BDL, ca de obicei, ironia ta este de o finete remarcabila!

QUOTE

Cineva,mai precis Afrodita ti-a dat niste lamuriri si intr-un fel te-a scutit de o treaba,aceea de a cauta pe net informatii despre moartea clinica.Este un subiect f clar pt medicina aceasta moartye clinica,asta ca sa nu folosesc cuvintul lui Petre Ionescu care vad ca te-a pus in dificultate.

Din pacate, nu am inteles de ce trebuia sa fi fost in dificultate?! Oricum, intrebarea mea era retorica...
Ca sa revenim la oile noastre: desi nu mi-am manifestat entuziasmul fata de incercarile Afroditei, i-am apreciat gestul (cati ar fi facut ceea ce incearca ea?!). Ceea ce nu aveati de unde sa stiti era ca acele informatii va erau destinate (de asta nu am vrut s-o influentez in nici un fel). Eu - Slava Domnului! - cred ca stiu despre acest lucru mult mai multe decat va gasi ea pe net (ma rog, poate ma insel). Ideea este ca am avut ocazia sa vad ce poate face o asemenea experienta din viata unui om, am vazut cum un ateu EXTREM de convins a devenit un credincios cu tot sulfetul, un slujitor devotat si de buna voie al lui Dumnezeu! Am vazut transformarile extraordinare din toate punctele de vedere pe care aceasta apropiere de Dumnezeu le poate produce (si nu numai la nivel de suflet). Am avut ocazia sa asist la asa ceva; iar acea persoana are acum ca motto: "Cea mai frumoasa zi din viata mea a fost cea in care mi-am trait moartea.". Suna poetic, nu-i asa? Daca ati sti cat de adevarat este...
Asadar, eu nu mai am nevoie de alte minuni care sa-mi arate de ce este in stare Dumnezeu: pe langa minunile de fiecare zi (pe care nimeni nu le mai considera asa pt. ca ne-am obisnuit cu ele), eu am asistat la aceasta minune. Va amintiti de Saul din Tars, a carui viata s-a schimbat cu 180 de grade? Cam la asa ceva puteti sa va ganditi. Acesta a fost un proces ireversibil care nu numai ca nu dispare dar se adanceste pe zi ce trece. Iar toate aceste manifestari nu le vede doar cine vrea sa nu le vada pt. ca ele sunt evidente pt. acela care deschide ochii sufletului si mintii.
Da, puteti spune ca sunt simple vorbe, ca nu va aduc nici o dovada. Eu nu incerc sa conving pe mine, mi-e suficient ca m-am convins pe mine; eu nu fac decat sa va aduc la cunostinta, sa va informez. Cine vrea sa creada ca este posibil si adevarat, sa creada. Cine nu vrea, sa nu mai ceara dovezi pe care nu doreste sa le accepte! Iar daca sunteti tentati sa va convingeti... orice este posibil pt. Dumnezeu; dar aveti grija ce va doriti caci s-ar putea sa se implineasca si... sa nu va mai puteti manifesta certitudinea (pt. ca este posibil sa nu mai aveti puterea de a va dori sa renuntati la ce veti afla...)!
Asta e tot ce am avut de spus referitor la intrebarea-tema si la moartea clinica...
Cine are ochi de vazut si minte de inteles si suflet de acceptat, sa le foloseasca!...
BDL, inca nu am auzit de nimeni care sa fi trecut prin asa ceva si sa fi ramas cu sechele; dimpotriva.

QUOTE

As vrea sa-i vad dupa 20 de minute de moarte clinica cum ne-ar descrie acele viziuni minunate

Nu te-ar ajuta cu nimic sa-i vezi, modificarile nu sunt de natura fizica (cel putin, nu in faza de inceput).

QUOTE

Iar chestia cu deschisul usii si trasul cu coada ochiului,ma rog,o spui de parca aia au fost niste norocosi ca au trecut prin asa ceva si au avut parte de aceea "revelatie".

Nici nu iti dai seama ce adevar ai grait!
Si inca o precizare:

QUOTE

Este un subiect f clar pt medicina aceasta moartye clinica,

Tu te referi numai la detalii "tehnice"; dar tot ceea ce este demn de interes in acest fenomen este exact ceea ce nu poate fi studiat de medicina: patrunderea intr-o alta stare de existenta si efectele ei...

Pentru ca astazi este o mare sarbatoare, va rog sa nu va suparati daca imi permit sa adresez urmatoarele urari:

Pentru cei care sarbatoresc astazi Pastele:

Un Paste Fericit! Hristos a Inviat!

Iar pentru cei care sarbatoresc Floriile:

O sarbatoare de Florii minunata! Sa fiti sanatosi si sa aveti pace in suflete, toti cei care va sarbatoriti astazi ziua de nume!

MUltumesc pentru urari si in numele celor care nu au apucat sa raspunda,MELINDA

Multumesc la fel,Melinda,
Si multa sanatate tie si familiei.
De asemenea tuturor de pe acest forum.

In primul rand, Sarbatori Fericite tuturor.
In al doilea rand:
Am citit tot ce s-a scris pe acest topic. La unele chestii m-a bufnit rasul, altele m-au revoltat si altele mi-au placut. Dar nu asta conteaza.
Eu nu sunt ateu. Deocamdata sunt cat se poate de confuz. Intrebarea mea pentru voi, in special pt bubu si melinda este: cum m-ati putea voi ajuta "sa vad"?
In cazul in care ideile au mai fost exprimate pe forum, pentru a nu le mai scrie mentionati-le succint doar.

In particular pentru melinda o mica intrebare, cum se poate sa susti atat liberul albitru cat si destinul?

"Din pacate, nu am inteles de ce trebuia sa fi fost in dificultate?! Oricum, intrebarea mea era retorica..."
Petre a folosit un cuvint si tu nu ai inteles nimic din ce a vrut sa spuna.Ti-a spus-o si el dar asta nu are importanta pt tine banuiesc.
"Ceea ce nu aveati de unde sa stiti era ca acele informatii va erau destinate (de asta nu am vrut s-o influentez in nici un fel). Eu - Slava Domnului! - cred ca stiu despre acest lucru mult mai multe decat va gasi ea pe net (ma rog, poate ma insel). "
Curata modestie, ce sa spun. Poate i-ai convins pe altii, pe mine unul in nici un caz. Chiar iti sugerez sa studiezi problema din punct de vedere stiintific sau fiziologic daca vrei, in felul asta sa intelegi cam ce procese se petrec in cazul mortii clinice. Si asta pt ca in alt post mi-ai spus ca-mi poti explica ce se intimpla cu ciclul menstrual la femei din punct de vedere fiziologic(deci stiintific) dar nu relevanta religioasa. Aici e cazul sa afli adevarul stiintific. Alea sint niste date care nu pot fi contestate.
Si daca tot e asa de buna aceasta moarte clinica, pai hai sa intram voit in ea daca in felul asta iesim mai buni. Se ofera cineva voluntar???

Scuze, BDL, dar impresia mea este ca iarasi bati campii... Asta esti, nu am ce-ti face!

QUOTE

Petre a folosit un cuvint si tu nu ai inteles nimic din ce a vrut sa spuna.Ti-a spus-o si el dar asta nu are importanta pt tine banuiesc.

Chiar nu reusesc sa pricep ce vrei sa insinuezi; oricum, daca mi se parea ceva important, raspundeam (poate nu ai bagat de seama dar raspund chiar si la tampenii )!

QUOTE

Curata modestie, ce sa spun.

Este o realitate, nu o lipsa de modestie!

QUOTE

Poate i-ai convins pe altii, pe mine unul in nici un caz.

Problema ta! Eu nu am facut decat sa va informez; daca veti folosi aceasta informatie in mod concret sau o veti folosi pe post de hartie igienica... nici macar nu ma priveste... este alegerea voastra; eu ma ocup numai de alegerile mele, nu sunt responsabila pt. nimeni altcineva...

QUOTE

Chiar iti sugerez sa studiezi problema din punct de vedere stiintific sau fiziologic daca vrei, in felul asta sa intelegi cam ce procese se petrec in cazul mortii clinice.

Asta nu e atat de greu de aflat; daca nu ma insel, Afrodita chiar ne-a dat niste definitii; dar am precizat ca pe mine nu ma interesa acest fenomen din punct de vedere "tehnic" ci din punct de vedere al experientei sufletului; imi confirmi o data in plus ca, atunci cand raspunzi, nu urmaresti textul la care raspunzi (altfel nu inteleg de unde atatea inexactitati!).

QUOTE

Si asta pt ca in alt post mi-ai spus ca-mi poti explica ce se intimpla cu ciclul menstrual la femei din punct de vedere fiziologic(deci stiintific) dar nu relevanta religioasa.

Avand in vedere ca sunt femeie, cred ca ti-as putea da o oarecare explicatie "fiziologica". Dar ma indoiesc sincer ca asta urmareai. Nu iti prezint un punct de vedere religios pt. ca nu il cunosc; vrei sa ma apuc sa fabulez numai ca sa iti dau apa la moara?! Daca am o parere despre un subiect, iti raspund; daca nu, nu. Poate ca este cineva mai bine pregatit din punct de vedere religios care sa-ti poata raspunda la intrebare. Crezi ca, daca iti pot raspunde la majoritatea intrebarilor, Dumnezeu m-a facut depozitarul tuturor raspunsurilor, la toate intrebarile?! As vrea eu sa fie asa!...

QUOTE

Aici e cazul sa afli adevarul stiintific. Alea sint niste date care nu pot fi contestate.

Presupun ca te referi tot la moartea clinica. Ti-am spus ca adevarul stiintific nu ma intereseaza in aceasta problema! Si in nici un caz nu m-ar fi interesat ca sa incerc sa il contest (ti-am spus ca nu sunt savant, cum as putea sa contest dovezi pe care le cred valabile?!). De unde, pana unde, ideile astea?! Nu-mi atribui (tu) intentii pe care nu le am! Nu e prima oara cand se intampla asta si nu imi place...

