Ne-am obisnuit sa credem ca Romania e o tara populata de un popor pasnic si ospitalier.
Suntem foarte convinsi ca tara noastra e una blajina si foarte departe de tumultul altora, ca suntem iubitori de pace si de solutii pasnice pentru toate problemele.

Dar oare lucrurile stau chiar asa ???
Istoria pare sa spuna ca NU.

"Mai întâi te copleşesc statisticile. Avem în istorie 57 de domnitori morţi în exil, mulţi ucişi, majoritatea decapitaţi, dintre care 20 numai la Istanbul. Avem 29 miniştri omorâţi în zorii stalinismului românesc, în închisorile de la Sighet şi Aiud (printre ei C. Argetoianu, M. Manoilescu, C.I.C. Brătianu, Ion Mihalache, Istrate Micescu, Ion Cămărăşescu, Mircea Cancicov, Aurelian Bentoiu). Avem 27 de personalităţi răpuse de tuberculoză, ftizie, cancer pulmonar, de la Bălcescu, C.A. Rosetti, Cârlova, Nicolae Filimon, Gheorghe Lazăr şi Ciprian Porumbescu la Panait Istrati, Gib Mihăescu, Rebreanu şi Amza Pellea. Suntem, am impresia, ţara europeană cu cei mai mulţi premieri asasinaţi (patru)."


Ce parere aveti ???

Si crezi ca mortile cauzate de aceste boli spun ceva despre poporul roman? Daca da, ce?
Intreb pentru ca nu vad legatura.
Multumesc pentru raspuns.

Nici nu exista una...Nu am vrut sa ciuntesc citatul..
Ia din el doar partea cu domnitorii si cu premierii...

Pai ce spun domnitorii omorati de turci despre caracterul poporului roman?

Pai daca erau iubitori de solutii pacifiste nu s-ar fi ajuns la mazilit...
Nu-i gajbea nimeni daca nu ar fi incins lucrurile pana la decizi ultimative si radicale...

Pai si deciziile turcilor nu au fost tot ultimative si radicale?
Cred ca alternativa ar fi fost apropiata de ce au patit austriecii si polonezii cand au avut de-a face cu Hitler.

Capul ce se pleaca sabia nu-l taie?

Sigur ca sabia nu taie asa ceva...Si chiar daca in acele timpuri se punea foarte repede mana pe secure nu cadeau prea multe capete incoronate. Nici nu era abundenta de suplicii la executii...asa cum a fost la noi cu Doja, cu Horia si Closca.

Dar de Vlad Dracul ce sa mai zic


Nu, hotarat lucru: nu suntem o natie cuminte....si nici cu minte

Doja era ungur, adica secui. Il chema de fapt Gyorgy Dosza. Si l-au omorat ungurii lui. Ca si pe Horea si Crisan.

Tu ai dreptate, e multa mitologie (sau mitomanie) in auto-caracterizarea pe care ne place sa ne-o facem, cu romanii - popor pasnic, bland, ospitalier... Doar ca textul de mai sus nu prezinta chiar cele mai bun argumente impotriva acestei pareri larg impartasite.

Hai, bre, ca francezii cand schimbau familiile regale taiau la aia pana la a saptea spita. Oricum, nu suntem un bobor chiar asa idilic cum ne place sa credem! Asta putem s-o spunem si fara sa facem o statistica a domniilor.

Da.


Depinde de unde privesti si in ce context.

Da faza cu premierii ???
Acolo chiar suntem pe primul loc...Daca ar fi fost dupa mine in ultimele doua legislaturi s-ar mai fi adaugat inca doi pe lista...
Dau astia pedepse prea mari ca altfel....

Daca ma oftica ceva la romani este ca sunt un popor prea bland, pasnic, tolerant. Du-te mataluta la Miercurea Ciuc si vorbeste in lb. romana, ca nu mai primesti paine. Sau indrazneste in Serbia (Vojvodina, Timoc) sa faci in casa ta particulara o slujba in limba romana! Ca nu stiu daca mai iesi viu de la politie. La fel, declara-te roman in Grecia! Sa te fereasca Dumnezeu sa fii de alta nationalitate in teritoriile cucerite (pardon, eliberate) de catre rusi! Fie comunisti, fie sub masca civilizatiei aduse de Petru cel Mare. De albanezi nu mai zic.
Dar ii admir pe toti vecinii nostri pt. ca stiu sa-si apere interesul, nu sunt mamaligi ca noi, romanii.

Sa va spun care e faza cu caderea capatelor incoronate: suntem maestri la tradare. Gh. Doja (chit ca era secui), Horea, Closca, Crisan, capetele incoronate, dregatori de bine, tuturor li s-a tras de la tradare. Romanul nu este in stare sa moara pt. idealuri superioare (Tutea), viram imediat macazul pentru 30 de arginti zestre familiilor si copiilor.
Sa traim bine!

