contraste

Noi crestinii desigur ca ne raportam la Dumnezeu dupa isus Cristos, altfel nici nu am putea, nici nu am fi crestini. Desigur ca si inainte de Isus Cristos au fost oameni care au trait comuniunea cu Dumnezeu, nu o comuniune asa profunda cum e cea crestina, dar au trait; spre exemplu poporul lui Israel.

Imi cer scuze Clara, am uitat sa-ti raspund...

Castitatea in nici un caz nu innebuneste daca e impletita cu credinta, cu dragostea de Dumnezeu, cu speranta si in rugaciune.

Una e casatoria si alta e castitatea; Sfintii Parinti spuneau foarte clar ca un preot dupa ce s-a casatorit va trebui sa-si iubeasca preoteasca ca pe o sora si sa nu mai intretina relatii sexuale; rodul copiilor fiind dinainte de hirotonisire. Tocmai asta este ca nu este cumpatarea in viata de familie, se abtin doar atunci cand trebuie sa tina Liturghie (de aceea au renuntat la celebrarea zilnica a Liturghiei, in favoarea relatiilor matrimoniale).

Nu stirbeste harul, dar constituie un pacat. Cum si un calugar daca cade intr-un pacat de necuratie are totusi puterea de a Spovedi un bolnav sufleteste, isi poate indeplini misiunea sacra. Pacatul nu stirbeste harul, caci harul fiind de la Dumnezeu e mult mai puternic.
Sa spunem ca privim familia unui preot ca o familie model, e foarte bine, dar dupa hirotonisire ar trebui sa fie familie model cu o viata casta cum era in vremea Parintilor Bisericii. Un preot casatorit, dar cast, poate da la fel de bine pilda buna in cresterea copiilor (facuti inainte de hirotonisire), de rugaciune, de devotament.

Absenta rugaciunii duce la patimi, insa daca luam exemplul multor preoti celibi (Sf. Ioan Bosco, Sf. Ioan Vianney) putem combate bine teoria patimii celibilor, un preot casatorit e expus la tot atatea patimi ca unul celib, iar sotia nu garanteaza ca sotul preot nu va cadea in pacat. Dupa Sfintii Parinti pacat e si sa aiba relatii sexuale cu sotia sa, asa ca se salveaza de la un pacat prin altul (ai vazut ca preotii casatoriti care aveau relatii dupa hirotonisire erau tratati ca dulterii si primeau un canon de pocainta de 7 ani de zile cu post si rugaciune si desigur abstinenta).

Este o Taina celebrata inainte care are ca rod copilul celor doi, insa Preotia primeaza si slujirea lui Dumnezeu rezultata din Taina Preotiei e suprema pe langa sotie, copii etc. Casatoria nu stirbeste, si nici pacatul nu sitrbeste harul, insa in cadrul acelei casatorii si preotii trebuie sa existe o curatie si slujire a lui Dumnezeu deplina.

Imi pare rau ca nu am raspuns mai devreme. Nici nu ma poti convinge deoarece eu am prezentat Adevarul si nimeni nu ma poate convinge contrariul sau nici macar partia pentru ca astfel as stirbi Adevarul Bisericii, al Sfintilor Parinti si al Bibliei.

Traitorii atator secole de existenta umana de dinainte de Hristos, intra si domniile lor in legatura minunata cu Dumnezeul vietii eterne? Necunoscutii intr-u Hristos si Comuniunii - aici vreau sa-ti aflu parerea TRI !
Cat despre castitate nu trebuie neaparat sa fii preot sau calugar/rita. Sunt multe de la care multi se restrang traind in viata mireana.
Ea oricum nu a inteles -clara ma refer- ca vorbesc in general - de niste cerinte de baza hrana, odihna, sex, aparteneta la grup, ma rog, nu repet eu ce se invata la liceu. Este baza. Se poate lua ceva de acolo, dar se umbla in alta parte pe alt palier. Refulare/defulare. Ma rog, alta data.

Te rog daca poti sa formulezi altfel, caci nu inteleg exact ceea ce doresti sa intrebi. Poti explica putin si eventual sa dai si exemple...exact la ce te referi? (scuze ca nu inteleg)

Bun : secolul I inainte de Hristos. Sufletele acestea de dinainte de Hristos, unde se inregimenteaza? Era fraza eliptica, scuze ! Viata vesnica li se promite si lor ? Nu vreau sa astept pana atunci. Lumineaza-ma matale acum, in viata asta pamanteana, in gandirea mea mireana ! Na ca nu ma pot lasa de rime !

