5. Si Avraam a zis slugilor sale: „Ramineti aici cu magarul; eu si baiatul, ne vom duce pina colo sa ne inchinam, si apoi ne vom intoarce la voi."
Sau altfel spus, "Eu si Isaac o sa mergem sa ne inchinam si apoi eu si baiatul ne v-om intoarce la voi"

8. „Fiule", a raspuns Avraam, „Dumnezeu insus va purta grija de mielul pentru arderea de tot." Si au mers amindoi impreuna inainte.
apoi
13. Avraam a ridicat ochii, si a vazut inapoia lui un berbece, incurcat cu coarnele intr'un tufis;

Astea au fost faptele. NICAIERI nu reiese ca un moment, o secunda macar Avraam ar fi vazut pe Isaac mort.

Avraam stia, acest lucru este spus cand Isaac este viu... si cand promisiunea este in picioare pentru ca
Dumnezeu a zis caci numai din Isaac* va iesi o saminta, care va purta cu adevarat numele tau. .
Gandeste-te ca de la iesirea din tara lui, Avraam este purtat din fagaduinta in fagaduinta... si vede implinirea lor impotriva tuturor obstacolelor? Ce daca Avraam si Sarai erau batrani si nu mai puteau procrea? Dumnezeu a zis si Isaac se va naste. S-a nascut.Cum? Prin voia lui Dumnezeu... Ce daca Dumnezeu a zis sa-l aduc jertfa pe Isaac? Tot el a zis ca in Isaac, numai in Isaac o sa am o samanta numeroasa. El o sa gaseasca solutia. Cum a gasit solutia cu nasterea impotriva factorilor biologici asa va gasi si aici o solutie.Isaac nu va muri.Si chiar daca va muri el va fi inviat pentru ca Dumnezeu i-si respecta intotdeauna promisiunile!!! Ne v-om intoarce aici la voi... si eu si baiatul... Nu a zis "ma voi intoarce", ci "ne v-om intoarce"...

E bine sa te indoiesti, sa cercetezi totul, dar e si mai bine sa recunosti adevarul dupa ce l-ai gasit...
A existat Avraam cu adevarat? M-am uitat, am citit si am aflat ca da... a existat... 1-0 pentru Biblie... ma doare mandria mea dar am intelepciunea sa recunosc ca am gresit... sau pot sa raman cu mandria si sa ma duc inainte negand fapte si evidente...

SolaScriptura, daca Avraam stia ca Isaac nu va muri, ce valoare are jertfa lui? nici macar nu poate fi vorba despre o jertfa, nu? doar el stia ca n-o sa moara...

Acest topic a fost editat de Catalin: 14 Apr 2004, 03:49 PM

Pai si ce voiai sa le zica, "ma duc sa-i iau gatul baiatului meu"?! Sa le spuna "ma duc cu fiu-meu sa facem o jertfa, dar ma intorc numai eu"?!
Imi pare rau, dar cand Avraam a pus mana pe cutit era limpede ca voia sa ucida. Nu pot sti ce era in capul lui, cum impaca el porunca lui Dumnezeu de a-si ucide fiul cu promisiunea pe care tot Dumnezeu i-o facuse, insa intentia de a ucide este evidenta.
Dar daca tu zici, in ciuda evidentelor, ca Avraam nu l-ar fi ucis pe Isaac, sunt curios cum vei raspunde la intrebarea lui Catalin.

PS: Imi esti in continuare dator cu lamuriri la intrebarea legata de Numeri 31:15-18... Este moral ce se intampla acolo?

