In Matrix, Morpheus ii ofera lui Neo posibilitatea de a alege intre doua pastile: cea albastra, care va aduce lucrurile inapoi la normal, Neo urmand sa fie lasat in Matrix sa-si traiasca viata relativ tihnita pe care-o cunoscuse pana atunci, in ignoranta totala fata de ceea ce se intampla in Realitate (in fond, ceea ce nu stii nu te poate rani) si pastila rosie, care il va scoate din Matrix si ii va arata o realitate crunta, marcata de sacrificiul de sine si lupta pentru perpetuarea Adevarului.

Cati dintre noi suntem capabili de sacrificiu, platind pretul cunoasterii? Dar pana acolo, avem capacitatea de a identifica momentele in care cele doua pastile ni se arata, pentru a decide in consecinta?

Comparatia cu trailul nostru zilnic imi pare putin fortata, depinde de sacrificiu si depinde ce se sacrifica si in scopul a ce....

la asta ma gandeam si eu...cred ca statutul social ,nu poti vedea efectul "pastilei rosii" daca nu iesi din cercul de familiari,amici,cunostinte,relatii,renunta eventual la tara de origine si ia-o de la zero prin propriile forte.Abia in felul asta poti constientiza realitatea cotidiana care de multe ori nu-i pink.Imi vine in minte luceafarul marelui eminescu:

Ar fi interesant sa iei ambele pastile deodata si sa privesti apoi artificiile .....

Acuma la modul serios, nu as putea sa traiesc intr-o minciuna, chiar si una draguta. Adica sunt prea curios, si nu mi se pare corect sa nu stiu care e adevarul.

da' nu cred ca-i minciuna,mai degraba iluzie

Multumesc, Anca. Daca traiul nostru zilnic nu poate fi schimbat/fortat, inseamna ca altundeva se produce de fapt. Intrebarea mea este cati dintre noi suntem capabili sa acceptam realitatea si adevarul? In fiecare zi.

Da pai comparatia dintre Matrix si viata mea cel putin mi se pare fortata, nu stiu, daca prin absurd ar trebui sa aleg intre cele doua pastile si ar fi vorba de societate in general sincer as alege sa-mi traiesc viata asa cum este, pe de alta parte lupta pentru adevar o ducem cu totii(sper eu) zi de zi, nu cred ca o singura persoana ar trebui sa ne "salveze", eu vad situatia asta ca o piramida, in sensul ca toti ar trebui sa depunem eforturi pentru a se schimba ceva si printr-un efort comun vom reusi sa ajungem in varful piramidei, adica la adevarul absolut, la binele absolut, unul fara altul cred ca nu se poate.

Daca ar ajunge toti in varful piramidei...s-ar rasturna piramida. Se mai intampla si asta uneori, cand sunt revolutii, dar tine putin.

In completare, despre dependenta de bine: cine face bine un lucru este cautat din ce in ce mai mult, devine indispensabil pentru ceilalti.

Inspirata din Citadela, obisnuiesc sa proiectez in mintea mea omul ca pe un copac. In simbioza cu radacinile lui traiesc (si se inmultesc) de exemplu ciupercile.

dar si vascul, muschii...

"Ca si despre copac, nu afli nimic despre om, cercetîndu-l în aspectele lui diferite de-a lungul vietii. Copacul nu e sãmîntã, apoi tulpinã, apoi trunchi flexibil, apoi lemn mort. Nu trebuie sã-l împarti pentru a-l cunoaste. Copacul este acea putere care se uneste încet cu cerul. Ca si tine, copilul meu. Domnul îsi dã viatã, te face sã cresti, te umple de dorinte, de regrete, de bucurii si suferinte, de mînie si îndurare. Apoi te ia din nou la el. Totusi, tu nu esti nici acest scolar, nici acest sot, nici acest copil, nici acest bãtrîn. Esti cel ce se desãvîrseste. Si dacã te vei descoperi asemenea unei ramuri unduitoare, prinsã temeinic în trunchiul mãslinului, vei gusta eternitatea în miscãrile tale. Si totul în jurul va deveni vesnic. Vesnicã fîntîna care cîntã si care a potolit setea pãrintilor tãi, vesnicã lumina ochilor cînd îti va surîde fata pe care o iubesti, vesnicã rãcoarea noptilor. Timpul nu mai e o clepsidrã ce-si scurge nisipul, ci un secerãtor ce-si leagã snopul."