QUOTE

Si daca tot e asa de buna aceasta moarte clinica, pai hai sa intram voit in ea daca in felul asta iesim mai buni.  Se ofera cineva voluntar???

Nu te opreste nimeni! Dar, daca tot propui asta, de ce le ceri altora sa fie voluntari si nu incerci chiar tu?! Vrei sa scoti castanele din foc cu mana altuia?! Asuma-ti riscurile si verifica, daca altfel nu poti crede, nici o problema! E viata ta! Eu am precizat, insa: ai grija ce iti doresti pt. ca s-ar putea sa se implineasca; iar din "calatoria" asta exista riscul sa nu te mai intorci... Iar daca incerci sa-ti provoci moartea clinica si nu te mai intorci... Stii ce inseamna, nu?! Ca esti sinucigas... Aceste experiente sunt traite, in mod normal, ca urmare a unor situatii "exceptionale" (nu sunt pregatite). In cunostinta de cauza, ai libertatea sa decizi ce vei face... Be my guest! Am mai spus si asta (inclusiv faptul ca nu imi place sa ma repet): eu nu incerc sa conving pe nimeni, eu doar informez, atat...

Bine ai venit, Black Ice!
Sper ca te vom putea ajuta sa iesi din starea de confuzie in care spui ca te afli! Eu, una, ma voi stradui sa te ajut atat cat imi sta in puteri!

QUOTE

In cazul in care ideile au mai fost exprimate pe forum, pentru a nu le mai scrie mentionati-le succint doar.

Imi pare rau dar, din punctul asta de vedere, trebuie sa te refuz: sa fac ceea ce imi ceri e ca si cum as conspecta (ceea ce e, practic, imposibil) tot ceea ce s-a discutat pana acum! Oricum, nu pricep sensul cererii tale din moment ce spui ca ai citit toate mesajele noastre... Iar ca sa repetam aceleasi lucruri... mi se pare complet ineficient; sfatul meu este sa incerci sa reiei lectura (a postarilor la care te referi cand spui ca ti-au placut) si sa incerci sa intelegi singur. Eu, cel putin, nu fac propovaduire, nu urmaresc sa atrag pe nimeni de partea ideilor mele, cu orice pret; daca tu consideri ca esti de acord cu o parere exprimata de mine, ai acordul meu sa o retii; daca nu... fiecare trebuie sa gaseasca o anumita cale care se potriveste cel mai bine sufletului sau... Sper sa intelegi ca iti refuz acest ajutor nu ca sa ma dezic de cele spuse la inceput ci pt. ca sunt de parere ca te pot ajuta mult mai mult, nefacand-o.

QUOTE

In particular pentru melinda o mica intrebare, cum se poate sa susti atat liberul albitru cat si destinul?

Nu te voi intreba de ce tocmai mie mi-ai adresat intrebarea asta... Voi incerca sa-ti raspund, din punct de vedere personal:
Cred ca, in momentul sosirii sufletului pe Pamant, el are un destin de implinit. Ce cred ca inseamna asta? El este intr-o anumita forma de "prelucrare". Intentia fiecarui suflet este ca, la sfarsitul vietii, sa fie de o calitate superioara (ca un diamant care, cu cat este mai slefuit, este mai stralucitor si valoros); din cate cred eu, cea mai buna unealta pt a ne "slefui" sufletul este suferinta. In acest sens, exista deja predestinate anumite incercari prin care trebuie sa trecem in timpul acestui proces de prelucrare, numit viata. Aceasta insiruire de evenimente de natura bine stabilita este numita destin. Daca acest destin este stabilit de Dumnezeu singur sau in "consultatie" cu sufletul nostru, nu am de unde sa stiu. Cert este ca eu cred ca exista.
Pe de alta parte, Dumnezeu ne-a permis sa dispunem de un liber arbitru. Ce inseamna asta? Ca, ajunsi in fata unui eveniment dintre cele obligatorii, solutia pe care o gasim pt. a-l rezolva (depasi) ramane la latitudinea noastra; avem dreptul sa decidem singuri pe ce drum sa apucam; dar (asta fiindca tot se spune de catre unii ca Dumnezeu ne-a abandonat si nu se implica in viata noastra) ne-a dat posibilitatea sa cerem hint (hint = ajutor, la jocuri; daca este cineva care nu stie) si sa ne indice El mutarea cea mai buna pt. noi (El avand cu totul alta perspectiva asupra drumului pe care il mai avem de urmat). Asadar, avem doua solutii: decidem singuri (asumandu-ne riscul de a gresi) sau ii cerem asistenta (ceea ce se numeste "a te lasa in voia lui Dumnezeu"). Daca la jocurile pe calculator orice hint inseamna depunctare (penalizare), in cazul ajutorului dat de Dumnezeu e taman vitavercea: primesti bonusuri (sa ne gandim la pacea si multumirea din suflet, la durerea incomparabil mai mica pe care o resimti cand dai de greu etc.). Iar sansele de a ajunge la ceea ce este numit "Judecata de Apoi" cu un bagaj cat mai frumos sporesc...
Nu stiu daca e corect sau nu ceea ce am scris eu aici; dar a fost singura explicatie care mi-a putut raspunde la aceasta intrebare care si pe mine m-a framantat mult timp (parea o contradictie); se pare ca si asta ar putea fi un exemplu in sensul ca Dumnezeu "gandeste" altfel decat noi...

QUOTE

Bine ai venit, black ice!

Bine te-am gasit

QUOTE

Imi pare rau dar, din punctul asta de vedere, trebuie sa te refuz: sa fac ceea ce imi ceri e ca si cum as conspecta (ceea ce e, practic, imposibil) tot ceea ce s-a discutat pana acum! Oricum, nu pricep sensul cererii tale din moment ce spui ca ai citit toate mesajele noastre... Iar ca sa repetam aceleasi lucruri... mi se pare complet ineficient; sfatul meu este sa incerci sa reiei lectura (a postarilor la care te referi cand spui ca ti-au placut) si sa incerci sa intelegi singur. Eu, cel putin, nu fac propovaduire, nu urmaresc sa atrag pe nimeni de partea ideilor mele, cu orice pret; daca tu consideri ca esti de acord cu o parere exprimata de mine, ai acordul meu sa o retii; daca nu... fiecare trebuie sa gaseasca o anumita cale care se potriveste cel mai bine sufletului sau... Sper sa intelegi ca iti refuz acest ajutor nu ca sa ma dezic de cele spuse la inceput ci pt. ca sunt de parere ca te pot ajuta mult mai mult, nefacand-o.

Well, poate nu m-am exprimat eu prea bine. Sa detaliez putin: ce caut eu sunt motive pentru a crede in D-zeu. Zicand faptul ca pentru a nu mai scrie un post ce l-ati scris deja puteti doar sa mentionati succint ideea, nu am cerut rezumatul posturilor ci doar al ideilor, in cazul meu al motivelor, care m-ar putea ajuta sa cred in D-zeu.

Momentan sunt intre cele doua tabere, din acest motiv am spus ca sunt confuz. Sa nu crezi e cel mai simplu, chestia e ca eu vreau sa cred, sunt deschis, astept, dar degeaba. Am fost crescut in religia ortodoxa, am facut religie la scoala, am citit Biblia, am fost la Biserica, am o minte deschisa, dar, repet, nu remarc nici o schimbare. Nu simt nimic, nici o prezenta, nici un sentiment de siguranta, nimic. Tot singur, efemer si inutil ma simt. De ce?
Daca eu il astept El de ce nu vine?
De multe mi-am pus speranta in el, de multe ori am crezut orbeste in el si pot spune ca am fost sistematic dezamagit. Acum sa nu credeti ca aceste dezamagiri m-au indepartat de El, ca mi-am intors fata de la El cand am dat de greu. Chiar si acum il astept, mai sceptic e drept, dar astept. Acele dezamagiri despre care vorbesc nu vizeaza oamenii, au fost pur si simplu niste dorinte puerile, de copil, realizabile fara prea mare efort. Niste coincidente daca vreti, atata vroiam. Oare am cerut prea mult?
Acele dezamagiri m-au facut sa-mi pun niste intrebari si asta la o varsta destul de frageda. M-am intrebat daca chiar exista cineva acolo sus care vegheaza asupra noastra, care are grija de noi ca atunci cand trecem strada sa nu ne loveasca masina. M-am intrebat cum arata si mi-am imaginat un batran cu barba alba stand drept pe un tron in nori. Ce vreti, eram copil?
Am crescut cu timpul, am citit unele carti si mi-am pus si mai multe intrebari. Atunci mi-am realizat naivitatea. Cum poti sa crezi ca exista cineva acolo sus care nu face altceva decat sa aiba grija de noi? Pe cat de naiv m-i s-a parut raspunsul pe care l-am dat cand eram mic pe atat de absurda m-i s-a explicatia pe care mi-am dat-o acum. Atunci am realizat ca nu pot sa cred in ceva care ma obliga sa zac in ignoranta. Vreau sa stiu cat mai multe, vreau sa stiu totul. Nu m-i l-am putut explica pe D-zeu asa ca l-am omorat. Pe cat de complicat era problema pe atat de simpla rezolvarea. De atunci a mai trecut o vreme in care iarasi am mai citit ceva carti, iarasi mi-am pus cateva intrebari si iarasi mi-am dat seama de cateva lucruri. M-am intrebat ce-i face pe oameni sa creada ca D-zeu e cineva care sta acolo sus? De ce il personalizeaza pe D-zeu? De ce fiecare isi transpune propriile sentimente, stari, calitati lui D-zeu? Adica il individualizeaza. Oamenii devin subiectivi intr-o problema pe care nu o cunosc. Iar acum sa nu-mi spuneti ca il cunoasteti pe D-zeu ca mor. Am remarcat ca toti credincioasii au o imagine despre D-zeu rezultata din imbinarea a ceea ce scrie in Biblie cu propria experienta. Inca o chestie: multi au spus ca Biblia e o mare metafora. Ei bine de ce fix pe D-zeu l-au perceput ca atare si nu l-au interpretat tot ca pe o metafora? Din curiozitatea necunoscutului, din faptul ca aveau nevoie de cineva in care sa creada, in care sa-si puna toate sperantele si frustarile? Din nevoia unui ideal? Se poate. Sa nu credeti ca am ceva impotriva Bibliei, e o carte geniala, de multe ori am zis, dar a fost scrisa de oameni, de mai multi oameni nu de unul singur. Poate chiar de mai multe genii. Nu contest valoarea Bibliei ci interpretarile ei. Coranul de exemplu e o alta carte sfanta in islam de data aceasta. Facand o paralela intre Biblie si Coran gasim atat asemanari cat si deosebiri. O asemanare importanta ar fi faptul ca amandoua au un numar impresionant de cititori; amandoua sunt considerate sfinte si stau la baza unor religii. Aceste religii insa sunt diferite. Acum ce sa inteleg? Ca exista un singur D-Zeu sau mai multi, ca la unii s-a dezvaluit intr-un anumit fel si la altii in altul? Care este cel adevarat, care e calea adevarata? Crestinismul sau islamul? Cam multe contradictii...Desigur, cand vrei totul poate fi explicat, dar trebuie cum bine zicea cineva ( ) sa ne tinem mintea deschisa, sa nu cadem in ignoranta, sa credem orbeste in ceva ce nu exista in forma pe care vad ca o percepeti voi.