Sa nu uitam ca Biblia a fost scrisa pentru oameni. Dumnezeu stia ca Avraam il va asculta, si nu pentru convingerea lui l-a testat. Dar daca acest test ramane scris, ramane scris pentru oameni. Credinta lui Avraam in Dumnezeu a fost deplina. Si de aceea este tatal tuturor neamurilor...
Daca nu era scris acest test de unde stiam NOI ca Avraam a fost mai credincios decat Lot de exemplu? Sau decat altii? Dumnezeu stie credinta fiecaruia... dar noi vrem dovezi, si cand dovezile apar inchidem ochii.Asta a fost scopul "jertfirii lui Isaac". Daca nu aparea aici testul credintei noi puteam sa spunem ca Dumnezeu l-a ales pe Avraam in mod arbitrar. Sau dictatorial. Ca asa a vrut el ca este tare. Sau ca a fost bogat. Dar nu... Dumnezeu ne arata singura calitate care l-a ridicat pe Avraam in fata lui Dumnezeu , si anume CREDINTA. Si asta ar fi credinta neclintita. Mai incolo, in Iacov-Israel ne este aratata credinta conditionata. Daca faci tu si eu o sa fac. Si este si asta un mod de a ajunge la adevar, dar trebuie sinceritate.

Acuma abis, daca vrei sa-ti explic si Numeri 31 in felul in care l-am inteles eu.
Ce este interesant ca ceea ce te-a uimit pe tine sunt cuvintele lui Moise si nu a lui Dumnezeu. Peste tot se spune Domnul a vorbit lui Moise si a zis "Vorbeste copiilor lui Israel si spune" ... dar in versetul de care zici tu scrie:
14. Si Moise s'a miniat pe capeteniile ostirii, pe capeteniile peste o mie si pe capeteniile peste o suta, cari se intorceau dela razboi. 15. El le-a zis
Moise era cazut de la fata lui Dumnezeu, de aceea nici nu a intrat in Canaan. A gresit in fata lui Dumnezeu si inainte, si aici vorbeste el, Moise-omul, Moise-conducatorul.

Ce l-a determinat pe el sa zica asta? Incerc sa explic mai jos.
Dar pentru asta va trebui sa fii de acord, ca si cu o axioma ca plata pacatului este moartea! Este o lege care guverneaza universul, si este mai veche decat omul si va dura vesnic.Dupa aceasta lege o sa fim judecati si noi pentru ca VT este umbra lucrurilor viitoare.
Avraam primeste promisiunea ca va fi tatal unui neam mare. Se implineste. Tot lui Avraam i se spune in Geneza 15 de la versetul 13 in jos ce se va intampla cu neamul acela. Va fi robit timp de 400 de ani de un neam mare (la urma se vede ca este Egiptul), ca va iesi din tara aceea cu mari bogatii, si iese... Si ii spune de ce 400 de ani trebuie neamul acela sa sufere. Pentru ca Amoritii sa aiba timp sa se pocaiasca. Aceste popoare semite, intre care si Madianitii traiau in neascultare de Dumnezeul adevarat, Yahwe. Principalul cult al lor era cel a lui Baal, si pe langa asta se inchinau fortelor naturii, inaltimilor etc. Orice intai nascut de parte barbateasca era trecut prin foc pentru Baal. Baal accepta sacrificii umane. La scara larga era practicata prostitutia sacra si ritualuri orgiastice inchinate lui Baal. De aceste lucruri Israel trebuie sa se fereasca. Nimic inchinat lui Baal nu are voie sa fie adus in mijlocul lui Israel, nici aurul idolilor lui nici altceva inainte de a fi curatit.
Acesta este contextul cultural in care Israel intra. Si daca o sa citesti, ai sa vezi ca unii din barbatii lui Israel sunt atrasi si ei in ritualurile orgiastice inchinate lui Baal. De catre femei. Si este un pacat, pentru care trebuie sa moara cei ce l-au infaptuit.
Acuma, in momentul cuceririi tarii Canaan de catre Israel, "cancerul" cae este acolo trebuie eradicat. Si de aceea tot ce este de parte barbateasca (deci a fost inchinat lui Baal) si toate femeile care au cunoscut de barbat (deci au participat la ritualurile inchinate lui Baal, poate chiar preotese-prostituate) trebuie eradicat. Si de ce? Pentru ca poarta in ele pacatul. Si pacatul acela este edpsit, oriunde ar fi el. Copiii de parte femeiasca nu erau inchinati lui Baal, si pana la pierdera virginitatii
nu puteau sa fie preotese ale lui Baal sau sa fii participat la ritualurile orgiastice inchinate lui Baal.
De aceea, Israel poate sa pastreze ca si prada de razboi toate lucrurile curate, adica cele care sufera focul si cele care pot fi curatite cu "apa de curatire" descrisa mai inainte in Numeri.

