De mult expectantele (sau aspiratiile de viata, idealurile, mai bine zis) au fost asociate cu starea de bine psihologic (fericirea e un concept cam abstract)...
Va spun niste rezultate ale unor studii (chiar am studiat pentru licenta problema) si dupa o sa-mi exprim si eu parerea personala non-stiintifica
In anul 2000, Frost & Frost isi propuneau sa compare doua culturi (cea romaneasca si cea americana) din punct de vedere al relatiei aspiratii - starea subiectiva de bine. Rezultatele cercetării au indicat că indivizii care consideră idealurile intrinseci ca fiind mai importante pentru viaţa lor decīt cele extrinseci, au un nivel al stării de bine psihologic mai ridicat. Autorii au ales pentru aspiraţiile de viaţă intrinseci conceptul de afiliere, sentimentele comunitare şi acceptarea de sine, iar pentru aspiraţiile extrinseci - succesul financiar. Alte rezultate (pentru esantionul romanesc):
1. Valoarea cea mai importantă care corela cu starea de bine este acceptarea de sine, urmată de afiliere, succes financiar şi sentimente comunitare.
2. Nu există o corelaţie īntre succesul financiar şi īmplinirea īn viaţă.
3. Sentimentele comunitare, atunci cānd ocupă un loc important īn ierarhia valorilor, corelează pozitiv cu un nivel ridicat de īmplinire īn viaţă.
4. Semnificaţia valorii succes financiar este diferită de cea a eşantionului american, subiecţii romāni īnţelegīnd prin succes financiar independenţă, libertatea de a alege sigur īn viaţă, rezultate pozitive şi exprimare de sine.
Cam asta ar fi pe scurt.
Parerea mea e ca atunci cand cauti fericirea in exterior (am mai spus asta la topicul despre fericire) esti sortit esecului. Conteaza foarte mult si ce intelegi prin fericire, si ce asteptari ai de la fercire (daca te astepti sa fie o stare care sa dureze la infinit, din nou, cred ca esti sortit esecului). Acum, nu stiu ce intelegi tu prin asteptari, dar eu cred ca o cale sigura spre un plus de confort psihologic este o cunoastere/autocunoastere cat mai consistenta si mai realista + acceptare de sine. Atunci cand asteptarile (de la tine, de la lume) sunt realiste, sansele aparitiei unui esec care sa-ti zguduie fiinta din temelii sunt mai mici. O alta concluzie foarte importanta care se desprindea din studiul de mai sus, cu care sunt de acord, este faptul ca aspiratiile intrinseci (care tin de propriul for interior, asupra caruia ai un control mai puternic decat asupra determinatilor externi, obiectivi) vor determina o stare de bine mai ridicata. Concluzia ar fi ca pentru cei ai caror aspiratii (scopuri in viata, cum s-as spune) sunt realiste si nu sunt legate de bani, proprietati, relatii, etc. ci de propria crestere si dezvoltare, fericirea e mai la indemana decat pentru cealalta categorie de oameni (mult mai bogata numeric
).