Ma bucur ca ai scris aceasta poveste. Acum, in aceste zile cand incercam sa ne amintim ca pe lume exista si dragoste, si credinta, si miracole. Dar mai ales speranta. Un Paste fericit!

Acest topic a fost editat de denise_d: 9 Apr 2004, 08:47 PM

Uitam prea des ca linga noi exista si oameni speciali. Uitam ca avem o picatura de dumnezeire in singe si ca prin rautatea noastra o intinam...
Asa s-a nimerit, sa o postez tocmai astazi. Am crezut pierduta hirtia scrisa in tren ,atunci, imediat dupa ce i-am cunoscut... Am gasit-o astazi.


Doamne, Denisa, de unde ai stiut ca sint florile mele preferate?

Cand ai s-ai mai vezi, te rog sa le spui ca-mi dau palaria jos in fata lor si in a calei alese de ei..The Way Of The Varriors!!

Precum semnatura forumistului Sorin...Who Dares Wins!!

Iar tie Diana, toata stima

Ca de obicei, un cavaler ...Pot sa fac o plecaciune de multumire?

poate nu ar fi trebuit sa scriu aici, dar cum povestea se sfarseste cu Diana, am ales acest jurnal pentru a va istorisi ziua de azi, o zi plina de ... hai sa le spunem coincidente.

Nu am avut intentia sa tin post, dar din una in alta la lucru, s-a facut 3pm, doar cu o cafea asa ca mi-am spus... ok, pot sa mai rezist, chiar daca am inceput ziua cu o cafea, deci postul era ...

Am venit acasa, si pentru ca nu aveam chef de mai nimic, am vrut sa vad un film. Si pentru ca este vineri, si in plus Vinerea Mare, m-am hotarat brusc sa vad "The Passion of the Christ", film care sta de mult pe hdd meu, asteptand probabil aceasta zi.

Filmul .....

filmul este cutremurator, ireal de real, te prinde, te doare, suferi, blestemi, si inveti sa ierti la final ....

.... pentru mine insa, personal, mi-a adus o revelatie. Este socant sa descoperi ca stiai ceva de o viata intreaga, dar nu l-ai inteles niciodata, si brusc ... lumina ... este aici, il vezi , il intelegi.

Este vorba de celebra invatatura "iubeste-ti vrajmasii", pe care Isus o completeaza in film, printr-o scurta explicatie, cunoscuta de altfel, dar pusa in film sub alta forma, pe care abia azi am inteles-o "daca ii iubiti doar pe cei care va iubesc, ce rasplata asteptati pentru asta ?"

Pentru prima data, dupa atati ani, am inteles sensul acestei invataturi, si reversul ei "'Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti"

... a fost o lumina, si cel putin, pentru mine a zi traita cu folos ....

... dar nu a fost tot ...

Tot ceea ce am scris mai sus a fost teoria (daca vreti !), urmata la scurta distanta de partea practica (coincidenta ?).

Am intrat pe Han, si am descoperit ca am primit un mesaj de la Diana. Diana ? cine este Diana ?

sincer ... habar nu am ... pana azi nu am schimbat nici o vorba, dar cu toate astea, am primit o minunata urare de Paste din partea ei, un superb exemplu al "teoriei" de mai sus in care iti pasa de cei din jur, intr-o lume a totalei indiferente.

de ce mi-a trimis acea felicitare, ce anume a facut legatura sau a generat gandul bun pe care l-am primit azi .. nu stiu

stiu doar ca a reusit sa-mi produca o stare de bucurie (si zau ca nu am cuvinte sa descriu)

multumesc Diana.
Paste Fericit!

Ma asezasem in pat, sa ma culc. Miine am de facut o calatorie foarte lunga si obositoare... Dar aceeasi "coincidenta" la care te-ai gindit tu, Endless,m-a facut sa ma ridic din pat si sa ma uit la pagina Hanului, singura care a ramas deschisa... De obicei inchid calculatorul cind ma duc la culcare... Azi l-am lasat deschis... Nu stiu de ce...