Intrebarea referitoare la destin si liberul albitru am pus-o din pura curiozitate. Te-am intrebat in special pe tine pentru ca am observat ca tu ai zis intr-un post ceva referitor la destin si in alt post la liberul albitru. In mare si eu am aceeasi conceptie....in mare

Nu cred ca exista cineva care sa poata spune cu certitudine ca l-a descoperit pe Dumnezeu si in felul asta are o siguranta evidenta fata de existenta acestuia. Dar nu inteleg cum poate fi sustinuta existenta divinitatii atata timp cat nu exista nici cea mai mica certitudine. Nu exista nimic concret pe baza caruia sa se bazeze un teist. Totul nu se rezuma decat la o sumedenie de speculatii teologice si nimic rational,logic nu poate fi contras din acestea.

Ca sa incep cu sfarsitul, B.I., as zice: poate ca adevarul este undeva la mijloc, intre conceptiile noastre...

QUOTE

ce caut eu sunt motive pentru a crede in D-zeu.

Ca sa iti raspund cat se poate de scurt si clar: cel mai bun motiv de a crede in Dumnezeu este existenta Lui. Te lamureste si multumeste? Sunt sigura ca nu...
Tu ai o baza, niste informatii pe care le-ai acumulat ("Am fost crescut in religia ortodoxa, am facut religie la scoala, am citit Biblia, am fost la Biserica"), eu nu aveam nimic, am plecat de la zero; daca eu am ajuns unde am ajuns, nu crezi ca tu ai avea mai multe sanse decat am avut eu?! Daca oscilezi intre cele doua pozitii, cu atat mai mult numai tu poti fi cel care sa hotarasca daca poate crede in El ori nu, in nici un caz nu putem hotara noi asta, bombardandu-te cu lucrurile in care noi credem. Decizia de a-L urma pe Dumnezeu este personala, tine de liberul arbitru despre care vorbeam. Tu esti cel care va alege drumul pe care isi va continua viata; noi am instalat niste indicatoare prin mesajele postate; "adversarii" () nostri au facut acelasi lucru; tu va trebui sa alegi dupa cum crezi de cuviinta... Asta face fiecare dintre noi... Incearca sa cantaresti cu sufletul si cu mintea argumentele pro si contra, pune-le in balanta si vezi ce iese; daca nu esti multumit de rezultat, ia-o de la capat! Drumul catre Dumnezeu nu este deloc usor (poate de aceea multi sunt chemati dar putini cei ramasi).
Eu am pornit in cautarea Lui cu foarte multi ani in urma, nici eu nu am primit nimic prea usor. Dar nu mi-am dorit sa reusesc in aceasta incercare asa cum mi-as dori o bicicleta (de ex.), ci ca si cum viata mea ar depinde de asta. Numai asa am reusit sa fac rost de putere ca sa merg mai departe, numai asa am invatat sa inteleg CE si DE CE mi se intampla. Siguranta pe care o invoci vine abia dupa ce inveti sa stabilesti contactul cu El (in orice moment) dar pana acolo e drum lung si greu!...

QUOTE

Daca eu il astept El de ce nu vine?

Mai intai, trebuie sa fie sigur ca dorinta ta e sincera, ca nu e un fel de toana de copil, nu vine atunci cand "batem din picior" si spunem "Da' eu vreau sa vina!"; daca se va convinge de asta, va alege momentul in care vei fi cel mai pregatit pt. a-l primi (pt. ca acest moment poate fi socant - nu in sensul rau ci din cauza... neasteptatului si incredibilului). El stie mai bine cand trebuie sa accepte sa intram in legatura cu El; daca inca nu ti-a raspuns, nu corespunzi din unul dintre aceste puncte de vedere, probabil... Dupa cum spui, esti sceptic; scepticismul iti inchide poarta pe care tu crezi ca o ai deschisa; pana nu vei crede cu tot sufletul ca Il vrei in viata ta, nu poate intra (prima conditie de care pomeneam).
Sa speram ca, in urma discutiilor de pe forum, vei reusi sa devii mai increzator!...

QUOTE

Cum poti sa crezi ca exista cineva acolo sus care nu face altceva decat sa aiba grija de noi?

Eu, una, nu cred ca are grija numai de noi, ci de tot ceea ce exista.

QUOTE

Atunci am realizat ca nu pot sa cred in ceva care ma obliga sa zac in ignoranta.

Nu cred ca Dumnezeu ne-a cerut vreodata sa ramanem ignoranti!? Ba, mai mult, sa ne oblige la ea...

QUOTE

Nu m-i l-am putut explica pe D-zeu asa ca l-am omorat.

Atunci, cum poti sa-L astepti?! Ca sa ai ce astepta, trebuie sa-L invii, mai intai! Iar faptul ca tu nu ti L-ai putut explica nu inseamna decat ca suntem limitati in intelegere (defect de fabricatie )

QUOTE

M-am intrebat ce-i face pe oameni sa creada ca D-zeu e cineva care sta acolo sus? De ce il personalizeaza pe D-zeu? De ce fiecare isi transpune propriile sentimente, stari, calitati lui D-zeu? Adica il individualizeaza.

Aici se complica problema: eu nu cred ca Dumnezeu este undeva sus (in sensul propriu al cuvantului) ci pretudindeni, in jurul si inauntrul nostru; eu nu am putut accepta niciodata "poza" de batranel cumsecade, cu barba lunga si alba care I s-a atribuit. Eu il "vad" mai degraba ca pe o forma de energie (probabil ca, dintre cuvintele pamantesti, asta e cel mai apropiat ca sens) aflata oriunde, o energie pe care am putea-o numi benefica (problema cu limbajul limitat! ). Si nu ne transpunem atributele (ce ai enumerat tu) lui Dumnezeu, ci noi suntem reflectarea atributelor lui (asa cum in oglinda vezi imaginea unui obiect cu aceleasi caracteristici, fara a fi obiectul insusi).

QUOTE

Ei bine de ce fix pe D-zeu l-au perceput ca atare si nu l-au interpretat tot ca pe o metafora?

La intrebarea asta nu-ti pot raspunde decat ei...

QUOTE

Nu contest valoarea Bibliei ci interpretarile ei.

De acord cu tine.

QUOTE

Facand o paralela intre Biblie si Coran gasim atat asemanari cat si deosebiri.

Exista oameni care cred ca toate religiile sunt inrudite, ca - la anumite intervale - Dumnezeu ne mai trimite cate un mesager sa ne aduca o "varianta imbunatatita si imbogatita a prescriptiilor sale" si ca, in toate aceste versiuni, ceea ce se refera la Dumnezeu ramane, in esenta, la fel, modificandu-se numai ceea ce se refera la "social" (o adaptare necesara din cauza evolutiei omului). Daca ti se pare multumitoare explicatia asta... Eu, una, cred ca - indiferent de religia careia ii apartii - atata timp cat nu incalci legile (firesti) date de Dumnezeu (sa nu incerci sa faci rau lui Dumnezeu sau creatiei Sale, mai ales omului), sansele tale de a ajunge in apropierea lui Dumnezeu sunt ca ale oricui altcuiva. Nu cred ca in Rai vor ajunge numai crestini, numai budisti, numai mahomedani etc. Nu cred ca Dumnezeu ar face astfel de diferentieri, pt. El suntem cu totii egali, cu totii avem un suflet si o "zestre" pe care o prezentam si o supunem Judecatii Lui. Parerea mea!

Exista Dumnezeu, si prea multe vorbe chiar nu isi au rostul. Pentru cei care nu cred, rugati-va ca sa va ajute sa credeti, caci altfel nu veti ajunge la El, iar pentru cei care cred, din cuvinte nu o sa puteti convinge pe nimeni. Orice alta abordare e sortita esecului. Poate doar o minune va mai poate salva pentru cei care nu cred. Dar de obicei minunile sunt pentru cei care cred. O asemenea intrebare nu se epuizeaza in 50 de pagini pe forum. Uneori e de ajuns o viata. Insa la capatul cautarii se afla ceva. Si acelea e Dumnezeu. Dumnezeu a coborat in lume prin Iisus Hristos, pentru ca lucrurile sa fie simple si clare. Insa intotdeauna oamenii isi inchipuie ca adevarul trebuie sa fie ceva complicat, fiindca ei nu il cunosc. E extrem de simplu, rusinos de simplu, insa "A fi simplu , nu e simplu deloc" - Blaise Pascal.

