O inima sfaramata in cioburi, de durere, o mama care isi vede fiul batut in cuie pe cruce....
Ulei pe panza 50/60cm

Uau! si WOW! Asta chiar m-a atins la suflet... Superba!

Multumesc Afro!

Imi place, e interesanta abordarea ta! Felicitari pentru relizare, succes cu viitoarele lucrari si nu uita sa ni le arati si noua!

E o reproducere sau e ideea ta? În cel din urmă caz, felicitări, continuă tot aşa, perfecţionează-ţi stilul propriu încercând să eviţi să reproduci ideile altora, chiar dacă sunt fotografii cu obiecte reale.

Multumesc Dasca Daca nu v-am plictisit, o sa vi le arat in continuare

Erwin, aceasta este interpretarea mea dupa icoana cu Maica Domnului Inlacrimata (nu dupa o varianta anume a icoanei ca sunt mai multe pe tema asta.... e un fel de mixaj intre ele). O idee pe care am mai incercat-o pe vremuri dar in alte culori (mantia rosie... naframa nu mai stiu ce culoare era) si pe alte materiale si am expus-o intr-o doara la un targ si mi-a cumparat-o imediat cineva. Pe atunci nu aveam aparat foto... asa ca nu-mi mai amintesc detaliile...
Oricum, in privinta cailor lucrez dupa fotografii pentru ca nu am cum sa lucrez dupa modele vii (nu am timp sa caut pajisti cu cai sau locuri unde se cresc cai de rasa... si sa-i pictez in natura sau sa fac eu pozele ca sa fie idea mea). Si chiar daca as gasi sa fac eu pozele nu mi-ar iesi niste ipostaze atat de superbe cu am gasit pe net si niste cai atat de frumosi, caci la noi in tara au ramas putine herghelii unde se mai ingrijesc cum trebuie caii. Daca ai sa citesti revistele "Curs de pictura" de la DeAgostini, o sa descoperi ca se incurajeaza pictorii in devenire sa lucreze dupa poze ca evite schimbarea luminii (care iti modifica si culorile peisajului) ca sa aiba tot timpul (un cal in natura nu sta mai mult de 5 minute intr-o pozitie si mie mi-ar fi imposibil sa il pictez caci eu tin la detalii). Pe site-uri de pictura daca vei intra vei vedea ca multi pictori lucreaza dupa poze si nu doar dupa ale lor ci luate de pe internet. Eu mai am mult de exersat dupa poze pana sa pot face ceva din imaginatie sau dupa un model viu (iti trebuie rapiditate in lucru).
In ceea ce priveste Maica Domnului, am pictat-o de atat de multe ori si in atat de multe ipostaze, incat o pot desena oricand din imaginatie. Desigur ca icoanele pe care le pictam erau reproduceri, dar aceasta e o interpretare personala, avand in minte acele reproduceri.

Iar s-a asternut praful de cand nu am mai deschis acest jurnal....
Imbratisati strans in fata greutatilor de la servici sau de acasa, sfatosi la ceas de seara sau ingrijorati, muncind in toiul noptii in urma lucratorilor tocmiti la casa, ratacitori pe carari pierdute in munti, razand si stropindu-ne cu apa ca niste copii in zilele toride de leneveala cu prietenii, privind in flacari rosiatice si albastrii la focuri de tabara, inotand cand in lacuri de munte, cand in ape termale.... cam asa ne-am petrecut vara. A fost o vara frumoasa plina cu de toate: greutati, tristeti, regrete, furii, dar si amuzament, peripetii, prietenie, fericire si dragoste. Poze am o gramada dar nu stiu daca o sa am timp sa le incarc.
Nu am mai avut timp sa pictez, desi in mintea mea subiectele s-au aglomerat, inspiratia a fost in floare.... dar numai in momente cand nu aveam timp nici sa respir de treburi. Daca am mai avut cate un ragaz si m-am asezat la sevalet, a fugit si inspiratia. Lasa ca o sa vina si vremuri mai creative.

Iata ca pana la urma am reusit sa mai pictez cate ceva, inspirata de diminetile reci cu ceata de sfarsit de vara.... cand totul e inca verde in jur, dar aerul diminetii incepe sa fie rece, taios... albastru.

http://imageshack.us/photo/my-images/31/di...ticuceata1.jpg/

Si alte cateva lucrari asteapta sa fie terminate, dar nu gasesc acea sclipire de care am nevoie sa le dau viata, nu reusesc sa surprind acea privire, acea expresivitate care m-ar face sa ma declar multumita de rezultat. Inca mai ratacesc printre forme si culori.