Azi am incercat sa trimit ginduri bune, nascute in strafundurile inimii mele ... Si celor cunoscuti, si celor mai putin cunoscuti... De ce am facut-o? Nu stiu,asa mi-a venit. Poate ca sint si eu sub impresia lasata de Passion... Poate ... Nu mai stiu.
Poate pentru ca azi am gasit foaia pe care scrisesm, din zdruncinatul trenului, povestea pe care am postat-o mai inainte... O poveste adevarata...
Asa a fost scris. Asa a fost sa se intimple...
Poate ca a trebuit ca eu sa fiu un mesager astazi... Poate...
Si nici eu nu pot sa descriu starea prin care trec acum... Nu stiu daca e bucurie... Dar indiferent ce ar fi, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat-o.
Si iti multumesc tie, Endless ca ai fost, la rindul tau, un mesager. Si iti multumesc si pentru superba icoana pe care mi-ai facut onoarea sa o postezi in jurnalul meu.

O alta "coincidenta": in greaca "aggelos" inseamna si "mesager" si "inger".
Nu mai pot sa spun decit atit: Nimic nu este intimplator pe lumea asta.
Acum o sa ma duc la culcare.
Ne recitim cel tirziu miercuri.

Un Paste cu Lumina si Dragoste. Neconditionat. Tuturor.

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 10 Apr 2004, 01:41 AM

In primul rind trebuie sa va multumesc. Tuturor celor care mi-au trimis mesaje pe PM. M-au facut sa pling. De bucurie. Pentru ca intr-o lume gri am reusit sa trecem peste toate si macar o data am incercat sa fim Oameni.
Va multumesc ca existati.




10 aprilie 2004
Niciodata de Sfintele Sarbatori ale Pastelui nu m-am simtit ca acum.Cu toate ca, intrucitva, simteam solemnitatea momentului.
Anul acesta... Anul acesta a fost altfel. Acum sint intr-un tren.Un tren care ma duce spre casa. Un tren din a carui goana vad o lume renascuta.De un verde indescriptibil. Un verde cum n-am mai vazut.
Parca vad verdele pentru prima data. Si simt un nod in git. Lacrimi. Lacrimi care stau sa explodeze fara nici un motiv anume.Sau pentru toate motivele din lume.
Si lumina.Lumina care , filtrata de geamurile vagonului pare gri. Ca o ceata. O ceata care parca sta sa se ridice si sa dezvaluie alte miracole.
Miracolele de linga noi.
Nu mai stiu ce sa cred.
Parca vad lumea pentru prima oara.


Pe unde esti tu, fata frumoasa si trista din tren? Te mai astept la Han!


Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 15 Apr 2004, 10:01 PM

Ma simt obosita si imbatrinita inainte de vreme.. asa cum zice Eleni Vitali: "Am obosit, m-am saturat, anii mei s-au rispit..." Ascult melodia, ma ustura fata,mi-am pus un pahar de Campari si un prieten a plecat la razboi... O lume nebuna in care nu-mi gasesc locul.

"S-a luminat si nu mi-e somn
Ma gindesc la ce mi-ai spus ieri
Lasa-ma sa te privesc
Si daca se face ziua, toate ti le voi da
Intoarce-te sa te iau in brate acum stiu ca nu esti de vina, lasa-ma sa ma satur de tine si cind va rasari soarele lumea va fi al ta.
Pe tigara pe care o tin,
Pe Dumnezeul meu, sa nu-mi mai dea lumina zilei ,
Pe acest corp ingeresc, pe gura pe care o sarut, iti jur ca asa o sa te iubesc...
Asa cum te iubesc acum...

Aseaza-te sa te tin in brate,
S-au vindecat toate ranile...
Lasa-ma sa-mi amintesc de tine si miine toata lumea ti- voi da.
Intoarce-te sa te iau in brate,lasa-ma sa te privesc..."


Cred ca e cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care am auzit-o vreodata...
Alkaios Ioannidis, "Tigara".

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 17 Apr 2004, 11:27 PM

Astazi la Galati, "oameni binevoitori" au vrut sa tina locul ecarisajului. Cu otrava.
Un barbat in virsta plingea dupa prietenul lui necuvintator. O alta doamna era revoltata.

Eu i-as impusca. Fara judecata si fara drept de apel.
Pentru ca eu iubesc animalutele.Mai ales

Oameni cu sufletul uscat...nefericiti in felul lor. Nu stiu sa zambeasca la vederea unui animalut.
Diana:

Acest topic a fost editat de denise_d: 27 Apr 2004, 07:34 AM

Denise,
Crezi ca ei constientizeaza faptul ca sint nefericiti? Ca eu nu mi-s prea sigura. Posibil ca la ora asta se simt mindri de ce au facut... si habar nu au ce pierd...


Later edit: fotografie cu citeva din "fetele" mele la ... "masa" de pe pervazul ferestrei din bucatarie!