Dudule, nici ceilalti premieri din legislaturile anterioare nu au fost mai breji!

Iar cliseul asta?!

Fals. Am cerut paine si mi s-a dat.

Din experienta. Poate a ta este alta. Daca da, mai bine impartaseste-ne-o!

In alta ordine de idei, ma intreb in cate tari oile locale inghit Mital si alti "investitori" care isi bat joc de populatie. Sa ne imaginam celebrii patroni indieni, arabi, germani, italieni in alte tari, in afara de Romania. Pai cred ca virgula conationalii lor n-ar avea curajul sa mai treca prin tarile respective. Ce gluma buna cu poporul agresiv. Sa se poarte romanii din Italia precum italienii din Romania (patroni, investitori, mici afaceristi)!

In concluzie musiu, vreau infirmarea mitului poporului pasnic, dar nu in ziarele de curte, ci in practica! Sa fim ca toate popoarele componente ale UE, nici mai blanzi, nici mai agresivi! Pt. ca mie personal mi se pare romanul ca acel copil descris de annacrin pe alt subforum, bolnav de blandete, lipsit de reactie lovit de toata lumea, incapabil sa se apere.

Energie, patron arab cumva? Ma rog, eu am fost intr-o tabara prin liceu, cand nu erau alti investitori in afara de cei locali. Acum au mai venit italieni, nemti, arabi, indieni, maghiari din Ungaria. Da, am omis ca populatia locala a emigrat in Italia.

Dudule, din pacate suntem un popor prea cuminte, nu si cu minte.

Nu, patron roman de etnie maghiara.
Si nu e singurul loc in care ungurii s-au dovedit a fi foarte corecti, amabili etc.

Fals. Eu am fost in Sfantu Ghe. (fieful ungurilor bautori de sange romanesc, dupa Vadim), am cerut informatii despre o adresa si nu numai ca mi s-au dat, da' un om s-a oferit sa mearga cu masina lui sa imi arate adresa, ca era putin cam intortocheat si nu prea se pricepea sa explica in romana. Exista intr-adevar cazuri cand nu esti servit in magazin, dar din simplul motiv ca vanzatorul nu stie romaneste. Dar daca te folosesti dibace de limba gimnastica ajungi la o finalitate!


Contraexemple: Brancoveanu, Vlaicu, cei o mie si ceva de tineri cazuti la lovitura de stat din '89, etc, lista e foarte lunga.



Cum isi bat joc? Dandu-le un loc de munca platit mai bine (ai idee care e salariul mediu in combinatul lui Mital?) decat la prasit cu ziua? Platindu-le asigurari medicale, somaj si pensii? E o piata libera. Cine vrea sa munceasca la Mital, se duce, cine vrea sa frece menta pe faleza, o freaca! Chestie de preferinte!

6 milioane salariul net, fara sporuri, muncitorii aflati in greva bruscati de batausii Mitalului, Cucu Mucu te rog mai informeaza-te! Dar repet, sa traim bine! Ca si pana acum.

e cu 2 milioane mai mult decat minimul pe economie. Plus bonurile de masa!

MMmm, si ala pe care il stii tu e minimul, nu mediul! Adica pt necalificati!

Edit (dupa ce citii presa): zice juristul "„Ştim că există şi riscul să închidă combinatul. L-au luat de pomană şi te poţi aştepta la orice de la ei. Dacă vor dori să-l închidă, vor trebui să dea statului român un miliard de dolari, sumă ce reprezintă facilităţile primite."

Despre asta e vorba, au simtit ca le pot forta mana la indieni si trag tare. Eheeei, negocierea asta nu-i asa cum cred unii!

Pai daca cineva il loveste nu ar trebui sa intoarca si celalalt obraz? Ce, vrei sa aplice dictonul ochi pentru ochi si dinte pentru dinte?

AndraV, chestiunea cu tradarea ca trasatura predominanta a natiei ...ma rog, as putea fi de acord, dar ca suntem prea blanzi si prea docili ??? Asta nu !!

Pai, faza cu studentii de la abdicare, rebeliunea legionara, rezistenta armata din munti, securitatea, pogromul, puscariile comunistilor, sindromul Pitesti....revolutia din 1989.

Sigur nu suntem la fel ca aia din fosta jugoslavie care n-ar sovai nicio clipa sa sa isi dea viata pentru neamul lor, ori ca cei care se culcau in fata tancurilor la Praga sau in Tien An Man...dar nu suntem cu nimic mai putin violenti ca ei.


