Așteptare
~ Marin Sorescu ~



Cică lucrurile mai trec odată
Pe unde-au mai fost
Ca nişte sentimente comete.
Trebuie numai să ştii să le-aştepţi,
Trebuie numai să rupi,
Stând pe loc
Infinite perechi de ghete.

Asta înseamnă că salcâmul
Tăiat astă-toamnă
Se va mai înălţa pentru o clipă
Pe vechea lui rădăcină.
Că tu mă vei mai iubi cu adevărat
Peste câteva miliarde de ani lumină.

O, poate nu mai e mult până-atunci,
Cine ştie!
Iată, eu am şi-nceput să te-aştept
Măsurând timpul cu barba,
Veşnicie cu veşnicie.

Nu mai stiu de unde o am, dar mi-am copiat-o pe Printer.
Ieri m-am uitat printre hârtii si am gasit-o.

POEM

Love you atât de tare
Încât I believe ca mor
you are so încântatoare
oh my dear cât te ador !
When I go la brat cu tine
ma simt very magulit
ca se looking toti la mine
oh, I'm so fericit !!
All ar fi atât de bine
but you see, nu-i chiar asa
caci I tell ce simt în mine
Do you want sa fie asa ?
Dar tu smile si smile într-una
and I think ca spui traznai
please don't face pe nebuna
si mai look în ochii mei
Understand ? I love you draga
cum the hell sa-ti mai vorbesc
you are totul pentru mine
and I want sa te'ntâlnesc
But is difficult, vezi bine
ca your mother e pe faza
si din five în five minute
carefully te controleaza.
Ca for ca s-ajung la tine,
ca în Shakespeare, "Juliet"
I Romeo love pe tine
give me scara din boschet...

Nina Cassian - Dorul


Dragostea mea,
ancora grea,
tine-ma strâns;
toate ma dor:
gura – de dor,
ochii – de plâns.

Vântul cazu –
- poate ca nu,
dar s-a facut
liniste-n cer,
fara puteri,
ca la-nceput.

Nu mai visez
pasi pe zapezi,
urme de vulpi;
nu mai sunt flori,
sufletul lor
doarme în bulbi.

Singuratati…
Nu mi te-arati,
nu-mi trimiti vesti.
Cat fara rost.
Oare ai fost?
Oare mai esti?

Acest topic a fost editat de The Dude: 4 Sep 2013, 09:33 AM

cum e posibil mai Dude? CUM E POSIBIL SA O SCOATA PE NINA CASSIAN DIN CARTI !!!! mor dupa vorba ei ! sclipitoare femeie ! ii inteleg pe sarmanii si nenumaratii barbati (adevarati) care-au iubit-o !

..si eu o iubesc.... ..se cheama ca sunt adevarat ??



...desi avea o fata grea.......

Acest topic a fost editat de The Dude: 4 Sep 2013, 11:08 AM

Veronica Porumbacu - Vor trece ani

Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e causul palmei tale.
Vor trece ani. Si-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fata,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa ma satur niciodata.
Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la fata.
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut
pe-obrazul insemnat de viata !
Dar daca, in aceeasi zi,
mi-ai da sa beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-as opri
tot la causul palmei tale.

Am legat ...

~ Marin Sorescu ~


Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
si le-am spus sa ma gaseasca.
si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
si le-am spus sa ma gaseasca.
si pasarile m-au gasit
Cu un cântec.
Am legat tristetea la ochi
Cu un zâmbet,
si tristetea m-a gasit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
si i-am spus sa ma gaseasca.
Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
si toate sentimentele
Pe care am încercat sa le leg
La ochi.

Saisei Murou - Poezia Ploii

Ploaia e asemenea dragostei.
Cadea neintrerupt.
Oamenii priveau abatuti campul verde
Si ploaia
Ce nu contenea.
Ploaia isi oglindea forma nuda
Si caderile-i triste
In inima lor.
Sufletul nobil din oameni,
Putin obosit si stingher,
Se mohora, iar si iar,
Multa vreme am urmarit cu privirea picurii ploii.

Pas de deux -Esenin&Stefan Iordache -emoticon melancolic

..traim o data pe pamant...


