Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui ausländer veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

I. Explicatie stiintifica:

tick = any of numerous bloodsucking arachnids of the order Acarina, including the families Ixodidae and Argasidae, somewhat larger than the related mites and having a barbed proboscis for attachment to the skin of warm-blooded vertebrates: some ticks are vectors of disease.

leech = 1. any bloodsucking or carnivorous aquatic or terrestrial worm of the class Hirudinea, certain freshwater species of which were formerly much used in medicine for bloodletting.
2. a person who clings to another for personal gain, esp. without giving anything in return, and usually with the implication or effect of exhausting the other's resources; parasite.

Explicatie à la ausländer:

Ticks and leeches = [si aici incepe...]

- oameni care dupa o relatie de 10 ani ii intreaba pe altii ce am eu bun;
- oamenii care mint avand impresia stupida ca nu vor fi niciodata descoperiti;
- oamenii care nu ma suna de ziua mea [care, apropos, e foarte importanta ptr mine], dar ma suna a doua zi sa ma intrebe cum e Fujifilm S5700, ca e in oferta la etc, etc, etc [Se simte careva? Daca nu, cu atat mai rau.]
- oamenii care ma stranguleaza doar ptr ca [si in timp ce] vorbesc cu prietena lor la telefon. Macar de ar fi fost vreo tema care sa declanseze gelozie, etc. Dar asa... era conversatie de salon.
- va urma [ad infinitum, imi permit a spune]

II. Bilant dupa 2 luni si 4 zile de Grecia:

1. Am invatat sa inot [asta cred ca inseamna ca niciodata nu e prea tarziu]. Si ce e cel mai important - de unul singur.
2. Am atins un arici [na, consider ca merita trecuta si asta] si o caracatita [vie, ca moarta am mai avut ocazia].
3. Am primit o jucarie noua pe nume HP Pavilion dv6541ev. Wooha! Yay! Hai pa! [Ce?! Sunt si astea interjectii]
4. Am pus piciorul [si din fericire si restul corpului] pe o insula. A se intelege ca e premiera.
5. Am taiat lemne cu fierastraul electric [Drujba e marca inregistrata] ptr semineul de la casa de vacanta.
6. Va urma...

Sunt roman, manca-tz-ash!

Buuun... am inceput de ieri cursurile de greaca la Universitatea din Atena. Intr-un mod nefast, as putea zice. Platesc 500 de euroi ptr 8 luni de limba si cultura greaca si... sa vedem ce drepturi am. N-am nici un drept. Nu imi pot cumpara bilete cu pret redus, nu ma pot duce la cinema cu pret redus, nu primesc suportul de curs gratis ci trebuie sa il cumpar, nu am asigurare medicala, nu, nu, nu... ptr ca actul de participant la acest program difera de actul de identitate al studentilor greci care beneficiaza de toate aceste drepturi. In fine... In plus, nici nu eram pe lista profesoarei, problema pe care am rezolvat-o repede.

Suntem 4 baieti in grupa [2 romani, un rus si un englez] si 16 fete [ce noroc pe capul meu, nu?]. Colegele mele sunt din Romania (2), Iran, Irak, China, Polonia, Bulgaria, Rusia, Rusia, Rusia, Rusia, Rusia [ati prins ideea, nu?]. Ieri, cand am terminat cursul, cobor din cladire si... stau pentru ca nu stiam cu cine sa merg spre casa. Ideea e ca merg cu trenul electric intraurban si cu un autobuz ca sa ajung la universitate. Ma intreaba romancele daca nu vreau sa merg cu ele cu masina, ptr ca eram in drumul lor. Ok, zic. Ajungem in parcare si intreb care e masina lor [nestiind la ce sa ma astept]. Imi spune proprietara sa ma uit dupa nr de Bucuresti. Pana la urma gasesc eu un Peugeot 307 cc. Ne urcam si pornim. Sa vedem si ce e cu titlul... La putin timp, cealalta imi spune ca da drumul la cd-player, asculta melodia ei preferata, dupa care ascultam noi ce vrem. Si ce sa vezi [auzi]? Am fost inconjurat [surround, frate!] de vocea griztalina a lui Hadrian Puradelul Minune. Dupa care credeti ca am ascultat radio sau ce voiam eu? Ei, draci! Mai na una! Si-nca una! Dupa care da-i cu rap, da-i cu manele! Mi-era mila de masina, de sistemul audio, dar mai presus de toate - de urechile mele care se clatesc numai cu rock progresiv de ceva vreme. Azi ma intreaba romanul daca merg acasa cu romancele. Ii spun ca nu, ptr ca am beneficiat ieri de un tratament super. Ma intreaba ce tratament si ii zic ca asculta fetele o muzica selecta... "Nu-mi zi ca asculta manele!" - a venit prompt raspunsul. I-a venit si lui sa-si puna mainile in cap... Comentariile aditionale sunt complet inutile. Revin zilele urmatoare cu alte "Povestiri din cripta".