Apropo si mie mi-au dat paine in Ghoeghieni...iar o fata de pe acolo mi-a dat chiar mai mult decat atat...si era conationala. Dar e drept ca dupa aia niste prieteni de ai ei mi-au aplicat si o corectie binemeritata de-am ras cu juma de gura o luna si mai bine.

Ei, vezi daca ai vrut sa lucri pervers... ai vrut sa infiltrezi agenti romani sub acoperire intre sanii maghiarimii!

Ca tot ai amintit de rezistenta din munti, minoritatea de taranii combatanti din Fagaras au fost tradati de vecinii lor, securitatea, la origine importata, ulterior a adunat toate scursurile natiei, Carol al II-lea care cum a reusit sa se cocoate si sa abroge democratia in Romania interbelica? Cum a fost rabdat atata amar de timp?
Si lipsa de reactie la toate calomniile aduse poporului roman!
Repet, putin spirit combativ si solidaritate nu ne strica.

Si asta e adevarat...ca am vrut sa ma infiltrez .

Da m-au ginit baietii si m-au abordat pe strada:
-Moghioro ?? Eu:
-Ighen !!...Dar n-am stiut continuarea si restul dialogului s-a purtat cu pumnii si picioarele. Eu politicos n-am mai zis nimic...Am preferat sa ascult ce spuneau ei...

Api, domnu' Zădud, inge-ţî ierea "violenţa" rumâniască? Ai zuitat-o p-acas', pă su' laviţă? Şî le-ai zâs pă urmă "kesonom sepăn"?



Cred că generaţiile care vin sunt mai dezlănţuite şi mai libere decât am fost noi cei crescuţi în comunism, au o mai mare deschidere, o altă perspectivă asupra lumii, au de înfruntat globalizarea, criza energetică, încălzirea globală şi alte lucruri, dar o să-şi păstreze identitatea naţională cum şi-au păstrat-o românii de mii de ani sub toate vicisitudinile istoriei...

Erwin, mai, nu era conflict interetnic.
Era un conflict adolescentin intre o entitate si un intrus care... i-a penetrat teritoriul.
Ceva normal as spune.

Am cunoscut fata in Targu Mures dar am decis sa ne intalnim pentru o sesiune de comunicari, la bunicul ei in Ghorghieni, bunic care la acea data locuia singur si se afla internat in spital..Am ajuns mai devreme at the Rendez-Vous Point, asa ca m-am plimbat prin zona ca sa nu ma ratacesc, prilej cu care am fost luat la geana de santinelele iredentiste. In timp ce eu ma aflam in casa cu fata, recitand din Minulescu si din Petofy Sandor...de se clatina incaperea, ei s-au intrunit intr-un comitet de urgenta a carui ultima decizie a fost aceea de a ma pedepsi exemplar..ceea ce s-a si intamplat.

Acum la plecare fata mi-a zis:
"Ia pana asta Fut-Frumos (ca ma descurcasem cu cinste pentru neamul romanesc) si daca vei fi vreodata la stramtoare si in nevoie, sa iti amintesti de mine si sa o scoti de la cingatoare..si cand te-or lua la perpelit fratii mei maghiari sa poti spune atunci fara ezitare si cu incredere: Ce pana mea frate !!"


Nu am niciun motiv sa ma supar pentru asta, in Giulesti, si noi aplicam acelasi tratament celor din Drumul Taberei sau Militari care veneau sa ne vrajeasca fetele...si nu mai pridideam pentru ca ei veneau in numar mare si nu se terminau niciodata...

Revenind "on topic" chiar si acest caracter agresiv subliniaza inca o data o anume trasatura violenta a poporului nostru....alta decat cele despre care am fost invatati in scoli...comuniste sau nu

Bagi povestea asta in cartea urmatoare?

Eu mi-am petrecut copilaria aproape de Giulesti, dincolo de liniile de cale ferata - spre Chitila, Bucurestii Noi. Astfel de conflicte nu erau prin zona...

Daca insisti... ......


Giulestiul meu incepea de la Piata si se gata la Stadion(Podul Grant). In adancime mergea pana pe Constructorilor.

In vremea mea incalcarea teritoriilor era o infractiune grava si noi nu o utilizam decat in scopul de a ii provoca pe cei din groapa lui Oatu (de care spune si Barbu Eugen in Groapa..si care de fapt era Groapa lui Watt, un englez care avrut sa faca niste amenajari in zona...dar l-au infrant coruptia damboviteana, si pasivitatea balcanica, ca functionau si atunci la fel de bine...si din maretul lui proiect nu a ramas decat o groapa uriasa)

Prin anii 70 au fost niste actiuni violente intre clanuri si a intrat militia cu armata peste toata lumea..S-a lasat cu morti, raniti si disparuti...
Dupa asta violentele au ramas doar ocaziolnale si izolate...