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 28 Apr 2004, 11:40 PM

Sper sa nu deranjez.
Plang...
Nimic nu e intamplator...

Am scris de nevoie cu pixul, trebuia sa o fac. Si inca va mai trebui sa o fac, scriu "registru de casa" in dublu
exemplar, cu indigou. Intr-o zi mi-am luat inima in "dinti", am intrat in librarie si am cumparat un stilou. A doua zi, am
cumparat inca trei, pe care le-am dat cadou. Pe unul din ele, l-am pastrat si am inceput sa scriu... dupa atatia ani, scriu cu STILOUL. E minunat, totul are alt sens, cuvintele au o alta stralucire. Pixul le deformeaza. Scriam mai frumos, dar de cand am fost nevoita sa folosesc pixul, am fost dusa de val. Mi-era dor de stilou, ma bucur ca l-am regasit. Sper sa ma ierte,
ca l-am abandonat o perioada destul de lunga.

Oftez...Mi-e dor de Gesica, Fetita....dragele de ele, plang pentru ca nu le mai pot revedea. Traiesc doar in amintirile mele.
Gesica a murit inghetata, iar Fetita de batranete. Scurta e viata unui caine. De ce? De ce nu le mai am acum langa mine?
De ce au murit?

"A nins..."
"Capatul_lumii"
Zapada...
Cand le zic, celor din jurul meu, ca iubesc IARNA, stiu sigur, ca unii nu ma inteleg...

....."fotografie cu cateva din "fetele" mele la..."masa" de pe pervazul ferestrei din bucatarie!"
Diana-Maria, iti multumesc pentru aceasta fotografie, mi-a rascolit atatea amintiri frumoase...
Am stat mult timp si am privit-o. Am plans de bucurie, ca am putut revedea "fetitele" la "masa",
pe pervazul ferestrei din bucatarie...Erau alte "fetite", alt pervaz...dar nu asta este important.

Numai bine.
Cu drag, Mihaela.

Diana-Maria, imi place foarte mult fotografia cu "fetitele". Imi aminteste si mie de niste randunele care isi faceau veacul in balconul meu acum cateva veri. Si eu si mama le puneam mancare.
Sunt asa de scumpi... Cum sa nu-i iubesti?

Alte fetite, alt pervaz...Alte timpuri,alti oameni... Dar aceeasi dragoste, aceleasi sentimente, aceeasi duiosie trezita in alte inimi...
Alti catei... alte animalute... Dar aceeasi dragoste neconditionata in alte inimi, la fel de mari si de incapatoare...

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 29 Apr 2004, 01:46 PM

Diana-Maria, am o poveste pentru tine si iubitorii de animalute care iti viziteaza jurnalul, poate o stii deja (caz in care ti-o reamintesc), oricum e scurta.

Un om si un caine mergeau pe un drum (clasic) si cum mergeau ei se intampla ceva (nu stim ce) si mor amindoi. Ei insa nu-si dau seama si umbla mai departe. La un moment dat li se face sete, si umbla ei insetosati pina ce ajung la un conac cu porti aurite. Acolo, dupa gard era un batrin. Omul il intreaba daca poate sa bea apa si batrinul ii da voie, dar cind vrea sa il lase si pe caine inauntru, batrinul il atentioneaza ca inauntru nu au voie cainii. Omul renunta si isi continua drumul impreuna cu cainele, amindoi suferind groaznic de sete. Si la un moment dat ajung la o casuta darapanata unde era un alt mosneag. Linga casuta era un izvor si omul il intreaba pe batrin daca poate sa bea apa. Batrinul nu vede nici un motiv pentru care nu ar bea. Il intreba daca poate sa bea si ciinele si batrinul spune ca e de la sine-inteles.

Dupa ce isi potolesc setea (om si caine), drumetul il intreaba pe batrin despre locul acela. Care se dovedeste a fi Raiul. Iar cind ii spune batrinului de conacul cu portile aurite, acesta ii explica ca acela era Iadul si ca era un motiv intemeiat pentru care era mai la inceputul drumului: nu putea ajunge in Rai un om care si-ar fi neglijat animalul la nevoie.

Poate ca e simpluta si oarecum naiva, dar mie mi-a placut.