(doar fuse ziua lui Esenin)

Serghei Esenin - Scrisoare mamei


Tot mai traiesti, batrâna mama?
Tie, cu supunere, ma-nchin!
Mica-ti casa, seara de arama,
Lumineze-o pasnic si senin.
Mi se scrie ca esti tulburata,
Ca ti-e dor de mine ne-ncetat,
Ca ades bati drumul, suparata,
În paltonul vechi si demodat.
În albastre seri ti se nazare
Gând pustiu, ce lacrimei da val,
Ca la crâsma-ntr-o-ncaierare
Mi s-a-nfipt în inima-un pumnal.
Mama, nu-i nimic! Delirul fura
Gândul tau, ducându-l spre prapad.
Nu-s betiv chiar în asa masura
Ca pierind, sa nu te mai revad.
Ca-n trecut, mi-i inima duioasa,
Am un vis, un vis pe care-l storc;
Sa ma smulg din dorul ce m-apasa
Si la noi acasa sa ma-ntorc.
Eu voi reveni, pe când rasfata
Pomii-n floare, satul meu tacut;
Dar sa nu ma scoli de dimineata,
Cum opt ani în urma, ai facut.
Nu trezi desertaciunea cruda,
Nici regretul ca ma risipesc,
Prea devreme, pierdere si truda,
Mi-a fost dat, traind, sa patimesc.
Sa ma rog, tu nu-mi mai da povete!
Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.
Numai tu-mi esti reazem la tristete,
Numai tu dai vietii mele, rost.
Fie-ti deci, nelinistea uitata,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul, suparata,
În paltonul vechi si demodat...

Acest topic a fost editat de The Dude: 7 Oct 2013, 08:32 AM

Poem - Tu plutesti... - Nichita Stănescu

Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.

Din volumul „Dreptul la timp”, 1965

Balada limbilor pizmaşe (zisă a blestemelor)

În şoricioaică, în arsenic tare,
în orpiment, silitră, var curat,
în plumb topit, că arde şi mai tare,
în său şi smoală-n care s-au spurcat
jidăucile cu scârnă şi pişat
în zoaie de picioare împuţite,
în jeg de tălpi şi-obiele flendurite,
în sânge de năpârci şi zoft de boaşe,
în fieri din lupi, vulpi şi bursuci storcite,
prăjite fie limbile pizmaşe!

În creier de mârtan spăimos, ne-nstare
să prindă peşte, ştirb şi îngălat,
sau de dulău la fel ca arătare
lovit de turbă-n bale şi scuipat.
în zgaibă de catâr răsofticat,
tocat mărunt cu scule ascuţite,
în bălţile de şobolani bâhlite,
de broaşte şi-alte lighioi vrăjmaşe,
(şerpi şi şopârle, păsări cufurite)
prăjite fie limbile pizmaşe!

În sublimatul gata să omoare
şi în buric de vipere-ngălat,
în sângele ce-ntins pe uscătoare
de bărbieri, când luna s-a rotat
(când negru, când verzui stând închegat),
în şancru, trânji şi-n căzile-mpuţite
de cârpa-n sânge-a doicelor mestrite,
în spălătura curvelor poznaşe,
(de nu pricepi, n-ai dat de-aşa ispite!),
prăjite fie limbile pizmaşe!

Închinare:
Stăpâne, de n-ai ciur, dârmon sau site
atunci strecoară cele pomenite
printr-un nădrag murdar la fund, din faşe;
da'ntâi în scârna scroafelor spârcite
prăjite fie limbile pizmaşe!



....poezie(?) de Francois Villon

Acest topic a fost editat de The Dude: 11 Oct 2013, 02:51 PM

Nicolae Labiș, Fior

Poate-am visat ceva rău şi-am uitat,
Poate-i doar pentru că
vişinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede sună,
Ori
pentru că au muşcat astă noapte din lună
Vârcolacii,
ori stele prea multe pe faţă
Mi-au picurat o otravă de
gheaţă,
Ori poate e dimineaţă.

Cine eşti, ori
ce eşti,
Abur ori duh străveziu de poveşti,
Care-ai
pătruns şi îmi macini mereu
Trupul şi sufletul
meu?

Privesc în oglindă - acelaşi mi-i chipul
Şi buzele
groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunţii văd bine
că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi
murmură: sună-ne, -ncearcă-ne,
Sufletu-şi pâlpâie albe
chemări,
Ochii îmi ard rotunjiţi peste
cearcăne,
Inima-şi bate ecoul de zări.

