Felicitari! Domeniul agricol este de viitor in Romania.

Mi-a rămas gândul la ziua de ieri. Câtă grijă poate avea Dumnezeu de mine. În vacanță am avut discuții cu mama despre ce voi face când voi termina, pentru că în Spania nu mai plec (nici nu știu...din păcate sau din fericire ). I-am zis că sunt îngrozită să știu că termin acușica facultatea și nu știu încotro o apuc. Nu cred că a trecut zi fără să mă gândesc ce fac după ce mă văd cu licența în mână. Aveam niște stări depresive și trăiam cu gândul la ce-o să fie. Chiar dacă n-o să fie să muncesc unde mi-a propus proful, dar m-a făcut să văd lucrurile mai optimist și să cred că o să întâlnesc persoanele potrivite la momentul potrivit. Trebuie să reușesc și să caut portițe pentru ca să am o viață profesională satisfăcătoare. Este un lucru foarte important pentru mine .

Ai primit o sansa rara - sper sa o fructifici. Pe proful special tine-l aproape. si el te apreciaza. Asa incepe o prietenie. Iar in viata o prietenie cu un om in varsta pe care il admiri e ceva rar.

Nu pot să zic decât că ai dreptate .

Mâine alt examen...la management - . Am avut două zile la dispoziție, n-am putut să citesc decât aproape de două ori. Deci, ce-o fi o fi. Vreau să iau, atât.

Am trecut de sesiune cu bine. Îmi iese o medie de puțin peste 9, deci sunt mulțumită.
Am fost în vacanță. A fost superb, mai puțin ziua de ieri...
Nici nu știu cum să încep...îmi răsar lacrimi în ochi și plâng ca proasta...
Cum să zic ca să fiu înțeleasă...cred că mai degrabă am nevoie de ajutor...Am nevoie de un psiholog, dar nefericire acum nu-mi permit și nici nu știu dacă ca student pot beneficia de consiliere gratuită.
N-a fost viol, Doamne ferește...dar ar fi putut fi. Doar gândul la acele ore infernale, mă face să mi se înfunde urechile, să simt o frică enormă, să urăsc bărbații, să-mi fie frică de ei, să evit să comunic, să am dureri de cap, să nu pot mă pot odihni, să nu am poftă de mâncare și să-mi fie greață continuu și frig tot timpul...tremură carnea pe mine când îmi aduc aminte, mă umplu de nervi că nu am știut să reacționez și m-am blocat, neputând reacționa și riposta în fața acelui bărbat căruia i-aș fi putut fi fiică. Deși fizic, nu a reușit să-mi facă aproape nimic, ideea că eram singură și nu știam ce să fac și îmi era panicată - psihic m-a terminat. Nu știu unde să caut ajutorul. Deși sper că în timp o să-mi treacă, azi când am mers spre facultate simțeam că m-a afectat, pentru că mi-e frică și acum mi-e frică și nu pot să dorm. Îmi revin acele imagini în minte și parcă îi aud vocea.
....

Mă simt acum ca atunci când pleci de acasă pentru mult timp, iar când revii găsești doar pânze de păianjeni și mult praf. Ăsta e cuibușorul meu orice-ar fi. Știam că o să revin într-o zi, într-o zi în care voi fi pregătită să șterg praful, să spăl geamurile și să mă simt confortabil din nou, aici la Han.

Acum că a trecut cursul festiv și banchetul, m-am apucat de licență. De dimineață am fost la asistentul cu care am făcut partea practică pentru licență, pentru ca să-mi dea ambalajele de la probe și o teză de doctorat care îmi va fi de folos. Până pe 31 mai trebuie să depun licența la secretariat. Habar n-am ce-o să fac că nu e nici pe aproape terminată. Nu știu, oi vedea eu. După ce scap de lucrare, trebuie să mă apuc de învățat pentru examenul scris. Of, abia aștept să scăp de stresul ăsta.

Am făcut shaorma cu țelină și morcov. Nu-mi imaginez ce gust are. O aștept pe colega mea de apartament să vină de la muncă să mâncăm împreună. Sper să nu mi-o dea de cap .