Imi pare rau, prietene, dar contrazici Scriptura (tocmai tu?):

Deci Ingerul "stie acum ca se teme de Dumnezeu". Nu credinta l-a ridicat pe Avraam ci teama de Dumnezeu. O spune Scriptura negru pe alb! Si, daca tot suntem aici, poate ne explici si noua de ce spune "caci stiu acum" ca si cum de-abia ar fi aflat? parca ziceai ca totul era stiut dinainte si ca testul era necesar doar pentru oameni. Daca tu ai avea dreptate si testul ar fi fost facut pentru ceilalti, in Biblie ar trebui scris "caci acum va sti toata lumea ca te temi de Dumnezeu"! Dar fraza e formulata la persoana intai si de aici rezulta ca nu ai dreptate!

Daca tu spui ca porunca data de Moise nu este morala, ca incalca vointa lui Dumnezeu, nu pot decat sa ma bucur. Numai ca nu rezulta de nicaieri ca Dumnezeu pentru acest lucru i-a interzis lui Moise sa intre in tara fagaduita (tara asupra careia, dealtfel, acei evrei nu aveau nici un drept - inchipuie-ti ca ar veni albanezii cu armata nenumarata, spunand ca Dumnezeul lor le-a promis Romania, ar masacra toti barbatii, baietii si femeile care nu mai sunt virgine, si ar pastra fecioarele si fetele pentru ei...).
Dar daca spui ca porunca data de Moise este in concordanta cu vointa lui Dumnezeu de a pedepsi prin moarte pacatul celor care se inchinau la zei falsi, ma intreb de ce astazi crestinii nu ar fi autorizati sa-i trateze pe musulmani sau budisti asa cum au fost tratati amoritii si madianitii. In fond, si paganii din ziua de azi savarsesc exact acelasi pacat ca cei din vremea veche. Nu-i corect sa-i tratam altfel.

Credinta nu cred ca poate fi masurata. Exista sau nu. Daca tu crezi ca exista Dumnezeu (de fapt esti convins de asta), cu ce esti mai credincios decat Satan, de pilda? Si el stie ca Dumnezeu exista, indubitabil. A gresit la un moment dat (dar cine-i fara pacat, in afara de Dumnezeu?), dar acum stie nu doar ca Dumnezeu exista, dar si ca este mai puternic decat el.

NU am avut rabdare sa citesc tot sirul mesajelor..Oricum mi se pare un dialog al surzilor, fara suparare...Daca mi se aprinde vreun beculetz mai special dau de stire.
LEgat de intrebarea initiala "Este crestinismul moral?"..

Problema cu "ismele" de orice gen este ca separa teoria de oamenii care o aplica. Si astfel ajungi la tot felul de contradictii...cum este si cel de fata:)
O intrebare mai aproape de realitate consider ca ar fi "Sunt crestinii morali?", si banuiesc ca cel care a lansat'o la asta s'a gandit.
Inainte de a raspunde am sa definesc termenii.
Crestin= persoana care se declara crestina, si care isi ghideaza comportamentul dupa invataturile lui Isus Hristos (fie ca o face in interpretarea proprie sau cu ajutorul unor preoti)
Morala=set de norme acceptate de o comunitate umana pentru a facilita colaborarea, comunicarea intre membrii ei.

Raspunsul la intrebarea "Sunt crestinii morali?" ar fi urmatorul:
Uneori da uneori nu:D
Adica uneori respecta normele acceptate in comunitatea "crestina" alteori nu.
Si se pare ca in ziua de azi balanta incepe sa incline mai mult spre nu...

