Dragii mei,
haideti sa vorbim despre cum putem aplica in viata de zi cu zi, concret, preceptele crestine. Haideti sa vorbim despre oamenii obisnuiti, care cred ca formeaza majoritatea zdrobitoare, adica nu despre calugari, pustnici, ci despre cei care traiesc neizolati, in mijlocul societatii, care merg zilnic la lucru (cel putin) 8 ore pe zi, pe care poate ii asteapta acasa o familie, cativa copii de crescut si educat.
1. Cum impacam indemnul lui Iisus de a-ti vinde averea si a o da saracilor cu nevoia de a-ti proteja copiii, de a munci si a castiga bani pentru a-i feri de nevoi si a le oferi o educatie cat mai buna?
2. Cum procedam cu indemnul de a-i primi in casa si a-i omeni pe cei flamanzi, bolnavi, parasiti? Primim pe oricine in casa in care ne traiesc copiii?
3. Cum e cu crestinii “de duminica”, cei pe care obligatiile si grijile ii obliga sa munceasca de luni pana sambata (si nu doar la servici), astfel ca mai au timp sa se reculeaga si sa mearga la biserica doar duminica? E bine, e rau, ce ar trebui sa faca? Ar trebui sa renunte la indeplinirea unor datorii pentru a putea avea o viata duhovniceasca mai profunda? Trebuie sa tinem cont ca, de exemplu, nu toti oamenii se pot ruga in timp ce muncesc, deoarece natura muncii lor nu le permite (daca nu sunt concentrati pe ceea ce fac, nu isi pot exercita meseria).
4. Cum se impaca dorinta unei femei tinere pe de o parte de a fi sanatoasa si a aduce pe lume copii sanatosi - cu dorinta de a respecta multele posturi impuse de biserica? Se stie ca femeile nu trebuie sa tina post daca sunt insarcinate, dar, cum se spune mai prozaic, “porcul nu se ingrasa in ajun”, adica daca timp indelungat si repetat nu a mancat carne, oua, lactate etc., femeia are mari sanse sa inceapa sarcina cu lipsa de fier, calciu si cl. Si atunci doctorul ii prescrie vitamine si alte minuni…
5. Ce ar fi daca toate femeile de pe Pamant ar respecta in mod ideal recomandarea bisericilor crestine de a nu folosi mijloace contraceptive, si ar naste, in medie, sa zicem, 10 copii ? Probabil ca la propriu nu ne-ar mai incapea pamantul… si ar fi foamete… sau nu?
6. Cum poate o femeie aflata in situatia descrisa mai sus (cu multi copii) sa isi vada de servici (nu am spus “cariera”, ci servici), astfel incat sa aiba la batranete asigurate mijloacele de trai incat sa nu ramana povara pe capul copiilor ei?
Bineinteles, cele descrise mai sus nu acopera decat o mica parte din problematica, dar atat imi vine in minte deocamdata. Poate aduceti voi pe tapet si alte aspecte!
Cum reusiti voi sa impacati viata duhovniceasca cu rigorile vietii de zi cu zi?
Ce sanse de mantuire avem noi, oamenii angrenati in ritmul servici – familie - biserica?

Nu o impac deloc.



slabe spre foarte slabe

Pentru ca nu vrei sau pentru ca nu poti?

pentru ca nu sunt compatibile.

Bun venit, albina, si-ti multumesc pt. ca ai pus punctul pe i. Practica ne omoara...