Uite asa apar legendele!

Bai, esti extraordinar...am batut si eu o litera gresit acolo (ca erau apropiate pe tastatura ) si tu gata cu citatul..

Da, asa se nasc legendele..din fapte de arme...din intamplari pline de glorie...
In asta poporul roman abunda..chiar ieri am vazut un film cu teapa de la Posada...

Vioelnti frate...

Stai linistit, si la mine a si u sunt apropiate, vorba ceea: unde baga Dude legenda miroase a trandafiri

Bineeeee.......fieeee, admit ca e o oarecare distanta si la tastaturile QWERTY si la AZERTY, insa se poate intampla oricui.
Dar vad ca mataluta esti cu ochii pe mine ca pe butelie

Totusi, parerea ta care ar fi: E romanul violent daca il judecam prin actele sale, sau e molau asa cum pozeaza ??

E si molau, si agresiv, mai ales cu conationalii. Cu precadere ultimile generatii. A fi molau e o trasatura negativa, a nu se confunda cu blandetea.

Dar parerea ta care este, poti judeca "romanul" in general? Daca spui ca este violent, se pot gasi nenumarate exemple de molai (sau de romani blanzi ); la fel, daca spui ca este molau, se pot gasi nenumarate exemple de romani violenti.

Cum este neamtul? Rece, calculat, bun tehnician, muncitor...

Cum este francezul? Bon-vivant, iubaret, arogant....

Cum este rusul? Betiv, lenes, certaret...

Cum este maghiarul? Arogant, parsiv, ii uraste pe romani...

Cum este americanul? Prost.

Cum este arabul? Terorist.

Cum este evreul? Bun negustor.

Cum este romanul? Destept, smecher, uns cu toate alifiile, descurcaret, amuzant, bun amant, invidiat de toti pentru rarele lui calitati, si mai ales modest.

Toate caracterizarile facute la gramada unui popor intreg nu-s decat clisee si genealizari nejustificate. Parerea mea!

Da mai....cum bine spui.

Exista la nemti si betivani (am cunoscut bine vreo doi) si manglitori (autohtoni sadea, nu de import: vezi Berlin Alexander Place) si patimasi (ia-l pe Hitler de ex.) si psihopati sadici (aici zic de membri gestapo si de Mengele)..insa asa cum ai spus si tu poporul german se impune prin acea trasatura dominanta, aceea calitate (in cazul lor) preponderenta: meticulozitatea si harnicia.

La romani eu as spune ca trastura caracteristica e curvia.
Mai mult decat orice altceva de-a lungul istoriei romanul a fost curva in toate situatiile majore pe care a trebuit sa le infrunte..

Imi vine in cap acum actul de la 23 August...dar cate altele......

Mai zi si altele... Actul de la 23 august este, daca e sa fim carcotasi, opera lui Mihai, care n-avea nici o picatura de sange romanesc in vene.... Doar educatia era romaneasca

Vezi, d'aia am avut eu un exces impotriva lui Dude, a ajuns la Ghizi inaintea mea.

Pai as spune eu, dar mai bine las un connaisseur sa faca asta:



Istoria tradarii la romani - vol I, vol II , Balan Mircea
Categorii: Istorie
Editura: Eurostampa
Autor: Balan, Mircea
An aparitie: 2006
Nr. Pagini: 800

Descriere:

Una din lozincile istoriografilor/ideologilor comunişti era că "cine stăpâneşte trecutul va stăpâni şi viitorul"(termenul a stăpâni indică foarte sugestiv nivelul "înalt" al democraţiei şi libertăţilor comuniste, n.a.). Nici un observator atent nu poate să nu ajungă la concluzia că istoria noastră a constituit principalul cap de pod în îngenuncherea românilor, un popor nesupus, mereu cârtitor, călăuzindu-se mai mult după propriul interes decât după lege şi ordine, tradiţionalist şi conservator, greu de educat şi de instruit, dar cu atât mai uşor de manipulat din cauza rămăşiţelor mentale gentilice. Cu toate că a avut vecini mai mult ori mai puţin ostili, răul şi l-a făcut/şi-l face mai întotdeauna singur.

O recenzie:

Inghesuiti de veacuri intre atatea puteri pofticioase,cu o mostenire genetica de latini alunecosi si inconstanti in fapte,fara cuvant si cu pleoapa mereu pe punga celui de-alaturi,asteptam vreun Punct 8 de la Timisoara sau vreun comandant-presedinte-print-rege sau ce-o mai fi sa ne spele,sa ne tunda si sa ne aseze frumos in randul celor civilizati de secole.
Da` timpu` trece,si nu mai stim daca viitorul e inainte sau inapoi...


