Hai, măi, ăştia care faceţi gargară politică la căldurică, pe Net! Să vă văd! Veniţi mă cu identităţile voastre să daţi piept cu bazbuzucii căcănii, cu bermuzaloşii agitatorici, cu komiterniştii expresioniştici, cu gambebelorii ageamii, cu dadaişticii măslinii, cu futuriştii căpăţânoşi, mă! Bărbaţii neamului! Ce gogoriţă, nu-i aşa! Flecăreală digitală, nu?! Să vă treacă duminica la computer! Veniţi la războială pe viu, fratele meu, n-o mai ardeţi cu rahaturi digitale! Unde sunt şobolanii roşii, rozalii, roccoco, baroci, năpârstoci, viorii sau zambilii, ei? Pe unde s-au ascuns? Unde sunt kominterniştii, futuriştii, cubiştii, nasoliştii, staliniştii, mexicatoriştii, filozofiştii, mâncaleam guriţa?! Au cam băgat-o pe mânecă, nu? Ştiţi, voi, marii bărbaţi ai neamului ascunşi după avataruri copilăreşti, în bloguri copilăreşti cu tot felul de rahaturi de grădiniţă! Păi să vă văd pe front, curajoşilor! Vai, vai, mare tevatură de capu vostru! Pe Net, pe la tembelizor, prin gazete şi mazete, peste tot, foşgăiesc trădătorii de ţară. Haioşi, încrâncenaţi, ticăloşiţi şi năimiţi. Da-i ştim pe toţi, în ordine alfabetică. O să ne caftim cu ei până la capăt! Le luăm urma. Nu-i lăsăm să răsufle. Nu ne păcălesc ei pe noi. Poate pe alţii, da nu pe NOI! Nu vor avea linişte nici în mormânt. Aşa să ne ajute Dumnezeu! De ce vor taklamanezii, liliputanii, marşafonezii, ruşii, americanii, zevzecii, chinezii, brahmaputriştii, zimabuienii, extratereştrii să controleze Biserica Noastră? Un om de-al lor, se răhăţea la tembelizor în capu naţiunii mai zilele trecute cu savantlâcuri de doi lei şi nici un român vajnic nu i-o dădea la moacă meserie. Asta pentru că suntem nişte fricoşi cu toţii, ce să mai vorbim. Javra asta, bastokoneză, bimbireză, gurbulaneză sau arămie, gălbejie-roşie până în vârfu urechilor e un personaj amestecat foarte în istoria noastră apropiată. Asta e. Jigodia cea roşie băga fitile despre bunii noştri preoţi dar se vedea de la o poştă de ce bătea mârţoaga naţională cu vîrf şi îndesat. Iar fi plăcut zevzecului să se urineze pe odoarele Bisericii Noastre, mama lui de matracuc. Să-şi pună pofta-n cui că NOI îl cunoaştem, paştelemamilui de vândut! Dar americanii? Dar extratereştrii? Toţi vor să pună mâna pe biata noastră ţărişoară, nu-i aşa, looool? Iar noi ne bocim în păpuşoi şi ne dăm viteji foarte pe Net dar pe realitate furăm de jefuim, ne înţolim la mişto, ne tragem maşinuţe bengoase şi ne dăm artiştii lu peşte prăjit, manelişti, intelectualişti şi rătăciţi-sadea. Mai mare răsu, nu-i aşa!?

Aha, asa e...

Îmi place provocarea, dar e nedreaptă. Ce poate EU în faţa lui NOI? Cine nu vede că biserica este Noi-ul cel mai profund care există, nu şi-a depăşit egoismul, mîndria diabolică ce refuză comuniunea. E „unic” şi de compătimit în singurătatea lui. Singura lui plăcere este înfruntarea şi îl bucură doar numărul victimelor. Încă se mai joacă acele jocuri în care nu poţi trăi decît dacă adversarii, ceilalţi, sunt morţi, iar el trăieşte, plin de sânge, rânjund machiavelic, cu mult armament în dotare şi gata de luptă, nu de cooperare. Nu vede că în realiate avem o singură viaţă. E un Colţ Alb înainte de a întîlni pe stăpânul cel bun, omoară tot ce mişcă prin cuşca lui.
Ce poate unul ca acesta împotriva lui NOI? Nu poate nici măcar pe unul din comuniune să vatăme căci fiecare e susţinut în viaţă de toţi ceilalţi. Nu poate vedea pe nimeni secătuit de sânge căci pri el nu circulă sângele unui singur individ. Oricât ar curge, tot mai este... Nu poate câştiga nicio bătălie căci are toate resursele limitate, iar în NOI totul este cu prisosinţă, nesfârşit, de la viaţă pînă la înţelepciune şi putere.

Să-i lăsăm însă să creadă că sunt mari şi tari de unul singur, ca să vedem cine se repede să înfigă colţii în zid şi să saliveze zadarnic sperând că la orizont a mai apătut o victimă.... Să îi lăsăm să creadă că „minunea” deştăptăciunii izolate poate bate înţelepciunea împărtăşită. Altfel declanşăm noi războiul . Dar NOI doar se apără, teritoriul de care au nevoie e înăuntru lui NOI, nu afară.