Asta ar fi legat de morala care e treaba pur sociala.
In opinia mea Isus de exemplu nu a fost un om moral. De asta a si avut probleme. Si'a zis probabil "Adica eu nu pot mai mult?!" Si iata ca de 2000 de ani se tot vorbeste de el:D....
Pentru mine morala e un compromis pe care il faci ca sa supravietuiesti, ca sa nu fii total dus afara. Vine o vreme insa cand te cam saturi de traiul caldut pe care ti'l ofera aceasta si ai chef de o revolutie ceva.

6. Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire
Deci pe ce baza a fost ales Avraam? De ce si unde contrazic eu Biblia, Cataline? Scrie undeva ca Avraam s-a temut de Domnul si i s-a considerat neprihanire???
Iar "teama de Domnul" este un termen despre care ar trebui sa mai studiem... nu de alta dar este inceputul intelepciunii...
In rest, testul a fost tocmai ca sa demonstreze credinta/ascultarea lui Avraam. Si sa o dovedeasca in fata celor care nu pot sa o vada, deci in fata noastra. Exact ca si la Iov.
@abis, am mai zis ca in VT este umbra lucrurilor care se v-or intampla. Unele si-au gasit implinirea in Isus (jertfele animale, ceremonialul templului) altele or sa vie (cele legate de potop-sfarsitul lumii, mileniu si pedepsirea raului in Imparatie). Poti sa fii sigur ca vrajitoarea si inchinatorul la idoli o sa fie nimiciti din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Dar o sa fie nimiciti de Cel fara de pacat. Daca crestinul nu are pacat atunci poate sa pedepseasca pacatul. Lege clara data de Isus. Dar daca tu ai pacat si judeci si condamni un pacatos vei fi judecat si condamnat ca si pacatos. Vezi de ce crestinii adevarati de azi nu omoara pe nimeni? Adica cei care asculta de Isus vad ca au pacat si de aceea nu pot condamna un pacatos.
Fii sigur ca la Judecata de Apoi nu un pacatos o sa condamne. Este o diferenta intre legamantul vechi si legamantul nou.
@gypsyhart, Isus este cel mai important om care a trait pe Pamant...si asa va ramane, fie ca ne place fie ca nu, pentru ca ce vine de la Dumnezeu oamenii nu pot schimba

Nu m-am lamurit daca ce a facut Moise este un lucru bun sau rau...

De ce ?

Daca admitem ca a ucide e imoral, iar eu ucid un om acum si maine fac o fapta buna, se cheama ca maine voi fi moral,
iar azi am avut o zi proasta ?
Raspunsul meu ar fi ca unii da, altii nu.

Nu înţeleg de ce aceste vorbe stau în "Universul Credinţei"! Nu mai este loc în altă parte a hanului?

De unde atîta siguranţă în afirmaţii? De unde ştie cel care a făcut nişte raţionamente că le-a făcut corect?

De unde ştie vorbitorul cu atîta precizie cine va moşteni Împărăţia Cerurilor?

Şi, la urma urmelor ce caut eu pe aici? Îmi cer scuze faţă de toată lumea. Reveniţi, vă rog, on-topic!

o sa incerc sa dau si io un raspuns pe aceasta tema. descam tarziu........................
desi se pleaca de la o premisa corecta, concluzia in acest caz este total eronata. catalin are dreptate in a semnala o difernta intre morala si crestinism. aceasta diferenta exista este reala, insa multi nu vor s-o priceapa.
insa a pune morala deasupra crestinismului.............. pentru acele legi morale erau de ajuns oamenii, pentru o religie, crestinismul, oamenii nu vor fi niciodata de ajuns pentru baza. E nevoie de ceva superior.
nu-l uitati pe dostoievski, cel care declara ca daca adevarul ar fi de-o parte si Iisus de cealalta parte el ar merge cu Iisus; asa este si cu morala.
toate cele bune.