Si cateva spicuiri:

De trăsăturile acestea de caracter au profitat cu vârf şi îndesat imperiile din jur, mai cu seamă noua putere născută la Răsărit după 1917, de astă dată în mod grosier, de-a dreptul frustrant, prin adevăraţi "cai troieni" năimiţi de bolşevici: Mihai Bujor, C. Stere, C. Dobrogeanu-Gherea, M. Roller, Ana Pauker, Bodnarenko şi atâţia alţi tovarăşi de drum politruci/apparatchiki infiltraţi/plătiţi (unii spun că din Tezaur, n.a.), mulţi încă activi, pentru a veşteji tocmai cel mai puternic şi sănătos curent al vremii de până la l918 conform căruia puterea poate fi generată doar de unire, temeiul înfăptuirii singurei patrii pe care au avut-o vreodată Românii (1918 - 1940); se pare că principala grijă, singura teamă "de la origini până în prezent" ale imperiului de la est, ale celui otoman, ale celui habsburgic şi ale altora au fost ca nu cumva Românii să aibă o patrie unică, adevărată şi puternică unde să trăiască pentru vecie "într-un cuget şi o simţire". După mulţi, chiar dintre compatrioţi, nici nu ar merita-o, nefiind încă maturizată conştiinţa unităţii de neam şi de ţară; cu toate că a început un nou mileniu, cel de-al treilea, acesta îi găseşte din nou dezbinaţi, dezarticulaţi, pe acelaşi drum al transformărilor şi al "tranziţiei", fără un proiect clar şi asumat, ca dovadă a lipsei unui suport popular datorat conştientizării şi asumării răspunderii. Aşadar de-a lungul timpului Românii, ca şi strămoşii lor de altfel, sunt percepuţi de alţii ca o ameninţare

Lucrarea care a stârnit gândurile de faţă aparţine lui Mircea Bălan şi are un titlu amar-ironic "Istoria trădării la români" de la origini până la Mihai Viteazul, primul volum, şi de la Mihai Viteazul până astăzi, cel de-al doilea. Apărută în 2002 la Timişoara în editura Eurostampa, în condiţii grafice excelente dar cu ortografie şi tehnoredactare execrabile, nu a stârnit emulaţia aşteptată, poate şi din această cauză. Desigur, conaţionalii s-au tot plictisit citind atâtea istorii, de la cele de culise până la cele academice, de la cele referitoare la organizaţii secrete, oculte, adevărată fobie la noi, la administraţie, şcoală, bucătărie, până la monografia ultimului cătun. Dar să localizeze strict la români trădarea nu s-ar fi aşteptat nimeni, cu atât mai mult cu cât, slavă Domnului! au avut parte de ea şi alţii, iar materia învăţată de toţi la şcoală nu prea face referiri, ba din contra, la asemenea incidente/accidente. Noi ştiam că strămoşii noştri şi-au apărat glia cu eroism, n-au râvnit niciodată la ce nu le aparţinea, iar de la Burebista la Iliescu este doar o evoluţie "pozitivă" (pleonasmul nu ne aparţine, n.a.), românii moştenind de la daci şi de la romani, de la Decebal şi Traian cele mai alese virtuţi, astfel că după atâţia tătuci şi tot atâtea progrese… am rămas în urmă, în sfârşit, cu mai bine de jumătate de veac faţă de ţările civilizate (scuzaţi ironia! n. a.), ba chiar şi faţă de compătimita Albanie, cu vreo câteva zeci bune de dolari la venitul mediu pe cap de locuitor.
Din Istoria lui Mircea Bălan dispar aproape cu totul legendele şi poemele eroice prin care autorii, mai cu seamă ai manualelor şcolare, dar şi ai altor lucrări de specialitate, aduc imnuri, ode şi elogii nemăsurate înaintaşilor, citează copios tradiţii, balade şi legende, fără nici un fel de discernământ, de ochi critic, poate cu speranţa că ceva tot se va răsfrânge până la urmă şi asupra lor, încât nu trebuie să mire pe nimeni că specialiştii străini nu prea le iau în seamă (a se vedea cazul ultimului tratat academic de istorie, n. a.).

Nimănui nu i-a trecut prin cap, fireşte, că ceea ce scriu istoricii, sau măcar unii dintre ei, n-ar fi adevărat. Însă şocul este copleşitor când afli că, pe lângă cele arhicunoscute, istoria noastră este, în fond, un lung şir de trădări, defecţiuni pe câmpul de luptă care de care mai odioase şi mai neruşinate, mai lipsite de onoare şi de dragoste de ţară, (ultima trăsătură ulcerându-ne existenţa, n. a.), tratate şi înţelegeri încălcate, nu numai de către români, dorinţa de a obţine puterea şi de a o menţine cu orice preţ etc.