Ca sa-ti raspund intai sintetic: DELOC. Si pe puncte:
1. Presiunea sociala foarte mare de a fi in top, de a nu te multumi cu putin, mai ales cand e vorba de copii;
2. Cu flamanzii, bolnavii, parasitii e mai complicat. Am incercat sa ajut persoane defavorizate, dar acestea nu au cooperat, nu am reusit sa ajung la sufletul lor. Nu stiu cum sa va explic, le-am oferit un paleativ, dar n-am reusit sa patrund in sufletul lor. Pt. ca problema acesor oameni este de ordin interior, sufletesc. Uite frate ajutor concret pt. problema X, dar pt. a depasi faza critica era nevoie ca ei sa-si schimbe viata, sa aiba o alta atitudine. Nu-mi dau seama daca mingea e in terenul meu sau al lor.
3. Am zis initial ca, daca traiesc mai simplu, nu aspir la un standard material foarte ridicat, imi simplific existenta. Ei bine, nu-i asa. Aceeasi presiune sociala care te obliga sa fii nesatul, sa investesti in cursuri, calificari, sa-ti schmbi calculatorul pt. ca nu mai e compatibil cu programul nu stiu care, sa-ti decorezi casa pt. a nu fi invechit, sa-ti iei musai masina noua pt. a arata ca esti om.
4. Dreapta socoteala. Postul este pt. cine poate sa-l tina. "Postul a fost creat pt. om, nu omul pt. post". Daca nu iti prieste, daca iti strica sanatatea, daca iti modifica analizele, te multumesti cu postul sufletesc, cel mai greu.
In alta ordine de idei, postul ajuta enorm organismul: fara sa fie scopul sau principal, un detoxifiant mai mare decat postul nu s-a gasit pana in prezent. Dar despre "dietele" pe care le tin cu bucurie fetele si femeile sa slabeasca ce zici? Regimuri dezechilibrate, cum ar fi cel disociat, aberatii precum o cafea pe stomacul gol, sau o saptamana carne, alta legume, alta fructe, regimul cu zeama de varza, diete exclusiv vegetariene.
Eu una abia astept sa inceapa postul (si) pt. a manca sanatos, pt. a-mi spori aportul de minerale din legume, fructe, sucuri. Toate cat mai naturale. Ti-as fi recunoscatoare daca ai dezvolta problema pe subiectul Postul, deschis pe Comunitatea Credintei. E o parere preconceputa ca postul induce boala, medicina evoluata dimpotriva recomanda diete vegetariene pt. boli grave, cum ar fi cancerul. Chiar si pt. anemie se recomanda fructe si legume, nu neparat carne, care alimenteaza celulele canceroase si nu-ti ofera aportul energetic al unei salate de sfecla rosie. Dar, dupa cum am spus, in functie de organismul fiecarei persoane. Cei mai multi se simt bine tinand toate posturile. Daca insa o persoana sufera (medical, nu de pofta) nu este obligata sa respecte postul alimentar. Dar sa nu devina un pretext pt. a-si alimenta poftele.
5. Faza e ca s-a dovedit o minciuna sfruntata teoria conform careia ne vom manca unii pe altii in cazul cresterii natalitatii. In occident populatia imbatranita sufera enorm de pe urma planing-ului familial: s-au trezit ca, datorita deficitului de nasteri din ultimii 50 de ani, nu mai exista populatie activa care sa sustina sistemul de pensii, asigurari sociale. Iar doamnele frantuzoaice sunt obligate sa se pensioneze la 70 de ani. In viitor, la 80, daca ii apuca.
6. Povara pe capul copiilor? Eu una as simti ca, daca nu-mi ingrijesc mama batrana, traiesc degeaba. A se vedea si raspunsul de mai sus: femeile nu nasc copii, una din consecinte va fi lipsa populatiei active peste 30 de ani si mergem la serviciu in baston.

Sanse de mantuire? Rugaciunea. Fara Dumnezeu nu ne miscam nici pana la usa. In nici un caz plansul de mila. Si sa nu percepi viata ca pe o insiruire de constrangeri. Daca ajungem la dragoste, aceasta "toate le sufera, toate le rabda, toate le nadajduieste, dragostea nu cade niciodata". Dragostea ne ajuta sa ne luam Crucea cu bucurie, nu in sila. Doar prin dragoste percepem viata pamanteasca nu ca pe un scop in sine, ci ca pe o calatorie catre Casa noastra.

Acum ce te opreste?

Bine ai venit Albina !

Intrebi prea multe deodata sa sti; e bine pe de o parte ca ai pus multe, ca fiecare are de unde-si alege daca vrea, dar e prea mult sa fie cuprinse toate simultan intr-un raspuns.

Da, e posibil ce intrebi si de fapt e singura cale catre EL , aceasta "aplicare"/traire a invatzaturilor LUI in "viatza de zi cu zi", in toate aspectele vietzii si in toata continuitatea existentziala, ca daca nu e careva cu EL la fel de permanent ca si cu propria respiratzie, la fel ca si trupul ce nu respira... inceteaza din vietzuirea cea vesnica cu EL.
E greu, dar e posibil. ASTA CONTEAZA ! (Asa complicat mie nu mi se pare, insa e greu, de greu e chiar greu, e anevoie de atins stadii inalte in impresurarea atator activitatzi zilnice !)

O sa-ti spun pe scurt principiul calauzitor: trebuie sa impletesti existentza ta pamanteasca cu vietzuirea spirituala, cu trairea-impreuna cu EL !
= asa se poate! iar concret se procedeaza astfel: cu mainile si cu picioarele sa lucrezi lucrul tau, iar cu mintea si cu inima sa gandesti&simtzi/sa traiesti credintza curata in EL, Cel Viu, adica "perceptele" sa le ai pe dinauntrul tau, in stare de functziune, intr-un proces armonios, continuu, neintrerupt!