Am citit cam tot ce s-a scris pe acest topic incepand din primavara, asa ca imi permit sa fac un mic rezumat.

In principiu, s-au format doua tabere, iar protagonistii au fost: SolaScriptura (care sustine legea crestina) vs Catalin si abis (care sustin legea morala).

Discutia s-a rezumat la un pasaj din Biblie, legat de momentul cand Avraam si-a adus fiul mult iubit, pe Isaac, drept jertfa la cererea lui Dumnezeu. De aici intrebarea: Este moral ceea ce i-a cerut Dumnezeu lui Avraam?

Fiind si putin subiectiv, citez mesajele pe care eu, personal, le consider cele mai relevante, si imi voi exprima parerea vis-à-vis de acestea:

In principiu, argumentul pro crestinism apartine lui SolaScriptura si se poate rezuma prin:

Important este de mentionat ca SolaScriptura sugereaza ca numai CREDINTA puternica i-a intarit lui Avraam convingerea ca fiul sau va scapa nevatamat.

De departe, cea mai inspirata replica o consider pe cea a lui Catalin:

Parerea mea e ca aici s-a pus punctul pe "i" si voi incerca sa raspund la intrebare:
Avraam nu stia ca fiul sa va trai, ci spera sa traiasca! Avraam a avut CREDINTA, DRAGOSTE si SPERANTA, ingredientele de aur ale sufletului omenesc. Avraam credea in Dumnezeu, isi iubea fiul si spera sa traiasca. Credinta a fost mai presus de toate, intrucat Avraam era dispus sa-si sacrifice fiul la cererea lui Dumnezeu.


De asemenea, consider foarte interesanta urmatoarea replica, apartinand tot lui Catalin...:

... contrazicandu-l pe SolaScriptura, care sustine ca Dumnezeu l-a testat pe Avraam pentru a oferi un exemplu omenirii de pe urma, stiind dinainte cum va proceda Avraam.

Intr-adevar, daca ar fi sa spunem ca "Dumnezeu cunoaste viitorul", afirmatia lui SolaScriptura pare cea mai verosimila. Insa Catalin a aratat clar ca nu e asa. Iar eu nu pot gasi nici o explicatie care sa multumeasca ambele parti... la asta am sa mai meditez.

In incheiere, il citez pe gypsyhart, care incearca sa raspunda la intrebarea "Sunt crestinii morali?"

Replica asta atrage foarte mult prin simplitatea mesajului transmis. Eu m-am amuzat imediat ce am citit-o, pentru ca mi-a amintit instantaneu de o foarte veche controversa a fizicienilor referitor la natura luminii: "Lumina exista sub forma de corpusculi sau sub forma de unde?" Si... dupa cateva secole, raspunsul fizicienilor a venit: "uneori unde, alteori corpusculi". Poate ca e asa si cu morala vis-à-vis de credinta...

Sfarsit.

@eclectic
Ma intrebi de ce consider o intrebare "mai aproape de realitate" intrebarea "Sunt crestinii morali".
Pentru ca pe mine nu ma intereseaza o discutie care face abstractie de subiectii implicati. Pentru ca teoria fara practica devine gunoi....ipocrizie, cum vrei sa ii spui.....

SPui :
Daca admitem ca a ucide e imoral, iar eu ucid un om acum si maine fac o fapta buna, se cheama ca maine voi fi moral,
iar azi am avut o zi proasta ?
Raspunsul meu ar fi ca unii da, altii nu.

Stii care este problema cu exprimarea ta?
Ca atunci cand folosesti verbul a fi la prezent e ca si cum ai vorbi in absolut. Adica cel despre care spui ca "este" intr'un fel anume il consideri asa pentru totdeauna...Este foarte dur....si inexact pe deasupra.....Precum ai spus, intr'o zi poti sa faci ceva "moral" in alta zi ceva "imoral"....In care din zile e vorba de tine?
E ca si cum ai recrea in fiecare moment un episod care a trecut (sa zicem "o fapta imorala precum a ucide") prin acest "este"....