Nu stiu ce cauti in Grecia, dar cu nationalismul lor n-o sa iti fie usor.

Sper ca nu deranjez... Daca da, ia masuri.

Ma simt chiar onorat ca imi citesti jurnalul si ca mai lasi si urme pe aici. In privinta nationalismului, ai mare dreptate. Ce caut in Grecia? Sa scap de Romania...

de ce ti-e frica nu scapi...

Ei, na! Vorbesti din proprie experienta, vere Endgegner?

Draga jurnalule, "ma intorc la tine beat dupa o luna..." [nu, nu imi place Vama Veche si nu, nu sunt beat. cred.... hic!]. Dar sa revenim la caprele noastre [deh, astea sunt mai numeroase decat oile pe taramurile pe care vietuiesc in perioada asta]. [trage aer in piept si...]

1. Come visit Greece!

Da, domn'e, ii fac reclama. E f frumoasa tara, dar e bine sa vii aici numai in concedii, ca daca incepi sa interactionezi cu grecii prea mult ti se face rau. Da, mi s-a acrit de poporul asta. Si chiar de reprezentantii lui cu care locuiesc. In casa carora locuiesc. Acum suna mai bine? S-a vazut acolo, in spate? Oameni mai ingamfati decat astia n-am mai vazut. Si asta nu e tot. Am trecut peste "noi avem cel mai bun x din lume" [unde x e orice element din multimea tuturor lucrurilor pozitive], si peste "dam foc la paduri ca sa avem unde face case" (cred ca stiu cititorii mei cat de "calda" a fost vara asta ptr greci). Nu zic, or fi un pic mai civilizati decat romanii. Grecia e stiuta ca fiind leaganul civilizatiei, dar pare-se ca dumneaei, dupa ce s-a leganat bine aici, a plecat in alta parte sa se dezvolte.

2. Nu vrei sa lucrezi in constructii?

Mda, si intrebarea asta mi-a fost adresata. Momentan merg la universitate si nu lucrez. Imi caut de lucru si imi continui activitatea de freelancer writer pe care am inceput-o acum 3 ani. Tara asta, din pacate, se confrunta cu o rata f mare de somaj si cu o lipsa si mai mare de locuri de munca pentru oamenii cu studii superioare. Adica na, daca vrei un post de servitor, lucrator la un fast-food sau muncitor in constructii, locuri sunt destule, dar... Eu, ca absolvent de facultate si licentiat in informatica ce-mi sunt, parca n-as vrea sa lucrez asa ceva. Hopa! Ce-am zis? N-as prea vrea?! NU, NU VREAU O MUNCA DE ASTA! M-a facut mama cu un dram in plus de orgoliu, dar zic eu ca e al naibii de bine justificat. In +, piata muncii in Grecia nu e deschisa pentru romani si bulgari pana la 1.1.2009. Cu alte cuvinte, asta inseamna ca nu pot lucra decat la negru, pe posturi de genul celor mai sus mentionate [romanii care lucreaza legal aici au semnat contractele in tara]. Date fiind astea, am hotarat sa ma intorc in tara la sfarsitul lunii mai, urmand sa imi caut ceva de lucru in domeniul meu. Apoi imi iau zborul [la propriu, ca de autocare m-am cam saturat] intr-o tara in care se vorbeste "inglish, mai lav" (asta - ma rog, nu chiar asta, dar intelegeti voi - era titlul manualului de limba engleza de clasa a X-a. Eh, vremuri!). Pana atunci mai am niscaiva greaca de studiat si un certificat de limba de luat. Certificat care n-are cum sa-mi strice ulterior.

3. Delfi

Am fost vinerea trecuta in excursie la Delfi. A fost frumos, compania a fost deosebita (doua autocare cu etaj pline de colegi mai mult sau mai putin cunoscuti - printre care 6 fete din grupa mea si eu), dar timpul a fost foarte scurt, asa ca imi pare foarte rau ca nu a am facut un tur de vreo 2-3 zile. Atasez vreo 2 poze cu ramasitele templului si cu exponate din muzeu.

Should I update this?

eu m-as bucura

Acum aproape un an (pe 19 noiembrie, mai exact), a murit bunica mea (din motive nu foarte greu de inteles, sper sa inteleaga cititorii mei de ce nu am folosit exprimarea "una din bunicile mele"), o femeie deosebita, a carei insemnatate si pierdere nu prea pot fi exprimate in cuvinte.

