Terminati cu prostiile! In seara asta: De ce trag clopotele, Mitica?, la 10:30, pe tvr2 sau cultural.

apropo,erwin,am aflat ca ar fi aparut si celelalte 2 ecranizari ale seriei Millenium, dar nu reusesc sa aflu nimic despre ele. Nici macar titlul. Stii ceva?

Acest topic a fost editat de kumarbi: 11 Sep 2010, 07:16 PM

Nici eu, dar am citit un afiş că se va distribui cartea împreună cu un ziar la un preţ modic, zilele astea...

Pai, aici http://voxpublica.realitatea.net/popcult/b...eile-51860.html, unde am aflat de la postaci ca ar fi aparut si celelalte filme, s-a gasit unu, mai intelectual, sa ne faca prosti, ca noi vedem filmul in timp ce el a citit cartile. Cica trilogia are 2000 pagini si, oricat de bine ar fi scrisa, eu nu am citit decat un roman poolitist la viata mea si nu imi place genul. Asa incat, sa citesc 2000 de pagini de gen, imi e imposibil. Unde mai pui ca mie mi-a placut mult gagica: da bine cu picioru, se culca cu alte tipe, cercel in nas, subtirica, bruneta si tunsa scurt (am eu un fetish cu parul scurt; plus unul punk/emo//goth,ma rog...) Asa ca trebuie sa vad filmele si musai sa fie tot cu ea. E vorba de placerea uhhh..., vizuala, intelegi?

cui ii e dor de Marele Blond?

Nu mai ţin minte de ce n-am văzut filmul ăsta mai demult, ştiu că am vrut dar nu mi-am organizat bine treburile, cred. Tipic mie.
Filmul este "Gustul cireşelor", al lui Kiarostami.
Cum e... păi mie mi-a luat piuitul.
E drept că aproape o oră se tot construieşte, personajul central tot caută pe cineva căruia să-i dea o treabă de făcut, una foarte bine plătită. Peisajul iranian e uscat şi prăfos, te îneacă chiar şi dincolo de ecran, oamenii sînt tăiaţi în oţel, nu-i clinteşti.
Nu vor complicaţii.
Găseşte mai mulţi oameni pentru treaba aceea bine plătită, dar toţi fug rupînd pămîntul cînd aud despre ce e vorba.
Tot caută, şi caută.... Cînd îţi pierzi şi tu, ca privitor, răbdarea, iată că se întîmplă.
Apare în sfîrşit omul acela care poate schimba faţa lumii, cu cîteva vorbe. Ştiţi voi, genul ăla de oameni lîngă care vrei să stai toată viaţa, pentru că sînt formidabili, incredibili, te fac să te simţi în stare de orice. Dacă aţi avut asemenea întîlniri în viaţa voastră, ştiţi despre ce vorbesc.

Omul ăsta are un discurs simplu, dar atît de cald, că îţi face inima să bată mai tare.
Posibil să nu mai fie atît de uşor să mai vrei să faci treaba aceea cu ajutorul lui, chiar dacă erai foarte, dar foarte hotărît s-o faci. Toate în jur par să îi dea dreptate, bolovănişul şi praful gros dispar din peisaj, pe marginea drumului apar culorile toamnei agăţate în copaci, deasupra e un cer mai albastru ca niciodată, se aud voci de copii din curtea unei şcoli, încerci să-ţi aminteşti cum era gustul cireşelor... lucruri din astea, nepreţuite.
Hmm... mi-a mers la inimă. De văzut, dacă vă place genul.

Dupa amiaza... e facut in 2001. Reconstituirea lui Pintilie e un film foarte bun. Tocmai vazui Dupa amiaza unui tortionar(multumesc, kumarbi), faza e ca nici de data asta nu mi-a mers la suflet Pintilie. Mai incerc. Oricum, prin ce face el acolo reuseste sa-ti trezeasca ceva ceva constiinta. Ma asteptam la mai mult, nu stiu de ce.

