Specia omului politic se pare că a crescut în România independent de cele din Occident. Suntem martori azi la nişte personaje rezultate parcă din încrucişări de specii. Un fel de mutanţi meniţi să ne sperie în fiecare zi.
Pe lângă însuşirea de oameni politici li se adaugă automat şi trăsături ca mincinoşi, demagogi, populişti, corupţi ş.a.m.d.
Faţă de cel din Occident drumul spre vârf în politică e cu totul altul. În România totul se reduce la bani sau dacă eşti cumva vreun Dinu Păturică şi porneşti chiar de jos trebuie să ai multe posterioare pupate la activ şi prea mult tupeu.
Datorită acestui drum asfaltat dar plin de gropi pe care trebuie să meargă politicianul român, acesta n-are pic de moralitate în el.
Însă ce vorbesc eu de moralitate? Unde scrie că politica trebuie să fie morală? Se vede că mi s-a urcat democraţia la cap şi nu mai văd clar lucrurile. Păi politica şi moralitatea sunt două lucruri diferite. Politician moral a ajuns să fie în România un oximoron obişnuit. Şansa să găseşti un politician moral ascuns pe undeva prin Parlament e aceeaşi cu a găsi un cioban fluierându-le oilor melodia „Winds of Change” de la Scorpions.
Dar hai să fim optimişti. Un singur pas mai trebuie făcut pentru a fi numiţi europeni şi acela se cheamă maturizare. Aşa că dragi politicieni, luaţi-vă un DEX că la banii voştrii vă permiteţi şi căutaţi cuvântul maturizare. Şi dacă nu vă obosiţi ochişorii mai daţi o privire şi pe la onoare, corectitudine, sobrietate. Dacă simţiţi că nu vi le puteţi însuşi ieşiţi naibii din politică!