Nu stiu care sunt argumentele de la care pornesti draga ABUREALA(ti-ai ales un nick sortit a da batai de cap unora dintre noi). Incearca sa argumentezi daca tot formulezi enunturi cu valoare de adevar absolut.

Argumentele nu au nici o valoare in aceasta directie, din moment ce experienta cu divinul este un practica, nu teoretica. Poti argumenta pe zeci de pagini ca pictura reprezinta o experienta spirituala extraordinara, insa daca nu pictezi niciodata nu vei intelege niciodata valoarea picturii.

Petru, hai sa presupunem ca se inventeaza ceva deosebit, greu de acceptat de mai toata lumea; sa zicem ca e vorba de un dispozitiv de deplasat in timp: e mic, cat o telecomanda si oricine si-l poate procura, contra cost. Dar, in acest moment, putini sunt in posesia lui; dintre cei care nu poseda unul, multi au auzit ca ar exista dar nu pot sa creada iar altii... oscileaza inca. Acum, sa zicem ca eu am un asemenea dispozitiv, in buzunar; nu-l pot arata pt. ca poate fi vazut numai de cei care au semnat contractul pt. activarea lui ( - tehnica evoluata, ce mai?!). La intrebarea: "Credeti ca este posibil sa existe un asemenea dispozitiv?", aceia care nu au unul au doua variante de raspuns: da, este posibil, chiar daca eu nu posed unul (acestia sunt cei care oscileaza); nu, nu se poate sa existe pt. ca eu nu am unul (?!) (acestia sunt cei care nu cred pana nu il tin in mana). La aceeasi intrebare, eu - care posed deja un asemenea dispozitiv - nu am decat o varianta de raspuns: da. Eu nu am cum sa ma indoiesc de existenta lui (nu mai vorbesc de negarea existentei lui, nu-i asa?!). Si acum, pt. conformitate, voi da "dezlegarea": dispozitivul = experiente religioase (sa le numim asa, generic); centrala care controleaza dispozitivul = Dumnezeu; contra cost = cu pretul a multe sacrificii si perseverenta; semnarea contractului = primul "contact" cu Dumnezeu. Daca am uitat ceva, te rog sa imi atragi atentia...
Inca un lucru: daca ti-ar cere cineva sa mori in chinuri groaznice (alaturi de familia ta si prietenii tai) pt. a demonstra inexistenta lui Dumnezeu, a-i face-o? Ai putea sa-i condamni pe toti (incepand cu tine) la moarte pt. a demonstra valabilitatea acestei idei? Mii, poate zeci de mii de oameni au murit impacati ca sa demonstreze contrariul...

Afrodita, mi-a mers la suflet mesajul tau, atat prin cele spuse explicit cat si prin ce se poate citi printre randuri... Poate ca Dumnezeu mi-a ascultat ruga... As fi tare fericita!... Eu, una, am senzatia ca este mare diferenta intre felul in care scriai in urma cu cateva zile si modul in care abordezi problemele acum. Imi mai permit un sfat: daca este posibil, vorbeste mai mult cu bunica ta despre aceste probleme, acum cand ai alta perspectiva... Sunt convinsa ca te va ajuta mult si va fi tare fericita sa-ti observe schimbarea...

Probabil ca ai face o buna pereche cu BI (si el este tare confuz).
Oricum, "Dumnezeul tau" mai are o sansa: du-L repede la reanimare, poate reusesti sa-L salvezi!
Cat despre bunica ta... macar da-i de veste in legatura cu schimbarile tale, pe masura ce vor aparea... fa-i o bucurie! Si poti sa o saluti din partea mea si sa-i urezi sanatate multa!

Melinda, exista vre-un lucru pe care sa-l faci fara sa te gindesti la Dumnezeu?...fara sa-l treci prin"filtru" Dumnezeu?
Sau mai pe intelesul tuturor, exista vre-un lucru pe care sa il poti face fara ajutorul lui Dumnezeu?
A gindii inseamna tot ajutorul lui Dumnezeu, fara El nu am avea puterea asta...deci?
Mai citez ceva care sa te ajute in raspunsul tau...dar i-mi scapa acum citatul care suna ceva de genul acesta..."...ca slava sau bunatatea tot de la Dumnezeu va este data...ca sa nu se laude nimeni..."

Eu personal, nu am cum sa te ajut.Si nimeni de pe lumea asta nu ar putea daca nu ar exista Dumnezeu.Noi cei care graim despre Dumnezeu avem privilegiul(daca vreti asa) sa vorbeasca Dumnezeu prin noi.Acum nu inseamna ca tot ceea ce vorbim sint cuvintele lui Dumnezeu.Si la fel nu inseamna ca daca vorbeste Dumnezeu prin cineva(ateu sau credincios), acel cineva face voia lui.
Deci numai tu te poti ajuta cerindu-i ajutor lui Dumnezeu.Semnele, mesajele iti sint date in fiecare zi de catre Dumnezeu, prin anumiti oameni care nu neaparat trb. sa creada in Dumnezeu.trebuie doar sa deschizi ochii si sa filtrezi ce vine de oameni si ce vine de la Dumnezeu.Dar sa nu spui ca nu ai vorbit cu Dumnezeu...pt. ca ai facut-o de atitea ori, numai ca l-ai ignorat...
Noi nu avem nici un merit ca sintem buni...bunatatea vine din suflet de la Dumnezeu, daca ii dai voie sa intre...judecati la rece va rog...si in timp

QUOTE (afrodita @ Apr 21 2003, 06:39 PM)

Bubule, hai sa-ti zic ceva de bunatate: cand eram mica, de vre-un anisor sau 2 , eram foarte zgarcita si mai ales ranchiunoasa si geloasa din cale-afara.Insa mama m-a invatat ca nu e bine sa fiu asa.Bunicii la fel mi-au zis:"bine faci, bine gasesti" si tot asa.Asa ca bunatatea unui om de unde vine? Nu din educatie? Nu tot din liberul arbitru? Daca vrei sa faci un rau, cat de usor iti este?Cati oameni fac rau pt ca e mai usor decat sa faci un bine?

Eu inteleg ca parintii ne invata de bine, dar bunatatea pleaca de la Dumnezeu.Dumnezeu educa parintele, Dumnezeu educa copilul(prin parinte daca vrei, are metodele lui).Toti sintem copiii Lui, deci vrea sa ne educe pe toti, dar nu toti sintem asa de ascultatori.
Exemplu:...(cuvintul hrana sau mincare se poate substitui cu bunatate,darnicie)
Daca Cineva ii da mamei tale(care nu are nici un fel de posibilitati) de mincare ca sa iti dea tie cind esti mica, tu o ti minte numai pe mama ta, care a continuat binele facut de acel Cineva.Dar de la acel Cineva pleaca binele.Daca mama ta refuza sa dea mai departe , atunci acel Cineva cauta alta cale(si crede-ma sint cu miile) ca sa te hraneasca.

Acest topic a fost editat de bubu: 21 Apr 2003, 06:34 PM

Bubu m-a intrebat:

QUOTE

Melinda, exista vre-un lucru pe care sa-l faci fara sa te gindesti la Dumnezeu?...fara sa-l treci prin"filtru" Dumnezeu?

Se mai intampla (dar extrem de rar) sa "uit" de Dumnezeu (om sunt si eu, nu?!); dar, in general, nu mai am nevoie sa imi propun sa ma apropii de el; ca sa spun asa, viata mea este o rugaciune (pt. ca sunt mai tot timpul impreuna cu el). Nu sunt sarita de pe fix, nu am nimic extraordinar in mine, sunt eu... si atat. Asa ma simt eu bine. Daca, prin felul meu de a fi, reusesc sa fiu de folos cuiva, nu pot decat sa-I multumesc lui Dumnezeu ca m-a invatat cum sa procedez. Nu sunt o fanatica dar nu cred ca viata mea s-ar putea desfasura in absenta Lui. De fapt, datorita Lui sunt acum intreaga la trup si la minte, datorita Lui pot schimba aceste idei cu voi; fara ajutorul Lui, nu mai eram de mult (nici macar la stadiul de "oale si ulcele" ). De aceea sunt atat de convinsa de existenta Lui si, mai ales, de existenta si influenta Lui in viata mea... Eu doar depun marturie despre cele intamplate mie... Daca un om iti face un bine, ii multumesti si-l "parasti" si altora; atunci, de ce sa nu procedez la fel in cazul Lui?! Nu, Afrodita, nu ma supar daca nu sunt crezuta; eu sunt ca o mana de ajutor intinsa catre ceilalti: daca vrei, o apuci; daca nu vrei...

QUOTE

Sau mai pe intelesul tuturor, exista vre-un lucru pe care sa il poti face fara ajutorul lui Dumnezeu?

Am facut o gramada de lucruri fara Dumnezeu, timp de multi ani; a fost tare greu. De cand Il am alaturi, viata mea a fost si mai grea; dar am suportat-o cu totul altfel... Imi pare rau daca unora cuvintele mele le vor suna a sabloane, sunt doar gandurile mele, nu m-a invatat nimeni sa spun asa... Am ajuns la concluzia ca mi-e mai bine daca ma bazez pe ajutorul Lui; si nu m-a inselat niciodata (SI de aceea Il iubesc atat de mult). Am inteles care este rostul multor lucruri; am inteles de ce este necesar sa se intample lucrurile intr-un anumit fel, si nu altfel; am inteles care este rostul meu (si se verifica pe zi ce trece aceasta convingere). Am inteles ca, urata ori frumoasa, viata este un rau necesar de care ne vom elibera dupa ce ne vom termina treaba... Toate celelalte nu mai au atat de multa importanta...
Va doresc din tot sufletul (tuturor) sa ajungeti sa atingeti pacea din sufletul meu!