Fain, dar un cal care stă jos e cumva nefiresc, caii arareori fac asta. Şi e prea multă lumină în spatele copacilor... Dar e stilul tău! Inspiraţie şi tihnă să ai!

Intr-adevar caii fac rar asta, dar o fac... iar eu tocmai in ipostazele mai rare imi place sa ii pictez. Asa e de fapt si urmatoarea pictura: o ipostaza mai rara, in care vezi doar caii dresati.

"urmatoarea pictura "

Iar lumina prea multa e pentru ca am vrut sa situez imaginea cumva la granita dintre real si fantastic. Iar faptul ca sta jos calul insufla ideea de odihna, de tihna, de liniste, de contemplare a magiei luminii. In fine... cam asta a vrut sa fie .... daca a iesit sau nu.... Multumesc Erwin!

Acum ti-am descoperit picturile si ma bucur ca am facut-o! Nu stiam cat de mult poate exprima un cal, dar dupa ce am vazut picturile tale am inceput sa indragesc mai mult caii. Multumesc pentru viziunea extinsa despre lume pe care mi-ai oferit-o! Cu drag... M.

Acest topic a fost editat de Marcus: 29 Oct 2011, 08:09 AM

Multumesc Marcus, pentru aprecieri si sunt deosebit de fericita sa aflu ca am reusit prin picturile mele sa ating suflete, nu doar priviri, ca am reusit sa aduc un plus de lumina si caldura in perceptia cuiva despre lumea care ne inconjoara. Si mai ales iti multumesc pentru ca mi-ai impartasit acest lucru!

îţi doresc un Crăciun măreţ plin de bucuria, pacea şi liniştea sufletească ce o meriţi!

Waw! Ce minunat! Nu ai idee ce surpriza placuta mi-ai facut. Iti multumesc Data'q!
Si tu sa ai un Craciun luminat si binecuvantat, plin de caldura bratelor, vocilor si zambetelor celor dragi!


A trecut multa vreme de cand nu am mai avut timp/dispozitie sa scriu aici. De citit am mai citit.... dar de scris... S-au intamplat multe, s-au adunat si au apasat greu... acum s-au mai eliberat umerii de poverile alea, dar vin altele. De pictat nu am mai reusit sa pictez nimic tot din cauza lucrurilor ce au venit peste noi. Am avut momente grele la munca, momente cand am simtit ca nu mai fac fata si am clacat din punct de vedere nervos. Am avut iar momente cand am crezut ca o pierd pe mama .... dar speram ca de acum ca a taiat problema (la propriu) sa nu mai fie episoade din astea cu chemat salvarea si carat cu scaunul pana la salvare ca targa nu incapea in lift iar 7 etaje cu targa pe scari era criminal, cu internari in stare de deshidratare grava de la vomat si pulsul sub 50 si tensiunea la fel.... Sper sa nu mai stam cu sufletul la gat pe holurile spitalului judetean ca anul asta ne-a ajuns cat pentru toata viata. Cum anul acesta au fost numeroase momentele de genul asta... nu prea iti vine sa scrii cand esti in zilele alea de tremurat la gandul daca persoana draga mai apuca ziua de maine.... Oricum evolutia starii ei este multumitoare, avand in vedere circumstantele agravante ale bolii ei, e chiar o minune posibila gratie Sfantului Ierarh Nectarie vindecatorul fara de arginti.

Si ce mi-a ramas intiparit in minte din momentele astea sunt cuvintele parintelui Mina: "Ceea ce nu e cu putinta la om, e cu putinta la Dumnezeu!"