Prin sistemul ala "ciclic" pomenit de tine, cu alternantza servici_5-6_zile si o_zi_o-doua_ore_la_biserica... n-ai cum sa avansezi cine stie ce, nici sa ram,ai pe loc poti sa nu izbutesti macar, ca poate s-apuci sa iei o gura de apa sfintzita cand mergi duminica-n biserica, da e putzin, e prea putzin, nu se stie daca pana seara macar itzi tzine de sete sa nu intri-n vrie, sa te enervezi sau sa te superi sau sa poftesti la ceva nepotrivit sau sa faci ori sa zici ceva ce n-ar trebui, daaaaaramite sa te mai tzina pana luni sau martzi seara sau chiar pana duminica urmatoare! de aia e cum e starea generala "a credinciosilor" si de aia mai fiecare merge la biserica mai ales pentru "carpeala", ca mereu ramane in urma cu improspatarea, inoirea, daca atata si atata timp petrece exclusiv in "alternantza pamanteasca"; n-ai cum sa nu aluneci pe namol calcand si n-ai cum sa nu te murdaresti, iar singura cale de-a te tzine in curatzia necesara e sa te speli indata ce te murdaresti, nu sa asteptzi zile si zile sa se faca duminica iar si sa mergi sa faci un dush scurt...ca nu-i destul, iata! priveste! uita-te si tu la care vrei!
De aia "procesul" trebuie sa fie continuu si sa fie o impletire a celor doua partzi distincte din om, sa impletesti viatza ta duhovniceasca cu viata ta pamanteasca, ca sa o scotzi la liman cu ambele, ca daca faci numai una abandonand aproape pe alta... oricare ai alege... e greu-tare sa nu te dezechilibrezi !


...nu stiu de intzelegi ce zic, dar daca mai precizezi o intrebare aparte, poate mai ma straduiesc sa fiu mai explicit !

Am sa-ti raspund ceea ce cred eu in legatura cu intrebarile tale.

1. Indemnul Lui Isus se refera la cei care au avere, care au ajuns la un nivel la care averea chiar nu le mai foloseste. Nu se refera la cei care beneficiaza de valoarea muncii prestate de zi cu zi, palmasi, salariati, etc. aflati in slujba celor bogati, pentru asi creste copii si asi intretine familia.
2. Eu am ales de la mine de pe strada o familie nevoiasa cu 5 copii, in anii in care si mie imi merge bine ii ajut cu cele necesare scolii pe 2 dintre cei mai mici membrii ai familiei. De sarbatori pun intodeauna deoparte cate ceva pentru aceasta familie, cadouri, haine de la copii mei, jucari, etc. Din cand in cand cand am mai multi bani ii dau mamei copilor 50-100 lei (copii sunt orfani de tata).
3. Dogma poate fi respectata doar de cei fara de griji, daca macar duminica sau in orice alta zi poti lasa treaba pentru cateva momente, gandestete ca esti muritor si multumeste pentru fiecare zi care este importanta pentru tine si familia ta, iar Dumnezeu iti va fi alaturi.
4. Insasi faptul ca o femeie este insarcinata reprezinta o bucurie foarte mare pentru familie pentru societate, pentru Dumnezeu. Faptul ca nu poti tine post nu este un pacat prea mare. Atentie insa la fumat, alcool, etc. toate acestea fac rau copilului. Nu uita dogma este facuta pentru cei care au ales calea monahala nu pentru mireni.
5. Exista multe metode traditionale de contraceptie, pe care bunicii si strabunicii le foloseau. Ideea este ca atunci cand ai ramas gravida, nu trebuie sa renunti la sarcina, copilul nu are nicio vina ca parintii nu au fost atenti. Un copil in plus nu inseamna cine stie ce si asa mor sute in cateva minute pe acest pamant. Macar sa acordam o sansa celor care chiar pot sa ajunga la maturitate.
6. Femeia respectiva trebuie sa ceara si sa primeasca sprijinul familiei, spre exemplu in familiile cu multi copii, cei mari au grija celor mici, mama doar supraveghindu-i in permanenta. Asa se face si educatia celor mici, responsabilizandu-i, facandu-i sa inteleaga starea in care se afla atat ei cat si familia din care fac parte, ajutandu-se unul pe celalalt.




Cea mai mare sansa de mantuire o au oamenii care cred si nu-si pierd credinta indiferent unde s-ar afla. Mai putine sanse au cei care comit fapte rele iar apoi intra in Biserica cerand iertarea pacatelor, decat cei care il tin pe Dumnezeu tot timpul in sufletul lor.

Multumesc, andra_v, geriA3e!

@andra_v:
1. Da, presiunea sociala. Tind sa cred ca din asta nu avem iesire, pentru ca viata de azi ne face de fapt foarte putin liberi, cu toate ca avem impresia ca ne merge bine daca avem confort si suntem apreciati social, profesional. Steinhardt descrie in deschiderea “Jurnalului fericirii” 3 moduri de a fi liber, care nu au nimic in comun cu stilul de viata comod, consumerist.
2. Greu traiesti in ziua de azi fara toate astea, dar poate tocmai aici e buba… toate sunt forme fara fond, iar pentru esenta nu mai ramane timp. Fug sa castig bani pentru casa, masina, calculator, sa fiu la inaltimea celorlalti, si trece viata pe langa mine… imbatranesc, si spiritual sunt tot inapoiat.