Acest topic a fost editat de melinda: 21 Apr 2003, 06:46 PM

Depinde ce lucruri ai facut, daca ai facut niste lucruri lipsite de importanta probabil ca le-ai facut singura.Dar daca ai facut niste lucruri utile, atunci eu cred ca Dumnezeu te-a ajutat fara ca tu sa stii.Dumnezeu le da de mincare si la criminali si la borfasi fara ca ei sa stie.Dumnezeu face multe lucruri nevazute noua,...El stie ce e mai bine si cind e mai bine.Nu poti sa spui ca daca nu crezi in El , El nu ne ajuta.

Mersi de raspunsuri. Frumos din partea voastra.
Afrodita, mi-a placut ce a zis bunica ta. Chestia e ca am auzit asta de o mie de ori pana acum. Chiar am vrut sa scriu acolo sa nu-mi veniti cu argumente de genul "te pune la incercare".
De;a lungul timpului am avut multe discutii pe acest subiect cu diversi oameni. Nici unul nu a reusit sa ma faca sa cred. Oare chiar nu vreau sa cred sau nu am credinta? Nu stiu inca exact si poate ca nu voi stii niciodata. Daca imi permiteti as mai avea cateva mici intrebari: Melinda sau bubu, acum ca l-ati gasit pe D-zeu ca sunteti cu el tot timpul, ca aveti impresia ca tot ceea ce faceti vine de la el, cum stati cu... libertatea? Dar cu sensul si scopul vietii voastre? Si mai presus de toate, sunteti fericiti?

Ce imi place la bubu e ca reuseste sa gaseasca explicatia la toate. Vorbeam in primul meu post despre ignoranta si de faptul ca nu as putea niciodata sa traiesc in ignoranta. Ei bine, exact chestia asta pe care o face bubu nu o pot face eu. Nu pot spune ca D-zeu ma apara, nu pot spune ca el imi da de mancare, ca el ma va ajuta sa-mi indeplinesc visul. Imi spune si mie cineva de ce nu pot face lucrul asta? Ce ma impiedica sa ma arunc orbeste inainte, sa cred in El? Pentru ca daca as face asta va dati seama ca nu voi mai avea grija zilei de maine, intrucat as crede in el, as crede ca el imi va da sa manac, ca ma va feri de pericole. Normal nu as sta cu mainile in san zicand "da doamne" ci as lucra, mi-as duce viata inainte ca de obicei. Insa as avea siguranta, as stii sigur ca cineva acolo sus ma iubeste si are grija de mine, as stii ca... nu voi mai fi singur niciodata. Dar ce ma opreste. Acel ceva e frica de necunoscut. Teama ca "dupa" sa nu fie nimic...ca am crezut in ceva inexistent. Ca de fapt totul e doar un ciclu care se repeta la nesfarsit. Aceleasi lucruri, iar si iar... E o idee care poate sa te innebuneasca. Sa cauti refugiu intr-o iluzie absoluta e absurd si inutil. La fel e si o viata traita numai in trecut sau viitor.
Care e scopul nostru pe Pamant, de ce ne-a creat D-zeu? Eu inca nu reusesc sa deslusesc raspunsul.
A, inca o chestie, tot faceti referire la iubire, atat fata de d-zeu cat si fata de semeni, nu va dati seama ca acea iubire e de fapt manifestarea egoismului vostru? La fel cum sunt de fapt toate faptele voastre, atat cele bune cat si cele rele. Daca tot am ajuns aici.... sa continuu....Stiti ca toti ne folosim unul de celalalt intr-o mai mica sau mai mare masura? Nu mai exista fapte dezinteresate si tind sa cred ca niciodata nu au existat. Si aici ajung sa am o revelatie, am gasit raspunsul la intrebarea de mai sus, "de ce ne-a creat d-zeu"? Dintr-un exces de egoism, din prea multa iubire de sine. Oare si aceasta 'revelatie' sa fie tot de la el? Daca nu de la cine? Michidutza? Va rog, nu ma flatatzi

ps; scuzati-mi cinismul dar, e necesar din cand in cand.

Melinda,
Comentariul meu la moartea clinica a fost ca poti iesii f paradit din treba aia. TU ai spus ca multi oameni au iesit mult mai buni.
Asa ca raspunsul tau de mai sus n-are nici o logica. Categoric cind cineva deduce ceva din cele ce spui tu, bate cimpii. Atunci explica tu in ce categorie intra raspunsul tau.

QUOTE (bubu @ Apr 21 2003, 08:19 PM)

QUOTE (melinda @ Apr 21 2003, 07:07 PM) Am facut o gramada de lucruri fara Dumnezeu, timp de multi ani; a fost tare greu. Depinde ce lucruri ai facut, daca ai facut niste lucruri lipsite de importanta probabil ca le-ai facut singura.Dar daca ai facut niste lucruri utile, atunci eu cred ca Dumnezeu te-a ajutat fara ca tu sa stii.

Ma refeream la faptul ca nu-L cunosteam pe Dumnezeu, la acea vreme; am facut si lucruri bune, si mai putin bune, ca orice om. ACUM stiu ca El ma ajuta si ma pregatea pt. ceea ce aveam sa devin dar, la acel moment, nu stiam; de aceea am afirmat ca am facut lucruri "fara Dumnezeu", in absenta cunoasterii Lui si ajutorului Lui (constientizat de mine). Sper ca acum am fost un pic mai clara!

BI, pe mine m-a socat acest mesaj al tau... Pornesti intr-o atat de puternica dorinta de a-L gasi pe Dumnezeu, de a "activa" legatura dintre voi si termini... dezolant (vezi ultimele fraze). Cred ca raspunsul la intrebarile tale este continut in chiar mesajul tau; sa incerc sa ma explic:

QUOTE

Chiar am vrut sa scriu acolo sa nu-mi veniti cu argumente de genul "te pune la incercare".

Chiar daca ai mai auzit cuvintele astea si de la altii, este o realitate; in momentul in care vrei dovezi, nu le seletezi din start ci tragi concluzia "per total"; asa e corect...

QUOTE

Oare chiar nu vreau sa cred sau nu am credinta?

Crezi ca este posibil ca noi sa cunoastem mai bine decat tine raspunsul la aceasta intrebare?! "Cunoaste-te pe tine insuti!" si "Participa la fericirea universala incepand prin a ti-o fauri pe a ta!" (stiu ca am mai scris asta o data); fara sa stii tu insuti ce vrei, cum iti poti stabili drumul in viata?! Noi nu te putem ajuta sa decizi ce vrei sa obtii de la viata ta; noi putem doar incerca - in situatia in care vrei sa ai credinta dar momentan nu o poti face - sa te ajutam sa gasesti raspuns la cateva intrebari (nici macar nu e sigur ca o vom putea-o face! ).

QUOTE

acum ca l-ati gasit pe D-zeu ca sunteti cu el tot timpul, ca aveti impresia ca tot ceea ce faceti vine de la el, cum stati cu... libertatea? Dar cu sensul si scopul vietii voastre? Si mai presus de toate, sunteti fericiti?

Niciodata inainte nu m-am simtit mai libera! Este un stapan pe care Il slujesti doar daca iti doresti, te inchini Lui doar de bunavoie; de aceea nu resimti aceasta relatie de subordonare ca pe un jug; in cazul in care urmaresti "Stargate", nu ma simt ca un Jaffa (parazitat de larva) ci ca un Tok'ra; ar fi culmea sa fi incurcat termenii... . Sper ca ai inteles sensul... Acum, mai mult ca oricand, stiu ca trupul se poate sa nu-mi fie liber dar spiritul nu mi-l poate inrobi nimeni pt. ca sta in puterea mea sa decid care-i e singurul Stapan, ceea ce nu mai poate fi considerata robie. Asta e extraordinar in supunerea fata de Dumnezeu: simti exact opusul a ceea ce ai simti fata de oricare alt stapan; paradoxal, inchinarea in fata Lui te elibereaza complet. Daca sunt fericita? Pana si fericirea este relativa, pt. fiecare are alt sens... Pot spune mai degraba (ca sa fiu mai bine inteleasa) ca ma simt libera, multumita, impacata si "frumoasa" sufleteste, puternica, benefica... si enumerarea ar putea continua inca... Crezi ca sunt fericita? Poate ca raspunsul este da... depinde ce vrei sa obtii in viata. Poate e mai bine sa formulez: simt ca am dobandit extraordinar de multe lucruri pe care mi le-am dorit; desi nu am averi nemasurate (in bani), am o avere imensa prin sufletul meu si prin iubirea lui Dumnezeu; asa ca eu ma consider o favorizata a "sortii"; imi mai trebuie ceva ca sa fiu fericita?! Ma rog, cat se poate aici, pe Pamant... In ceea ce priveste scopul existentei mele: cred ca am reusit sa-mi raspund la aceasta intrebare (si, pe masura ce trece timpul, primesc tot mai multe dovezi ca nu am gresit); in ce anume consta... in afara de chestia cu "slefuirea" sufletului, ma tem ca nu-ti pot spune mai multe: rolul meu aici, pe Pamant, ne priveste numai pe mine si pe El; in misiunea mea nu este cuprins, ca in cazul lui Iisus, sa-mi fac cunoscuta menirea... Sper sa ma intelegi...

QUOTE

Ce ma impiedica sa ma arunc orbeste inainte, sa cred in El?

Citeste-ti ultimele fraze ale mesajului, acolo este continut raspunsul, in chiar cuvintele tale...

