Scrisoare deschisă unor jurnalişti occidentali: stimaţi şi iubiţi colegi occidentali, aţi dat publicităţii o idee şocantă care m-a făcut să zāmbesc dar care īmi lasă puţin un gust amar! Opinia voastră e că Romānia a fost primită cu prea multe decenii īnainte īn Europa. Sigur, libertatea de expresie trebuie apărată pe toată planeta şi tocmai de aceea nu impricinez dreptul vostru de a vă exprima liber īn diverse chestiuni. Dar aceasta idee stranie a unor colegi din Austria şi Germania cu precădere, pare să fie īmpărtăşită şi de alţi jurnalişti din alte ţări. Nu voi īncerca să vă demonstrez contrariul pentru că de departe, din toate punctele de vedere, această atitudine jurnalistică este eronată. Părerea mea e că aţi fost induşi īn eroare şi e omeneşte să iei o asemenea atitudine uneori īn viaţă, sub presiuni diverse, e omeneşte. Sub acest aspect vă īnţeleg.
Ceea ce nu īnţeleg este frivolitatea unei asemenea atitudini. Unii dintre voi au dat şi o cifră fatidică, Romānia ar fi trebuit să intre īn Uniunea Europeană peste o sută de ani. Aş putea crede, şi aşa se vede, să fie asta o atitudine arogantă din partea voastră faţă de un popor care, īn felul lui, omeneşte-istoric, a dăruit īntotdeauna ceva din sufletul lui Europei. Europa fără Romānia, īn destinul ei istoric e o aiureală şi o zăpăcenie. Dar ar putea fi semnul unei īngrijorări. Cred că de fapt, atitudinea voastră şocantă e semnul unei īngrijorări. Dar, se vede de la o poştă, Romānia nu poate fi ţapul ispăşitor al Crizei Mondiale, sau, dacă vreţi, potrivit afirmaţiilor voastre, calul de bătaie al Crizei Europene.
De ce nu este īn nici un fel Romānia şi nici nu poate fi calul de bătaie al Crizei Europene? Īn primul rānd, ar trebui să analizăm pe larg aspectele profunde ale acestei Crize care este de fapt nu un eveniment punctual ci o Procesualitate Profundă. Fiind procesualitate şi nu eveniment punctual, Criza are īnţelesuri de taină, dezlegări sau secretizări politice, istorice, culturale, sociale, militare, psihosociale, morale, etice, epice, ficţionale, imaginare, astrologie, sportive, astrofizice, metalurgice, teatrologice, muzicale şi aşa mai departe. Şi toate astea pentru că, de fapt, Civilizaţiile nu se ciocnesc cum a spus cineva ferindu-se de adevărul brusc şi teribil ci se văluresc neīncetat unele īntr-altele, fără oprire. De aici, procesualitatea Crizei, ea fiind Procesualitate Profundă, greu de dibuit, greu de īncondeiat.
Cauzele Crizei Mondiale şi, īn cazul nostru, mai aproape-vălurit, cauzele Crizei Europene, sunt infinit mai stranii, mai de fund, mai dureroase, mai surprinzătoare, mai ciudate, infinit omeneşti, născute īn īnfruntări şi beligenranţe, īn delăsări istorice, īn rătăciri culturale, īn dezorientări şi noi orientări entuziaste, prăbuşite mai apoi īn desuetudine.
Din acest motiv greu, de fund, geostrategic, metafizic, filozofic şi practic-cotidian, Romānia e prinsă ea īnsăşi fermecător, tragic, frumos, ridicol sau bombastic, īngeresc sau draconic īn această Procesualitate Profundă care este CRIZA. Criza nu s-ar fi domolit din văluririle ei dacă ne-aţi fi primit īn Europa peste o sută de ani, nicicum, o ştie pānă şi un student insurgent sau frivol, aflat la vārsta marilor descoperiri ale Spiritului, aflat la vārsta frumoasă a īnaintării către apropierea unor posibile adevăruri despre lume şi viaţă.
Romānia, ţara mea, Romānia, poporul meu, Romānia cu toate ale ei, este o parte firească a Lumii nefiind cauza a ceva, a vreunui eveniment, fenomen sau proces. Romānia nu poate fi stigmatizată īn nici un fel pentru că lucrurile profunde ale CRIZEI se regăsesc pretutindeni, īn toate direcţiile fie şi din punct de vedere cosmogonic, Universul fiind, īn cele din urmă, din pricini care ne scapă deocamdată, o enigamtică procesualitate hologramatică. Aceasta īnsemnānd că īn toate direcţiile, micile procese care văluresc Procesualitatea Mare sunt aidoma. Micile Procese sunt acele fapte ale lumii īn care regăsim puzderia de aspecte filozofice, economice, culturale, militare, de elemente de tradiţie, de īnţeles şi trăire, de locuire.
Convins fiind că aţi fost duşi īn eroare şi admiţīnd firescul şi omenescul unei asemenea īntāmplări, cred de cuviinţă să reveniţi asupra propriilor voastre idei nepotrivite sau asupra propriei voastre īngrijorări, explicabilă pe fond.
Romānia, īn totalitatea ei metafizică, economică, politică, culturală este parte a Europei, a Lumii, a Trăitului aşa cum e şi China şi Rusia şi India şi America şi Zimbabwe, şi Georgia şi Brazilia. Nici mai mult, nici mai puţin.
Nu vă voi certa, nu vă voi contrazice, vă voi īndemna, omeneşte, firesc, din nou, la reflecţie. Nu sunt un cineva anume important, ci un om oarecare, neīnsemnat, nu am căderea să vă cert cu superioritate sau īn spirit frondist sau cārcotaş sau aidoma tārgoveţilor Renaşterii, renaştere care a īntărit tendinţele CRIZEI de astăzi, de exemplu. Nimic din toate astea.
Vă scriu pur şi simplu pentru că, īn calitatea mea de oarecare fiinţă a lumii, cred cu tărie că greşiţi fundamental. Dar pentru că a greşi e omeneşte am maturitatea de a vă īnţelege. Vă doresc să īnţelegeţi sau, dacă nu, să aveţi tăria de a recunoaşte acest lucru.
Cu preţuire,
un om oarecare din Romānia