Gata! S-au sfarsit petrecerile, inca nu m-am recuperat complet, dupa sarbatori ca a fost si Sfantul Ion cu petrecere mare.... dar o sa recuperez din mers. De acum intram mai serios in munca, caci sapatamana trecuta am frunzarit-o pe la servici ca eram moarta de oboseala si nu aveam chef de nik. Au fost sarbatori minunate si de neuitat. Imi place mult cum am inceput anul, desi am avut si ceva probleme de sanatate, dar astea nu au mai contat. Sa dea Dumnezeu sa fie tot anul asta plin de veselie cum a fost inceputul lui! Nu-ti trebuie bani multi sau nu stiu ce lux ca sa fii vesel si sa te simti bine, ci ai nevoaie doar de caldura sufleteasca a prietenilor, rudelor si de chef si voie-buna. Alta data o s-o facem si mai lata
Prin muntii prin care am fost noi nu prea era zapada, dar erau caluti frumosi
Cal de rasa semi-grea din Bucovina:


Uploaded with ImageShack.us

PS: Va doresc tuturor un an plin de sanatate si de surprize placute!

S-ar parea ca in aceste zile imaginatia mea a fost deosebit de prolifica si nu a avut nevoie de imagini ajutatoare pentru a naste subiecte pe care sa le pictez pe panza. Asa s-a nascut ingerul albastru: din neant, din esenta materiei, din energie pura. Pictura esta realizata in culori acrilice pe o panza de forma ovala.



Uploaded with ImageShack.us

Acest topic a fost editat de fiica_lunii: 28 Jan 2012, 06:57 PM

Nice one!

Multumesc leirn!
Cineva mi-a spus ca parca e o aparitie. Asta inseamna ca am reusit sa pun pe panza ceea am dorit, ceea ce am simtit, iar asta imi da mai multa indrazneala pentru a continua.

Luna iubirii... Dragobetele, Valentine's day.... nu stiu care dintre ele ma inspira, dar bine face ca mie imi place.

Ce frumosi sunt! Ce Dragobete si Valentine, bre? Astea nu-s de primavara? Tu nu vezi ca ne-acoperira zapezile?
Mi-era dor de tine! Mai zi si tu ceva, ca de pictat pictezi fain de tot!

Dasca si multumesc!
Pai cum sa fie de primavara cand se sarbatoresc in februarie? Februarie e luna de iarna in calendare, dar dragostea va topi zapada pana la urma si va incalzi sufletele si trupurile.
Ce sa zic si eu, ca de cate ori as vrea sa vin sa scriu ce am pe suflet, nu prea am timp ca nu-mi vad capul de treaba, iar cand am timp, stau in fata calculatorului si nu imi mai vine sa scriu nimic.... ca deh' nu mai am nimic pe suflet, deja sunt relaxata
In aprilie sunt programata sa am o expozitie personala si trebuie sa expun cam 30-40 de lucrari si pana acum am cam jumate numai..... nu stiu cand le voi picta pe restul ca nu sunt indeajuns de inspirata si nici timpul nu e bland cu mine
Cu constructia casei ne-am oprit devreme in toamna, ca nu mai aveam bani deloc... si a fost o toamna lunga si calda in care s-a lucrat mult in constructii.... dar noi am stationat. Nu rezonez deloc cu casa in care stau si ma apasa din ce in ce mai tare si imi doresc din ce in ce mai mult sa ne mutam in casa noastra.... dar desi intram in al treilea an de construire, nu stiu daca va fi si ultimul.
Cred ca o sa ma opresc, caci altfel o sa umplu o pagina cu nemultumiri si ar fi pacat, caci viata mi-a daruit si multe lucruri minunate si le apreciez si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ele.