QUOTE

Pentru ca daca as face asta va dati seama ca nu voi mai avea grija zilei de maine, intrucat as crede in el, as crede ca el imi va da sa manac, ca ma va feri de pericole. Normal nu as sta cu mainile in san zicand "da doamne" ci as lucra, mi-as duce viata inainte ca de obicei. Insa as avea siguranta, as stii sigur ca cineva acolo sus ma iubeste si are grija de mine, as stii ca... nu voi mai fi singur niciodata.

Tu vrei sa-L poti iubi ca sa poti obtine toate cele enumerate de tine; atata timp cat vei dori sa-L iubesti si sa-L ai in viata ta ca sa primesti, in schimb, aceste lucruri, nu il vei iubi cu adevarat, dezinteresat... Asta e inca o piedica (inca un raspuns la intrebarea ta).

QUOTE

Dar ce ma opreste. Acel ceva e frica de necunoscut. Teama ca "dupa" sa nu fie nimic...ca am crezut in ceva inexistent. Ca de fapt totul e doar un ciclu care se repeta la nesfarsit. Aceleasi lucruri, iar si iar... E o idee care poate sa te innebuneasca. Sa cauti refugiu intr-o iluzie absoluta e absurd si inutil.

Credinta e o chestie de incredere; in momentul in care spui: "Doamne ajuta!" sau te incredintezi Lui sub alta forma, Nimic altceva nu mai are voie sa te faca sa te temi. E adevarat, e cumplit de greu sa reusesti asa ceva, instinctul de conservare de prea multe ori e cu mult mai puternic decat credinta noastra; ironia este ca avem impresia ca acest instinct ne salveaza cand, in realitate, el ne impiedica sa o facem... Iar credinta in El te face sa nu te indoiesti ca "dupa" este ceva atat de frumos cum nici nu iti poti inchipui...

QUOTE

A, inca o chestie, tot faceti referire la iubire, atat fata de d-zeu cat si fata de semeni, nu va dati seama ca acea iubire e de fapt manifestarea egoismului vostru? La fel cum sunt de fapt toate faptele voastre, atat cele bune cat si cele rele. Daca tot am ajuns aici.... sa continuu....Stiti ca toti ne folosim unul de celalalt intr-o mai mica sau mai mare masura? Nu mai exista fapte dezinteresate si tind sa cred ca niciodata nu au existat.

Aici ai dat-o in bara urat de tot... pacat! Consider ca e mai bine sa nu-ti raspund pt. ca te-ar durea tare parerea mea... Doar o intrebare as vrea sa-ti pun: care e binele pe care urmaresc sa-l castig incercand sa o ajut pe Afrodita?! Sau pe tine?! De iubirea pt. Dumnezeu cred ca nu are rost sa deschid discutia...

QUOTE (afrodita @ Apr 23 2003, 12:01 PM)

Ca sa nu mai zic ca exista intr-adevar persoane care fac un bine dezinteresat, fara a urmari nici gratia sau iubirea divina sau alte lucruri lumesti. Nu dau exemple, insa exista oameni care intr-adevar sunt fericiti sa faca un bine dezinteresat.

Insasi actiunea de a face un bine implica o stare de detasare, de indiferenta activa asupra efectelor pe care acea actiune le are sau le va avea. In momentul in care vrei cu adevarat sa faci un bine, nu te gandesti in nici o clipa la ce vei primi in schimb (mergand de la lucruri lumesti chiar pana la Gratia Divina). Nu faci un bine pentru ca astfel primesti Gratia Divina ci din contra, orice faci trebuie facut intru Dumnezeu, roadele oricarei actiuni trebuie consacrate Lui, noi trebuie sa fim doar manifestarea lui Dumnezeu in lume. Abia in acel moment fi cuprinsi cu adevarat de Iubirea Divina... Abia atunci vom stii ce e Fericirea.

Acest topic a fost editat de Tudy: 23 Apr 2003, 10:49 AM

Melinda, n-am vrut ca mesajul meu sa socheze, imi pare rau ca s-a intamplat asa. Am cautat sa fiu cat mai moderat dar mai am si mici scapari.
Zici ca raspunsul la intrebarile mele sunt incluse in mesajul meu....ce frumos...dar nu vezi ca e un ciclu din care incerc sa scap? Imi pun intrebari si imi raspund la ele in singurul mod pe care pot sa'l accept. Dar nu vreau sa accept raspunsurile date de mine, nu vreau sa cred ca e adevarat ce spun, nu vreau sa cred ca Nietzsche sau Cioran avea dreptate ci vreau alte raspunsuri, raspunsuri care prin impactul pe care'l vor avea asupra mea sa ma schimbe, sa ma faca sa le accept, sa le vad in adevarata lor valoare....dar pana acum nimic nu m-a impresionat, nimic ce sa nu mai fi auzit. Aceleasi lucruri, aceleasi cuvinte chiar, aceleasi idei....iar si iar si iar...pana cand acele cuvinte, idei incep sa te irite, incepi sa nu mai ai rabdare sa pui intrebari la care sa ti se raspunda in acelasi fel, incepi sa urasti chiar acele cuvinte abstracte care incearca sa cuprinda totul. Acum, poate intelegi de ce am spus ca am fost moderat in celalalt mesaj al meu, intelegi de ce am ajuns asa cum sunt.
Care e problema de fapt? Problema de fapt e ca nu m-a multumit nici o explicatie, nici un raspuns dat intrebarilor mele. O data, acum cateva luni bune, cineva, era sa ma convinga cu o teorie foarte frumoasa, dar tot existau unule cuvinte, unele...dogme religioase de care nu se putea dezbara. Iar eu alea nu le putea accepta nici cum.

QUOTE

"Participa la fericirea universala incepand prin a ti-o fauri pe a ta!"

Asta referitor la egoismul de care a fost toata lumea socata din ultimele fraze ale mesajul meu. Prima data fi tu fericit apoi ceilalti. Explicatia: prin fericirea ta participi la fericirea celorlati. Intrebarea e: cum ajungi si cat dureaza pana sa ajungi la fericirea ta? Uneori o viata intreaga, deci, cam tarziu participi la fericirea celorlati.

Ce ciudat, eu, acum neincrezator cum sunt, ma simt cat de liber se poate simti un om in conditiile date insa daca as crede in D-zeu, daca as crede ca exista o forta superioara mie care imi controleaza destinul, care stie ce voi face dinainte (caci e atotstiutori,nu?) si mai ales cand imi spune ca fac parte din turma iar el e Pastorul, imi moare orice urma de libertate. Da, stiu, e vorba de o metafora, insa nu e cea mai buna. Unii poate nu vor sa faca parte din turma, unii poate vor sa fie diferiti, sa faca ceva original, sa se separe de turma. Cu alte cuvinte sa fac parte din majoritate, din banalitate, nu e chiar ideea mea despre viitor.

In legatura cu fericirea nu stiu ce sa zic. Eu unul nu sunt. Vei spune ca asta e pt ca nu cred. Ei bine, flash news: am credinta si cred. Dar stii cum ii spun eu D-zeului meu? Ii spun Noroc. E in mine, s-a nascut odata cu mine si va fi cu mine mereu. Cu toate acestea eu nu spun ca e atotputernic, nu spun ca e iertator, eu nu'l personalizez deloc. E ceva lipsit de constiinta, de substanta, e...aproape o lege a naturii daca vreti. Pot sa spun ca sunt deist cu exceptia faptului ca eu nu cred ca d-zeu e cauza prima. De fapt, eu nu cred ca exista inceput sau sfarsit, totul e doar un ciclu nesfarsit.
Cu toate acestea, Norocul, nu-mi ofera nici liniste, nici siguranta, nici fericire, el imi ofera doar Vise....atata tot.

QUOTE

Ce ma impiedica sa ma arunc orbeste inainte, sa cred in El?

QUOTE

Citeste-ti ultimele fraze ale mesajului, acolo este continut raspunsul, in chiar cuvintele tale...

Da, stiu, dar am explicat de ce pe parcursul acestui mesaj.

Inca ceva. Tu esti sigura de menirea ta, te-ai intrebat ce se va intamplat daca va interveni ceva si nu-ti vei mai putea indeplini acea menire? Ai zice pur si simplu "Domnu' a dat, Domnu' a luat?" sau "asa e e voia Domnului?"

QUOTE

Tu vrei sa-L poti iubi ca sa poti obtine toate cele enumerate de tine; atata timp cat vei dori sa-L iubesti si sa-L ai in viata ta ca sa primesti, in schimb, aceste lucruri, nu il vei iubi cu adevarat, dezinteresat... Asta e inca o piedica (inca un raspuns la intrebarea ta).

Am zis ca daca l-as iubi si as crede in El, nu as mai duce grija zilei de maine, pentru ca as avea incredere deplina in el si stiu ca el nu ma va lasa sa mor de foame. Nu am zis ca vreau sa il iubesc pentru ca astfel primesc aia si aialalta. Insa da, vreau ceva de la el, vreau siguranta, vreau fericire, vreau libertate. Si da, dezinteresat nu pot sa'l iubesc, nu pot pe nimeni sa iubesc dezinteresat. Asa sunt eu si asa sunteti si voi, egoisti. Nu va dati seama ca egoismul face parte din insasi natura omului? Nu va enervati, ma explic ceva mai jos

QUOTE

Credinta e o chestie de incredere; in momentul in care spui: "Doamne ajuta!" sau te incredintezi Lui sub alta forma, Nimic altceva nu mai are voie sa te faca sa te temi. E adevarat, e cumplit de greu sa reusesti asa ceva, instinctul de conservare de prea multe ori e cu mult mai puternic decat credinta noastra; ironia este ca avem impresia ca acest instinct ne salveaza cand, in realitate, el ne impiedica sa o facem...  Iar credinta in El te face sa nu te indoiesti ca "dupa" este ceva atat de frumos cum nici nu iti poti inchipui...

Nu te-ai intrebat niciodata daca nu cumva tot ce ai spus mai sus este de fapt puterea autoiluziei, care se stie cat de mare e in unele cazuri?