Cine eşti,
ori ce eşti,
Abur ori duh coborât din poveşti,
Undă
prelinsă să mă învenine,
Stea fulgerată în mine?

George Bacovia - Demult

Trecând pe strada ta,
Pe care nimeni n-o mai ştie -
Al nopţii foşnet evoca:
- Filosofie!

Încet, un paznic fluiera
Poema-atâta de târzie...
Pustiul nopţii evoca:
- Filosofie!

Dezamblanzirea

Ion Muresan



Paul Vinicius

mă tot gândesc să-mi iau un scurt concediu

de la viaţă
ca să citesc.
(numai analfabeţii sunt deja morţi încă de la naştere
şi morţi rămân chiar şi după ce dau în primire).
cărţile -
ah
teancurile de cărţi
din cămăruţa mea mai mereu înstelată
ţinând loc de pereţi
ţinând loc de nopţi
ţinând loc de viaţă.
numai agramaţii dorm fericiţi
visând bulevarde întregi de coji de seminţe
şi nici un ghemotoc
de cornet.
Din volumul Liniştea de dinaintea liniştei, editura Tracus Arte, 2011


"E stupid de usor" Gabriel Bota

n-ai văzut
cerul se pregătește de iarnă
în curând vom respira precum oamenii de zăpadă în fulare vechi încrețite de timp
și vom adormi așa în uitare
înghețați în inima cuiva
pentru că e stupid de ușor

oricum când ne naștem avem totul
apoi în fiecare zi ne străduim să pierdem tot mai mult

.... ....

Slăbiciuni



Tu nu aveai nici una

Eu aveam una:

Iubeam.






bertholt brecht

Cântec despre femeie (Psalmul 11)



1. Seara la marginea râului în inima întunecată a stufărişului văd câteodată chipul ei, al femeii pe care o iubeam: al femeii mele, care acum e moartă.

2. Sunt mulţi ani de atunci şi acum nu mai ştiu nimic despre ea, aceea care odată era totul, dar totul e trecător.

3. Şi era în mine ca un soc mărunt din stepa mongolă, concavă, cu cerul gălbui şi mare tristeţe.

4. Locuiam într-o cabană neagră lângă râu. Muştele înţepau ades corpul ei alb, eu citeam ziarul de şapte ori şi spuneam: părul tău are o culoare murdară. Sau: nu ai inimă.

5. Dar într-o zi, când îmi spălam cămaşa în casă, ea se duse la uşă privindu-mă şi dori să iese.

6. Şi cel care o bătuse până obosise, spuse: îngerul meu –

7. Şi cel care spusese: te iubesc, o conduse afară şi privi zâmbitor aerul şi lăudă vremea şi îi dădu mâna.

8. Pentru că ea era afară la aer şi era pustiu în cabană, el închise uşa şi se aşeză în spatele ziarului.

9. De atunci nu am mai văzut-o, tot ce a mai rămas din ea este micul ei strigăt, când se întorsese dimineaţa la uşă şi văzuse că era încuiată.

10. Acum cabana e putredă şi grinzile înfundate cu hârtie de ziar, iar eu stau întins seara lângă râu în inima întunecată a stufărişului şi îmi aduc aminte.

11. Vântul are miros de iarbă în plete, apa trece necontenit întru odihnă spre Dumnezeu şi eu am un gust amar pe limbă.





bertholt brecht

Arcada


Azi am vazut un ochi
Care ma iubea.
Vedeam bine ca m-ar fi primit
Sub spranceana lui.

Dar a venit un nor
Si ochiul s-a-nchis,
Ori s-a speriat
Si-a fugit in chipul tau
Langa celalalt ochi,
Langa fruntea si langa gura
Care nu ma iubesc.


In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.



Marin Sorescu

tot de la ..bibloteca !

The sweetest little song

Leonard Cohen

"You go your way
I'll go your way too"

Dreptul la timp


Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fără margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

Nichita Stănescu

Poveste sentimentală


Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.


Nichita Stănescu

Meandrele iubirii

Pe trupul tau am invatat constelatiile toate
- asa pur si simplu stand in coate! -
Vroiam sa stiu totul, caci nu stiam nimic
...........................................
Doamne, Universul cat e de mic!...