Am inteles acum. Desigur ca acele suflete vor avea viata vesnica. Cand Isus a murit pe Cruce El a adus iertarea tuturor oamenilor, de la Adam si Eva pana la El si de la El panan la sfarsitul lumii.
Odata ce a adus Jertfa pe Cruce, toti oamenii dinainte de El au fost iertati si dobandesc viata vesnica la fel ca un crestin pios. (nu a fost vina lor ca nu l-au cunoscut pe Dumnezeu, si El cunoscand acest lucru vine la ei spre a-i ajuta)

Satisfacuta !
Am sa-ti dedic un catren, sau o epigrama ca multumire !

Scuze pentru unele intarzieri ale raspunsului, marturisesc ca trebuie sa ma mai si documentez. TriRegnum, si eu marturisesc un Adevar. Insa, vezi tu… Numai unul din noi are dreptate.

Marturisesc ca nu am o tinere de minte foarte precisa a detaliilor istorice (am considerat mai important sa ma straduiesc nu sa retin informatii, ci sa fac practic ceea ce ne indeamna Parintii, ca pentru aceasta vom fi mai degraba judecati). Insa acum am facut cercetari si am aflat urmatoarele lucruri despre conciliul de la Trulo, despre care mentionai (e bine de spus mai multe despre el, pentru ca nu stiu cati au cunostintele tale).

Sinodul VI in Trullo, din ani 691-692, a facut un prim recizitoriu al diferentelor cultice dintre Rasarit si Apus, apusenii fiind acuzati ca au introdus celibatul preotesc obligatoriu, ca postesc sambata, ca mananca branza si oua in sambetele si duminicile Postului Mare, ca-L zugravesc pe Mantuitorul in icoane in chip de miel si altele.

Cercetand am aflat si ca generalizarea celibatului preotesc obligatoriu in Apus contravine deciziei Sinodului I ecumenic privind libera alegere a candidatului la treapta diaconatului sau a presbiterului de a se casatori sau nu inainte de hirotonie.


Pentru contraste: am invatat si eu despre piramida lui Maslow la liceu, nici o problema si stiu si clasica replica cu refularea. Dar mai stiu si ca Dumnezeu este Cel care a pus aceasta atractie intre barbat si femeie, insa cu un anumit scop. Sigur ca organismul cere. Dar mai exista si alte niveluri de traire, ca de exemplu cel spiritual (pe care domnul Maslow il cam trece cu vederea in piramida sa), care vad ca nu ti-e strain. Mi-e teama insa ca e posibil sa fim criticati de discutii off-topic vorbind despre asta aici, asa incat iti recomand sa citesti la adresa de mai jos un eseu care ar spune mai bine decat ma pricep eu ceea ce vreau sa spun. Este scris de ieromonahul Savatie Bastovoi, si se cheama Intre Freud si Hristos (de cate feluri este abstinenta?).

(desi e scris de un monah ortodox, il recomand si lui TriRegnum, nu cred ca va avea ceva de obiectat la cele scrise acolo (in bunul simt crestin), iar mie mi se pare foarte bine scris, cred ca o sa-i placa).

http://www.ournet.md/~crestin/eseuri/freud.htm

Conciliul de la Trullo a fost unul local, apoi chipurile a devenit ecumenic insa nici urma de alti participanti decat cei ai Bisericii Bizantine si in plus nu a fost acceptat de Biserica Apuseana.

Acele diferente existau de foarte mult timp, inca din Epoca Apologiei, a Sfintilor parinti si nimeni nu a avut de obiectat. Celibatul preotilor nu a fost impus de Biserica latina, nu a fost inovatie, ci el exista si pana atunci, cat despre post e acelasi lucru. Cu privire la icoanele latine, ele au baza adanca in Sf. Scripura, Isus este in Apocalipsa asemanat cu un miel, Fecioara Maria e infatisata singura avand luna sub picioare si doisprezece stele desupra capului etc, toate au baze scripturale.

Conciliul de la Niceea nu spune nimic de acest gen...(e vorba de can 3, citeste tot ce am scris eu mai sus)

Voi citi acele din link.