Cum nu puteam amesteca si alte subiecte in postul anterior, mi-am rezervat dreptul de-al pastra scurt si la obiect, respectiv de a crea altul nou pentru oamenii carora le este dedicat titlul jurnalului. Asadar, cu scuzele de rigoare pentru intarziere/absenta/et caetera... sa purcedem:

1. Love @ 1st sight. Nu credeam ca exista asa ceva, pana nu mi s-a intamplat. Promit solemn ca nu se va mai repeta! Pe cuvant de pionier! Sau de soim al patriei! Sau de ce vreti voi, ca oricum n-am prins prea mult din era comunista. De ce sa nu se mai repete? Pentru ca ar trebui sa se cheme "dragoste la prima impresie", nu la prima vedere. Bun, atractie fizica si alte cele, lucruri care poate nu-ti plac, dar esti in stare sa le agreezi, ca deh, e vorba de o persoana cu care iti doresti sa fii impreuna. Daaaaar, cand "sapi" mai mult si vezi cat de disturbed (da, stiu, nu-i frumos sa pun englezisme, dar ati vazut cat de urat suna cuvantul in romana? parca as vorbi despre telefon) e respectiva persoana. Asta pe langa faptul ca iti spune verde in fata ca prefera sa ramaneti prieteni. Da, stiu, ca prieten sunt foarte bun. Sunt mandru de felul in care gandesc, de cultura pe care o am (desi partea asta poate fi oricand imbunatatita) si de multe alte chestii, (Imi rog cititorii sa ma anunte daca dau dovada de narcisism cronic), dar eu nu de prieteni am nevoie (nu ca as avea prea multi. Chiar sunt in proces de imputinare zilele astea dumnealor.)

2. Ce-si doresc femeile? (scuze pentru generalizare, sper ca reprezentantele sexului frumos care poposesc pe aici nu se vor simti jignite) Bani (ai altora)? Masina/i (cat mai scumpa, eventual si blindata)? Ei, flori! (ma rog, poate si asta) Din ultima confruntare cu un reprezentant al speciei care nu moare desi sangereaza cateva zile bune pe luna (s-ar putea sa iasa la iveala si misoginismul meu cu ocazia asta), am tras concluzia ca femeile vor un barbat cu memoria proasta (cel putin in ceea ce le priveste). Dovedeste-i ca stii prea multe despre ea si s-a zis naibii totul. Binevoieste sa-mi explice careva DE CE?

3. Friends will be friends. Ehe, de-ar mai fi apucat nea Mercury vreo 2 decenii, sa vada vremurile in care traim... Acum nu mai conteaza ca iti place o anumita persoana. Doar nu vrei ca asta sa-l impiedice pe prietenul tau cel mai bun sa-i trimita mesaje la 1:30 am. Sau sa iasa cu ea la 12 noaptea, ca sa se "certe", asta in conditiile in care ea la ora ~22 seara trebuie sa fie in casa (da, ma bucur ca mai sunt si parinti care stiu sa se impuna, iar avand in vedere varsta personagiului - 20 de ani - nu pot spune ca nu sunt de acord. Desi in cazul de fata e mai mult decat clar cat de bine au reusit, nu?). Cand acelasi cel mai bun prieten face un lucru tocmai de-al dracului, cand tu ii ceri cu cateva secunde inainte sa nu-l faca... Nu stiu, dar la mine in dictionar la rubrica asta e trecut "lipsa de respect", indiferent de lucrul pe care-l ceri. Iar asta nu pot sa tolerez.

4. Hara Irini. Asa se numeste nepotica mea, nascuta pe 19 iunie, in aceeasi zi cu mama. Trebuie sa recunosc ca atunci cand am tinut-o in brate am simtit cu totul altceva decat atunci cand am tinut in brate fiicele verisorilor mei, spre exemplu. Mai jos e domnisoara, in rochita de la botez.



5. Da, am ajuns iar in Grecia, la botezul nepotelei, la care am filmat eu. Mi-a amortit nitel mana dupa 50 de minute, dar a fost pentru o cauza nobila. Si in plus, ca ateu, daca ar fi sa aleg intre a filma un eveniment care are loc intr-o biserica si a face 30 de cruci pe secunda... ghiciti ce-as alege? Cumnatul meu s-a trezit in primele zile ale sederii mele sa ma intrebe de cred in divinitate. Am izbucnit in ras si gandindu-ma acum, cred ca a fost cea mai naturala reactie posibila. In fine, de data asta m-am inteles mai bine cu el si chiar am auzit din gura lui ceea ce nu credeam ca voi auzi vreodata de la un grec (ca economia tarii se duce la vale, ca in curand vor arde toate padurile, ca grecii nu mai sunt ce-au fost odata si in concluzie, ca Grecia Antica nu mai are absolut nici o treaba cu cea contemporana). Botezul a iesit foarte frumos si in mare m-am simtit bine, desi mi-e in continuare scarba de tara aia. Am avut ocazia sa ma intalnesc si cu o colega din Azerbaidjan de la cursurile de greaca, respectiv cu un coleg din Chile, care intre timp a devenit tatic. Imi pare rau ca am stat numai 4 zile in Atena din totalul de 12, pentru ca as fi vrut sa-mi vad si profesorii si eventual cateva locuri din oras de care-mi era dor.

Promit sa continui in viitorul apropiat! Deocamdata mi-e somn si am de lucru...

simplu: misterul!

bine ai revenit!