@geriA3e: exact aceasta impletire dintre pamantesc si spiritual mi se pare greu de realizat si de echilibrat. Probabil doar dreapta socotinta ne poate scoate la liman… daca o avem.

6. @andra_v, marduk: Vedeti, exact aici mi se pare nedrept. Pe de o parte clar ca e datoria noastra sa ne ajutam parintii cand au nevoie. Pe de alta parte nu cred ca trebuie sa ne asteptam de la copiii nostri sa faca asta pentru noi… si nici sa-i punem sa-si creasca fratii, fiind ajutor pentru parinti. Sunt responsabilitati pe care ni le asumam noi, ca adulti, in nici un caz nu trebuie lasate sa impovareze copiii. Nu cred ca daca eu, sa zicem, am 10 copii, trebuie sa ma astept ca cei mai mari dintre ei sa ma ajute. Fiecare a fost adus pe lume fara sa o ceara, si are dreptul sa se dezvolte conform cu varsta lui, nefiind influentat de deciziile pe care le-am luat eu pentru viata mea. Ideea e sa ma pot ajuta eu, nu sa ma bazez pe altii sa faca ceea ce e de datoria mea sa fac.

Draga Albina,

Da-mi voie sa-ti spun si eu parerea mea despre cele ce intrebi tu.

Despre cum putem aplica spune chiar Invatatura Ortodoxa. Daca vrei parerea simpla, satisfacatoare, usoara, atunci vei avea raspunsul simplu: nu se pot aplica aceste precepte crestine omului de rand, si deci, nu e cazul sa ne mai batem capu' cu ele. Am intalnit deseori parerea ca preceptele acestea ortodoxe ar fi date numai pentru calugari sau preoti de parca numai ei ar fi chemati la mantuire, nu toti oamenii...
In primul rand este o conceptie gresita cum ca monahii nu ar munci, sau ca ar trai izolati. Si ei muncesc toata ziua, si stau in comunitate. Cu sihastrii, intr-adevar lucrurile stau altfel, in sensul ca stau retrasi, si mananca foarte putin, dar de muncit muncesc si ei. Dar sa nu uitam ca poruncile Mantuitorului nu sunt doar pentru calugari sau doar pentru sihastrii ci sunt pentru toti oamenii la fel. El a vorbit oamenilor obisnuiti, cu familii si copii.

Personal eu nu stiu sa indemne Isus asa pe oamenii care au obligatii din acestea familiale. Probabil ca ai in vedere episodul de la Marcu 10: 17 Şi când ieşea El în drum, alergând la El unul şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?
18 Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu.
19 Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
20 Iar el I-a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele.
21 Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie.
22 Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii
In primul rand trebuie sa remarcam ca tanarul cel bogat, cel din citatul asta, pazea toate poruncile:"Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta", lucru pe care trebuie sa-l facem si noi evident, si care L-a bucurat pe Mantuitor. E ceva ca macar aceste fapte sa-L bucure pe Mantuitor
Apoi eu inteleg ca tanarul s-a intristat de faptul ca avea multe bogatii, si nu ca i-ar ramane copiii flamanzi s-au dezbracati.
Dupa mine, aceasa pilda, trebuie corelata si cu cea cu iconomul cel necredincios (Luca 16), dar si cu pilda minelor (Luca 19)
Pentru ca nu bogatia in sine este rea, ci felul cum o gestionam, pentru ca bogatia este de la Dumnezeu, noi suntem doar iconomii ei, si ne este data noua de Dumnezeu pentru a ajuta pe cei in nevoie cu ea, nu sa o dosim.
Intrebi cumva daca bate la usa ta un om fara casa si tu te intrebi daca sa-l primesti in casa ta in care-ti traiesc copiii?
Nu pot sa dau eu vreun sfat, eu spun doar ce zice Iisus: ca sa facem noi oamenilor ce am dori ca oamenii sa ne faca noua. Eu inteleg asta, cum ca daca eu as fi in nevoie si fara adapost, si as bate la usa cuiva pentru adapost, poate intr-o noapte friguroasa, as suferi in continuare si poate as si muri de frig, pentru ca persoana la usa careia am batut nu a vrut sa ma primeasca pentru ca erau si copii lui acolo.
Mai imi vine in minte si citatul de la Matei 25:
31 Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32 Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33 Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34 Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35 Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36 Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37 Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38 Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39 Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40 Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41 Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42 Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43 Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44 Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45 El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46 Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

Aici daca tinem cont de faptul ca prim adatorie a noastra este catre Dumnezeu, si ca EL este pe primul plan si nu jobul sau altceva, intelegem clar prioritatile si ordinea fireasca a lucrurilor ce trebuie sa le facem.
Se impaca foarte bine Posturile Bisericii sunt foarte echilibrat distribuite, si nimeni nu a suferit macar tinand aceste posturi, daca are o cat de mica iubire de Dumnezeu.

