertiti

Aiurea??? De ce...

Tipul e deosebit de ascutit (clever) il cunosc bine! Ti-am spus ca e boss, si anul asa a fost si avansat, deodata s-a trezit cu o gramada de smecherasi pe linga el care i se bagau pe sub piele... (plus ca echipa lui e de +1000 persoane).

Metoda lui e f buna. In ziua de azi, cind nu ai incredere nici in persoanele apropiate, (de multe ori) eu cred ca tipu' se pazeste... am adoptat si eu tehnica lui, a lucrat... Celor care au picat, nu le-am spus nimic, din priviri le-am aratat ca nu merita increderea mea, asta, in opinia mea, e o metotda f buna de a tria pe cei din jur...