Când vorbeşti de cutremur ideologic şi de Schimbare de Semne, unii români o dau cotită şi ţipă ca din gură de şarpe! Anarhie! Săriţi, suntem violaţi! Vai, poliţia! Au fost siluite ideile naostre călduţe! La spânzurătoare cu uzurpatorii filozofiilor mucegăite! Aşa strigă de mii de ani românii care, atunci când vine câte un cutremur ideologic necesar, istoric, natural, cosmogonic, se sperie foarte. Şi, tocmai ei, care până atunci, când nu se trăgea cu muniţie de război, se cufuresc foarte tare. Tocmai ei care, la cenacluri, simpozioane, sesiuni de comunicări, sindrofii telectuale sau la emisiuni TV vorbeau cu dezinvoltură despre Schimbarea Lumii! Ha, ha, ha! Dar s-o experimenteze pe curuţul lor, cum e? E nasol, dom’le! Chiar pe bune ne schimbăm?

De schimbat ne schimbam oricum, fie ca vrem, fie ca nu.

Si logic ca toti sar in sus cand schimbarea vine pe neasteptate si cand nimeni nu stie ce inseamna schimbarea aia, ca doar e frica de necunoscut, frica ce paralizeaza pe toti - in diferite moduri.

Da' totusi n-am priceput la ce schimbare faceai tu referire

Banuiesc ca aceste doua cuvinte "cutremur ideologic" definesc o revolutie, revolta, rascoala, etc. Daca ne uitam prin istoria neoficiala vom descoperii ca romanii nu au excelat in ducerea la bun sfarsit a rascoalelor, revoltelor, revolutiilor, etc. Toate miscarile sociale au inceput frumos si au sfarsit trist, lamentabil, cum ar spune un proverb arhicunoscut ne-am inecat ca tiganul la mal. Vina nu ne apartine in totalitate, avem in memoria noastra colectiva secole de istorie si politica bizantina, a trebuit sa supravietuim aici la rascrucea imperiilor si pana la urma te intrebi daca aceasta mentalitate nu era una necesara. Totusi ceva ceva s-a schimbat la romani de fiecare data cand a avut loc cate un "cutremur ideologic" nu pe de-a intregul dar am avut ceva original de fiecare data, poate ca nici nu ar fi fost bine sa fim devotati extremelor, nici macar comunistii nu au fost atat de patrunsi de ideologia respectiva. Dar daca este sa ne referim strict la frica, cred ca romanii nu sunt fricosi ci mai degraba circumspecti pana la limita lasitatii, dar fricosi nu. Mai degraba as asemana lipsa fricii cu nestiinta decat cu frica in sine, romanului nu ii este frica de ceea ce nu stie, mai degraba este fricos in fata evenimentelor traite si transmise din generatie in generatie decat in fata necunoscutului. Tine de cultura noastra pastorala de drumurile necunoscute de credinta. Despre "Schimbarea de semne" nu stiu ce sa spun, poate ca nu inteleg sensul semnelor sau schimbarea in sine?
De schimbat ne vom schimba cu siguranta important este modelul pe care il vom alege (sau ne va alege) vom deveni asemeni grecilor, turcilor sau francezilor, italienilor, spaniolilor, ungurilor, cehilor, etc. cine poate sti.