Ce spui tu sunt doar pareri gresite. Faptul ca mai faci pauza de la carne, oua, lactate etc din cand in cand, acest lucru nu poate decat sa faca bine organismului, chiar il intareste, nicidecum sa-l vatame. In ceea ce priveste femeile insarcinate, atunci trebuie mai multa grija in toate este adevarat. Acestea merg la duhovnicul lor si primesc dezlegare pentru hrana de care au nevoie.

Eu inca nu am gasit unde zice ca femeile sa nasca 10 copii?! Unu sau doi nu este de ajuns daca atat se poate? In ceea ce privesc anticonceptionalele, acestea sunt interzise de Biserica pentru ca sunt interzise chiar de Dumnezeu, si ai oprire de la Sfanta Impartasanie. Daca tu ai vrea sa semeni si ar veni cineva si ti-ar imprastia samanta sau ar strica-o, nu te-ai mania pe el?! Iti dai seama cat se manie Dumnezeu pe oamenii care fac avorturi si iau anticonceptionale, caci se opun lui Dumnezeu. Oare nu zice Biblia ca suntem aratura lui Dumnezeu?

Canonul dat de Dumnezeu femeii este sa nasca fii... Canonul dat de Dumnezeu barbatului este sa munceasca si din munca lui sa-si hraneasca familia si pe el.

Daca asta este ritmul si prioritatile, eu zic ca aproape nule... Am avea ceva sanse daca prioritatile ar fi: Biserica(Dumnezeu) - Familia - Serviciu...
Iar eu, de aceea iti raspund tie, ca astfel imi raspund si mie, ca indaratnic din fire fiind, uit tot timpul poruncile lui Dumnezeu, si ma fura gandul tot timpul catre cele materiale si lumesti, si maine vine judecata, si voi fi scos din iconomie, si va trebui sa dau seama de ea, si nu stiu cum voi scapa si ce voi spune cand se vor vadi faptele mele cele ticaloase in fata Dreptului Judecator

glumesti, nu?

uite cum vad eu preceptele crestine in viata de zi cu zi. daca ii trag o plama la unu, ma astept sa intoarca si celalalt obraz ca sa ii mai bag una.
daca da inapoi inseamna ca nu e un bun crestin...

Corect. E un om care gandeste.

Multumesc pentru urarile de bun-venit! E o onoare pentru mine sa pot conversa cu voi.
Clopotel, m-ai citit bine. Exact acestea sunt pasajele din Biblie la care ma gandeam, dar nu am stiut sa precizez versetele.
Tu spui: “Eu inca nu am gasit unde zice ca femeile sa nasca 10 copii?! Unu sau doi nu este de ajuns daca atat se poate?” Acum, Clopotel, nu trebuie sa-ti spun eu cum sunt barbatii, ca doar stii si tu cum sunt. Crezi ca sunt multi barbati care dupa ce au 2 copii nu se mai ating deloc de femeia lor, daca nu mai vor alti copii? De obicei daca nu sunt folosite anticonceptionale se ajunge la… ceva mai mult de 2 copii, pentru ca sotii nu vor / nu pot sa se abtina. Si atunci se ajunge la situatia descrisa.
Si mai spui: “Canonul dat de Dumnezeu femeii este sa nasca fii... Canonul dat de Dumnezeu barbatului este sa munceasca si din munca lui sa-si hraneasca familia si pe el.” Cred ca nimeni nu te poate contrazice. Dar in limbajul din ziua de azi s-ar traduce cam asa: “Femeia e o masina de facut copii aflata la mila barbatului ei. Daca el munceste si-si hraneste nevasta si copiii, bine, daca nu, ghinion.” Acum, totusi, nu ne putem preface ca de la formularea celor spuse de tine nu au trecut cateva sute sau mii de ani. Intre timp, femeile s-au obisnuit sa se simta si ele oameni, nu… suboameni. Chiar nu exista un mod in care ele sa duca o viata in conformitate cu ceea ce ne cere Dumnezeu si totusi demna, independenta? Din acest punct de vedere, mie mi se pare esential ca o femeie sa se poate intretine singura pe ea si pe copiii ei, nu sa fie la mila altcuiva, fie el chiar sotul ei.
(O paranteza: serviciul pare sa trebuiasca pus pe ultimul loc in lista prioritatilor, pare deci cel mai putin important. Dar pentru multi din noi serviciul inseamna painea zilnica: pierzi serviciul, pierzi mijloacele de trai. Mergand la serviciu iti indeplinesti tot datoria fata de familie, nu fata de sef.)
Cred ca putem recunoaste ca femeia nu trebuie doar sa nasca fii, sa faca curatenie si mancare, ci mai multe: sa mearga la servici, sa-si creasca si sa-si educe copiii (nu doar sa-i lase pe strada cu cheia de gat), si nu in ultimul rand sa ingrijeasca si relatia cu sotul ei, pentru a mentine armonia familiei. Problema este sa le poata face pe toate, si intr-un mod placut lui Dumnezeu… Mie ASTA mi se pare foarte greu.
“bogatia este de la Dumnezeu, noi suntem doar iconomii ei, si ne este data noua de Dumnezeu pentru a ajuta pe cei in nevoie cu ea, nu sa o dosim.” – frumos spus, si recomandabil de aplicat – pentru cine e in situatie

