Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:Relatii In Paralel
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Probleme Sociale
phili
Cum se zice, Never say never...Nu credeam ca e posibil ca eu sa insel vreodata pe cineva...Dar s-a intamplat, dupa o relatie de lunga durata. Am crezut ca va fi o aventura de o noapte (nici de astea nu avusesem), dar aceasta s-a transformat intr-o relatie la distanta. Una pasionala al naiba. Desi cand am inceput relatia cu aceasta persoana, credeam ca imi voi parasi imediat partenerul pe termen lung si voi trai fericita nu se stie pentru cat timp, dar ce mai conteaza, cu persoana iubita. Ca nici nu se putea spune despre mine ca am trait vreodata "o frumoasa poveste de dragoste". Acum as putea spune ca si acest lucru se intampla. Dar de atunci au trecut cateva saptamani si inca n-am facut-o. De ce? Vazand la rece relatia in care sunt implicata, imi dau seama ca de fapt partenerul meu e o persoana de treaba, careia chiar ii pasa de mine, care chiar ma ajuta, ma incurajeaza in cariera, dar mai mult, are pur si simplu grija de mine. Nu am observat asta mai inainte, stiam ca unii ma invidiaza, dar eu ma credeam nefericita, si chiar eram. Dar nu are si nu a avut niciodata pasiune pentru mine, si nici reciproca nu e adevarata. Celalalt are pasiune, vrea sa fie cu mine, precipita lucrurile foarte mult, dar nu sunt convinsa ca ar putea avea grija de mine, ca s-ar implica in problemele mele, desi am unele semne ca ar face-o. Sunt o persoana libera, care munceste, nu am nevoie de altfel de grija decat afectiva, ca orice alt om. Dar asta chiar e importanta, oricati bani ai avea...Nu-mi pasa ca "amantul", fiind tanar, nu are bani, sta intr-o garsoniera unde ma invita si pe mine cu generozitate...E mai tanar decat mine, dar cand m-a cunoscut credea contrariul, adica eu as fi ceva mai tanara decat el. A aflat dupa...Nu-mi pasa nici de asta, desi pielea mea e foarte deschisa si lucrurile ar putea sa se schimbe dramatic pentru mine in urmatorii ani, am avut arsuri solare de mai multe ori.
Imi dau seama ca teama de a fi dezamagita ma face sa nu imi parasesc partenerul oficial si sa plec imediat, asa cum ar face orice persoana integra, asa cum as fi fost sigura ca as face-o si eu. Cautam fericirea, se spune, si eu acum am asa ceva. Dar sunt si aspecte de moralitate...Stiu ca partenerul oficial ar suferi, dar si mai mult ar suferi celalalt daca ar sti adevarul...Lucrurile sunt si mai complicate avand in vedere ca povestea asta e cu persoane oarecum deosebite, cu calitati. Ambii tipi arata bine, sunt foarte slabi, sportivi, fiecare are calitati psihologice, dar personalitati diametral opuse. Eu sunt fara experienta, acum realizez ca am intrat aici poate tocmai din cauza asta. Si imi dau seama ca risipesc sansele pe care poate le meritau femei care sa aprecieze mai mult. Am fost tot timpul foarte pretentioasa, n-am realizat cat de putine resurse de acest tip exista, adica sansa de a gasi un mascul de calitate sunt foarte mici. Dar nu sunt in niciun caz de invidiat...Am fost singura mult timp, nefericita, iar prin ce trec acum nu-i doresc nici lui Caragici sau cum il cheama sa treaca...
Daca nu apare legea poligamiei, ce sa fac? Ce ma sfatuiti? Acum realizez ca oamenii care au relatii in paralel nu sunt neaparat niste monstri fara scrupule, asa cum credeam pana acum, ca motivele pentru care se ajunge aici sunt de fapt intentii bune, de a menaja sentimentele celor implicati. Iar cautarea propriilor sentimente e un motiv pentru care se ajunge aici, nu neaparat sexul.

axel
Tinand cont ca tu postezi asta, sint aproape sigur ca e activitate de trolling.
abis
QUOTE(phili @ 11 Aug 2008, 07:28 AM) *
Daca nu apare legea poligamiei, ce sa fac?

Ce-ti trebuie tie este legea poliandriei, nu a poligamiei. Esti pregatita sa ai doua soacre?



Referitor la problema ta, da cu banul. Orice ai alege, oricum o sa-ti para rau. smile.gif
Boudicca
Este o vorba: cand te fugaresti dupa doi iepuri, s-ar putea sa nu prinzi nici unul.