@kumarbi, tu ai citit si reportajul document al Doinei Jelea- Drumul Damascului? Zic asa, pentru ca, daca nu ai la indemana niste amanunte, n-ai cum sa stii ca Frant Tandara e un personaj real. Adica filmul ramane la stadiul de ...film si jongleaza foarte glumet cu documentarul. In fine, Reconstituirea mi-a placut cel mai mult din ce am mai vazut eu de Pintilie.

@Tinkerbell, abia astept sa vad Taste of Cherry.

Acest topic a fost editat de factura: 17 Sep 2010, 09:18 PM

Am vazut Americanul.Peisaje din Abruzzo, superbe, dialoguri atat cit trebuie, un George Clooney (numa' fibra!) misterios si mult mai interesant decit in Up in the air,un regizor atipic Anton Corbijn.
Subiectul usurel,un Killer profi solitar care ar vrea sa se retraga,totusi filmul are o sensibilitate aparte.De vazut.

Gustul cireselor. Multam, Tinkerbell.
Ar trebui sa-l vada mai multa lume, nu cred ca mai conteaza ce gen iti place.
Cand recomanzi ceva o faci pt ca ti-a placut si ai vrea sa stie si altii, apoi nu stii cum sa le zici ca sa nu strici surpriza dar sa ii convingi.

Vreau sa vorbim despre film ca si cum l-a vazut toata lumea. Adica eu o sa zic si cine intentioneaza sa-l vada si nu vrea sa stie sa faca ce vrea.
----------
Nu mi se pare o poveste atat de frumoasa pentru ca pare reala, e atat de real incat nu mai e un film.

M-am gandit la om si eforturile lui de a-si invinge instinctele innascute de supravietuire. Cum se autsugestioneaza si se pregateste, cum viata devine mai urata, mai indezirabila si momentul ala cand mori nu mai e teama, ci eliberare.
Nu e caraghios, ca desi te duci sa-ti iei viata, cand pleci seara de acasa imbraci jacheta sa nu-ti fie frig? O sa mori asa ca ce-ti mai pasa de tine. Nici nu m-am gandit cat de genial e regizorul pentru ca sigur asa se intampla.
Mai ales cu atata pregatire.

Mai e copacul. De fiecare data cand ajungea acolo si deschidea portiera se auzea un fel de curca sau pasare Mi-a placut si asta. E ceva arhaic si raspandit sa iti doresti sa fii ingropat sub un copac. La umbra unui copac. Ca si cum te-ai gandi ca stai sub el sa te odihnesti si sa te aperi de soare. Dar nu-i soare sub pamant si toate trec prin tine.

Cand statea in pamant si se uita la luna pentru mine s-a terminat, adica mi-a fost suficient atat, n-am vrut sa stiu pana la sfarsit (pt ca m-am uitat ) daca moare sau nu.
Apoi se aud trompetele.
-------------

Recomand

Am revăzut azi ultima jumătate de oră din film. Turcul bătrîn mi se pare extraordinar.
Nu ştiu dacă îl ajută pentru bani -ca să-şi trateze propriul copil bolnav- sau pentru că ştie cum e, a fost şi el cîndva în hăul ăsta al disperării şi cunoaşte calea înapoi. Ştie că mai e o speranţă.
Interesant e că la început nu-l vedem, i se aude doar vocea povestind, întrebînd, încercînd să îi întoarcă gîndul, să-l determine să-şi schimbe perspectiva astfel ca viaţa să i se pară şi ea suportabilă.
Şi cînd îl vedem, ne place din prima: e simplu, un bătrînel îmbrăcat modest, nu-ţi sare în ochi prin nimic dar e direct şi sincer, spune singur că orice ar alege, îi e prieten.
Cînd îl cheamă încă o dată să reia împreună toate amănuntele înţelegerii (da, îl va striga de mai multe ori pe nume, da, va arunca şi cu pietricele să vadă dacă nu cumva e doar adormit, da, va face tot ce a promis şi nu se va răzgîndi chiar dacă i s-ar tăia capul), bătrînul strînge din dinţi şi suportă tortura. Scenă incredibil de intensă...
Mai e nevoie de argumente morale, filosofice, de predici, de orice religie ar fi ele? Din toată creaţia divină, pe care bătrînul ăsta încearcă să o arate unui sinucigaş ca să-l determine să renunţe la planul lui îngrozitor, el însuşi, bătrînelul, e "omul" la superlativ.
Nu aflăm pînă la sfîrşit ce lucru cumplit l-a convins pe omul acela să renunţe la tot, ne putem doar imagina că trebuie să fie destul de rău ca să nu mai existe drum de întoarcere, nu ştim nici ce s-a întîmplat în dimineaţa aceea dar e destul de sigur că întunericul nu poate însemna un început.
Ploaia? Ploaia da, s-ar putea. Ea ar putea fi un început.