Romeo Morari

La Paris, la colt de strazi,
Ciresele cresc in lazi;

Strugurii afuzalii
Cresc de-a dreptul in cutii;

Piersicile, nici n-ai crede,
Cresc ascunse in servete;

Si-ascultati-ma pe mine,
Merele cresc in vitrine.

Prunele cresc pe cantar,
Pepenii in galantar,

Fragile, in mare graba,
Cresc de-a gata din taraba,

Si alunele sadea
Cresc in bar, de sub tejghea.

Un plictis de zile mari:
Nici albine, nici bondari.

Dar, in schimb, nimic de zis,
Pe-orice strada din Paris,

Orice caine, cat de mic,
Creste-n coada un covrig.

Dangat de fructe



De ce nu ne-am intoarce in livezi,

In linistea-ntrerupta doar de poame,

Unde pe mii de ani nainte vezi

Rostogolindu-se aceleasi toamne;

Si orice grindini ar aduce norii

Din tulburate ceruri megiese,

Ca-n cele mai de mult istorii

Ciresii murmura cirese;

Legile basmelor se schimba

Adesea printre paradise,

In doar de ei stiuta limba

Caisii spun mereu caise;

Si, ca si cum nimic in lume

Nu-i poate face sa dispere,

De mii de ani, mereu, anume,

Merii rostesc aceleasi mere

O, ceas al lumii-n care roade bat

Secunde samburi, ore dulci cu miez,

Ani deveniti alcool, un secol beat

De dangatul de fructe din livezi.

(Ana Blandiana)

Voiam sa raman in septembrie
pe plaja pustie si palida,
voiam sa ma-ncarc de cenusa
cocorilor mei nestatornici
si vantul greoi sa-mi adoarma
in plete cu apa navoade;
voiam sa-mi aprind intr-o noapte
tigara mai alba ca luna,
si-n jurul meu - nimeni, doar marea
cu forta-i ascunsa si grava;
voiam sa raman in septembrie,
prezenta la trecerea timpului,
cu-o mana in arbori, cu alta-n
nisipul carunt - si sa lunec
o data cu vara in toamna...
Dar mie imi sunt sorocite,
pesemne, plecari mai dramatice.
Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
cu sufletul nepregatit,
cum dat mi-e sa plec din iubire
cand inca mai am de iubit...

Dor de singuratate

Tot cantand povetea lumii, m-am uitat pe mine insumi.
Parca sunt printre postumii, ce i-am petrecut cu plansul.
Cum voi gasi o cale, sa ma regasesc pe mine,
Doamne cumpenele tale s-au strambat fara rusine
Regasire, regasire cum ma arde si ma bate
Dorul fraged si subtire, dorul de singuratate
Dorul de singuratate.
Care munti si care cetini mi-ar lua din oboseala
Am ramas fara prieteni intr-un veac fara rascoala.
Ce durere, ce sageata ma tintira sa ma franga.
Inima sa mi-o strabata, rana mea din partea stanga
Rana mea din partea stanga.

M-as culca aici pe piatra, sa imi lege rugii braul
Poarta s-o aud cum latra, si prin ochi sa-mi treaca raul.
Tot cantand povestea vostra m-am uitat pe mine insumi
In aceasta lume aspra care s-a spalat cu plansul
In aceasta lume aspra care s-a spalat cu plansul.

Nu va trece multa vreme, si-o sa fie sa ma vindec
Numarand, nu ca un vireme, ci prin boala unui cantec.
Nu va mai privirti cu ura, nu va mai izbiti ca orbii
Mai taceti putin din gura, priviti sufletele proprii.
Priviti sufletele proprii.

Poate suntem toti in culpa, ca nici nu ne stim pe nume
Si ce loc putin ocupa inima de om pe lume
Cu o grea melancolie oameni maximi, oameni minimi
Sa-mi pastrati va rog si mie locul tristei mele inimi
Sa-mi pastrati va rog si mie locul tristei mele inimi
Sa-mi pastrati va rog si mie locul tristei mele inimi
Sa-mi pastrati va rog si mie locul tristei mele inimi...

Dude, nu te mai rasfatza! Dupa ce ca intrasi cum intrasi, acu' vrei sa iesi ! Stai acolo unde esti ca stai bine !!

