Prima strofa a venit din joaca. Restul au venit din promisiune. A fost gata ieri, o public azi
O sa se poata vreodata?Cand te-am vazut atunci, din visu-mi parca-adusa
Am fost lovit de Cupid - inima rapusa...
Dar neagra-carte am inchis-o si am ramas tacut
Nu am putut sa recunosc ce simt. Nu am putut.
Eram copil, in valuri turburi, ca de noroi
Eram batran, c-o viata-n spate - viata de apoi.
Eram chiar Cupid, cu blonde plete si iubire
Eram cerberul iadului, arzand orice-amintire
Eram orice, eram ca toti, pentru Dumnezeu!
Un singur lucru nu puteam: sa fiu doar eu...
Iar neagra carte ferecata in constiinta
Zadarnic incerca sa reinvie-n mine-o fiinta
Eram pierdut, topindu-ma incet in smoala
Cu sufletul cuprins de ne-nteleasa boala -
Ba azi pe-un nor, plutind in al meu vis,
Ba aprinzand un foc demonic in paradis.
Nu erai tu si nu stiam - te-oi mai vedea?
Fusesei pentru cerul meu o cazatoare stea?
Incet muream de dor aprins pentru-o straina,
Pentru un vis, pentru iubire, pentru-o regina.
Si intrebam, privindu-L: "Unde esti acum?
Sa mor, rapus de Cupid, la inceput de drum?
Arata-i mila ta unui amarat de cersetor -
Un om atat de simplu dar plin de dor...
De dor sortit reginei vietii mele, pura...
De dor nascut din lacrimi de dragoste, nu ura...
De lacrimi ce vin avand in gand iubita fata
Te rog, raspunde! O sa se poata vreodata?"
"Rabdare, tu, strain incatusat in vise!
Sa ai speranta, sa nu renunti a crede-n Ea.
Realitatea-ntai este ascunsa-n vise.
Si din speranta va veni la tine Ea."
Soarele se stingea pe cerul innegrit de vreme
Si vantul, vuind, din vise voia sa ma cheme
Pe pamantul uitarii, taram de suspine,
Ca mareul pacatului - rodit pentru mine.
Albe si pure pareau fecioarele vietii
Ce-mi aduceau, zambind, soarele diminetii
Dar cartea cea neagra din sufletu-mi ranit
Imi amintea pe coperta: "Cu El ai vorbit"
Dar timpul trecea si trecea mai departe
Iar visele-mi pareau tot mai desarte
Speranta atarna greu, la capat de drum...
Parca voiam iar sa-i zic: "Unde esti acum?"
"E sus!" parca a vrut sa-mi spuna destinul.
"Si vede, si stie, si nu-ti uita chinul.
Rabdare-ai avut, strain inchis in vise
Si speranta iti da cheia usei inchise."
..........................................................
Un cantec de sirena ma fura din somn,
Un cantec de aur, si nu mai vreau s-adorm.
O vad acum, reala, din visu-mi adusa...
Am fost lovit de Cupid, inima rapusa.
Nu pot sa-nchid iar cartea, fara sa gandesc:
Eu stiu ce simt, si zic sa stie toti: "Eu te iubesc!"
Iar tu-mi raspunzi, ca-n vis, cu glas dumnezeiesc:
"Stiu... si tu sti... sti ca te iubesc!..."
n.r. La o citire mai atenta... s-ar putea sa nu mai para chiar asa de stangace...