Mi-au zis:
- Vasilica,esti baiat bun,pacat insa ca sint asa de multi ca tine.......
Nu poate sa fie decit o gluma,nu? Am invatat dupa un scurt timp,sa nu fac din lucruri simple,proiecte de diploma,sa fac multe lucruri deodata,repede si bine,sa-mi placa lucrurile noi si moderne,sa le invat cu placere,sa-mi vad lungul nasului,sa respect munca altuia,sa nu-mi "sap" colegii,sa respect prieteniile si sa nu birfesc,sa dau datoriile la timp inapoi,sa-mi inteleg copiii,sa-mi respect nevasta,sa nu-mi doresc mai mult decit am nevoie,sa-mi placa filmele,sa-mi placa Internetul....Am uitat oare ceva?

Nu a fost o gluma.M-au dat afara.
La 45 de ani,esti un....cal batrin.

V-ati intrebat vreodata de ce se cauta tineri? Sint ieftini,sefii ii modeleaza cum vor ei si lucreaza la fel de bine,daca nu si mai bine.Sefii au nevoie sa conduca oameni tineri,dinamici,neformati si nepericulosi.Care sa faca treaba buna.Ma gindeam.....

...Sau poate,am avut o parere prea buna despre mine?

Vasilica esti baiat bun dar........

Culu..sa ne veselim, ma bucur c-ai facut topicu' asta:) Poate aduci si textul acela cu "dupa ploi, dupa ploi..."

Cerul-adancul


N-am sa-ti scriu versuri, nu stiu. Rareori imi pot pulveriza pe coala sentimentul punctual din mine..in forme esuate, caci descrierea de azi nu e aceea de maine, de ieri - e perfectibila,..desi in esenta esti tu. Inca sculptez senzatii intru desavarsire, te voi chema odata...Dimineata e a ta, te intrezaresc in apele-mi cand line cand involburate mereu altul, zambetul din somnu-ti lin ma impresoara, ma patrunde, ma inunda, darama ziduri..dezveleste, goleste teama, alunga orgolii, topeste armura..iti sunt asa cum visezi poate, asa cum ma iubesti. Poate adori nelinistea-mi, nu e buna, nu..Amurgul e al meu, nu esti langa mine uneori, ma afund sa te caut dar dau de un 'ciob'- eu, ma innebuneste, ma doare - il urasc ..caci pustieste. Am nevoie de tine cum are lacul de cer..sau de soare, cum se vede soarele in apa iubite? E oglinda lui? Se vede?..Spune-mi iubite..te ascult, aceeasi mirata, aceeasi nestiutoare, aceeasi recunoscatoare.
Si totusi nu ti-am spus ce-as fi vrut..
Tii minte ce zicea nebunul acela..?.. "Am sa-ti pictez glasul" ...si noi radeam.

Un iulie mult prea cald, ziua 17.

Superb, gand. In afara de unele mici neconcordante imi place mult proza ta. Mai posteaza daca mai ai.

Timp


Am citit despre timp…spuneau ca el ne apartine, caci prin el respiram noi…un azi - acum, un maine - neprevazut, un ieri dizolvat..devenit pulbere – agatand amintirea in coltul memoriei…Mi-au insuflat constiinta-i, deja il simt, deja-l respir prin vene de la tample, prin corzi de suflet…deja ma grabesc zgarcindu-mi fiece clipa…nereusind s-o dilat intru eternitate...devine necesar sa-mi inchid ochii visarii, sa-mi reiau drumul pe aceasta ‘panta rhei’-viata…cu inceput si sfarsit…

E timp e spatiu…si ma mir totusi cum de poate ochiul vedea doar atat cat e campul vizual perceptibil? De ce nu vedem dincolo de perceptia imediata? Aceasta lipsa sa fie oare inlocuita de suflet si minte..caci par a alerga de la un om la altul, de la idee la idee intru dezlegare de mistere…intru hranire a eului…
Si totusi exista limite in zborul imaginar…cerul e imaginea intoarsa in haul adancului meu, departarea sustrage eul din tot…il izoleaza…libertatea are granite: teama…
Sufletul – un fel de punctum saliens..atat de viu, atat de duios, atat de trist..
Si un maine ce se transforma in azi si ce ia perfect forma unui ieri se coloreaza in gri, in monotonie..poate nu numai la mine..