@Marcus:

Am citit rezumatul scris de tine. Este foarte interesant. As vrea sa fac doar o subliniere, nu ca sa intru in polemica cu tine Marcus, ci pentru toti cei care citesc sau scriu in acest topic:

Cel ce a deschis acest topic nu intreaba daca sunt sau nu sunt crestinii morali. Se intreaba daca "crestinismul este moral?".
Intrebare tendentioasa si cu bataie lunga. Pentru ca se ajunge la intrebarea daca "Dumnezeu este moral?".

Pai cum Doamne iarta-ma sa nu fie moral Creatorul acestei lumi !? Noi trebuie sa ne luam dupa El si nu El dupa noi.

Mie mi-ar fi frica si jena sa ma intreb daca parintii mei au fost morali. Daca intr-adevar nu au fost ii las pe altii sa spuna, egali ai parintilor mei. Dar Dumnezeu nu are egali. Lucrarea Lui nu poate fi cunoscuta decat prin iubire, nicidecum prin rautate. Cum poti sa intelegi ce a vrut Dumnezeu sa faca cu Avraam daca din start negi oricare dintre raspunsurile pe care ai putea sa le primesti ?

Povestea lui Avraam trebuie inteleasa in felul urmator: Avraam, marele Avraam, care avea atata putere printre semenii sai, era mic de tot in comparatie cu Dumnezeu. Si de aceea s-a lasat cu totul si cu totul in mainile Sale. Prin asta nu a pierdut nimic (nici macar o farama de moralitate) ci numai a castigat. Ar trebui sa-i urmam si noi exemplul.

La fel a fost si in cazul lui Iov si in cazul atator sfinti si profeti.

Acest topic a fost editat de Inorog: 22 Sep 2004, 09:00 AM

gipsy, dar unii crestini sunt morali, iar altii nu. unii atei sunt morali, iar altii nu. si tot asa...

@eclectic
Eu consider ca este incorect, ca sa nu zic mai mult, sa spui ca o persoana este morala/ imorala.....Am explicat de ce.
Poti spune cel mult ca o fapta anume este morala/ imorala. Insa viata ne arata ca oamenii fac si "bune" si "rele". Si ne intoarcem de unde am plecat:))

Va salut pe toti!
Chestiunea moralitatii, uneori, nu mai este aplicabila, fireste variaza functie de evenimentele atari. Insa ceea ce este cert este ca indiferent de acceptarea sau negarea rolului moralitatii, un imoral poate sa creeze opere simfonice formidabile la fel cum un ateu poate sa gaseasca vizavi de fenomenul credintei teze de gandire demne de un licentiat in drept canonic. Chestiunea moralitatii nu se rasfrange asupra gandirii omului si nici macar asupra desfasurarii evenimentelor din viata sa. Poti fi imoral, insa sa te bucuri de notorietate in domeniul creatiilor epice. Poti fi moral, insa viata sa iti refuze orice sansa de supravietuire in jungla cotidiana. Moralitate-imoralitate, aspecte ambivalente, ce orbiteaza in jurul notiunii de eticheta, si poate cu mult dincolo de aceasta.
Moralitatea pote fi aplicata foarte bine, in special, in domeniul ce vizeaza crezul in Dumnezeu. Dar sa va intreb, totusi, ce inseamna sa crezi in Dumnezeu? Credeti ca un bun crestin este acela care se prezinta regulat la slujbele religioase, ori poate acel individ care se roaga neancetat, dar mai calca stramb, din vreme in vreme, cu gandul la Mantuirea sa spirituala? Cazuistica ipocriziei cunoaste multe exemple in acest sens. A te ruga in sinea ta, alaturi de seamanul tau este un model de urmat. Credinta in Dumnezeul tau este redundanta. Ce inseamna pana la urma credinta in propriul Dumnezeu? S-a nascut cu vreun as in maneca? Nu. Cand s-a nascut a avut vreo stea cazatoare de partea sa? Cu siguranta nu. Atunci chestiunea propriului Dumnezeu este de-a dreptul ridicola, curajoasa, dar ridicola. Dumnezeu este unul singur, iar cea mai mare minune a sa este viata, si, de ce nu, creatia sa cea mai elevata -oamenii. Noua ne-a fost dat privilegiul de a explora necunoscutul pentru binele societatii, pentru propasirea umanitatii. De ce sa ne cautam Dumnezeul prea sus ori prea in sinea noastra? Cand suntem prea sus si ne ferim sa nu cadem precum Icar, cand suntem prea jos si ne imbatam cu succesul temporar. Dumnezeu face parte dintr-o ecuatie mult prea mare ca sa o putem interpreta ori visa la a o rezolva vreodata, asadar ne amagim ca stim sensul divinitatii numind-o, simplu si relevant, Dumnezeu. Divinitatea nu poate fi numita ori explicata. Poate fi interpretata si mesajul sau inteles, in schimb. Dar de ce numele sfant de Dumnezeu si nu altcumva. Aici e o chichita religioasa ori de literatura. Pana una alta, divinitatea nici nu ar trebui numita. Sacrilegiul si/sau blasfemia consimt acest lucru.
Numai bine.