Week-end cu aventuri:
De o saptamana si ceva am planuit cu gasca sa mergem la munte in acest week-end ca sa imi serbez ziua de nastere "in avans" . Un prieten din gasca are casa la munte, care a fost a bunicilor si parintii lui au reconditionat-o si mansardat-o iar el ne-a pus casa la dispozitie (cum a facut si in alte randuri cand am mai facut revelioane si alte petreceri acolo impreuna). Toate bune pana aici. Ne-am pregatit noi cu alimente cu toate armele pentru dezapezire ca deh era in nord locatia, la munte (in judetul Neamt), apa nu am luat ca la ei la robinet e apa de munte curata, ne-am luat haine, paturi si asternuturi, ca am fost 12 persoane si nu avea acolo pentru toti de invelit.... etc
Cand am plecat la drum joi, am constatat ca acolo (la munte!) zapada e jumate cat la noi in Bacau. Adica soselele curate luna, totul dezapezit cu utilaje si stratul mult mai subtire pe margini decat aici. Si in locurile unde era adunata zapada tot nu era cine stie ce. Ne-am bucurat ca am ajuns foarte usor la cabana, caci e pe ulita ingusta cu suisuri si coborasuri destul de abrupte si ne faceam griji din cauza zapezii.... dar nu era cazul ca era curatata zapada cu utilaje (si pe acolo mai sunt doar doua sau trei case locuite, restul sunt de vacanta). Prietenul nostru (gazda) plecase mai dimineata si facuse focul in sobe deja, asa ca era destul de bine cand am ajuns. Ne-am mai incalzit noi cu o tuica facuta de socrul meu, din aia gospodareasca cu foarte multe grade si totul era bine .... pana a venit vestea: conductele de apa erau inghetate
Adica asta insemna ca nu aveam apa deloc. S-au chinuit baietii sa le dezghete, timp de doua zile: au incalzit prin baie toate tevile cu un calorifer electric si cu apa fierbinte, au turnat apa fierbinte in camine.... degeaba, apa nu a vrut sa vina. Probabil erau inghetate undeva in pamant sau in pereti. Au bagat apa in boiler si au creat presiune sa scoata dopul de gheata (bine ca nu le-a explodat boilerul in cap ) ... degeaba... nik.
Si ce "frumos" este sa faci mancare pentru 12 persoane, sa speli de 3 ori pe zi vase murdarite de 12 persoane.... cand nu ai apa. Si eu adusesem legumele pentru ciorba gata taiate, asa ca tot am facut ciorba aia pana la urma. Ideea este ca apa de baut si de pus in mancare, au carat-o baietii de la un vecin din sat in bidoane si galeti... dar pe langa asta a fost nevoie de multa apa pentru spalat vase.... asa ca am topit zapada in oale mari, pe plita de la soba din bucatarie de ne-a venit rau. Dimineata ne spalam pe fata si dinti tot cu zapada (topita sau direct din natura) si unde mai pui ca eu am plecat cu o raceala care era in primele zile de manifestare, alea mai acute (si m-am intors cu ea inapoi la fel ca nu au fost conditii sa se mai atenueze). Iar cea mai criminala faza a fost ca daca nu era apa, nu era nici la toaleta, asa ca nu aveam voie sa facem decat treaba mai mica (noi fetele, ca baietii mergeau afara si pentru treaba mica) .... iar treaba mai mare o facea toata lumea... in padure. Numai ca eu, daca nu am toaleta normala, nu pot sa fac si pur si simplu ma "incui". Asa ca nu am putut iesi, iar aseara cand am ajuns acasa eram ca un balon gata sa explodeze.
Deci dupa cateva zile toti eram ca niste sconcsi, lipiciosi de la transpiratie ca urcasem pe munte, seara dansasem.... si toti visam la o baie calda.... waw ce lux ni se parea! Adica aseara cand, in sfarsit am facut baie, mi-am dat seama cat de putin ii trebuie unui om sa fie fericit
Dar in ciuda tuturor greutatilor ne-am distrat copios, au fost niste zile superbe, am trait faze memorabile. Si chiar ne gandeam ca am putea sa ne facem haiduci
Oricum inca nu am coborat la realitate si nici nu stiu daca o sa reusesc azi ca am un sooooomn. Dupa atatea nopti nedormite, ca nu ne ajungea ziua sa ne distram, acum sunt ca o leguma. Nici sa gandesc nu pot daramite sa muncesc.
Somn usor.... a pardon... o saptamana minunata tuturor!

Pentru sotul meu iubit, cu ocazia dragobetelui, am decorat o cutiuta magica menita sa ne aminteasca peste ani ca iubirea invinge totul.
Pe capac am pictat portretul nostru iar pe fata si laterale am scris ceea ce imima mea simte.

ce pot sa mai zic decat uau!!

10x Felina!

Sa aveti toti o primavara calda si frumoasa, soarele sa va straluceasca in suflete si in priviri si sa radiati iubire!

Aproape un an de cand nu am mai fost pe aici .... credeam ca nici cont nu mai am pe forum, dar vad ca inca exista

La multi ani tuturor si un an minunat sa aveti!

