Simplă adiere de vânt nu reprezenta pericol, am trecut vreodată printr-un iz melancolic ? Met gândea lucid ,dar nu-n momentele de criză. Stătea-n poziţia lui embrionară, primind repetat lovituri puternice de la gândurile care-l înţesau.
Un sunet prelung se auzea din depărtare, o fi amicul cunoscut prin ţinţirimi?
—Tinere,defapt trecuse de mult vârsta iniţierii,peste două ceasuri trecute fix în colţ...
—Zboară-n voie zvonuri ...
—Dezbatem la momentul oportun! revin la starea iniţială ,de amorţeală acompaniată de moleşeală. Ten apăruse-n viaţa mea când? Cunosc seara iniţierii,dar mai mult de atât ?? Bahus cei drept... se jucase cu sforile-n neştire.
—Suntem departe, suntem aproape , un gol ne mai desparte...ce versuri idioate. Auzisem din nou o voce , timbrul mai puternic, vocale mai deschise.
—Un fost amic din copilărie vă aşteaptă.
Răspunsul de confirmare nu străpunse timpanul ,dar curajul trecuse.
— Met !!şi doar atât se auzise-n camera goală. Clipele dezolante care-l înconjura nu-l mai recunoştea...
—Nu te speria, e curat, poţi medita la clipele frumoase?
Tăcerea-l acaparase pe intrus, putea doar să chinuie gândurile venite-n fugă.
—Să recunosc lucrurile petrecute ? prevăd frumuseţea imaginilor proiectate-n raţiune,dar eu ce pot face aici? simt latentul din mine .
—Met!! pentru a doua oară numele camaradului de suferinţă vibra-n neştire.
—Unde pleci !? laşule ai venit să-mi pietrifici gloria ?
Mâna stângă ţinea-n acest moment locul unui piedestal.
—O zvârcolire, o dezrobire, aştept cuprins de frică....
Met retrăgându-se platitudine simţea nirvana, cuprins de frică lupta-n permanenţă cu propria-i existenţă.

V.Vicos

Topicul asta este un mesaj sau o invitatie la proza?

Fiecare poate interpreta în fel şi chip titlul, conţinul..
contează-n final părerea obiectiv/subiectivă.

Un nou "Bufnila"?

V

nu ştiu dacă un nou Bufnilă sau bufniţa face faţă crispării

Veritas, greseala asta am facut-o si eu
Dar totusi... la cat de absurde era el, bufnila nu folosea cuvinte pe care nu le intelege...
Nu recunosti stilul Colimator/Kylos ?

Colimator/Kyclos era mai acid mai cu "substrat"

Imi place sarcasmul tau

Şi cum ai ajuns la concluzia că eu nu capacitatea de a înţelege unele lexeme ? şi folosesc multe sintagme în necunoştinţă de cauză?

ce legătură au lucrurile expuse mai sus cu cele exprimate-n primul rând?

Doar din margini de colb

Se scurge printre degete amintirea unui loc necunoscut. Cei drept...lupta-n acest mirific adăpost devenea acerbă. Nu cunosc minute-n prăpastie fără expunere la un fel de a fi.
Gânditorul , minimalistul sau chiar povestitorul nu mai ocupa acelaş moment...un moment sumbru am spune noi cei din secolul transpunerii.
— Vezi...şi trupul se adresă unei anumite conduite,condus fiind de raţiune am străpuns ? recunosc sentimentul acela de refulare ,adică chiar eu ştiam zona-n mii de bucăţi.
— Frica? necuprinsa linişte se instaura, curgea-n vene asemeni unui joc fluid la prima atingere.
— Te simt !!exaltare acesta-i sentimentul de la un timp, când nevroza mă rog apatia se instaurează.
— Revin...de ce să revin?de ce să lupt cu existenţa când frigul veşnic se instuarează clandestin în mine ‚în tine?
— Mă holbez narcotic la gânditor. Ca un visător printre stihuri spulberate.Chiar dacă sentimentul era de netrecut , eu simţeam dezrădăcinarea.
— Coboară...
— Treaptă cu treaptă? exact aici nu vroiam să simt cele simţite, unde altundeva decât sus pe crângul fără gând.
— Stai puţin, adică eu chiar vorbesc pe simţite, adică chiar vezi puţine lucruri?
— Taci!!!
Linişte. O scurgere a timpului...neprivită nici de sus , nici de jos ,doar din margini de colb.