Odihnă activă & mîna pe cuțit

Am muncit un an în genunchi după care am reușit
Să mă odihnesc în picioare
Cum să vă spun am rupt grămadă toți dracii
Pentru că nu-i la fița oricui să o arzi 12 ore pe zi
Acolo unde lumea te vrea culturist nu poet
Acolo unde te asediază cea mai grea bătălie din toate

Cum să vă spun e o lume în care n-ai timp nici să mori ca lumea
O lume în care mulți obosesc să trăiască încă înainte de a ști ce e oboseala
O lume în care se moare de prostie fiindcă nu suntem în stare
Nici să ne prefacem că trăim

Da da mulți au expirat pe alocuri alții stau la coadă la gîdilat
Sau măsoară partea goală a sticlei săracii rezistă
Chiar și la veselie în marea lor tristețe

Io ce să le fac io țin cu poetul acest smintit liniștit acest văduv
După care au murit toate femeile și după care
Asudă și moartea de ciudă

Am muncit un an în genunchi ca să ne odihnim în picioare
Altfel am fi pus mîna pe cuțit

George Asztalos

Acest topic a fost editat de fiatlux: 17 Dec 2013, 09:51 AM

Colind

A venit si-aici Craciunul
Să ne mangaie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viata mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viata mea
Care-aici se stinge.

Tremura albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
In inimi ne-a pus
Palpairi de stele...

Numai casa mea posaca
A'mpietrit sub promoroaca.
Stam în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliti
Ingerii grabiti
Nu aduc colinde.

O Iisuse imparate,
Iarta greseli si pacate.
Vin de-nchizi usor
Ranile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om astepta ,
Căci pe crucea Ta
Stam batuti în cuie.

Maica Domnului Curata,
Ad'o veste minunata,
Infloreasca-n prag
Zambetul Tau drag
Ca o zi cu soare.
Zambetul Tau drag
L-asteptam în prag,
Noi, din inchisoare.

Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta Iisuse.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori,
Pieptul lor suspina.
Cei din inchisori
Te asteapta-n zori
Să le-aduci lumina.

La o ceaşcă de vin

Te sfătuiesc : ascultă
Înţelepciunea mea !
Te-aşteaptă ceaşca plină !
Ridic-o, deci, şi bea !

N-auzi ? Şi vântul parcă
Oftează de necaz !
Până şi vântul râde
De tine, că eşti treaz !

Te uită ce bogată
E Firea, uneori ...
Şi arborii deschis-au
Ca nişte ochi de flori,

Şi susură din ramuri,
Şi din frunzişuri moi ;
Cu ochi de flori se uită
La ierburi şi la noi ...

În linul ceas al serii,
Aproape, în boschet,
S-a furişat un gangur,
Şi fluieră încet ...

În ceştile de aur,
În limpedele vin,
Încet răsare luna,
Cu discul ei deplin !

Te sfătuiesc : ascultă
Înţelepciunea mea :
Te-aşteaptă ceaşca plină
Ridic-o, deci, şi bea.

Căci toate trec, şi toate
Se duc spre nicăieri !
Toţi oamenii aceştia
Erau copii mai ieri !

Să dăm pe gât, şi vinul,
Şi luna prinsă-n ceşti,
Căci azi sunt albi la tâmple
Toţi oamenii aceşti !

Demult căzu seraiul
Cel mare, în ruini !
Şi sălile celebre
S-au potopit de spini,

În lungul zilei, cerbii
Aleargă în tumult,
Pe Marile Terase
Vestite, de demult ...

O, numai timpul singur
E fără de sfârşit !
Şi demnitari muriră,
Şi hanii au murit !

O, numai timpul singur
E fără de hotar !
Pe prăfuite ziduri
Se lasă noaptea, iar ...

Te sfătuiesc, ascultă :
Înţelepciunea mea !
Te-aşteaptă ceaşca plină !
Ridic-o, deci, şi bea !

Demult, în alte vremi
Adâncuri de genuni,
S-au risipit seraiuri
Celebre, şi străbuni !

autor - Li Tai-pe
Traducere de Eusebiu Camilar


... un adevarat Khayyam chinez

Călătorule
(Antonio Machado)


Călătorule, sunt urmele tale
drumul şi nimic mai mult;
călătorule, nu există drum,
drumul se face mergând.
Mergând doar croieşti cărare,
iar de te uiţi înapoi,
vezi poteca ce nicicând
n-ai s-o mai străbaţi, mergând.
Călătorule, nu există drum,
ci doar urme peste mare.