Dar tu ce sti ca ar cere EL de la tine? daca cumva nepotrivirea ce te framanta, n-o fi ca nu e posibil pentru tine sa implinesti ce s-ar cere, ci ar fi faptul ca ai prins tu o definire asupra a ce ti s-ar cere, care sa fie macar nitel deplasata si nerealista si imposibila si... dacaaaa ?
Concret, care e "perceptul" ce e pentru tine prea inalt si cu neputintza de sarit/pasit/depasit/ocolit/trecut pe sub/ocolite pe langa/zburat pe deasupra/etc?
Si spune: asta e pentru tine o problema concreta sau te framanta chestiunea numai in principiu ca s-o intzelegi/dezlegi?

Ma intereseaza sa inteleg in principiu, ca apoi sa pot aplica concret.
Ce cred eu ca se cere de la mine? Hm, poate n-am inteles eu bine, dar cred ca se cere de la o femeie sa-i fie supusa barbatului ei si sa faca atatia copii cati are el chef… cred ca cu asta am eu o problema. Pe de o parte refuz sa ma supun unui om, pe de alta parte as vrea sa indeplinesc poruncile care ne-au fost lasate in Biblie. Cred ca aici e problema mea, si deocamdata nu vad nici o rezolvare.

Nu-mi dau seama ce intelegi tu prin "independenta". Independenta in raport cu ce? Pt. ca, pe plan orizontal, traim intr-o relatie de dependenta continua: dependenti de patron, de prieten/prietena, sot/sotie, familie, primarie, comert, vecini, fondul de pensii etc.
Intr-o familie, sotii asculta unul de altul, isi limiteaza reciproc libertatea, invata sa traiasca in comun.

Draga Albina,

Ma bucur ca esti aici cu noi

Despre ce intrebi tu, ai dreptate cand spui ca nu e usor omului prins in ghearele lumii acesteia...
Sa nu uitam ca Mantuitorul ne spune clar: împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea (Matei 11:12)
Aici problema trebuie privita strict duhovniceste ortodox. Dar pentru ca dintre toti barbatii este clar ca eu sunt cel mai pacatos si desfranat, nu indraznesc sa-ti da eu sfaturi privind aceste probleme, insa iti pot spune din ce am aflat si eu de la duhovnicii ortodocsi.
Prin urmare, cei doi soti, trebuie sa fie ortodocsi, ca sa traiasca in Hristos, si e recomandabil sa aibe acelasi duhovnic, pentru ca acesta stiindu-le problemele stie ce canon sa le dea la fiecare astfel incat amandoi sa mearga impreuna si "sa traga" in aceeasi directie. Nu unul sa faca ceva iar altul altceva...Si de aici certuri si necazuri...
Deci nu discut decat de cei casatoriti, cei necasatoriti oricum traiesc in desfranare si nu au cum sa fie ortodocsi, pana nu pun capat desfranarii si nu se casatoresc, sau traiesc in curatie.
Cum spuneam, sotii, fiind ortodocsi si avand canon, nu au cum sa se impreune decat cu scopul de a avea copii, atunci cand ii doresc. Daca nu se poate infrana, trebuie sa mergeti impreuna la duhovnic pentru canon. Stiu ca exista canon pentru asa ceva: post, rugaciune, matanii, dormirea in paturi separate, munca fizica etc.
Daca e sa fim corecti si obiectivi, impreunarea, firesc, nu are decat scopt de procreere. Dar omul fiind decazut abuzeaza de aceasta in fel si chip. Avem de-a face cu o batjocorire si o distrugere a trupului, care este templul lui Dumnezeu. Este grav aceasta deoarece De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.(1 Corinteni 3:17)
Inteleg ce vrei sa spui, insa te rog sa realizezi ca limbajul din ziua de azi, adica moravurile noastre de astazi, merg impotriva poruncii si voii lui Dumnezeu. De aceea trebuie sa ne hotaram cu cine vrem sa fim: cu Dumnezeu sau cu lumea, stiind si vorbele Mantuitorului: Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. (Ioan 18:36)
Deci femeia, dupa Dumnezeu nu este masina de facut copii, ci naste atati copii cat doresc sotii si cati ii da Dumnezeu. Altfel este ca smochinul fara roada si pe care L-a blestemat Iisus si s-a uscat. Barbatul crestin este dator sa munceasca ca sa-si intretina familia si pe el. Nu prea se pot inversa rolurile, adica femeia sa munceasca si barbatul sa nasca, desi societatea de astazi se chinuie ingrozitor sa inverseze tot ce a lasat Dumnezeu.