Libertatea?…m-apuc de pictura, stii ca n-am talent..dar poate oi scoate eu ceva, am sa ma zbat, vom sti numai noi doi…Mergem sa-mi iau pensule si ceva culori?…te rog, nu-mi trebuie nimic altceva…iarta-ma iubite pentru plecari, incepi sa semeni seminte de dragoste in mine..te iubesc?!…nu te indeparta, ma simt libera cu tine..
-16 iulie 2002-




Visare


…Visare, dulce visare… cum îmi mângâi tu prin cãile tale nepãtrunse, prin linistea ta lãuntrul.

Azi sunt eu… cât te-am asteptat! Se face c-am gãsit coltul de rai… miresmele florilor îmi îmbatã simtirea, iarba e un dulce pat ce-mi sprijinã trupul pe care de’ abia mi-l mai simt… voi, nori nedormiti, îmi arãtati jocul, vã pierdeti în înalt… serenitate, tu, mã cuprinzi cu tandrete iar tu, soare, sub tãlpi îmi pui raza-ti. O… somnule dulce cum îmi veghezi mie pleoapa… spre oameni senini tu mã porti. Tu, sunet obraznic, din tãrâmu’ gãsit mã alungi… si-mi schimbi dintr-o dat’ universul dându-mi-l pe cel dureros. Ei soare… plecat’ ai în „adâncuri” albastre fãcându-mi un cer cenusiu, mã lasi pierdutã-n betoane de strãzi care-s tot gri. Si acu îmi apari tu, lunã… ce gânduri îmi asterni tu mereu… cu palma ta rece-mi atingi suflul… de realitãti de infern.

O dulce visare… te astept mereu…


2000,toamna

M-am e-mailuit cu furnizoarea Japoneza si i-am scris(am pus putina paprica si piper) ca in Japoneza stiu citeva cuvinte: Kamikadze,Sumo,Harakiri,Akiro...ca nu exista scris in Engleza pe strazile Japoniei,a,inca niste cuvinte,Honda,Mazda,Toyota,Tokio,Hiroshima,Nagasaki....
Mi-a scris intr-o Engleza simpatica ca nu-mi pot imagina cit de mult s-au schimbat,ca Japonia e o tara foarte moderna acum.
I-am trimis o poza a mea si mi-a raspuns:(Copy&Paste)
Wao!!! Your looks is so nice, friendly, and kind express.
If I have a chance to take a picture myself, I will send you soon and please have a look me too.

I will,I will.....poza mea arata un grasan asa ca si a ei poate sa arate o grasanca,he...he...

Makiko,o cheama pe veverita asta,nu reusesc s-o trag de limba mai mult.
Insa m-a invatat noi cuvinte in Japoneza:

Arigato = Thank you
Yorishiku = Best regards,
Doitashimashite = You are welcome, not at all and my pleasure
Domo = everything greetings
Matane = see you

You can get many Japanese, right ?( Asta m-a intreaba la sfirsit,adica Balaure cu un cap vorbesti acum Japoneza.)

Have a nice night !!!

Right ,ochi oblici, o sa am un nice night.

Oi ce noapte am avut,am visat o statuie de diavol si cind n-am dormit,m-am gindit obsedant ca
nu am comandat niste piese la timp.Dar in curind o sa invat mai multe despre Japonia......

Domo .

Arigato.

Balauru-san

Multitasking

"Prostia e de multe ori concentrarea obsesiva asupra perfectiunii.
Duce de multe ori la : unu' cu sapa , zece cu mapa.
In orice meserie trebuie sa "curgi".Cu pretul imperfectiunii. Realizarile "cantitative" pot sa fie o carte de vizita bogata
si motiv de mandrie.Pentru ca ai fost folositor sau renumit pentru ele.A nu se confunda cu "Mult si Prost".
Situatia optima e "Mult si Acceptabil" .Putin si Perfect nu mai apartine timpurilor noastre in care tehnologia inlocuieste oamenii.
Mult si Calitate e situatia ideala la care trebuie sa tinzi.Teorie care te indruma inspre excelenta "curgand".Noi avem nevoie de orientare multitasking.Eu am nevoie de de initiativa,de surplus de responsabilitate,de....loialitate nebuna.
Altfel,a munci la noi e doar un ghinion de care nu-ti dai seama......"

