Imi permit sa intru cu bocancii murdari in viata si-n pestere valuritului sefist.
Traim intr-un secol al transpunerii. Viata e tradusa-n miliarde de coli pentru o cauza dreapta. Cuvantul dat e bine primit. Gandim putin, analizam mult si ajungem la concluzia ca totul e scurt. E scurta franghia cand vrem decesul pus pe prima pagina. E scurta viata cand vrem sa o traim la doi douazeci.
Gandim problema reala cand viteza e la mana dreapta ?
Pierdem sansa la prima ocazia? (sansa de a spera, de a spulbera, de a erupe, de a talamaci)
Cunoastem gandul din noi ? (ganduri valurite, ganduri nocive, ganduri viciate)
Ratiunea e pas in cunoastere ?
Pierdem darul primit din mana caesarului?
Militati pentru cauza noastra: o Era nanometrica.
Aveti la rever speranta de maine si pomelnicul de poimaine?