Acest topic a fost editat de Minerval: 26 Sep 2004, 07:21 PM

Pentru ca Dumnezeu e sus iar o particica din El este si in sinea noastra.

Domnule RZA afirmatia dvs. este un cliseu, cel mult un stereotip. De un argument serios nu dispuneti?
Numai bine.

Ba da, dragule. Invatatura lui Iisus. Daca ti se pare un argument si o sursa demna de incredere.

Domnule acest lucru nu prezinta relevanta in contextul amintit de mine. Sa stiti domnule RZA ca religia mozaica desi combate anumite chestiuni contradictorii la adresa profetului Iisus acest lucru, personal, nu m-a convins sa nu urmez toleranta inter-religioasa.
Numai bine.

Dupa cate stiu si religia mozaica admite existenta unui Dumnezeu viu, nu al unuia abstract. De asemenea, in religia mozaica moralitatea omului coboara direct de la Dumnezeu. Asa ca nici nu este prea greu sa existe toleranta.

Pace casei tale!

P.S. In ceea ce priveste Isus, El este mult, mult mai mult decat un profet.

Domnilor eu nu voi interpreta Torah deoarece nu se cade intr-un mediu precum cel al nostru, virtual. Ar fi un sacrilegiu, din punctul meu de vedere. Insa ceea ce va pot impartasi este ca sursa poporului evreu rezida in Iuda cel Sfant, in fond este semintia lui Iuda cea inrobita, blamata si denigrata. Dupa cum cunoastem, istoria a decis sa-i ofere acestui popor istovit si ales partea sa de pamant, care, cu timpul, a devenit mai mare. Nu acest lucru al teritorialitatii importa, ci modul in care acest popor a ales sa se conduca, din toate punctele de vedere. Iar modul de interpretare al profetului, magului Iisus poate fi facuta asa cum doresc cei de religie crestina, nu este un impediment divin nepronuntarea in acest topic la fel cum pronuntarea simpla nu trebuie neaparat sa declame adevarul.
Numai bine.

Minerval, flash news pentru tine:

Pana cand urmasii iudeilor care acum cca. 2.000 de ani au strigat in fata lui Pilat "sangele Lui asupra noastra si a copiilor nostri" nu vor constientiza, nu se vor cai si nu-L vor recunoaste pe Iisus ca fiind Dumnezeu, nu va exista pace in casele si sufletele lor. Btw, sa nu crezi ca am ceva cu evreii, orice alt popor ar fi patit la fel. E legea karmei.

"Sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri" au strigat doar evreii care asistau in acel moment la judecata pe care o facea Pilat. Nu era vorba nicidecum de toti evreii. Nici macar nu era vorba de toti evreii din Ierusalim...