Nu, Flu, povestea nu e simpluta si nici naiva.
Mie mi-a placut foarte mult si iti multumesc ca ai ales sa o postezi in jurnalul meu.
Mai ales acum ,in zilele noastre,cind uitam ca si animalutele sint o creatie dumnezeiasca...
Nu stiu cum i-as putea face pe toti oamenii sa fie mai blinzi si mai buni... si intre ei,si cu sufletele necuvintatoare...
Dar citeva lucruri stiu sigur: ca animalutele sint niste ingeri trimisi sa ne vegheze si sa ne iubeasca...
Si ca,la un moment dat, trebuie sa se intoarca in Rai, sa se joace cu ceilalti ingerasi.
Si ca ar trebui sa fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru acest lucru: ne lasa sa vedem cum va fi acolo,unde nu e nici durere,nici intristare...

In noaptea asta va fi eclipsa de luna. Dar nu o sa o vad. Sint prea multi nori si a plouat. Si se pare ca o sa mai ploua.
Miine dimineata am programare la stomatolog. Ce frumos!

Noapte cu luna.

Eksohiko.... o bunatate greceasca.

Cum arata in farfurie...

Iar in farfurie... tot "eksohiko".
Miam-miam!

Reteta o gasiti la:
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...15&#entry136447

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 9 May 2004, 04:48 PM

Miine trebuie sa ma trezesc la 7.E deja aproape 12. Si daca nici miine nu reusesc sa vorbesc cu parintii baietelului bolnav de la Giurgiu...

http://www.gds.ro/index.php/SOCIAL/18-05-2004#40a91353070e6

Am avut o zi ... mi s-a facut sufletul bucati. Cind am scris articolul,lacrimile imi cadeau pe tastatura...


Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 18 May 2004, 07:02 AM

Ivaşcu Florin-Dan.8 ani.Anemie aplastica severa.

Ieri seara m-am dus la culcare pe la ora 11.
Pe la ora 12 m-am trezit brusc: in somn realizasem un lucru.
Pustiul bolnav de la Giurgiu se numeste Florin iar fratele lui mai mare ,Ionut.
Primul copil al parintilor mei se numea Florin-Ioan.
Din pacate nu a trait, altfel astazi as fi avut un frate mai mare cu trei ani decit mine.
Nu pot sa cred ca e o simpla coincidenta.