Asta a fost unul din "discursurile" de plimbare in curtea spitalului de nebuni ale domnului Director Ernest Olaru.
Fost Director de cadre la uzinele Rosu si Verde din Galati.Adevarul poate sa fie undeva intre nebunie si normal,nu-i asa Petrica?

Petrica,sanitarul de la spitalul 9.

..don't shoot..

Ma gandesc la moarte.Am sa mor si a doua zi totul o sa fie la fel,fara mine.Daca ma voi fi nascut peste 2000 de ani poate ca voi fi prins toate minunatiile tehnologiei,poate ca viata va fi fost ceva mult mai placut peste 2000 de ani. Poate nu va fi fost deloc.Poate va dura numai un an ,in medie .Sau 300 de ani.Cine stie?.Nu mi-e frica de moarte,mi-e ciuda ca dupa ea poate sa urmeze mai Nimic decat Nimicul.Si ca Totul a fost asa de putin, multa Dragoste si multa Durere.Sau Nimic.Peste mii de ani poate va fi posibil sa fii o multime de oameni deoadata.Sa alegi,doi,trei..o mie.Ma gandesc ce pierd ca m-am nascut cand m-am nascut si nu in Viitor.Poate ca in Viitor Religia nu va mai fi necesara,mi-ar place sa fi trait pe timpul lipsei nevoiei de ritual.Sa nu mai fie nevoie de rugaciuni.De varsare de sange in numele rugaciunilor.De Dumnezeul meu e mai bun ca al tau.Cred sincer in Dumnezeu pentru ca m-a lasat sa traiesc pana acum desi nu iubesc asa cum trebuie.Totusi cred ca Iubirea dintre oameni e doar un motiv de existenta placuta si de epatare .Am putea sa ne rugam in gand si sa ne purtam frumos de dragul respectului si nu al lui Dumnezeu.Ce m-ar jupui musulmanii de viu.....

Lacrima


Hm..a trecut o vara, o toamna, o iarna de cand…suntem inspre primavara. Azi e o zi cu soare, se bucura cerul oare?! Nu stiu de ce mi-ai ramas in minte, la sarbatori ne gandim si la tine, cel putin eu fiindca ne-ai parasit asa..brusc, ce ciudat. Te tin minte debordand de viata, veselie, dinamism. In momentele mele cele mai sumbre in care simteam ca nu mai e nimic de facut, cel putin asa credeam, ma gandeam la tine si incercam sa te ‘copiez’. Nu ma indragostisem de tine dar incepusem sa tin la tine..erai un prieten pretios.
Ti-amintesti tu, prieten drag, oare?..eram in Art Club, ai venit in graba, trebuia sa te intalnesti cu…te-ai oprit la masa noastra si balamucu era ca si inceput, am ris intreaga seara..monotonia, frustrarile de peste zi isi luasera zborul…odata cu fumul de tigara ce se prelingea afara in perdeaua noptii si odata cu glumele ironice ce loveau in pretinsa ordine lumeasca..aveai tu o amaraciune in suflet..stiu…mi se intampla si mie arareori sa oscilez intre inaltimile si prapastiile sufletului meu…intre dezordinea launtrica si ordinea de afara cautand un punct de sprijin..si devenea tragic cand nu’l gaseam…
Iti ramasese forta pe care o pierdusem eu …de unde atata putere de lupta in sufletul tau?…Ce planuri iti facusesi…sa iei lumea in piept..sa gasesti linistea si bucuria pe care sa le pui la picioarele alor tai…Ma simteam onorata cand mi-ai cerut ajutorul..sa-ti implinesti tu visul…cat suflet am pus…tii minte? Si acuma sufar cateodata…nu ne-ai lasat tu numar de telefon..nimic..tu erai cel ce ne cauta mereu…
Trecuse ceva vreme de cand nu te vazusem ultima oara…si-aveam emotii pentru tine, nu m-ai sunat, nu mi-ai mai zis nimic…unde sa te fi cautat?!..raspunsul pe care-l asteptai referitor la plecarea ta ma interesa si pe mine…asa-mi puteam da seama cat de folos ti-am fost…a trecut un timp, poate prea mult…devenisem nelinistita…pe urma am aflat..ca de fapt n-ai mai plecat…ca ai murit…Oh Doamne…cum iti e acolo?…prieten drag…

2002