Viteza nebună cu care ne trăim azi viaţa ( muncă, muncă, muncă )este atât de stresantă, încât, o evadare de 30 de minute în spaţiul virtual, unde te aşteaptă prietenii ( virtuali, este adevărat, dar aleşi după propria-ţi fire! ) gata să sară să-ţi pregătească cafeaua, să-ţi ofere un pahar cu vin, sau o sticlă cu bere, unde poţi să spui ce ai în minte ( şi uneori pe suflet! ) fără reţineri ( decât cele strict ţinând de bunul simţ! ) mi se pare o foarte bună cale de recuperare, calmare, bunădispoziţie. Să treci câteva minute într-o lume imaginată cum ţi-o doreşti, alături de nume cărora le-ai dat un chip, multe calităţi, chiar mici defecte, te face să te simţi eliberat de stresul diferitelor probleme ( de care ne izbim cu toţii, zilnic ). Nu prea mai avem timp să socializăm cu cei din jur. Întâlnirile la o tablă, un şah, unde să punem ţara la cale, sau la o bârfă ( ziceţi că femeile bârfesc? Nu i-aţi auzit pe flăcăi! ) s-au redus la cel mult ” Ziua bună” ” Bună să fie şi-a ta”. Nu mai e timp! Ştirile le asculţi din mers, afli pe fugă ce şi cum, dar nu prea ai timp de pierdut să încerci să schimbi ceva. N-ai cum, n-ai cu cine! ….Dar mai opriţi-mă curteni, am cam luat-o razna! De la ce am pornit? Da, problema clasificărilor…În mediul virtual, clasificările distanţelor se contopesc. Funcţie de imaginaţia persoanei, poate fi oricare dintre situaţii.

Exista distante temporale, spatiale, conjuncturale etc. Lumea virtuala aparent le topeste, in realitate le ascunde. Ceea ce nu e nici bine, nici util.

Lumea virtuala e tot o lume, in care poti intalni oameni minunati, la fel de bine cum poti intalni si reversul. Eu cred ca totul e o chestiune de "vibratii"! "Asemanatorul atrage asemanator" - cu exceptiile de rigoare, desigur. Insa, a renunta la o posibilitate de a interactiona si a te imbogati sufleteste doar pentru ca ai putea intalni cateva "uscaturi", mi se pare la fel de absurd cu a renunta sa mai mananci mere doar pentru ca ai gasit unele viermanoase!
E un subiect actual si interesant, si merita dezbatut! Si, da, distantele "se topesc", cumva, dar asta nu mi se pare deloc un lucru rau!

Multumim pentru tema propusa, care, dupa cum am spus, caracterizeaza veacul nostru!

Virtualul nu e bun... Te indeparteaza de viata reala... Ajungi sa nu mai stii sa incropesti relatii de nici un fel in realitate... Ajungi sa te minti singur, sa traiesti intr-o lume a ta, una frumoasa, roz si fericita....

Si, cel mai nasol, iei o distanta fata de ceilalti. Te indepartezi de oameni, te "protejezi" de toata lumea; intri fara sa vrei intr-un mecanism depersonaliza(n)t. Ce mai, vorba lui annacrin, ne lipseste "rabdarea de a trai", ratand intalnirile.

PS Florina R., bine te-am regasit!