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 25 May 2004, 07:43 AM

Circul de lîngă noi

CU SUSU-N JOS




A venit vara.Încet-încet,s-a strecurat în viaţa noastra.Sa-u de schis şi terasele. Pe mesele celor care s-au oprit să se răcorească cu un suc de douăzeci de mii de lei stau aruncate reviste frumos colorate.
Cîteva domnişoare îmbrăcate ,,de firmă" ,gătite şi aranjate după ultimul răcnet al modei comentează ultimele noutăţi din viaţa vedetelor autohtone. Sînt foarte informate. Una dintre ele susţine sus şi tare că ,,băieţii de la O-zone e deştepţi, altfel nu ar fi avut atîta succes şi nu ar fi făcut atîţia bani". Se vorbeşte despre haine scumpe, maşini, excursii în străinătate. Nimic despre şcoală. Domnişoarele sînt extrem de bronzate, deşi de-abia a dat căldura. O şedinţă la solar costă pe puţin şaptezeci de mii. Cam tot atît dau vecinii mei pensionari pentru pîinea lor de o săptămînă. Uneori chiar mai puţin pentru că altfel nu ajung banii şi pentru medicamente.
Pe stradă mai trece din cînd în cînd o maşină luxoasă. Fetele întorc capetele şi exclamă pline de adimiraţie: ,, Ce cool e!`
Cerşetorul gălbejit care işi face veacul în zonă apelează la mila publică. Nu prea are succes. Adună cu greutate cîteva mii de lei şi işi continuă drumul. După vreun sfert de oră apare de după colţ cu un pachet de biscuiţi în mînă. Se aşează liniştit pe marginea bordurii şi mestecă. Are privirea aţintită în jos. Pe un afiş electoral, un candidat ne promite marea cu sarea şi Oltul cu totul.
Se apropie ora cînd oamenii se întorc obosiţi de la serviciu. Aceia care mai au o slujbă se consideră fericiţi. De bine, de rău, supravieţuiesc, la limitele subzistenţei. Acum, undeva prin România, nişte părinţi încearcă în disperare să adune bani pentru a-şi salva copiii de la o moarte sigură.
Alţii se întreabă dacă vor avea bani pentru pacheţelul de la şcoală. Cam toţi trăiesc cu povara griji zilei de mîine.
Tot în acest răstimp unii îşi mai rotunjesc veniturile din vreo afacere a cărei legitimitate stă sub semnul întrebării iar P.N.A-ul mai ia la întrebări vreun baron local care nu îşi poate justifica piscina din faţa vilei pe care susţine că a construit-o din bani cinstiţi, cîştigaţi cu greu,eventual dintr-un salariu de bugetar.
Noi îl credem pe cuvînt de onoare.
Citesc pe undeva că ne mor copiii cu zile. Că nu sînt bani de medicamente, de tratamente. Că s-au înmulţit cazurile de cancer şi nu putem face nimic. Aceasta cînd aleşii noştri dragi dorm sau işi explorează orificiile în şedinţele din parlament. Operaţiunile de acest gen fiind de importanţă strategică naţională, leafa e pe măsură. Vorbim, bine-nţeles, despre deputaţii şi senatorii care au bunăvoinţa să mai calce pe la adunările respective. Oricum, aleşii noştri se ghidează după zicala Timpul trece, leafa merge! Un muncitor dintr-o fabrică de textile cu patron străin nu îsi permite însă luxul acesta. Ar ramîne şi fără cei două milioane care îi permit să mănînce o felie de pîine cu margarină in pauză şi să nu-şi vadă copiii leşinînd de foame pe stradă după ce se întorc de la vreo olimpiadă internaţională.
Sănătatea şi cultura beneficiază de fonduri minuscule în timp ce unii se plimbă prin ţară şi străinătăţuri pe banii contribuabilului obedient. De nevoile lui îşi aduc aminte politicienii doar în campania electorală. Atunci, candidaţii, indiferent de culoarea politică, ne promit o viaţă roză şi intrarea intr-o Europă care, fie vorba între noi, nu e prea convinsă că ne vrea. Ni se flutură înaintea ochilor o Fata Morgana care ne va aduce drumuri fără gropi, protecţie socială, locuri de muncă, salarii decente, cărţi ieftine şi cîini cu pedigree avind în coadă un cozonac electroral. Toate,pe fond buzical cu iz de bazar oriental.
Aşa că, între două manele şi-o promisiune de campanie, românul nostru de rînd se bucură intens.
Este fericit că va avea o viaţă lipsită de griji şi că a venit vara şi nu mai dă tot salariul pe întreţinere. În lunile astea macar o rezolvă numai din avans. Din banii de lichidare cumpără parizer cu nitriţi din care nevasta găteşte o specialitate menită să sature toată familia vreme de-o săptămînă. Iar dacă e băiat deştept, îi ajunge şi de-o vodcă la birtul din colţ, ca să poată uita mai uşor de necazuri.
Şi apoi, printre aburii alcoolului să se întrebe cu inocenţă: ,,Eu cu cine votez ?''

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 29 May 2004, 10:14 AM

Azi se implinesc doi ani decind Judicuta mea a devenit ingeras.
M-am trezit cu lacrimile-n git.
Judicut,mi-e tare dor de tine!

Sint asa de obosita in ultima vreme...astept sa vina ziua de simbata... cind sper sa dorm mai mult...

Somnul e una din cea mai placuta activitati.
Somn usor!

Aoileu,Arktule,mie nu imi ajung cele 6 ore de somn... Si se vede de la o posta !
Am devenit irascibila si tot ce imi doresc este un somn lung ...
Sa dorm asa, vreo zece-douaspeprezece ore... si sa ma trezesc fara sa ma gindesc ca trebuie sa ma dau jos din pat,ca altfel intirzii la serviciu!

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 4 Jun 2004, 07:21 AM

Am dormit pina la unsprezece si jumatate... noroc ca a fost vreme de polaie,altfel ma trezeam iar la sapte...

Imi caut ingerul... L-am trimis sa vegheze un suflet de copil,dar si alte mii de suflete au nevoie de el.
Si nu mai stiu ce sa fac. Trimiteti-va ingerii sa protejeze copiii. Doar al meu nu reuseste sa faca fata.

Iata-ma din nou la Han... Tare mi-a mai fost dor de voi!

Bine ai revenit !
Ti-am pregatit niste poze recente de la intalnirea cu BDL-ul:

Poze intalnire 19 Mai

...
Pacat ca n-ai putut veni la nici o intalnire (cel putin la nici una la care am fost eu), ne-am fi distrat toti de minune. Vor mai fi ocazii totusi.
Bine ai revenit!

Daca as fi mai aproape de Bucuresti,cu cea mai mare placere as veni... Poate,o data si-o data am sa ajung si eu...