Eroi dintre cei mai merituoşi, domnitori cu dragoste de ţară, personaje ilustre implicate în propăşirea neamului binemerită de la urmaşi respect şi recunoştinţă, însă imaginea lor nu se poate să nu fie amestecată şi într-o faptă necugetată, degradantă, de la regicid la înlăturarea mişelească a adversarului, chiar dacă acesta era soţ/soţie, fiu/fiică, tată/mamă, rudă ori nu, fără excepţie, mai ales dacă e vorba de putere politică. Despre o judecată dreaptă nici nu poate fi vorba, asemenea "fineţuri" europene născându-se cu adevărat de abia după Cuza.

Nicăieri în lume, în afară de Asia poate, popoarele nu şi-au ucis ori alungat cu mai multă poftă conducătorii, de la Burebista până la Ceauşescu. Nicăieri în lume mârşăvia nu ajunge în sfere atât de înalte ca în spaţiul carpato-danubiano-pontic: hiclenirea şi hainirea sfetnicilor, deseori chiar a domnilor, soţii de voievozi, şi nu numai, dispărute pentru a face loc altora, drept este că nici ele nu s-au lăsat "mai prejos", (vezi soţiile Movileştilor, n. a.), surori şi fraţi care se omoară pentru tron/moştenire/avere sau îşi trimit copiii cu bună ştiinţă la moarte, şi nu este vorba de Brâncoveanu aici, uriaşe sume de bani publici dosite şi rămase în buzunare proprii; în lipsa curajului, pârâciuni la toate "porţile", fel de fel de "făcături" pe care istoria nu le mai poate descâlci în vecii vecilor: asasinarea lui Mihai şi Tudor, se pare, caz unic, cu acordul generalilor proprii, pierderea unor teritorii moştenite de la strămoşi fără a se trage măcar un foc de armă, teritorii locuite de fraţii noştri, armistiţiul cu sovieticii urmat de ocuparea militară abuzivă, fără război, a arealului naţional, revoluţia etc.

Dar parcă nimic nu doare mai mult decât trădarea lui Decebal de către apropiaţi, războirea lui Ştefan cu Ţepeş şi cu Iancu de Hunedoara, binefăcătorii săi, atacarea lui Matei Basarab de către Vasile Lupu. Sau ruşinarea Doamnei Movilă de către turci fără ca măcar un paloş moldovean să iasă din teacă. Ori permanenta gâlceavă a celor din frunte. Şi lista ar putea continua nesimţit de mult, încât, asemeni cărturarilor poporanişti, nu poţi să nu te întorci cu faţa spre ţăranul nostru de pretutindeni şi dintotdeauna, indiferent de naţie şi religie, pentru a-i aduce, cu evlavie, un prinos de recunoştinţă fiindcă, neştiut de nimeni, a zidit cu plugul şi cu turma, singurele arme cu care se cuceresc / stăpânesc teritorii, o ţară şi un neam în care să ni se odihnească ciolanele şi sufletele.

Oricine s-ar întreba de ce manualele, cursurile şi chiar lucrările academice ocolesc cele mai multe dintre asemenea evenimente, omiţând prezentarea completă, corectă, clară, categorică a greşelilor, a gafelor, a păcatelor noastre. Probabil că prof. francez Jacques Julliard are dreptate afirmând că noi, Românii, continuăm să suferim din cauza incapacităţii de a ne privi trecutul în faţă (apud "22", Nr. 725), o acuză gravă, trecută neobservată, dar din fericire valabilă doar pentru "rinocerii" şi "dinozaurii" epocii de aur, aflaţi, bineînţeles, în aceleaşi posturi, cei ce se opun cu îndărătnicie publicării în totalitate a documentelor istorice relevante, mai ales recente, şi chiar a operelor integrale ale înaintaşilor, cazul cel mai elocvent fiind acela al poetului naţional. Mentalitate deficitară, păguboasă, privând de adevăr, care, se ştie, este temeiul libertăţii, generaţii întregi.

Din cât se cunoaşte, a omite e sinonim cu a minţi şi nimeni nu poate folosi, fără grave consecinţe în timp, minciuna în educaţie. Oricine percepe aici un semn al neputinţei de a recunoaşte bărbăteşte nişte păcate, de care, mai devreme sau mai târziu, fiecare cetăţean se va lovi, căci lipsa unei judecăţi drepte şi cinstite cu noi înşine ne-a afectat şi ne afectează ca un blestem. Spovedania este un însemn al puterii şi o garanţie a îndreptării, iar ascunderea, tăinuirea celor vădite, stigmat al slăbiciunii.