Cum daca nu, ghinion?! Pai inseamna ca nu e crestin sau e inselat de diavol... Insa femeia crestina, chiar si parasita de barbatul inselat de diavol, are ajutor de la Dumnezeu, dar si de la alti crestini si de la Biserica.
In crestinism femeile sunt oameni nu suboameni.

Femeia crestina duce o viata demna si independenta, insa nu independenta de Dumnezeu, ca atunci nu mai e crestina.
Femeia se supune barbatului in Domnul, asa este porunca. Nu in orice i se nazare lui si conravine poruncilor lui Dumnezeu.
O femeie casnica, si care are copii, ii creste, si are grija de toate ale gospodariei, nu este la mila nimanui, nicidecum a sotului. Sotii intre ei isi impart sarcinile. Ea face ceva, el face altceva. Munca grea este datoria barbatului sa o faca, ca acesta este canonul lui. Daca femeia poate si ea avea un serviciu este bine, dar numai daca nu afecteaza ingrijirea si educarea copilului. Este adevarat ca in ziua de astazi, exista multe facilitati aici, ca sunt gradinite cu program prelungit etc etc. Oricum vorba cu "cei 7 ani de acasa" va disparea in curand, pentru ca cei 7 ani nu mai sunt acasa. O sa avem cele 3 luni de acasa

Repet, femeia isi ia serviciu numai daca si-a indeplinit celelalte sarcini specifice ei.

O casa, o masa, o haina toti avem si cu care putem ajuta cand e nevoie, pe cineva. Parerea mea...

Esti sigur? Intreb si eu, ca desi am vorbit cu multi pe tema asta, e prima oara cand aud ca daca faci dragoste cu sotia si altfel deca in scop reproductiv te pune preotul la munca fizica, post etc.

Daca e asa, deci daca oricum si femeia trebuie sa rejudece deciziile barbatului pentru a vedea daca sunt in Domnul, atunci ce rost are sa mai spunem ca i se supune barbatului? Oricum, si toate actiunile ei trebuie sa fie in Domnul, si trebuie sa refuze ceea ce contravine acestiu principiu, asa ca nu vad unde mai ramane supunerea fata de barbat?


Da, dar si barbatul are liber arbitru si se poate hotari oricand ca nu mai vrea sa-si indeplineasca canonul. Adica isi ia lumea in cap si isi paraseste familia. Si doara exista destule cazuri in care chiar asa se si intampla... Stiind asta, mi se pare de-a dreptul o iresponsabilitate din partea femeii sa renunte la serviciu, cu atat mai mult cu cat are copii de crescut!

Aberatii dogmatice. Femeia este si trebuie sa fie jumatatea barbatului, caramida familiei este formata din cei doi, iar familia este stalpul societatii.



De multe ori femeile muncesc mai abitiri decat barbatii si nici nu se plang. Iar dupa munca se duca acasa la cate un nenorocit si mai capata si cate o bataie in timp cei creste copii. Hala, canon mai are barbatul asta. Cu dogma si canoane femeile au fost prostite de-a lungul timpului. Trebuie sa fie supuse barbatului, sa-l "spele" pe picioare, ipocrizie mai mare ca asta nu exista. Canonul asta cam tine de testosteron, dar timpurile sau mai schimbat.

Ai dreptate, ai o problema si ai dreptate, n-ai inteles cum trebuie sa fie.
Da, supunerea ta, ca sa-ti fie bine, ar trebui s-o faci dinaintea a ce este bine, fata de ce promoveaza binele tau, adica ceea ce provine din Binele Suprem! Sotul tau ar trebui binele tau(dimpreuna cu al sau) sa-l vrea prin tot ce face si ce este, supunerea lui fiind inaintea Celui PreaBun, asa incat tu supunandu-te lui, implicit sa te supui Celui Viu = asta e cazul ideal, asta este "principiul" despre care scrie in Carte; daca insa prin oricine se promoveaza ceva rau, respectiv o pofta care tie itzi aduce nu bine, ci paguba, chiar daca e vorba de sotul tau sau de oricine altcineva ar fi, sa sti ca n-ai nici o datorie de supunere inaintea a ce e necurat si stricat, deci nici inaintea "chefului", chiar daca e al propriului barbat !
"Poruncile din Biblie" asadar sunt sa ne supunem inaintea a ceea ce e curat si bun si duce spre Sus, iar nu sa ne supunem la ce ne trage-n jos si ne ingroapa si ne baga-n pamant si ne face una cu pamantu si la ce ne face praf si pulbere si ne namoleste si ne intineaza si ne...
Nu, nu datoram nici o supunere raului si NU POATE FI PORUNCA DE LA EL PRIN CARE SA TI SE PORUNCEASCA SUPUNERE INAINTEA A CE VINE DE JOS SI DUCE NUMAI IN JOS !
"Rezolvarea" ce "nu ti-o vezi", ar putea fi locala ! (asta nu inseamna c-ar fi usoara totusi)