QUOTE

Aici ai dat-o in bara urat de tot... pacat! Consider ca e mai bine sa nu-ti raspund pt. ca te-ar durea tare parerea mea... Doar o intrebare as vrea sa-ti pun: care e binele pe care urmaresc sa-l castig incercand sa o ajut pe Afrodita?! Sau pe tine?! De iubirea pt. Dumnezeu cred ca nu are rost sa deschid discutia...

N-as zice ca am dat-o in bara. Daca v-am inselat sperantele, imi pare rau.
Cum ziceam, ce am scris acolo a fost ceva moderat. Ma gandesc ca saracul Cioran daca ar fi citit topicul asta s-ar fi sinucis fara prea multe greutati. Dar sa revin. Poti sa-ti spui parerea, poate ca ma va durea, poate ca ma voi supara insa imi va trece, oricum, nu ma voi apuca sa fac scandal aici Am auzit multe si cam banuiesc care ar fi parerea ta....dar iar deviez.
Motivul pentru care o ajuti pe Afrodita sau pe mine e cat se poate de simplu, chiar tu l-ai exprimat o data. Ai zis ca daca faci o fapta buna, daca ajuti pe cineva, o stare placuta, de usurare, te cuprinde. De asemenea, facand fapte bune, ai un suflet mai bogat, mai pur, cu alte cuvinte iti asiguri mantuirea, un loc in Rai. Imi vei spune acum ca nu te-ai gandit la asa ceva cand ai vrut sa o ajuti pe Afrodita sau pe mine insa inconstientul lucreaza. Mai mult, creierul omenesc functioneaza pe baza de cauza/efect. Nu exista lucru dezinteresat, actiune care sa nu aiba o cauza chiar daca la prima vedere asa pare.
Am zis mai sus ceva de genul ca nu as putea iubi dezinteresat pe nimeni. Ei bine, cand iubesc pe cineva, o fata de exemplu, urmaresc de fapt propria-mi placere, obtinerea fericirii proprii.

Explicatie valabila si pentru Tudy si Afrodita

Stateam si ma gandeam (in mare) cam la cum se pun problemele pe acest forum; si mi-am dat seama de un lucru care a reusit sa ma faca sa rad: cei care nu cred in Dumnezeu cer dovezi de la noi, de la Dumnezeu, cer ca noi sa ii convingem sa Il accepte pe Dumnezeu... si acum vine partea hazlie: CA SI CUM AR FI IN INTERESUL LUI DUMNEZEU SA LE CUCEREASCA INIMILE!!! Buna, nu-i asa?! Cred ca asta e primul lucru de care trebuie sa se convinga: ca, in eventualitatea in care exista Dumnezeu, EI sunt aceia care au nevoie de El si nu El este dependent de ceea ce au ei de oferit... Doamne, cat de simplu era!

BI, se pare ca va trebui sa-ti raspund in mai multe serii:

QUOTE

Am cautat sa fiu cat mai moderat dar mai am si mici scapari.

Crede-ma, daca afirmatiile din incheierea mesajului erau" mici scapari", mi-e groaza sa ma gandesc la ce poti spune atunci cand vrei cu adevarat sa ranesti... Inseamna ca nu iti dai seama de gravitatea afirmatiilor tale; iar ceea ce e si mai rau e ca tu chiar crezi ca asa este... Cum poti sa-I ceri lui Dumnezeu sa faca parte din viata ta si, in acelasi timp, sa spui ca toti cei care macar incearca (in ce masura si reusesc, e alta poveste) sa fie OAMENI sunt ipocriti, falsi, interesati de a castiga ceva?! Inseamna ca tu nu poti fi bun fara a urmari un castig?! In cazul asta, cine ti-a spus ca esti bun?! ...

QUOTE

Zici ca raspunsul la intrebarile mele sunt incluse in mesajul meu....ce frumos...dar nu vezi ca e un ciclu din care incerc sa scap?

Asta insemna: vezi ce semnifica vorbele tale (care sunt reflectarea felului in care simti si gandesti, acolo e "buba"). Nu urmaream sa fac poezie, chiar incercam sa te ajut (poate imi vei spune si ce urmaream sa obtin, in schimb?!).

QUOTE

Imi pun intrebari si imi raspund la ele in singurul mod pe care pot sa'l accept. Dar nu vreau sa accept raspunsurile date de mine, nu vreau sa cred ca e adevarat ce spun, nu vreau sa cred ca Nietzsche sau Cioran avea dreptate ci vreau alte raspunsuri, raspunsuri care prin impactul pe care'l vor avea asupra mea sa ma schimbe, sa ma faca sa le accept, sa le vad in adevarata lor valoare....

Nu am reusit sa-ti inteleg logica: "imi pun intrebari si imi raspund la ele in singurul mod pe care pot sa'l accept. Dar nu vreau sa accept raspunsurile date de mine", asta in timp ce nu accepti nici raspunsurile altora... Sorry?! Se pare ca vrei dar nu vrei, in acelasi timp, nici tu nu stii ce... E un talmes-balmes in creierul tau... Numai tu poti face ordine...
Trebuie sa ma opresc aici (din motive independente de mine); cu prima ocazie, voi continua; poate e mai bine asa, inca sunt foarte suparata... Poate, pana atunci, vei reusi sa-ti faci si tu putina ordine in creier...

Eh, nu sunt chiar atat de rau....Plus ca intentia mea nu a fost de a rani pe cineva prin ceea ce am scris, departe de mine aceasta intentie. Daca, totusi, s-a intamplat sa ranesc sau sa jignesc pe cineva printr-un post de-al meu imi cer scuze. Voi cauta sa fiu ceva mai rezervat in afirmatii.

Eu zic sa citesti tot postul meu, undeva pe la sfarsit vei descoperii cum se numeste D-zeul meu si cum il percep eu pe el, si explicatia pentru care incerci sa ma ajuti.

QUOTE

sa spui ca toti cei care macar incearca (in ce masura si reusesc, e alta poveste) sa fie OAMENI sunt ipocriti, falsi, interesati de a castiga ceva?! Inseamna ca tu nu poti fi bun fara a urmari un castig?! In cazul asta, cine ti-a spus ca esti bun?!

Adica eu daca nu cred in D-zeu nu sunt OM? Te rog, detaliaza putin partea asta ca incep sa ma speriu....

A, era sa uit, nu am zis nicaieri ca sunt bun....dar de fiecare daca cand un cunoscut are nevoie de ceva il ajut, asta fara sa cer ceva in schimb. La o prima vedere gestul nu are nimic egoist in el insa nu e asa. Am explicat in celalalt post cum vad eu aceste lucruri. Tot acolo am dat exemplul cu iubirea fata de cineva, acela poti sa'l numesti egoism pozitiv, ca sa nu mai fie atat de negru totul

La mine in creier totul e destul de clar. Nu sunt multumit de raspunsurile mele intrebarilor pe care mi le-am pus pentru ca nu sunt convins ca sunt bune. Intotdeauna sper la mai mult, la ceva nou, la un raspuns care ma va uimi in asa masura incat imi va schimba modul de a gandi sau care va reusi sa-mi ofere o explicatie atat de buna incat gandirea mea sa poata sa o accepte. Din acest motiv nu accept raspunsurile altora, nu-mi aduc nimic nou, le cunosc si au fost deja respinse de gandirea mea.

Am deja tendinte spre agnosticism...Dar cum am zis deja, citeste tot postul meu si vei intelege ce vreau sa zic. Daca nu, intreaba si mai vb. Oricum, intentia mea nu e de a te rani sau supara pe tine....imi pare rau.

Mai intai de toate, scuze, BI: ai avut dreptate, nu citisem pana la capat mesajul tau (o faceam in timp ce raspundeam; operatiune din care am fost intrerupta).
Cat despre fraza mea: "Participa la fericirea universala incepand prin a ti-o fauri pe a ta!", mai era scrisa undeva cu precizarea de rigoare (am spus ca nu imi place sa ma repet) si am considerat ca, daca ai citit TOATE mesajele, este posibil sa fi retinut ideea (mai ales ca nu a mai pomenit-o nimeni in afara de mine). Explicatia era simpla: atunci cand omul este fericit (precizare, poate nu vei gasi/cauta explicatia mai veche: nu este vorba de fericirea egoista, ci de cea generoasa, in care nu faci sa-ti fie tie bine cu riscul de a face altuia rau), este mai linistit, mai binevoitor, este constructiv, ingaduitor, intelegator, dornic sa ajute etc. Poate ai inteles ideea; astfel, rezultatele reunite ale tuturor oamenilor facand acest lucru ar fi inimaginabil. La asta ma refeream. Iar aceasta fericire se construieste "caramida cu caramida", in timp, deci nu ai cum sa o ajungi abia la sfarsitul vietii, fiecare clipa contribuie la aceasta cladire...
Tu spui ca, la gandul ca Dumnezeu sa-ti fie stapan, iti moare "orice urma de libertate"; mie, dimpotriva (dupa cum am mai spus) mi s-a implinit acest sentiment de libertate deplina. Acum, daca vrei sa ma crezi, bine; daca nu...

QUOTE

Unii poate nu vor sa faca parte din turma, unii poate vor sa fie diferiti, sa faca ceva original, sa se separe de turma. Cu alte cuvinte sa fac parte din majoritate, din banalitate, nu e chiar ideea mea despre viitor.

Nu cred ca inteleg la ce te referi cand spui "banalitate"; fiecare om isi pastreaza, in mare, caracteristicile (spun "in mare" pt. ca multe defecte tind sa dispara) care doar le sunt amplificate (cel putin, asta cred eu). Nu vad unde consideri ca apare banalitatea... Poate vrei sa-mi explici putin mai in detaliu...

QUOTE

In legatura cu fericirea nu stiu ce sa zic. Eu unul nu sunt. Vei spune ca asta e pt ca nu cred.

