Discutam in cadrul acestui topic nu despre cum ar trebui sau cum ne invata marii invatati ca trebuie citita si inteleasa Sfanta Biblie, ci despre cum o cititi dumneavoastra.

Spuneti o rugaciune inainte? Cate versete (sau poate capitole) cititi odata? Meditati la cele citite? Utilizati alte carti/marturii ale sfintilor pentru a intelege pasajele din cartea sfanta?

Eu mă rog înainte să studiez. Nu am vreun ritual pt că nu există aşa ceva. Nici măcar nu ştim să ne rugăm.

Romani 8

26Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

După aceea deschid resursele analitice: interliniara, concordanţa şi lexiconul şi mă apuc să studiez fiecare vers în limba originală, fiecare cuvânt din vers îl studiez în fiecare vers în care a mai fost folosit, ca să înţeleg ce a vrut Dumnezeu să comunice spiritual prin acel cuvânt. Aşa constat că Biblia este propriul dicţionar analitic.

Greşesc de multe ori pt că nu am studiat toate versurile în care este folosit câte un cuvânt, de multe ori nu găsesc versul definiţie, etc....
Meditez tot restul zilei la ce studiez şi mă rog la Dumnezeu sî-mi deschidă ochii.

Draga Mihai,

Am sa spun si eu cum procedez, constient fiind ca nu-mi dau destula silinta sa am mai mult timp in minte cuvintele Sfintei Scripturi... In primul rand nu o citesc atat de des pe cat ar trebui.
Am niste rugaciuni incepatoare pe care le folosesc in tote situatiile unde este mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Ori in studiul Biblie este mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru ca intelesul literal este cel mai de jos si total insuficient. Plus ca mare parte din text, nici nu are inteles literar.
De asemenea am avut grija sa citesc Biblia cu binecuvantare.
Eu nu urmaresc sa citesc mult odata, caci scopul pentru care o citesc este unul bine determinat, anume ca anumite pasaje capitole sa le inteleg duhovniceste cat mai bine. Cred ca a citi mai mult decat un singur capitol odata (dar si acela cu intentie, si nu doar ca vine la rand, cum vine capitolul 5 dupa capitolul 4 la orice roman) se transforma in simpla lectura.
Intrebi daca utilizez marturii de-ale sfintilor pentru a intelege pasajele din Sfanta Scriptura... Evident ca asa procedez, altfel as cadea in pacatul mandriei, gandind ca pot eu intelege mai bine decat Sfintii lui Dumnezeu ce a vrut sa spuna Dumnezeu.
Consider ca cine isi inchipuie ca poate intelege doar cu mintea lui ce scrie in Scriptura, este in mare inselare...
In epistola sa, Sfantul Apostol Petru atrage atentia fata de cele ce le scria chiar Pavel:
5 Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui,
16 Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
17 Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,
18 Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. (2 Petru 3)
De asemenea chiar famenul recunoaste, si este un bun exemplu de smerenie duhovniceasca:
30 Şi alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti?
31 Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? (Fapte 8)
Este foarte bine sa luam aminte la aceste lucruri care par de amanunt, dar vedem ca Duhul Sfant a randuit ca acestea sa fie si sa se spuna ca sa le auzim si noi si sa fim atenti: "Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva?"

Intrebarea importanta in studiul Bibliei este daca este bine sa avem fiecare propriile interpretari asupra ei. Chiar din cuvintele lui Petru, citate mai sus, se vede clar ca propria interpretare venita din liber cugetare nu-si are locul in intelegerea Sfintei Scripturi.
Ca ortodox, am primit deja mila lui Dumnezeu ca m-a luminat cu intelegerea a catorva lucruri din Sfanta Scriptura, prin cuvintele dumnezeiesti, pe care Duhul Sfant mi le-a daruit si mie, prin glasul Sfintilor Parinti.

Nu toti oamenii din Biserica, si cu atat mai putin din afara ei, stiu si pot sa talmaceasca cuvintele Sfintei Scripturi... Lucrul acesta ar trebui sa fie foarte clar pentru toti. Chiar in Biblie, Sfantul Apostol Pavel zice: Oare toţi pot să tălmăcească? (1 Corinteni 12), referindu-se ca nu toti oamenii din Biserica au primit darul de a talmaci, caci a talmaci Scriptura este un dar de la Dumnezeu, nu trebuie sa talmaceasca fiecare dupa propria ureche... Cine talmaceste dupa propria ureche este eretic ca Arie, Nestor, Origen, Luther etc.