Super bună! O să mai fac.

Îmi pare rău că azi am asistat la o bârfă, care chiar nu mă privește...dar nu m-am abținut și am zis niște chestii pe care nu trebuia să le zic. Dacă cumva se află, o să dezamăgesc o persoană. Mă simt foarte vinovată, știu că am greșit. Of, tare proastă mai sunt.

Am tot reflectat la faza de ieri și am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi dacă i-aș zice prietenei mele D. că m-am scăpat cu vorba...problema e că nu am curaj. Ea mi-a împărtășit un lucru și la mine trebuia să rămână, chiar dacă nu e legat de ea. O să mai aștept să văd cum mai evoluează lucrurile.

Sunt obosită. Două zile am stat continuu cu ochii în laptop ca să fac licența...și da, mi-a mai rămas să fac cuprinsul și bibliografia . Mâine merg la prof să vadă ce-am făcut. Sunt sigură că o să mă pună să mai corectez câte ceva, dar măcar să corectezi ce e făcut deja e mai ușor. Vineri e ultima zi în care pot să o predau la secretariat, oricum, bănuiesc că termenul o să se mai lungească măcar o săptămână. Ideea e că, cu cât mai repede scăp de ea, cu atât am mai mult timp la dispoziție să învăț pentru examenul scris. Probabil o să zică proful să corectez câte ceva, dar lunea cealaltă cel târziu o am dusă la secretariat.

Mi-e foame, dar cred că o să renunț la a mânca așa târziu.

Doar eu și înghețata .
M-am tuns, mi-am cumparat o rochiță lungă. E prost de tot cusută și foarte ieftină, dar îmi place modelul și imprimeul.
Lucrez la licență în continuare. Vreau să o văd mai repede copertată că m-am săturat de ea. Vreau copertă albă.

Am făcut-o cu copertă albă și este deja depusă la secretariat de vineri! Am scăpat de un stres, dar vine altul.
Deși ar trebui acum să învăț de să sfârâi, eu mă confrunt cu niște problemuțe pe care dacă nu le rezolv, o să devină probleme...mari probleme. Pierd foarte mult timp: la calculator, în pat. Sunt zile în care nu fac nimic, nu am chef de nimic, nu ies din casă câte trei zile, nu mănânc, las vasele murdare de pe o zi pe alta, nu mă îngrijesc și lista poate continua. Trebuie să fac față acestei situații stresante. Nu mă pot lăsa pradă gândurilor negre, precum că o să fiu șomeră, că ce-o să fac, din ce-o să trăiesc. Mă îngrozește faptul că aș putea ajunge o vânzătoare la aprozar sau casieriță în Kaufland. Nu, nu vreau depresie. Trebuie să-mi ocup mintea cu ceva și mulțumesc lui Dumnezeu că am cu ce, doar că n-o fac.
E adevărat că petrec ore întregi în fața calculatorului, dar sunt zile în care vorbesc câteva minute la telefon și skype, se poate numi asta comunicare?! Mi-ar plăcea mai mult să stau la un ceai cu o prietenă și să vorbesc și eu, nu doar să ascult problemele altora.
Așa că, de mâine, începem un nou mod de viață. Somnu-i somn, mâncarea-i mâncare, învățatul e învățat și,să nu uit că mai am lucruri de rezolvat și că dacă nu le rezolv acum, s-ar putea să-mi fie greu să-mi întemeiez o familie sau, pur și simplu, să mă simt goală pe dinăuntru.

Snow in Japan


Cum să nu-ți placă...

Prima dată când am mâncat avocado nu mi-a plăcut, dar acum vreo lună văzusem pe internet o poză cu o salată de avocado și castraveți și mi-a plăcut atât de mult cum arăta încât mi-am cumpărat și am făcut salata. A fost destul de bună. Săptămâna asta am mai luat un avocado, care a stat vreo 2 zile în frigider. Azi am făcut o salată din el cu telemea de oaie și ceapă verde...deci, a fost atât de gustoasă, mamăăă! Cred că o să-mi cumpăr în fiecare săptămână câte un avocado și o să încerc să fac din el ceva nou pentru mine.