Finalul mi s-a părut fabulos, e ca şi cum cineva te-ar scutura de umeri şi ţi-ar spune: "hei, aminteşte-ţi că e doar un film. mergi mai departe."

M-am tot gandit si eu la turcul batran, dar concluzia mea este putin cam...poate nepotrivita cu restul sau doar asa o vad acum.
Prima data cand a aparut, asa cum zici, doar cu vocea ma tot intrebam pe care dintre cei doi: seminaristul sau paznicul, a reusit sa-i convinga. Mizam pe paznic, desi cand a plecat de la el cu seminaristul se uita dezabrobator si m-am gandit atunci ca pe asta nu l-a convins.
In fine, si felul in care intra in scena, se adauga la chestiile care m-au adus la concluzia ca turcul este un fel de inger pazitor.
Apare dintr-o data, este singurul pe care nu il trece prin procesul ala de convingere, stie exact ce sa spuna, are exemplu o situatie asemanatoare (imaginea povestii lui mi se pare superba), cand intra pe portile mari ale muzeului parca sunt portile raiului si apoi are halatul alb, iar Badii cand se intoarce ii zice ca-i sta bine in alb.

Un film prea puţin promovat, cu un mesaj simplu spus frumos şi cu un Michael Caine care joacă la fel de bine ca întotdeauna. Eu zic că merită văzut.

Detalii pentru cine vrea, deşi descrierea aia e prea seacă.

Acest topic a fost editat de nefertiti: 1 Oct 2010, 04:18 PM

Tocmai am văzut You Don't Know Jack. Cred că e cel mai bun film despre eutanasiere... Nu vreau să vorbesc prea multe despre el, o să spun doar că reuşeşte să te impresioneze, să te facă să simţi diverse. Nu tocmai plăcute. Foarte pe scurt, merită văzut.

Ah, desigur, nu pot să nu spun că Al Pacino joacă grozav, ca întotdeauna.

Am văzut în seara asta Mr. Nobody... Ce să spun? Drăguţ. Diferit. Interesant gândit şi făcut. Dar nu m-a dat pe spate. La categoria filmelor despre problema alegerilor continui să îl prefer pe Reconstruction . Îmi pare mult mult mult mai bun. Mr. Nobody adună la un loc prea multe idei, prea multe dintre eternele întrebări fără răspuns. L-aş fi preferat mai simplu. Merită văzut, nu zic nu.

The Ghost Writer - văzut astă seară. Film făcut de Polanski. Nu e o capodoperă, dar e bine făcut, fără împuşcături fără număr, unii zic că aduce a film noir... puţin, prin atmosferă. Şi fără să vrei te gândeşti că ar putea fi vorba despre Tony Blair. În fine, merită văzut când nu ai chef de profunzimi.

p.s. Nu pot să-l sufăr pe Brosnan, dar în rolul ăsta chiar s-a potrivit, aşa... uşor trecut.

Acest topic a fost editat de nefertiti: 6 Oct 2010, 11:08 PM

Tocmai am vazut The Life Of David Gale. Mi-a placut mult si deloc. Cu cat ca gandesc mai mult de ce mi-a placut initial cu atat imi dau seama ca aveam poate doar o nevoie de ...suspans? Plus ca m-a facut sa ma simt si cam neatenta. Ca-n toate filmele de genul asta care combina detaliile mici cu ideile mari. Si tu ca privitor te focusezi doar pe idee si te lasi in emotie. Deh, uiti sa legi, sa gandesti. Io, adica. Ma simt furata. M-a pacalit. Cred ca o vreme nu ma mai uit la americane. Sunt prea...branduite. Te mituiesc. Te lasa sa gusti niste arome dar, daca te uiti pe eticheta, sunt pline de E-uri.