Unii s-au apucat de alta nebunie: s-au apucat sa traduca originalele cuvant cu cuvant si chiar sa le numeroteze, crezand ei ca daca traduc astfel mot a mot cuvant cu cuvant, obtin o traducere buna... Mare ratacire au obtinut! Pana si la un roman simplu, traducerea mot a mot, cuvant cu cuvant, ii distorsioneaza intelesul, daramite la o carte exclusiv duhovniceasca, unde trebuie tradus intelesul unei expresii, nu cuvintele in sine... Nemaivorbind ca un cuvant din vechime, in destule de multe cazuri, are cu totul alt inteles decat in ziua de astazi... Si multe alte chestiuni din acestea "tehnice".
In sfarsit...

Dar cel mai important lucru, este ca am aflat raspunsul la trei intrebari esentiale , cred eu, anume:
1. De unde stiu eu ca in Sfanta Scriptura este cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu, si ca nu este o facatura lumeasca, ca multe alte carti?
2. Cui apartine Sfanta Scriptura si cum a luat nastere?
3. De ce Sfanta Scriptura si nu Coranul sau Vedele sau mai stiu eu ce alte carti socotite sfinte si inspirate de divinitate de catre alti oameni?


Din momentul in care am gasit raspuns clar si fara dubiu la aceste intrebari, am devenit fericit ca pot sa si primesc Cuvantul din Sfanta Scriptura, in adevaratul lui inteles. Altfel cum?! Doar pusa in biblioteca, alaturi de alte zeci sau sute de carti, este o carte ca oricare alta...

Eu o citesc de la stânga la dreapta, o fi bine? Nu de alta, dar parcă evreii o citesc invers...

Cu ATENTIE. Si cu curaj! Cand exista....
Dar trebuie sa spun ca nu cititul e cel mai important. Ci starea in care te afli. E ca si atunci cand citesti o poezie. Daca nu ai o stare asemanatoare cu a celui care scris poezia, o citesti si nu pricepi nimic.

Of, mi-ati adus aminte sa citesc Biblia, n-am mai citit-o de nu stiu cand.
Dat fiind ca imi propun sa am o stare sufleteasca cat mai apropiata de cel care a scris Biblia (umilinta, simplitate, libertate fata de lume, de patimi, compasiune pentru semeni, pacea sufletului), mi-e rusine s-o citesc dupa ce toata petrecut toata ziua in imprastierea mintii si a sufletului. Cu toate ca imi propun sa citesc cateva pagini pe zi, cu atentie.
Ca rugaciuni, spun, de cele mai multe ori, Rugaciunea lui Iisus, inainte si mai ales dupa ce am citit un capitol - doua din Biblie. Si cer ajutorul lui Dumnezeu pentru:
1. a retine macar un sfert din ce am citit,
2. a intelege macar un sfert din cat am retinut,
3. a FACE macar un sfert din ceea ce am inteles. De multe ori nu reusesc, dar nu deznadajduiesc, o iau de la inceput. Cu speranta ca Domnul imi va da intelepciunea, puterea, priceperea si CURAJUL sa trec peste toate incercarile.

Cand inlocuiesc rugaciunea de seara cu un pasaj din Biblie(de obicei nu mai mult de 10 versete - maxim un capitol, dupa inteles), nu recurg la cartile altor teologi. Pur si simplu citesc, meditez - daca sunt explicatii in subsol le iau in considerare, ma rog pentru practica si multumesc.

Cand este vorba de studiu propriu-zis, recurg si la carti ajutatoare, trimiteri in alte capitole etc. Dar cer initial ca Duhul Sfant sa ma lumineze si sa ma fereasca de posibilele interpretari gresite.

Insa in ambele cazuri, cred ca subconstient, am la baza predicile de la Sfintele Liturghii, studiul anterior al cartilor Bibliei si rugaciunile traditionale.