Lectura placuta!
Versiune completa:Nopti Cu Miros De Liliac
Scrieri, ganduri, amintiri din viata forumistei fortelady veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta!
Lectura placuta!
Buna ziua tuturor .. si multumesc ca m-ati primit pe la voi. e liniste... o liniste pe care o caut de atata timp.
ma asez pe un colt de scaun si incep sa va scriu povestea mea. povestea noptilor lungi, in care somnul refuza sa vina la biata de mine, lasandu-ma prada monstrilor care bantuie liberi.
acum un an scriam... pe aceeasi tema. nimic nu s-a schimbat. o sa incep jurnalul cu asta.
.. si multumesc ca m-ati primit pe la voi. e liniste... o liniste pe care o caut de atata timp.ma asez pe un colt de scaun si incep sa va scriu povestea mea. povestea noptilor lungi, in care somnul refuza sa vina la biata de mine, lasandu-ma prada monstrilor care bantuie liberi.
acum un an scriam... pe aceeasi tema. nimic nu s-a schimbat. o sa incep jurnalul cu asta.
QUOTE("fortelady")
Oboseala. De luni intregi, oboseala crunta, care musca fara mila din nervii mei.
Luni de insomnii - doua ore de somn, urmate de 3 de trezire. Si inca una de somn. Calmate cu pastile - naturale sau artificiale.
Somnul "chimic" e cel mai rau, mai rau uneori decat lipsa somnului, e o cadere lunga, in gol, care incepe seara si se termina dimineata cand suna ceasul. Impresia de cadere e oribila, ai senzatia aerului care iti suiera pe langa urechi. Dar macar dormi, si uneori, daca ai mare noroc, iti dai seama ca dormi. Alteori, in noptile mai putin norocoase, te bantuie visele si rudele lor blestemate, cosmarurile. Pastilele de dormit nu pot face nimic impotriva ta si a nervilor tai. De fapt, pot, daca dublezi doza. Demonul alb e la capul patului, langa sticla de apa -sau de vodca - si stii ca INCA una te va amorti suficient incat sa nu mai simti nimic, sa nu mai visezi. Sa nu te mai trezesti tremurand in atacuri de panica, sa nu mai repeti ca un robot - "e doar o reactie tembela. frica nu exista. frica nu a existat. nu ai de ce sa tremuri".
Am murit in somn de atatea ori in ultimele luni incat pot descrie asta in zeci de pagini. Am fost schilodita, m-am inecat, m-am batut cu tot felul de animale fantastice. Tone de broaste, paienjeni, serpi, insecte. Nisip si namoale. Trenuri.... multe, mult prea multe, cioburi de amintiri venite din copilaria timpurie - primul meu cosmar, trenul care vine peste mine, firele de iarba - ultimele lucruri pe care le vad sunt firele de iarba care se misca. Le pot descrie in detaliu, le pot desena. Doua fire de iarba care se misca. O femeie care striga disperata langa linia ferata. Eu zac pe sine si ma uit spre trenul care vine... vad iarba care se misca si aud un sunet greu. De ani de zile, fara schimbare.
Incerc sa adorm, inchid ochii. Fara pastile. Trebuie sa rezist Prietenului Alb inca o noapte. Pleoapele imi cad. In spatele lor, in noaptea grea, aud aripi reci de liliac....
Luni de insomnii - doua ore de somn, urmate de 3 de trezire. Si inca una de somn. Calmate cu pastile - naturale sau artificiale.
Somnul "chimic" e cel mai rau, mai rau uneori decat lipsa somnului, e o cadere lunga, in gol, care incepe seara si se termina dimineata cand suna ceasul. Impresia de cadere e oribila, ai senzatia aerului care iti suiera pe langa urechi. Dar macar dormi, si uneori, daca ai mare noroc, iti dai seama ca dormi. Alteori, in noptile mai putin norocoase, te bantuie visele si rudele lor blestemate, cosmarurile. Pastilele de dormit nu pot face nimic impotriva ta si a nervilor tai. De fapt, pot, daca dublezi doza. Demonul alb e la capul patului, langa sticla de apa -sau de vodca - si stii ca INCA una te va amorti suficient incat sa nu mai simti nimic, sa nu mai visezi. Sa nu te mai trezesti tremurand in atacuri de panica, sa nu mai repeti ca un robot - "e doar o reactie tembela. frica nu exista. frica nu a existat. nu ai de ce sa tremuri".