Draga Abis,
Preotul nu te pune la nimic daca nu vrei. Asa cum nici doctorul nu te pune sa iei medicamente cu forta. Iti poate recomanda ceva. Daca omul intelege bine, daca nu, e treaba lui...

Draga Marduk

Numesti aberatii lucruri ce vin din putina ta intelegere. Prin "a se supune" nu inseamna nicidecum ca-i este roaba si ca poate dispune de femeie cand vrea muschii lui. In fapt, in dogma ortodoxa femeia este cu siguranta jumatatea barbatului... Iata ce spune mai clar dogma ortodoxa:
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup. (Facerea 2:24)
19 Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele.
20 Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului.
21 Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască.
22 Slugilor, ascultaţi întru toate pe stăpânii voştri cei trupeşti, nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăţia inimii, temându-vă de Domnul.
23 Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni,
24 Bine ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii; căci Domnului Hristos slujiţi.
25 Iar cel ce face nedreptate îşi va lua plata nedreptăţii, întrucât la Dumnezeu nu este părtinire.(Coloseni 3)
3 Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
4 Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.(1 Corinteni 7) Nu rezulta de aici deplina egalitate dintre femeie si barbat?
10 Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!
11 Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.
Tot nu vezi egalitate?

Dar cine se plange?! Cine a zis ca femeile ar avea sarcini usoare?! Crezi ca a naste si a creste copiii este lucru usor? In Ortodoxie, femeia cand se duce sa nasca este Impartasita ca de moarte, caci este in primejdie sa moara. Crezi tu ca este usor lucru? Oare si prin aceasta nu-i este recunoscuta greutatea sarcinii ei de catre religie?!

Pai vezi ca incurci borcanele... Ala care face treaba asta crezi ca are vreo treaba cu Biserica?
Eu vorbesc una si tu intelegi total aiurea... Eu vorbesc de barbati si femei crestine cu adevarat...

Probabil asa o fi cu dogmele si canoanele din religia ta. Eu discutam numai de cea ortodoxa, unde femeile sunt egale cu barbatii si amandoi traiesc in Domnul.
In ortodoxie femeile au ca model de urmat pe Preacurata Fecioara Maria.

Daca asa se intampla in religia ta, atunci poate ca este ipocrizie, tu spui... In ortodoxie eu nu am vazut niciunde ca femeile trebuie sa spele barbatii pe picioare. A fi supus in Domnul inseamna cu totul altceva.

Draga Albina

Biblia spune: 8 Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.
9 Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;
10 Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.
11 Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea.
12 Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită.
13 Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva.
14 Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.
15 Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie.
iar in alta parte zice: 33 Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.
34 Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea.
35 Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.
36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
37 Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului.
38 Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie. Trage tu ce concluzii doresti de aici.

Eu o sa-ti dau citatele pe care m-am bazat cand am afirmat asta. Dupa aceea faci ce vrei...
Deci la Facerea 3:16 Dumnezeu zice: Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".
Iar in Noul Testament: Femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuvine, în Domnul. (1 Coloseni 3:18) Pentru mine e clar ce se spune acolo... Daca tu intelegi altceva te rog sa-mi spui si mie...
Desigur, ce scrie in Biblie este valabil numai pentru femeile ortodoxe credincioase... Celelalte atee, liber cugetatoare sau de alte religii, pot gasi tot felul de pretexte, inclusiv ca ele sunt destepte si nu au cum sa asculte de altcineva.
Pai femeia crestina trebuie sa deschida bine ochii cu cine se casatoreste. Trebuie sa ia un bun crestin, iar un bun crestin nu face ce spui tu acolo.
Iar daca nu are incredere in nici un barbat, atunci traieste in feciorie si curatie, si va fi si mai mult placuta lui Dumnezeu daca isi dedica viata Lui. Practic nu e fortata sa faca nimic ce-i dauneaza daca este ortodoxa si traieste dupa legile lui Dumnezeu.
Poate te ajuta si urmatorul citat:
13 Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14 Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
15 Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16 Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?
17 Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.