Ai "criza absolvirii facultatii", toti am trecut prin ea, indiferent de domeniul in care ne-am pregatit. Si asta va trece.
Toate la timpul lor si toate cu un rost. Ai incredere.

Încerc să cred...în Dumnezeu că o să-mi poarte de grijă și în mine, că sunt în stare să-mi anihilez frica de necunoscut și că o să trec cu bine peste această ”criză”.

”One of the simplest ways to stay happy: just let go of the things that makes you sad.”
Oare acesta să fie răspunsul?!

Exact acesta. Si ar mai fi unul...traieste-l pe azi, nu plange pentru ieri si nu te ingrijora pentru maine.

In alta ordine de idei, ce mare ai crescut, fata draga!!! Cum, deja licentiata? Oau! Cand au trecut anii?

Te felicit, sa fii fericita si...o sa gasesti si de lucru, nu te teme. Un pont pentru master...Poate gresesc, dar stiam ca esti la o facultate cu profil de chimie alimentara. Am citit recent ca de viitor ar fi masterele axate pe...nutritie.

Orice gand ai avea, fii convinsa ca vei avea succes! Imbratisari!

Mulțumesc mult Dăscă!
Daaa...deja aproape licențiată . Nici mie nu-mi vine să cred cum a trecut timpul. Sunt 5 ani deja de când sunt la Han, ani în care am dat bac-ul, am trăit dezamăgiri și momente frumoase, am avut fluturi în stomac și tot așa. Și tot ce-am trăit am expus aici și au fost persoane constante de aici (din mediul virtual) care au știut să mă susțină, poate mai bine decât cei cu care interacționez zilnic și ne lega o prietenie. Îți mulțumesc mult încă o dată. În ceea ce privește masterul, aș vrea să dau la managementul calității produselor agroalimentare. Mulți când aud de management dau ochii peste cap, dar e ceea ce vreau. E un domeniu frumos referitor la implementarea sistemelor de management ale calității în unități de producție, standardizare, audit, dar și siguranța alimentelor, HACCP, etc.. Vreau să merg pe managementul calității, pentru că o să am deja diploma pe tehnologii și nu vreau să rămân setată pe o singură chestie. Un orizont mai larg, poate mai multe șanse de angajare. Și oricum, e ceva ce ține mai mult de documentație. Ca tehnolog, nu vreau să ajung în fabrică să muncesc...toată ziua în picioare, gălăgie, ori e prea frig (dacă e abator), ori e prea cald (dacă e fabrică de panificație) și tot așa. Master în nutriție...o să mă gândesc, de ce nu?!

Azi mi-am propus să fac chifteluțe de năut și mor de ciudă că am fost în Kaufland și în toate magazinele ce le am prin apropiere și nu am găsit coriandru! Oricum le fac, dar n-o să aibă aceiași aromă . Trebuie să-mi fac un stoc de condimente.

Au înflorit teii și miroase dumnezeiește.

Foarte gustoase chifteluțele din năut și arată cam așa:


Le-am mâncat cu cartofi fierți, asezonați cu pătrunjel și ulei de măsline și un sos de roșii (proaspăt făcut) cu usturoi. O mâncare ușoară și gustoasă. O să mai fac cu siguranță.

Vai, ce somn mi-e!
O să mănânc acușica, fac un dușuleț și mă bag în pat...mai citesc și pe la 11 (cel târziu) dau stingerea.

M-am apucat de învățat pentru examenul de licență scris. Învăț forțat, pentru că sunt pe ultima sută metri și nu pot ceda acum.