Este vorba de "cel ce se desavarseste", de inelele timpului si de toata invatarea. Muschii nu sunt ciuperci, dar nici nu pot deveni vreodata copaci.

Mai citeste o data te rog, varful piramidei reprezinta adevarul absolut, binele absolut.

La multi ani!

La multi ani!

Merci frumos, dar ziua mea a fost in februarie

Pentru ceea ce dainuie, in fiecare zi exista La multi ani!

Da, este adevarat, imi place foarte mult fraza: In cautarea adevarului... mai ales ca si eu am o problema cu adevarul sau mai bine spus cu minciuna, ptr ca intodeauna ma lovesc de ea (minciuna) si m-am cam saturat, e situatia aia in care ceri ceea ce oferi , adica eu ofer adevar si primesc...minciunele.

Cea mai grava nu este minciuna venita dinspre ceilalti, o poti controla. Mult mai periculos este cand ne mintim noi singuri, pentru ca aici nu mai poti lucra, decat cu ajutor din afara, depinzand de ceilalti - care te cunosc fals, sau invocand destinul.

'Adevarul este ceea ce simplifica lumea, nu ceea ce creeaza haosul.' (Antoine de Saint-Exupery)

De asta am deschis acest topic.

Cata dreptate ai, annacrin! Singurul lucru care conteaza este sa ne simplificam viata, sa privim limpede lucrurile si sa nu (ne) mintim. Daca suntem sinceri, nu ne poate afecta cu nimic minciuna venita din afara, care este o falsa problema. De la Gypsy citire (ma rog, parafraza).

Un prieten bun m-a invatat sa verific. Orice "cred" sa devina adevarat sau fals. De cele mai multe ori rezultatul pe care il intuim ne induce teama de a-l mai afla. Exista un pret, pe care insa eu prefer sa il platesc, inainte de a fi prea tarziu. De ce este important? Pentru ca irosirea este un pacat. Ma gandesc ca este groaznic sa ajungem spre sfarsitul vietii si sa vedem ca de fapt am trait doar pentru a ne feri, nu pentru a afla. Teama. Si uneori vanitate.

Am tot vazut si revazut un documentar despre creierul uman (atasez cateva link-uri) in care Realitatea este ceea ce percepem in mintea noastra. Exista diferente intre Realitate si Adevar, iar ele sunt date de capacitatea noastra de a "vizualiza".



What The Bleep Do We Know ?! Intro trailer compilation





What the Bleep Do We Know About God?



Adevarul este mai presus de Realitate.

Observ totusi cata Realitate fara Adevar...

Am vazut tot filmul (100-120 min) si am citit si versiunea romana a cartii.
Te pun pe ganduri si desigur afli ca nu stii prea multe...

Am spus mai sus asa: "Daca traiul nostru zilnic nu poate fi schimbat/fortat, inseamna ca altundeva se produce de fapt". La mintea noastra ma refeream atunci.

Pentru inceput este suficient sa stim doar ca exista posibilitati. Apoi sa incepem sa le exploram. Apoi sa asimilam. Si abia apoi sa intelegem .

Imi imaginez cat de puternice si de trainice pot fi sentimentele purificate prin mintea noastra, curatate de orice dependenta, slabiciune. Uneori stiu ca am ajuns acolo, altfel nu as insista. Exersez.

referirea era la modul general ca oricine nu stie prea multe, nu la tine.

si eu la fel. Toti ne nastem cu o minte (nu includ deficientele).

Astfel, am vrut sa incurajez.

Minciuna sau iluzie , chiar crezi ca nu traiesti intr-un Matrix?
cate s-au facut pentru a se ajunge in faza asta (anume in faza de doi pasi pana la dominarea lumi de o singura putere)

ceva de genu "Care ii problema daca suntem condusi sub o singura putere?"
Problema e ca acea putere nu va tine cont daca ai fost bun sau rau, cinstit sau hot, fals sau adevarat, DACA ESTI DIN ROMANIA SAU AFRICA
tot te va frige ca-n iad, iti va lua identitatea si te va face un individ ca cel de langa tine, fara sa ii pese de familia, prietenii, religiea, sau nationalitatea ta, acele lucruri care te fac unic sau macar sa te simti unic si liber.
Cu alte cuvinte o noua era a sclaviei.

Numai de tine depinde daca traiesti intr-un Matrix, sau liber.

Mda ... adevăr, realitate ... mai bine ne ghidăm după vechiul şi sănătosul principiu "Dacă are cioc ca o oaie, înoată ca o oaie şi măcăne ca o oaie, atunci sigur e o raţă."