Am citit si referitor la nespalarea trupului de catre calugari (virtutea umilintei): Sf. Francisc de Assisi nu s-a spalat zeci de ani si se stie ce Sfant este (facea si face minuni, avea stigmatele). Stiu acele chestiuni despre celibat si sfintenie, trebuie doar sa cautam ca sa nu mai traim noi, ci Cristos sa traiasca in noi cum spune Apostolul neamurilor.
Mi-a placut eseul, dar ce m-a socat este ca un calugar ortodox nu are voie sa se gandeasca la absolut nimic cand se roaga, eu nu pot intelege asta; nimic nu e mai minunat si mai inaltator ca atunci cand te rogi sa meditezi IUBIREA CEA MAI MARE: A MANTUITORULUI care s-a facut Om pentru viata ta, care s-a rastignit pe Cruce pentru tine, e cea mai frumoasa si miraculoasa meditatie crestina, cea mai plina de iubire si har.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 5 Sep 2004, 08:29 PM

In predicile parintilor si vietile sfintilor pe care le citesc de obicei nu se pomeneste nicaieri despre sinoade si concilii. (Parintii sunt foarte smeriti si orientati catre ce e mai important pentru mantuire - imi plac mai ales cei care dau dovada de simplitate) Chiar si ultimele mesaje le-am scris dupa ce mi-am varat nasul in nu stiu cate carti. Deci... Nu stiu ce sa-ti raspund deocamdata, TriRegnum, la afirmatiile tale. Eu asta am gasit in cartile mele. Acuma ar trebui sa studiez exact ce s-a discutat in sinodul I ecumenic, ori asta... O sa fie cam greu. Oricum, am asta in vedere pentru viitor si am sa-ti fac cunoscut rezultatul cautarilor.

Biserica Ortodoxa este mai retinuta in a interpreta sau a folosi macar doar extrase din Apocalipsa, pentru ca exista foarte multe simboluri si e destul de riscant sa le interpretezi.

Nu imi amintesc sa fi citit ceva relativ la infatisarea lui Hristos ca un Miel, insa parerea mea personala este ca aceasta reprezentare risca sa fie prea reductionista (adica la un singur atribut al Mantuitorului), si apoi risca sa creeze confuzii - de exemplu cum ai putea pune aureola unui miel?, ar putea fi un miel oarecare - cum il diferentiezi si cum redai sfintenia Lui? - si apoi poate conduce si la o subapreciere a divinitatii lui Dumnezeu (sa reprezinti pe Mantuitorul lumii sub forma unei necuvantatoare - da, El S-a smerit, insa noi Il slavim si nu Il reprezentam asa, ci cat mai aproape de slava care I se cuvine!!!). Si apoi cred ca chipul omenesc al Mantuitorului poate transmite mult mai multe lucruri credinciosului decat reprezentarea simbolica ca Miel - de exemplu privirea.

Despre acea reprezentare a Maicii Domnului nu stiu ce sa zic. Ma intreb daca Sf. Ap. Luca asa a reprezentat-o pe Maica Domnului. (vezi, nu e si asta o dovada de inovatie?) Oricum, mi se pare mult mai seminificativa o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul. Mi se pare mult mai induiosatoare si mai datatoare de bucurie acea imbratisare si sarutare.


Sfintenia nu sta in spalarea sau nespalarea trupului, ci in facerea de fapte bune si dragostea de Dumnezeu. Am auzit si eu de sfinti ortodocsi care se spalau foarte rar. Unii chiar si miroseau placut pe deasupra si asta, cred, e un rezultat al lucrarii Duhului Sfant in acei oameni.

Ideea ca nu trebuie sa te gandesti la nimic cand te rogi vine poate fi consultata foarte bine in scrierea Sfantului Nicodim Aghioratul - Paza celor 5 simturi, sau in cealalta lucrare a lui, Razboiul nevazut. De fapt tine de tehnicile isihaste, daca ai auzit de ele, promovate in Muntele Athos in special, si aparate in mod deosebit de Sf. Grigorie Sinaitul, parca (nu mai tin minte, dar stiu ca a fost o controversa pe marginea acestui tip de rugaciune, a inimii, insa s-a dovedit apoi superioritatea ei).

Pe scurt, ideea e ca prin simturi raman in creierul nostru niste amintiri care in momentul cand ne rugam automat intervin si paraziteaza rugaciunea (adica ne fac sa gandim mai degraba la cele trupesti), ori noi prin rugaciune incercam sa ne urcam dincolo de trup, sa parasim cele ale lumii de aici si sa fim cat mai aproape de cele ale duhului, de Dumnezeu.

E o intreaga explicatie si ma tem ca suntem cu asta si off-topic si nici eu nu ma prea pricep sa-ti explic acum. Deci ori citesti tu cartile acelea (macar una din ele cred ca se mai gaseste prin librarii, mai ales daca locuiesti intr-un oras mare), ori mai rasfoiesc eu cartile acelea si-ti spun, dar pe topicul de Rugaciune, ca sa nu suparam pe nimeni. Da? Doar sa-mi spui cum vrei sa fac, daca vrei mai multe explicatii despre asta.

Toate cele bune!

"Mi-a placut eseul, dar ce m-a socat este ca un calugar ortodox nu are voie sa se gandeasca la absolut nimic cand se roaga, eu nu pot intelege asta"

TriRegnum interpretezi iarasi gresit asa cum ai facut si cu rugaciunile citite...