Istoricul Bălan, asemeni lui Lucian Boia şi altora, pare să nu ierte nimic, punând în discuţie tot ce îi oferă izvoarele cercetate, corelând documente şi păreri, încercând să prefigureze un sens, o noimă atâtor şovăieli, întoarceri şi răstălmăciri. Uneori găseşte explicaţii, cauze, motivaţii de unul singur, alteori citează istorici, oameni politici, filosofi, sociologi, scriitori realişti care au răscolit, au răsucit în inima noastră adevăruri dureroase, dacă nu tragice, cu speranţa ascunsă că se poate învăţa ceva măcar acum, când, orice s-ar spune, Românii au scăpat, dragă Doamne, la libertate.

Dacă ar fi să se evidenţieze în ordinea importanţei şi a ocurenţei punctele slabe ale parcursului nostru prin "vremi", dintre toate pare să se detaşeze inapetenţa conducătorilor români pentru carte şi pentru învăţătură, fiindcă de la Burebista până la Cuza şcolile noastre, dinafara celor confesionale, au fost de-a dreptul inexistente, insignifiante în comparaţie cu ţările în clubul cărora vrem să fim primiţi. Astfel, în timp ce în spaţiul dunărean dăinuia barbaria, Irlanda avea şcoli academice în care învăţa viitoarea elită a Europei (secolul al VI-lea, n. a.), cu mult mai devreme de apariţia primelor "ţări" româneşti, la sfârşitul primului mileniu, scoţienii au şcoli de rang universitar, iar înainte cu două veacuri ca Muşatinii şi Basarabii să-şi căsăpescă fraţii concurenţi la domnie, englezii învăţau deja la Oxford (1133) iar francezii la Sorbona (1257).

De la origini până în prezent, nici unui conducător nu i-a dat prin cap că rămânerea noastră în urmă are o singură cauză şi un singur leac - învăţătura temeinică. Dacă nu ar fi existat universităţile lui Cuza şi reformele lui Spiru Haret asociate unei generaţii de intelectuali devotaţi, sacrificaţi apoi (cu cinismul de rigoare al Anei Pauker: "vinovat, nevinovat / canalul treb[ui]e terminat", n. a.) asemeni mucenicilor în temniţele comuniste, ţara, poporul şi limba română ar fi dispărut pentru vecie. În timp ce marile culturi europene îşi modernizează şcolile, doctrina şi legislaţia referitoare la instrucţie şi educaţie, (vezi cazul recent al Primului Ministru englez care şi-a asumat răspunderea în Cameră, fiind la un pas de a-şi pierde mandatul, n. a.), în România nu există preocupare mai înaltă decât îndobitocirea / îmbrobodirea (a se citi fraierirea) electoratului şi câştigarea puterii politice. De dotare ori logistică instrucţională nici nu poate fi vorba, neavând termeni de comparaţie. Amartya Sen, premiul Nobel în l998, susţinea cu argumente de bun simţ că libertatea şi supremaţia unei naţiuni sunt date de către învăţământ şi sănătate, însă când au fost acuzaţi în media de iresponsabilitate şi de lipsă de patriotism, politicienii noştri au sărit ca arşi. Doar atât. Fără nici o consecinţă.


Cele mai multe dintre tarele noastre ar putea fi eradicate printr-o acţiune curajoasă şi responsabilă a puterii politice, a societăţii, a şcolii şi a mass-media, renunţându-se la orgolii şi temeri nejustificate în publicarea tuturor actelor istorice, fără a se ocoli paginile "negre" ale evoluţiei noastre în toate domeniile; adevărul să fie spus până la capăt în aşa fel ca diavolul să nu se mai poată ascunde în detalii. Astfel, ar putea fi restaurate încrederea în Aproapele nostru, corectitudinea, cinstea, demnitatea, respectul faţă de cuvântul dat etc., ar putea fi reconstruite raporturile cu proprietatea, violată / spoliată de când lumea pe meleagurile noastre (şi domnitorii noştri confiscau averile cu o poftă demnă de altceva, n, a.), ar putea fi resuscitate dorinţa / voinţa / lupta pentru libertate şi demnitate, toate s-ar putea obţine prin învăţământ şi cultură, prin şcoală, diminuând informaţia inutilă în favoarea educaţiei, evident, nu numai a elevilor.