Alegerea e dupa tine. Oricat nu te-ai stradui sa menajezi sentimentele celor doi, oricum in momentul in care o sa trebuiasca sa alegi o sa sufere unul dintre ei si mai tarziu poate chiar tu. Important e sa nu regreti dupa, desi e mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai facut.
Anca_M.
Este firesc ca dupa o perioada in care ti-a lipsit pasiunea sa fii "furata" de ea, insa pasiunea este amagitoare si de o durata mai scurta decat iubirea, ori eu stiu ca acolo unde este iubire este si pasiune, ai o relatie de ceva vreme cu partenerul tau si nu a existat pasiune pana acum intre voi? Pasiune fara iubire exista dar iubire fara pasiune nu. Cred ca tinand cont de faptul ca din cate am inteles nu ai experimentat in privinta vietii sentimentale, acum umpli un gol prin aventura asta, dar acelasi lucru se poate spune si despre "amantul" tau? Atunci cand unul din parteneri inseala ceva nu merge bine in relatie, ceva lipseste si poate ca in loc de a cauta in alta parte lipsurile ar trebui cautat in relatie ce nu merge, ce va mai leaga, vreti sa mergeti mai departe, unde se ajunge si abia apoi vei stii daca e convenabil sa ai doua relatii sau numai una.
phili
Normal ca e ceva in neregula daca se ajunge aici. Inainte ma certam cu partenerul aproape in fiecare saptamana. Acum, dupa ce am fost plecata o perioada, a inteles probabil cat ii lipsesc, puterea obisnuintei probabil. Daca ne certam din nou, ar fi fost simplu sa-i dau papucii...Dar acum totul s-a schimbat, iar eu vad relatia dinafara. E o persoana de treaba, dar nu ma face fericita, pe cand celalalt, da. Problema e ca el e intr-adevar cam tanar. A terminat facultatea de 2 ani. Dar am cunoscut tipi mai tineri cu sentimente stabile (chiar pentru mine, desi nu am dat curs, m-am facut ca nu observ, cand toata lumea observa).
Am stat cu el ceva timp...Da, pentru ca nu am avut chef sa mai caut, la cate probleme ai in Romania, nici nu iti mai vine. Problema e ca intr=adevar lucrurile sunt complicate. Piata arata foarte rau...adica risc sa gasesc fiinte total superficiale, carora le e preferabila singuratatea. Dar oare nu cautam fericirea? Declaram asa, apoi ajungem la locuri caldute. Oare e bine? Oare suntem cinstiti fata de noi insine?
Leonardo
depinde ce vrei.
e uman si destul de banal ca intr-o o relatie de lunga durata sa apara probleme, sa fii tentat de altcineva ce pare sa-ti dea tot ceea ce nu (mai) ai acasa.
asta pentru ca e in natura umana sa nu fim permanent multumiti de o stare de fapt, sa ne simtim mereu atrasi de altceva.

Avem aici mai multe situatii:
-sunt persoane care isi infraneaza atractiile si continua relatia de lunga durata. Daca nu ai realizat ca relatia de lunga durata este mai convenabila pentru tine probabil ca aventura va fi hiperbolizata si vei trai mereu cu ideea ca ai pierdut omul perfect. Altfel se cheama ca ai facut alegerea buna.

-sunt persoane care cedeaza atractiei de moment dar nu renunta la relatia de lunga durata pastrand secretul relatiei paralele. In caz ca 'maurul' afla de obicei relatia de lunga durata atinge finalul. Chiar si pastrata secret, o astfel de relatie creaza suferinte celui duplicitar daca este o persoana cat de cat onesta si e posibil ca dupa ceva vreme acesta va marturisi partenerului aventura creand complicatii si suferinte fara posibilitatea de a mai castiga ceva. Daca persoana nu are probleme morale se cheama ca a trai vieti paralele este alegerea perfecta.

-sunt persoane care dupa o vreme renunta la relatia de lunga durata si aleg relatia abia inceputa. In acest caz e un risc de a ramane singur. Daca ai analizat bine situatia sau daca iti doresti riscul mai mult decat siguranta atunci e alegerea buna si in mod cert vei merge mai departe orice ar fi. Daca nu, se cheama ca in curand vei plange de alegerea facuta si vei suferi.