Am murit in somn de atatea ori in ultimele luni incat pot descrie asta in zeci de pagini. Am fost schilodita, m-am inecat, m-am batut cu tot felul de animale fantastice. Tone de broaste, paienjeni, serpi, insecte. Nisip si namoale. Trenuri.... multe, mult prea multe, cioburi de amintiri venite din copilaria timpurie - primul meu cosmar, trenul care vine peste mine, firele de iarba - ultimele lucruri pe care le vad sunt firele de iarba care se misca. Le pot descrie in detaliu, le pot desena. Doua fire de iarba care se misca. O femeie care striga disperata langa linia ferata. Eu zac pe sine si ma uit spre trenul care vine... vad iarba care se misca si aud un sunet greu. De ani de zile, fara schimbare.
Incerc sa adorm, inchid ochii. Fara pastile. Trebuie sa rezist Prietenului Alb inca o noapte. Pleoapele imi cad. In spatele lor, in noaptea grea, aud aripi reci de liliac....
Bine ai venit! 
Sedere cat mai placuta printre noi 
Sorin.
Sorin.
multumesc, Sorin si Contraste!
E atat de bine sa regasesti prieteni vechi si dragi
E atat de bine sa regasesti prieteni vechi si dragi
I wish,I dream,a dream of mountains high
Where I can sit and look down hills,and say
" This is I" (Lake of Tears, Upon a highest mountain)
Azi am trecut Dunarea. Imi era dor de ea, e adanc in sufletul meu, imi era dor de Dunarea verde care se roteste, dor de viata care alearga in ea, chiar daca noi facem aproape imposibilul pentru a o distruge.
Nu despre asta voiam sa scriu.
Unul din visele mele cele mai vechi - alt cosmar care mi-a rasucit copilaria, este Apa. Si dincolo de Apa, muntele/dealul care trebuia urcat.
Apa pe care o iubeam atat de mult in visele mele strambe si lupta turbata cu dealul plin de pietre.
Sus. Cat mai sus, cu respiratia taiata, cu mainile zdrelite de pietre. Si.... trebuia sa ajung. Durerea drumului. Soarele care se vedea de sus, murind arzand in aceeasi Dunare.
Azi am fost Dincolo. La modul foarte fizic, senzatii vechi, mirosuri familiare, imagini inchise si vag cunoscute. Le vazusem noaptea, intre doua sirene de ambulanta, intr-o ora de somn-chin, le-am luat la picior azi, cu soarele lovindu-ma fara mila.
Am inca febra si pielea arsa si senzatia de cosmar treaz. Cand vrei sa strigi si vocea se ineaca in gat iar membrele sunt grele, tintuite de pat. doar din ochi poti clipi si nici macar din aia.
S-ar putea spune ca azi mi-am trait in realitate un vis. Dar e cinic. Visul e vis, trebuie sa ramana acolo, ziua de vacanta e zi de vacanta.
Ma simt totusi de parca as fi pierdut ceva. Si nu sunt sigura ca il vreau inapoi, sau ca am vrut sa il am vreodata. Exorcizare? Asa se numeste?
Where I can sit and look down hills,and say
" This is I" (Lake of Tears, Upon a highest mountain)
Azi am trecut Dunarea. Imi era dor de ea, e adanc in sufletul meu, imi era dor de Dunarea verde care se roteste, dor de viata care alearga in ea, chiar daca noi facem aproape imposibilul pentru a o distruge.
Nu despre asta voiam sa scriu.
Unul din visele mele cele mai vechi - alt cosmar care mi-a rasucit copilaria, este Apa. Si dincolo de Apa, muntele/dealul care trebuia urcat.
Apa pe care o iubeam atat de mult in visele mele strambe si lupta turbata cu dealul plin de pietre.
Sus. Cat mai sus, cu respiratia taiata, cu mainile zdrelite de pietre. Si.... trebuia sa ajung. Durerea drumului. Soarele care se vedea de sus, murind arzand in aceeasi Dunare.
Azi am fost Dincolo. La modul foarte fizic, senzatii vechi, mirosuri familiare, imagini inchise si vag cunoscute. Le vazusem noaptea, intre doua sirene de ambulanta, intr-o ora de somn-chin, le-am luat la picior azi, cu soarele lovindu-ma fara mila.
Am inca febra si pielea arsa si senzatia de cosmar treaz. Cand vrei sa strigi si vocea se ineaca in gat iar membrele sunt grele, tintuite de pat. doar din ochi poti clipi si nici macar din aia.
S-ar putea spune ca azi mi-am trait in realitate un vis. Dar e cinic. Visul e vis, trebuie sa ramana acolo, ziua de vacanta e zi de vacanta.
Ma simt totusi de parca as fi pierdut ceva. Si nu sunt sigura ca il vreau inapoi, sau ca am vrut sa il am vreodata. Exorcizare? Asa se numeste?
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.