Cum a fost anul trecut pentru mine? A fost un an cu agitatie multa la munca si putin concediu... s-a schimbat seful, a trebuit sa ne adaptam din mers. E mult mai tanar decat fostul primar si are un ritm mult mai alert de munca si e mult mai ambitios si mai orgolios. Vrea sa aflu informatiile inaintea tuturor, are ambitia sa fie primul in toate, sa avem rezultatele cele mai bune, sa fim primii la toate solicitarile institutiilor superioare.... e un ritm ametitor. Desi am tinut pasul, spre deosebire de unele colege (care au cazut in dizgratie pentru ca nu au reusit sa tina pasul) totusi asta m-a sleit. Si m-a sleit si faptul ca nu am avut tot anul decat o saptamana de concediu (pe care am petrecut-o la Costinesti, de unde am venit mai obosita decat am plecat)... sper ca anul acesta sa imi dea si concediul de anul trecut, desi la ritmul de munca, cine stie daca voi putea sa il iau.
Sarbatorile de iarna au fost agitate, cu mese in familie si petreceri cu prietenii una dupa alta. Nici acum nu sunt recuperata dupa petrecerea de Sfantul Ion care a durat doua zile (de sambata de la ora13 pana duminica la ora20 cu o pauza de cateva ore de somn). Oboseala mea e mai mare pentru ca si petrecerea de rev la care am fost 16 persoane si cea de Sf. Ion la care am fost 11 persoane, au avut loc la noi in casa (in casa care nu e inca terminata, dar se apropie de adevar). Oricum au fost super-tari petrecerile, cu nebunii si distractie, dans, haz si tot ce ne puteam dori.
Avem multe dorinte pentru anul in curs si sigur ni le vom implini impreuna si cu ajutor de la Dumnezeu. Rabdare sa avem, ca incet-incet le vom implini pe toate.

Cand mai am ceva timp o sa citesc si pe la voi prin jurnale, ca mi-e dor sa stiu ce mai faceti fiecare.

Chiar azi ma gandeam la tine, "Ce o mai fi facand Fiica Lunii? N-a mai trecut demult pe la Han.". Ma bucur sa aud ca esti bine. A trece ea si oboseala. Pana atunci, fii recunoscatoare pentru tot ce ai. Hugs.

Bine ai revenit! La multi ani!

Va imbratisez leirn si andra_v Sa stii ca si eu m-am gandit la tine leirn si am mai citit cate ceva despre tine, anul trecut in niste vizite scurte pe aici.
Ma bucur sa va regasesc dupa atata timp si sa aflu ca sunteti ok. Intr-adevar oboseala trece, trec si problemele ... vin altele Cum zice romanul: "Noi sa fim santosi ca belelele curg" Sunt recunoscatoare pentru lucrurile pe care le am dar mai ales pentru persoanele pe care le am in viata mea.


Ce mi se pare mie mai groaznic decat moartea mea, este moartea persoanelor dragi mie. Si in ultimii doi ani am avut destule ocazii sa ma gandesc la moartea unor persoane foarte dragi mie. In primul rand problemele de sanatate ale mamei m-au facut sa ma gandesc cu teama la momentul cand nu voi mai putea face nimic care sa o salveze sau ajute. In al doilea rand faptul ca surorile mai mici ale tatalui meu au murit la diferenta de cateva luni una de alta, m-a facut sa ma gandesc cu teama ca el e cel mai in varsta dintre frati si incep sa il ajunga si pe el problemele batranetii. Oricum concluzia acestor ganduri negre este ca nu reusesc sa accept ideea mortii persoanelor dragi. In anul in care mama facea crize, eu dormeam agitat noptile si aveam numai cosmaruri. Inclusiv inainte de o criza a mamei am visat-o pe bunica (mama ei) foarte trista, intr-un colt, in semiintuneric.... Ca sa pot sa ma odihnesc noaptea si sa scap de cosmarurile permanente, am pus un cluster de cristale de ametist langa capul meu pe noptiera. A avut efect. Am inceput sa ma odihnesc noptile si sa nu mai am cosmaruri. Clusterul e langa capul meu si acum, doar ca l-am mai purificat si reincarcat de atunci.
Nici dragostea si sprijinul permanent al sotului meu nu m-a ajutat sa accept ideea ca cei dragi ar putea sa treaca intr-o zi dincolo. Nu ma pot lipsi de prezenta lor aici. Stiu ca fizic as putea continua viata fara probleme independent de oricare din persoanele dragi mie, dar emotional nu stiu daca mi-as putea reveni.
Atatia oameni au continuat viata dupa moartea celor dragi, de ce nu as putea si eu? Si totusi nu ma vad in stare.