Majoritatea faptelor urâte ale istoriei noastre se datorează lipsei unui cod de legi simple, clare şi acceptate / aplicate. Astfel ar fi putut fi salvate vieţile nenumăraţilor pretendenţi la succesiune, a stolnicului Cantacuzino, eminent istoric dar şi maestru al sforăriilor politice, a lui Miron Costin, cronicarul, ale atâtor personalităţi dispărute năprasnic în conflictele şi rivalităţile vremurilor de restrişte. Contrar celor susţinute de mai marii eclesiastici ortodocşi, cele zece porunci au prins destul de greu la Români, iar legile şi respectul pentru ele încă trenează. Vina este căutată întotdeauna la alţii, iar cei puternici se ascund în spatele privilegiilor. Neavând vreodată un cod cavaleresc al onoarei şi al demnităţii, mulţi dintre noi şi-au pierdut respectul pentru valoarea morală, devenind fervenţi delatori sau îmbogăţindu-se peste noapte pe spinarea săracului şi a văduvei. Vina nu este numai a lor, ci şi a sistemului care a creat asemenea orori / erori umane. Pe care Istoria ar dori să nu le mai vadă repetate.

GATA,

Multumesc pentru efortul de a posta atat!

Am gasit cateva fragmente din textul pus de tine aici. Intr-adevar, este o tema interesanta de dezbatere. Ramane de vazut in ce masura suntem pregatiti sa ne confruntam cu realitatea din spatele miturilor cu care am fost crescuti.

Si mai ramane de vazut cat stiti voi din istoria altor popoare.... Nu de alta, da' e usor a spune "nicaieri in lume" cand nu mai departe de Franta si Anglia istoria ne arata clar cata tradare, cata neghiobie, cata avaritie, cate crime, etc. au fost infaptuite de-a lungul timpului....

Dar e drept, nimeni din Franta sau Anglia, cel putin pana acum, nu a stat sa faca statistica crimelor propriului popor...
E si asta un mod autohton de-a da vina pe altii, pe soarta, pe gene, pe istorie - pentru a explica intr-un mod patetic, de ce suntem asa cum suntem azi: un popor de blegi!

Abis, mi s-a parut mai important sa citez decat sa dau link-ul.

Afrodita, nu ma mangaie cu nimc faptul ca alte popoare au istorii atat de sangeroase.

Se pare ca tu vrei sa propui calea izbavirii prin despagubire...Sa faci loc unui sentiment comun de intelegere, compasiune si iertare, instaurat pe scuza simpla si linistitoare care incape in sentinta: "Deh, asa au fost acele vremuri peste tot"

Prima ca nu poti compara acele culturi cu spatiul mioritic*, a doua ca istoricul care a scris cartea din care am citat (si el este foarte departe sa fie singura autoritate care are aceiasi parere) conchide clar: "Nicăieri în lume mârşăvia nu ajunge în sfere atât de înalte ca în spaţiul carpato-danubiano-pontic", si a treia ca prin alte parti existau si mobiluri adevarate care sa justifice actele reprobabile.



*Ca veni vorba...Miorita insasi e o dovada in sprijinul teoriei asteia. Pana la urma oita in cauza nu e decat un altfel de "Ciripescu Ciripoi"(turnator).
Ea trage cu urechea pe ici pe colo...E macinata de controverse o lunga perioada de timp inainte de a lua decizia (nepotrivita) de a ii da pe goarna pe cei doi baci complotisti..Iar la coada cade in expectativa alegand sa ramana in contemplatie fata de derularea evenimentelor...Nu-i vorba, nici idiotul ala de cioban nu o ajuta prea mult prin felul in care accepta unelitirea ca pe ceva inevitabil si deja facut...Toata tarasenia asta spune insa foarte multe, daca nu chiar totul despre poporul roman...Oare de ce francezii, englezii, germanii nu au un astfel de poem epic de referinta ?? De ce oare ei au in loc un Arthur, un Roland, un Sigfrid Poate pentru ca ei vad tradarea in alt fel ??? Sa fie asta ???

Daca luam la rand baladele ar trebui sa ne amintim si de Mesterul Manole. Domnitorul l-a tradat si l-a condamnat practic la moarte doar pentru a nu mai putea construi o biserica mai frumoasa. Cam asa se intelege credinta la noi, in mod traditional...

Oare intamplator in limba romana "hot" are de multe ori sensul de "istet, smecher, descurcaret"?

ehehehei, fusera spuse multe vorbe cu naduh pe seama Mioritei. Vezi ca am scos-o la suprafata "Arhipelagului Imaginii".

No, no, aia e o practica traditionala la romani (Dudu e in domeniu si poate confirma). Dupa ce i-ai terminat casa/biserica/cotineata/etc. propritaru' nu stie cum sa faca sa iti traga o teapa, sa nu iti mai dea banii pe lucrare. Negru Voda s-a scos elegant, a scapat numai cu banii pe materiale!