Ar trebui să fim curajoşi şi să īnaintăm aventurāndu-ne īn noi experienţe istorice?! Ar trebui să rămānem plictisiţi sau ar trebui să ne pornim singuri spre īnainte, fără teamă?! Ar trebui să punem sub semnul īntrebării ideea de ierarhie, de liniaritate perversă, de rătăcire īn euclidiene? Trebuie să rămānem alături de cei fricoşi, de cei conservatori sau ar trebui să īntāmpinăm necunoscutul neīnfricaţi, căutānd un nou sens al fiinţei umane?! Ar trebui să ne temem de nou şi de schimbare sau ar trebui să ne ascundem, să fugim din faţa provocării oricāt ar fi ea de periculoasă?! Ar trebui să bocim după paradisul pierdut sau ar trebui să ne revendicăm a fi noi navigatori, noi descoperitori, cruciaţi īntre cruciaţi?! Ar trebui să nu facem nimic? Ar trebui să rādem īn hohote de aceia care īncearcă? Ar trebui să-i batjocorim pe cei care se īndoiesc de miturile noastre prăfuite? Ar trebui să conservăm prejudecăţile noastre pentru a nu ne speria, pentru a trăi molcom, liniştit?! Să porneşti īn Aventura Fiinţei īnseamnă să renunţi, să jertfeşti, să dărāmi, să īnalţi! Avem noi oare curajul de a īnălţa? Avem noi oare curajul de a vedea lumea altfel? Avem curajul de a pune sub lupă adevărurile imuabile? Avem curajul de a vedea conducătorii noştri īn adevărata lor lumină?! Avem curajul să īnfruntăm armatele tuturor acelora care vor să ducă adevărul īn robie aşa cum s-a īntāmplat īntotdeauna īn lunga şi zbuciumata istorie a umanităţii?! Eu cred că, oricare ar fi īmpotrivirile, trebuie să avem curajul de a schimba Semnele. Trebuie să ne vălurim asemenea unei meduze magice. Trebuie să avem curajul de a ne schimba pe noi īnşine. Trebuie să avem curajul de a nu muri chiar atunci cānd trebuie să murim. Trebuie să avem curajul de a schimba īnţelesurile şi de a descoperi noi adevăruri cāt mai apropiate Adevărului Ultim. Care trebuie să fie farul, străluminarea şi nicidecum ceva de atins. Căci dacă am atinge cu adevărat ultimul adevăr atunci s-ar chema că nici nu existăm.