E bun doar daca n-ai mai vazut de ceva vreme un film, sa zicem. Dar daca inaintea lui ai gasit ceva care sa te miste mai violent, e o prostie.
Imi place Kate Winslet(ma rog, joaca bine schemele alea dramatice, dar n-are emotie individuala. Cred ca vreau sa spun ca, in raport cu...uf, nu stiu. E ok.). Si Kevin Spacey.

Sweet and Lowdown - Sean Penn , dialoguri marca Woody Allen, anii '30 , muzică bună.

Recomand. Doar nu daţi fuga pe google, jenaţi că nu aţi auzit de chitarist - e un personaj fictiv.

Office Space - o comedie simpatica, pe care cred ca ar gusta-o toti cei care stiu ce inseamna un job clasic. E din '99, nu stiu cum n-am dat de ea pana acum, dar mi-a placut

Am vazut filmele astea unul dupa altul, ambele - dureros de frumoase.

Acum , Tvr1 , The Limits of Control , Jarmusch.

La graine et le mulet
Realism 100%, nimic senzaţional, nimic strălucitor (în sens hollywoodian), cu toate astea îţi confiscă toată atenţia pentru două ore şi jumătate. Chefal cu cous-cous, delicios.

Ce film sa vad asta seara?

Unul care sa nu-ti placa deloc.

The Greatest

La Kanal D, de la 23.30: Frida.

Defiance

Trailer

http://mediavax.votdeblam.ro/node/29

Acest topic a fost editat de kumarbi: 5 Nov 2010, 02:24 PM

l. edit: s-a rezolvat.

Acest topic a fost editat de kumarbi: 14 Nov 2010, 06:32 PM

La ce ne uitam azi: CSI Springfield, featuring Homer Caine

Harold si Maude. Sper sa nu am iar o surpriza neplacuta. In ultima vreme am avut mana proasta la alegerea filmelor. De data asta iau si o carte langa mine, ca a doua optiune.

Revin la Harold si Maude, pentru ca mi-a placut mult filmul. Relatia dintre tanarul Harold, ocupat sa-si insceneze sinucideri si sa mearga la inmormantari si batrana Maude, anarhista, e ciudata daca o privesti din punctul de vedere al varstei celor doi. Au fost facuti sa se intalneasca, dar de ce au fost facuti sa se intalneasca nu e prea clar . Filmul nu ar fi fost asa interesant fara celelalte personaje: mama, psihologul, preotul, unchiul Victor ( ofiter cu rang inalt in armata SUA), prezentate ironic si chiar exagerat, care reprezinta asa-zisa normalitate.

The Imaginarium of Doctor Parnassus - Terry Gilliam .... zilele astea la HBO

O fascinanta poveste in stilul de neconfundat a lui Gilliam...Nu trebuie ratata.

In London, the sideshow troupe of Doctor Parnassus promises the audience a journey to the "Imaginarium", an imaginary world commanded by the mind of Doctor Parnassus, where dreams come true. In the stories that Doctor Parnassus tells to his daughter Valentina, the midget Percy, and his assistant Anton, he claims to have lived for more than one thousand years; However, when he fell in love with a mortal woman, he made a deal with the devil (Mr. Nick), trading his immortality for youth.

Am ramas in cap cu o fraza memorabila:

"Nothing is permanent not even death"

Fetele, cred ca am gasit filmulpe care il cautam sambata trecuta:

http://www.imdb.com/title/tt1128075/

Aproape 4 ore? Pfuuuu...

Eu am văzut Inception mai devreme. Mi-e lene să scriu mai mult, zic doar că Nolan are imaginaţie.

recunosc, l-am vazut sambata seara si duminica dupa-amiaza.
totusi, merita.