Nu neaparat: sunt oameni care nu cred in Dumnezeu si, in felul lor, se considera fericiti; sunt oameni care se considera credinciosi si care sunt macinati de nefericire... Nu se poate generaliza. Da, cred ca fericirea pe care o simti atunci cand o consideri ca venind din partea Lui este mult mai pura, mai puternica; dar depinde mult de ceea ce intelegi prin fericire...

QUOTE

Dar stii cum ii spun eu D-zeului meu? Ii spun Noroc. E in mine, s-a nascut odata cu mine si va fi cu mine mereu.

Nu pot sa te contrazic, poate ca asa iti simti norocul, ca pe un dumnezeu; diferenta intre al tau si al meu este ca al tau vine numai cand are chef in timp ce al meu vine de cate ori Il chem... In afara de asta, ma indoiesc ca poti "sa te sfatuiesti. sa stai la o discutie prieteneasca, sa afli informatii" de la zeul tau; eu pot face asta, cu al meu...

QUOTE

De fapt, eu nu cred ca exista inceput sau sfarsit, totul e doar un ciclu nesfarsit.

Din cate stiu, si crestinii cred asta, asta inseamna "eternitatea", nu?! Si nu numai crestinii...

QUOTE

Cu toate acestea, Norocul, nu-mi ofera nici liniste, nici siguranta, nici fericire, el imi ofera doar Vise....atata tot.

Spre deosebire de Dumnezeu...

QUOTE

Tu esti sigura de menirea ta, te-ai intrebat ce se va intamplat daca va interveni ceva si nu-ti vei mai putea indeplini acea menire?

Tocmai asta e, ca nimic nu ma poate impiedica sa imi implinesc menirea: este stabilita de Dumnezeu si numai El poate anula asta; ori, ma indoiesc sa se intample asa ceva. Cel putin, pana acum nu am avut dovezi decat pro...

QUOTE

Si da, dezinteresat nu pot sa'l iubesc, nu pot pe nimeni sa iubesc dezinteresat. Asa sunt eu si asa sunteti si voi, egoisti. Nu va dati seama ca egoismul face parte din insasi natura omului?

De ce crezi ca, daca tu nu poti face un lucru, nu il poate face nimeni?! Cred ca te inseli profund...

QUOTE

Nu te-ai intrebat niciodata daca nu cumva tot ce ai spus mai sus este de fapt puterea autoiluziei, care se stie cat de mare e in unele cazuri?

Raspunsurile sunt (in ordine): da, NU.

QUOTE

N-as zice ca am dat-o in bara. Daca v-am inselat sperantele, imi pare rau.

Era vorba despre mult mai mult decat atat (de asta m-am si suparat atat de tare): daca imi amintesc bine, ne-ai cerut ajutorul mie si lui Bubu; apoi, vii si spui ca, de fapt, nimeni nu ajuta pe altcineva in mod dezinteresat; asadar, ne-ai transformat in ipocriti (ca sa fiu blanda). Cum te-ai fi simtit, in locul meu (ca sa nu mai spun "al nostru" ca iar se interpreteaza)? Nici macar nu ne cunosteai, ca sa iti permiti sa faci astfel de afirmatii... Nu are rost sa scriu mai mult, sper ca ai inteles despre ce era vorba...

QUOTE

Ma gandesc ca saracul Cioran daca ar fi citit topicul asta s-ar fi sinucis fara prea multe greutati.

Daca as fi avut nenorocul sa ma numar printre cei care ar fi contribuit la asemenea decizie, cu siguranta as fi regretat amarnic... Din fericire, se pare ca nu e cazul...

QUOTE

Motivul pentru care o ajuti pe Afrodita sau pe mine e cat se poate de simplu, chiar tu l-ai exprimat o data. Ai zis ca daca faci o fapta buna, daca ajuti pe cineva, o stare placuta, de usurare, te cuprinde. De asemenea, facand fapte bune, ai un suflet mai bogat, mai pur,

Cred ca faci o confuzie: ceea ce pt. tine constituie cauza, pt. mine constituie efectul; asta e tot o diferenta intre zeii nostri, probabil...

QUOTE

Nu exista lucru dezinteresat, actiune care sa nu aiba o cauza chiar daca la prima vedere asa pare.

De acord 100%; numai ca nu ti-ai pus problema: daca pur si simplu nu pot sa fac altfel?! Nu vreau sa comentez aceste cuvinte, sa nu-mi ceri sa o fac...

QUOTE

Ei bine, cand iubesc pe cineva, o fata de exemplu, urmaresc de fapt propria-mi placere, obtinerea fericirii proprii.

In cazul asta, iti doresc sa reusesti sa afli vreodata ce inseamna sa iubesti, cu adevarat... ceea ce simti tu e iubire de sine, nu de acea fata... sorry, stiu ca nu iti place sa citesti asa ceva dar asta e adevarul...

Daca supararea mea nu a fost provocata intentionat, cred ca putem sa ne dam mana si sa facem pace; dar te rog sa nu mai faci afirmatii de genul asta si, mai ales, nu pica si tu in pacatul de a generaliza: precizeaza cumva ca e parerea ta, crezi, s-ar putea etc. - ceva de genul asta... Orice generalizare poate degenera (lucru care s-a mai intamplat). Multam' pt. intelegere!

QUOTE

QUOTE sa spui ca toti cei care macar incearca (in ce masura si reusesc, e alta poveste) sa fie OAMENI sunt ipocriti, falsi, interesati de a castiga ceva?! Inseamna ca tu nu poti fi bun fara a urmari un castig?! In cazul asta, cine ti-a spus ca esti bun?! Adica eu daca nu cred in D-zeu nu sunt OM? Te rog, detaliaza putin partea asta ca incep sa ma speriu....

Am spus "cei care incearca sa fie OAMENI", nu am spus numai despre cei care cred in Dumnezeu... Poti sa nu te inchini neaparat lui Dumnezeu dar, prin educatie, sa fi devenit un om drept, bun, generos etc. Ai inteles?

QUOTE

A, era sa uit, nu am zis nicaieri ca sunt bun....dar de fiecare daca cand un cunoscut are nevoie de ceva il ajut, asta fara sa cer ceva in schimb.

Nu ceri dar astepti... pacat! Neasteptand nimic in schimb, de multe ori am primit mai mult decat as fi sperat...

QUOTE

La mine in creier totul e destul de clar. Nu sunt multumit de raspunsurile mele intrebarilor pe care mi le-am pus pentru ca nu sunt convins ca sunt bune. Intotdeauna sper la mai mult, la ceva nou, la un raspuns care ma va uimi in asa masura incat imi va schimba modul de a gandi sau care va reusi sa-mi ofere o explicatie atat de buna incat gandirea mea sa poata sa o accepte. Din acest motiv nu accept raspunsurile altora, nu-mi aduc nimic nou, le cunosc si au fost deja respinse de gandirea mea.

Adevarul este de multe ori atat de simplu, incat nu are nimic spectaculos in el; e banal, chiar, tocmai de aceea il vedem atat de greu... Faptul ca raspunsurile altora nu iti aduc nimic nou nu inseamna, neaparat, ca ele nu pot fi bune si tu sa te fi inselat in aprecierea lor. Sper ca, la un moment dat, sa ai motive sa exclami ca si Afrodita: "Vezi, nu vazusem lucrurile astea din punctul asta de vedere!" (Citat aproximativ). Este posibil sa fi trecut pe langa dezlegarea enigmei si sa nu stii, inca...
Daca sta in puterea mea sa te ajut si daca VREI cu adevarat sa o fac... poate va iesi ceva bun din asta!

Nu, nu e precum zici
Tu intelegi ce spun eu cum vrei tu si nu cum vreau eu
Adevarul e ca toata aceasta discutie ar fi fost, zic eu, mult mai prolifica face 2 face, asa ca, daca nu e cu suparare, eu as dori sa o las intr-atata cu mentiunea ca, daca o data, cine stie (vreo intalnire forumistica sau ceva), ne vom intalni, voi incerca pe cat posibil sa clarific unele lucruri spuse aici.
Daca nu, continuam.
Nu de alta dar discutia devine tot mai ampla si timpul meu liber tot mai putin....dar cum ziceam, daca vrei, continuam, numai ca va trebui sa ai putina rabdare cu mine

Acest topic a fost editat de black ice: 24 Apr 2003, 10:15 PM

QUOTE (black ice @ Apr 24 2003, 11:37 PM)

Nu, nu e precum zici Tu intelegi ce spun eu cum vrei tu si nu cum vreau eu

Nu esti obligat cu nimic sa continui discutia asta! Oricand poti renunta la ea; cu atat mai mult cu cat se pare ca motivele sunt obiective: nu mai ai timp si, pe deasupra, se pare ca inca nu am reusit sa stabilim "limbajul" astfel incat sa intelegem exact la ce se refera celalalt. Nici o problema, nu este prima oara cand mi se intampla asta.
Daca vrei sa continuam si crezi ca putem sa ne stabilim "coordonatele" (la limbaj ma refer), precizeaza la ce anume te referi si incearca sa reformulezi; nu intotdeauna lucrurile reusesc din prima; totul este sa perseverezi... Asa ca tu vei decide ce va mai fi, fara nici o suparare din partea mea. Macar m-ai avertizat ca something doesn't fit, ceea ce e bine de stiut.
Cat despre o intalnire faca-to-face, doar daca ajungi prin Bucuresti... altfel nu stiu... Daca vrei, poti sa-mi transmiti pe pm de unde esti (macar asa, de curiozitate)...
Sugestie: daca timpul nu-ti permite raspunsuri lungi si tu vrei, totusi, sa mai incercam, scrie numai 2-3 idei la postare; putem incerca, macar...
Cat despre rabdare... mi-a dat Dumnezeu din plin!

Acest topic a fost editat de melinda: 25 Apr 2003, 09:11 PM