Evreii au fost pedepsiti ca neam, nu ca prezenta la judecata lui Iisus.

Asa e, ioana1.

Intre toti apartenentii la un neam exista legaturi karmice subtile, la fel ca si intre membrii unei familii si la fel ca la partenerii unui cuplu. In virtutea acelor legaturi, pentru un pacat comis de unul (sau de cativa, in cazul nostru) sufera toti.

Pentru ce au fost pedepsiti toti evreii?
Nu toti evreii din vremea aceea sunt vinovati de moartea lui Isus. Au fost multi cei care i-au urmat invataturile, si care nu au cerut in piata eliberarea lui Barabas.

Acest topic a fost editat de abis: 28 Sep 2004, 12:15 PM

Domnule RZA aberati paca prea mult pentru omul pe care mi-l imaginam ca sunteti. Ce aveti in mod partuclar cu evreii, ca neam, religie, etnie? Aveti, prin aceasta suita faptica de afirmatii, ceva si impotriva persoanei mele? Poporul evreu este vinovat poate de un singur "pacat", si anume de a fi inteligenti indeajuns incat sa tinda catre monopolizarea sistemelor financiare, a finantelor pe scurt. Acest fapt este laudabil si de respectat, zic eu. Numai bine.

Minerval,

Daca n-ai obiceiul sa citesti posturile in intregime iti repet ca n-am nimic cu evreii si prin urmare nici cu tine.
Pentru monopolizarea de catre evrei a sistemelor financiare, nici nu va admir, nici nu va condamn. Din acelasi motiv pentru care spusele mele iti par aberatii iar standardul de non-aberatie al acestei lumi mie imi pare sminteala curata.

Domnule RZA, indiferent de faptul ca m-am adresat dvs. cu termenul "aberant", stima mea pentru dvs. nu se diminueaza nicidecum. Atribuisem o nuanta in cazul de fata doar. Fireste ca sunteti bine intentionat, v-am urmarit redactarile, insa este o linie foarte subtire intre real si ireal, si cand un om din afara discutiei noastre intra si observa ca de evrei se leaga ba monopolizarea nu stiu caror finante, ba ca acest popor are in masonerie mari maestri recunoscuti mondial pentru serviciile lor aduse umanitatii, omul cu pricina va trage o concluzie sumara, pripita dar sumara, superficiala, daca vreti. Aceasta concluzie s-ar creiona in imaginea potrivit careia masoneria ar fi a evreilor, iar finantele cu care sa-si sprijine campaniile, la fel. Asadar, cred ca ati inteles pasul meu in acest topic. Dvs. imi sunteti mai mult decat un simplu membru al comunitatii virtuale, indraznesc sa spun ca va consider un frate de discutii intelectuale. Cactus, in acest caz, imi e mai degraba tata, dar nu intru in amanunte, alte comparatii ori analogii. Va imbratisez si numai bine.

Ca se pomeneste numele meu acilea - in absentia - si nu pricepui de ce ca io nu m-am bagat in galsheava asta, ca ma depaseste. Pai cum sa zic - chestia cu "tata" - chiar asa de repede vrei sa ma ingropi ?

Si inca ceva ce tot nu pricep ; topicul se numeste "Crestinism versus Morala ????
Iertare - oricum NU am citit toate postarile; dar sa inteleg ca crestinismul si morala se exclud, sau sunt intr-un fel de contradictie ? Nu am intentia sa fiu ironic...

Minerval, daca alt participant la discutie se va prevala de o afirmatie de a mea ca sa atace evreii, voi reveni cu precizari suplimentare acolo unde va fi cazul, ca sa nu existe confuzii.

cactus

Osho spune ca morala apare atunci cand o religie incepe sa moara. Religia este cuvant viu, morala este cuvant mort.
Iar parerea mea personala vizavi de crestinismul modern si de moralitatea acestei lumi este aceeasi.

Off topic, daca Minerval imi spune "frate" si tie "tata", e cazu' s-o iau pe mama la intrebari?