Deci:
1. Rugaciunea are mai multe trepte...cea mai inalta dintre ele ne spun Sfintii Parinti este rugaciunea inimii si este atinsa de foarte foarte foarte putini.
2. Cu orice fel de rugaciune te poti mantui, nu numai cu rugaciunea inimii.

Un calugar are voie sa se gandeasca depinde de treapta de rugaciune pe care se afla. Toti tintesc cat mai sus dar nu e o concurenta..nu inseamna ca cel care se roaga in fata icoanei, sau cel care mediteaza la iubirea lui Dumnezeu nu se mantuieste. Nu se poate ajunge la rugaciunea inimii fara sa treci prin fazele anterioare..asa ca stai linistit poti medita la iubirea lui Dumnezeu cat vrei ..asa cum fac si majoritatea calugarilor.

Multi catolicii inca nu inteleg ca sunt oameni care au puterea sa ajunga pana la rugaciunea inimii si astfel ironizeaza cu aere de superioritate (sarmanii) pe calugarii de Sfantul Munte Athos ba ca nu se spala..ba ca repeta nebuneste o singura fraza..etc. Sfintii Parinti spun ca se cufunda mintea in inima. Rugaciunea inimii nu se mai constituie din cuvinte, imagini (fie ele si despre Dumnezeu), ganduri, meditatii la iubirea lui Dumnezeu, sau orice altceva..ci pur si simplu o simtire permanenta impreuna cu Dumnezeu. Parintele Cleopa spunea ca 1 la 10.000 de calugari (evident o aproximare) ajunge la aceasta rugaciune...iar despre el spunea cu smerenie ca nu o are pentru ca nu scapase de ganduri.

Numai bine!

Intreaba-l pe Sf. Ev. Ioan, probabil te va lamuri. Mai intai de toate trebuie sa recunoastem ca icoanele au avut un rol catehetic si apoi unul de venerare, infatisarea ca miel nu e venrata cum sunt celelalte. Mereu Mielul lui Dumnezeu are Sf. Cruce, dar nu e venerat, ci e un scop mai mult didactic. Si nu apare sub aceasta infatisare in toate bisericile, intotdeauna e o statuie si icoana.

Tie ti se pare mai induiosatoare, mie nu. Iar despre atribuirea Sf. Luca a unor icoane nu vorbeste nimic Sf. Traditie, ci apocrifele respinse de intreaga Biserica, ceea ce acum sunt numite icoanele Sf. Luca sunt de fapt icoane rrealizate la secole dupa Sf. Evanghelist. Cea care atribuie acele icoane Sf. Luca e traditia populara si nicidecum documentele Sfintei Traditii.
Si Biserica Ortodoxa are infatisari ale Sf. Maria singura si sunt la fel de induiosatoare, Biserica Catolica mai are icoane nefacute de mana de om, spre exemplu cea de la Guadalupe.
(http://www.100megsfree4.com/farshores/!guadima.jpg)

Sf. Francisc e un sfant catolic si la fel s-a intamplat. Nespalarea deriva din umilinta care e izvorata din dragoste catre Dumnezeu si respectarea Cuvantului sau, dragoste ce conduce si la fapte bune.

Nu cred ca meditatia lui Dumnezeu, a pasajelor Scriputii, a iubirii Mantuitorului de pe Cruce te face sa te gandesti la cele trupesti, tocmai acele momente sunt de rugaciune, nu paralizeaza nimci ci amplifica rugaciunea sufletului. Pe sfintii nostri nu i-a condus niciodata meditatia la Isus la cele trupesti, probabil cei rasariteni au patit asa si au trebuit sa inlocuiasca (oricum nu e rau atata timp cat te rogi).

noi

Da stiu foarte bine aceste lucruri.

Rugaciunea inimii cum o numesti e un nivel foarte inalt de rugaciune, e exact acel "rugati-va tot timpul", e un nivel unde omul e in plina rugaciune, zi si noapte. Atunci nu mai e nevoie de meditatie pentru a fi in contact cu Dumnezeu, caci esti mereu in legatura cu El.

Cine a ironizat? cred ca nimeni.
Ba sa stii ca suntem convinsi ca exista asemenea oameni (sarmanii de cei ce cred neadevaruri despre catolici), pot sa il amintesc aici pe Sf. Padre Pio (si alti calugari, multi din ordinul trapist[cel mai strict ordin calugaresc crestin de pe pamant], oricum Biserica Catolica nu trambiteaza cu sfintii pentru ca asta ar fi un act de mandrie).