Cafea.
Paris

Am scăpat și de licență. A fost mai bine decât mă așteptam. Rămâne de văzut ce fac mai departe. Acum sunt acasa, mă desfăt de o ultimă vacanță. Spre sfârșitul lui iulie o să merg în Iași pentru înscrierea la masterat, după care mă întorc acasă și o să stau până în septembrie. Revenirea mea în Iași presupune câteva schimbări în viața mea, una dintre ele ar fi obținerea unui loc de muncă. Mă gândesc cu groază la viitor, dar mă bucur că mă simt liberă acum.
Am avut parte de o situație deloc plăcută în una din zilele trecute. O să-mi fie învățătură de minte. Întotdeauna am crezut că persoanele mai în vârstă sunt mai înțelepte datorită experiențelor pe care le-au trăit de-a lungul anilor, dar se pare că nu este chiar așa. Am putut întâlni cea mai superficială persoană de 45 (cred, nu știu cu exactitate) de ani, deși are cunoștințe de psihologie și psihoterapie.

Am făcut cumpărături de dimineață. Acum mă apuc de treabă prin casă.

Frumoasă voce:
Insooni

Ploua de dimineață și piticul n-a mers la grădiniță, ci a rămas cu mine acasă. Am făcut o supă cu mazăre și o prăjitură cu zmeură. Acum doarme, iar eu mă dau cu barca pe net. Cred că o să fie foarte fericit când o să se trezească și o să vadă că prăjitura e numai bună de mâncat .

Mi s-a infectat limba și mă doare și e atât de deranjant. Nu știu care e cauza. O să-mi fac o soluție cu bicarbonat de sodiu și sare și o să-mi clătesc gura. Poate o să treacă.

Îmi trece infecția. Mă tratez cum am scris mai sus și chiar ajută.

Lucrez cu mine și îmi schimb ușor, ușor modul de viață. Am tot amânat să iau această decizie importantă, dar iată că a sosit momentul. Acum trebuie doar să am curaj, răbdare și încredere în Dumnezeu. Nu-mi este ușor să mă schimb, dar știu că fac totul pentru binele meu și știu că este o decizie corectă. Sunt conștientă că o să mă confrunt cu multe obstacole...în principal cu oamenii, care nu știu cât de ușor o să accepte și o să le convină faptul că încep să devin eu, cea adevărată, cea care sunt de fapt. Dar nu trebuie să mă gândesc la ce-o să zică și creadă lumea. Din aceleași motive nu zic exact despre ce e vorba, poate în momentul în care o să fiu pregătită voi dezvălui în acest jurnal la ce mă refer. Momentan, încerc să-mi găsesc echilibrul emoțional și spiritual, atât.

Unul dintre ocupațiile mele zilnice, care mă relaxează și le fac cu plăcere în această vacanță, este gătitul, alături de citit și croșetat. E extraordinar să ai timp să faci exact ceea ce-ți place, ceea ce vrei să faci și nimic să nu-ți fie impus.

evident m-ai facut curioasa cu schimbarea despre care vorbesti ? da-mi un indiciu , te rog !

Nu stiu...acum cateva zile, intr-un mediu de calitate, am intalnit o doamna psiholog..Am avut discutii ample despre niste chestiuni care ma framantau si pentru care cautam confirmari....mi-a povestit un caz din care am priceput ca e o persoana foarte deschisa si ca acorda frecvent asistenta gratuita...Exclusiv gratuita...

Mi-am amintit de lucruri pe care tu le-ai povestit aici si am intrebat daca te-ar putea primi...Fara nicio obligatie. Raspunsul a fost afirmativ.

Eu te-am prezentat ca pe o studenta aflat in ultima etapa de studii..Inteleg ca asta nu mai e actual, dar cred ca e lipsit de importanta.
Te poate primi oricand...asa ca daca decizi sa fructifici oferta, cauta-ma pe PM ca sa iti dau numarul de telefon

sa ai o toamna frumoasa....

Nu știu de ce am venit in seara asta aici...?! De dor?! Hmmm, poate...

Bine-ai revenit!

Multumesc dasca! Sper ca de data asta am revenit pentru o perioada mai lunga de timp.

***

Am simtit nevoia sa fiu aici .

Unde ma aflu?
Nici eu nu stiu.

Bine ai revenit!

Multumesc, brazen! Bine v-am regasit!

***

Nu stiu cum sa explic...doare. Poate nu e cea mai potrivita descriere, dar asa se simte...ca o durere sacaietoare.