Din ce spui se pare ca nu te regasesti in primul caz de mai sus, asa ca alege unul dintre celelalte doua. Viata e o loterie si e bine sa minimizezi riscul inainte de a juca. E util de stiut ca riscul de a pierde e imposibil de redus la zero, asa ca alege ce ti se pare mai bun si bucura-te de alegerea facuta. Nu privi inapoi, in niciun caz cu manie. smile.gif
phi
Phili, nu poate exista iubire fără pasiune, s-a mai spus aici. Mai mult decāt atāt, iubirea din categoria despre care vorbim aici e considerată, din punct de vedere al tipului de proces afectiv, pasiune. Dacă persoana alături de care ai trăit relaţia de lungă durată te iubeşte, iar preocuparea sa pentru tine, problemele tale, etc. despre care vorbeşti ar putea indica aceasta, atunci pasiunea sa e incontestabilă, chiar dacă nu e manifestată ''zgomotos'' . Cealaltă persoană, īnsă, dacă īntr-adevăr nu e dispusă să devină un sprijin total , necondiţionat, atunci ceea ce manifestă e nu pasiune, forma cea mai puternică de trăire afectivă, superioară prin aceasta chiar şi sentimentelor, ci dorinţă inferioară iubirii, oricum. Ca atare, aceasta e mai puţin ''respectabilă'' şi probabil instabilă.
Tu, īnsă, vei decide īn funcţie de ceea ce simţi. Chiar dacă interpretarea mea a fost corectă [nu cunosc situaţia ta decāt prin ce ne-ai lăsat să citim], faptul că cineva te iubeşte nu e suficient pentru a continua o relaţie, contează trăirile tale, legitime oricare ar fi ele, acestea putāndu-se orienta spre oricare dintre cei doi. Totuşi, cred că e corect să decizi fiind sinceră cu ambii.
Yvonne
Ce cauti ? iubire ? pasiune ? siguranta ? stabilitate ? Am intzeles din cele spuse de tine ca deja te-ai implicat in cealalta relatie. Cati n-o fac ? Nici nu cred ca mai exista monogamie. Putini sant cei care recunosc asta si mai putini cei care cer sfatul. Colega mea se confrunta cu aceeasi situatie si mi-a cerut sfatul. Nu stiu ce sfat sa-i dau, insa pe ea o vad mereu radiind de fericire si linistita si implinita cum de mult nu a mai fost. Cine stie sa aleaga dinainte e cu adevarat norocos. Bafta, orice ai decide.
phili
Va multumesc foarte mult la toti pentru mesaje. Cred ca toti aveti dreptate, fiecare in felul lui. Leonardo spunea ca o colega a lui e in aceeasi situatie si ca arata foarte bine, e multumita si fericita. Intr-adevar, si prietenii mei imi spun ca arat foarte bine, linistita, ca arat indragostita, desi nu le-am spus ca asta e cauza, dar au observat ca zambesc tot timpul, ca visez cu ochii deschisi. Sunt intr-adevar fericita, cum n-am fost niciodata. Din pacate, creierul uman e imperfect, ce ne face fericiti nu e neaparat bun pentru supravietuire. Acum am aflat ca "celalalt" are probleme destul de naspa, ca ar fi greu pentru el sa imi ofere grija, suportul, pe care mi le ofera primul. Problemele lui sunt mari, situatia lui materiala si familiala e cam naspa rau. Dar el ma face sa visez, sa vad lumea altfel, asa cum nu mi s-a intamplat niciodata. Aproape ca nu ma intereseaza daca el poate tine la mine. Mi-e de ajuns ceea ce imi ofera prin senzatiile (afective) pe care mi le trezeste. Suport material, afectiv, trebuie sa ii ofer eu in primul rand, la ce probleme are. Dar farmecul lui personal e mai presus de toate aceste probleme, pe care acum imi face placere sa le rezolv. E vorba de placerea de a sta cu cineva, de a nu te plictisi, de a dori sa-l privesti, sa-l asculti si sa-l atingi tot timpul. Si nu e vorba de sex aici.
Pana la urma nu insel pe nimeni, pentru ca lucrurile sunt diferite. Cu primul am un fel de prietenie, imi place sa vorbesc despre anumite lucruri, avem puncte de vedere similare, probabil si din cauza ca ne cunoastem de mult, cu al doilea e cu totul altceva. Se spune ca daca nevasta ti-a devenit cea mai buna prietena, e bine sa te casatoresti cu prietena nevestei. Chiar e complicat. N-am mai fost in situatia asta, cat dureaza pasiunea asta? Ce ramane dupa? Daca ramane...Dar cat e, nu se compara cu nimic...
mutulica
cauta repede pe al treilea. viata va deveni brusc si mai interesanta
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.