Multe s-au schimbat la munca si totusi nimic nu-i diferit. A venit alta echipa de conducere, au alt mod de lucru mult mai agitat, mai intens, dar intrigile din colectiv sunt aceleasi, persoanele intrigante sunt aceleasi si desi conducerea noua le critica (atunci cand vorbeste despre ele) tot dupa gura lor se iau cand iau decizii. Culmea! Adica tu seful, vii si spui ca SC e o persoana periculoasa, o intriganta, ca nu are dreptate si ca AD are dreptate, dar cand vine timpul sa iei o decizie o iei tot in favoarea lui SC si in detrimentul lui AD.
E bine sa cascam larg ochii la ce se intampla in jurul nostru ca maine nu se stie cine va fi in locul lui AD.... sa stim macar ce ne asteapta. Eu am fost in pielea lui AD pe vremea fostei conduceri si tot asa am patit, numai ca eu am avut mai multe arme de aparare si nu m-a doborat. Desi conducerea i-a dat dreptate lui SC tot nu a putut sa faca ce a vrut cu mine ca aveam legea de partea mea si stiam sa o folosesc si nici nu sunt in compartimentul/in subordinea ei..... Dar AD este in subordinea lui SC .... nu prea are ce face, trebuie sa inghita tot ce ii baga pe gat. Imi pare rau sa vad ca se intampla mizerii din astea si imi pare rau ca suntem neputinciosi. I-am zis deja, intr-o discutie, sefului ca AD are dreptate si a confirmat si el, dar decizia a luat-o contrar discutiei. Mai mult de atat nu am cum sa fac.
Ce mizerabili sunt unii oameni! Imi e sila.....

Interese?

Cine stie... probabil ca da, andra_v

Azi noapte am avut un vis ciudat rau. Sper din tot sufletul sa nu insemne nimic....
Am visat ca mergeam pe strada catre McDonald's (care este vis-a-vis de Spitalul Judetean Bacau). Dar in visul meu cladirea McDonald's nu arata ca in realitate, ci era un restaurant mult mai mare la parter si printr-o curte interioara se urca intr-un hotel cu multe etaje, situat deasupra restaurantului. Am intrat in restaurant si m-am dus la fetele de la bar sa intreb de mama mea (lucra ca si chelnerita acolo ). Erau doua fete si una mi-a zis ca mama s-a maritat si ca sta in una din camerele din hotelul de deasupra. S-au dus sa-mi aduca cheia de la camera si in timpul asta una o intreba pe cealalta "Ea (mama mea) nu are capela mortuara?" M-a napadit un presentiment negativ si cand s-au intors mi-au dat o cheie mare aurie si mi-au zis numarul camerei. Am fugit prin curte interioara care era pustie, rece si plina de vegetatie moarta (arbusti si copacei goi de frunze, cenusii) si de acolo am inceput sa urc pe scari pana la etajul la care era camera (nu stiu ce etaj era dar stiu ca am urcat destul de mult si cu inima cat un purice de ingrijorare). In fata camerei sovaiam daca sa bat sau nu.... ma gandeam ca daca nu-mi deschide mama, in acelasi timp eram inghetata de spaima si ingrijorare (uitasem total de cheia aurie pe care o tineam in mana).
Asa m-am trezit: plina de spaima si inca nehotarata daca sa bat sau nu la usa

Stiu ca visele despre nunta inseamna moarte in afara de cazul cand chiar se apropie o nunta in realitate (ceea ce la mama mea nu e cazul). Si ma mai inspaimanta intrebarea aia "Ea nu are capela mortuara?"

Din visele urate pe care le am uneori, o mica parte se adeveresc. Sper din tot sufletul ca acesta sa nu fie unul din cele care se adeveresc.



In martie 2011 cand am visat-o pe mama cazand de pe blocul turn unde locuieste si cand am ajuns jos la ea, a murit in bratele mele, la cateva zile a avut prima criza de hipoglicemie cand a ajuns la spital cu salvarea aproape de coma diabetica. Si cand visezi cadere, inseamna inrautatirea sanatatii sau a unei situatii in care te afli...