QUOTE(Hollie_Smokes @ 3 Jul 2012, 03:19 PM)
Nu sunt de acord. Dar de-aia suntem aici, sa dezbatem, nu?
Siguuuur ca da...Sine ira et studio...
Sa ne convingem unul pe altul de dreptatea celuilalt, sau sa o adoptam impreuna pe cea care se releva ca fiind cea mai potrivita.
QUOTE
Sa-ti spun cum vad eu lucrurile...
Aha...
Asta e problema. Deci nu e vorba de cum stau lucrurile, ci de un punct de vedere al tau cu privire la ele.
Important de retinut.
QUOTE
Indragosteala pentru mine inseamna obsesia aia de inceput: cand te gandesti la el/ea non-stop, iti faci planuri si vise (uneori nerealiste) alaturi de persoana aia, iti ascunzi cat poti de bine defectele si incerci (chiar daca inconstient) sa impresionezi pozitiv. Banuiesc ca orice om a trecut prin asta (sau ar fi trebuit sa treaca) si stie despre ce vorbesc.
Si ma rog de ce ar trebui ca fiecare om sa treaca prin asta ? Sigur si eu am trait-o, ca multi altii...Dar de ce
sa trec prin ea ?
De ce sa nu raman in ea, de vreme ce imparteala facuta de tine aloca acestei etape cam tot ce e mai frumos: "
tineretea vesnica a promisiunii" ??
(am folosit sentinta asta pana la tocire, dar tot nu ma pot satura de ea)
QUOTE
Iubirea pentru mine (si poate si pentru tine) inseamna mult mai mult de atat. Inseamna atasament, angajament, experiente traite impreuna (care te leaga unul de altul), prietenie, etc. Sau cel putin asta ar trebui sa insemne. E ceva mult mai profund decat indragosteala.
Sigur ca inseamna mai mult, dar din ce spui in continuare ar fi taman pe dos.
Oamenii au tendinta de a vedea intr-o iubire, ca cea descrisa de tine, reusita unei relatii, cand tocmai acolo iubirea se impotmoleste si moare.
Moare pentru a deveni altceva. Angajament, atasament, sunt atribute ale relatiei institutionalizate. Ale conventiei si compromisului.
Relatia, care promitea atat de multe, luna de pe cer, gradina din Eden, universul intre altele..devine un parteneriat statuat pe intelegeri tacit si bilateral acceptate. Nu mai zic aici de casatorie care vine si devasteaza tot, introducand in patul conjugal legea si justitia, regulile precise, drepturile si indatoriirile..Care se erijaza cu de la sine putere, fara ca nimeni sa o roage, in garant al fidelitatii si in aparator al eticii si moralei, intervenind brutal si apasator intre cele doua persoane care au facut greseala sa isi oficializeze iubirea.
Nu e nimic mai profund in indragosteala, fata de iubire, asa cum le descrii tu.
Cum bine am zis...indragosteala ta e mult peste iubirea ta.
QUOTE
Iubirea nu prea poate coincide cu indragosteala pentru ca iubirea se naste dupa mai mult timp impreuna. Cand deja ai ceva ce te leaga, cand il cunosti pe celalalt.. cu defecte si calitati, si el te cunoaste pe tine. Cand alegi sa ramai impreuna in ciuda acestor defecte, etc.
Asta suna chiar periculos. Cand iubesti celalalt nu are defecte..
Poate mici scapari, poate ocazionale si nevinovate derapaje, poate izolate acte de neatentie..
Defecte insa : NICIODATA !!
De aia se spune, si eu sustin aici acest adevar care imi pare de netagaduit, ca : iubirea este oarba.
Atunci cand constientizezi insa ca celalalt are defecte si cand "in ciuda acestor defecte" alegi sa ramaneti impreuna...sorry, nu vorbim aici de iubire.
Obisnuinta, confortul pe care ti-l ofera existenta unui partener, faptul ca nu te mai stii singur si vulnerabil...orice altceva..iubire insa ...? No way sis...
QUOTE
Iar indragosteala aia de inceput se estompeaza cu timpul.
Cand faci o diferenta intre ea si iubire, desigur nu pot avea evolutii comune.
Cand insa iubirea e cea de care spun eu...pai ea nu "se estompeaza"...Dimpotriva, capata mereu noi forme, aduce permanent noi dovezi, trece prin stari variate si extreme..Traieste, se imbolnaveste si se insanatoseste, urca si coboara...pentru ca e vie..Asa pateste tot ce se afla in viata pe lumea asta.
Iubirea pusa in borcanul de muraturi, atent conservata si cu grija depozitata intr-un raft din camara..la pastrare..nu mai e iubire..
QUOTE
Sa-mi zica unul care e intr-o relatie de mai mult de doi ani ca inca se gandeste zi si noapte la iubit/iubita, inca se aranjeaza si se machiaza pe ascuns, sa nu fie vazut(a) altfel decat frumoasa, etc.
As vrea sa pot spune: sunt eu acela !...Dar eu nu m-am machiat (pe ascuns, ori la vedere) nici inainte, nici dupa. Am preferat sa raman natural.
Iar de felul in care arat...La ce sa mistific o imagine ?...Minciuna mea va iesi la iveala mai devreme sau mai tarziu..Minciunile aduc numai necazuri.
M-am ingrijit insa de cealalta frumusete..cea pe care timpul nu o poate altera..nici conventia, nici rutina, nici obisnuinta..Cea pe care timpul nu poate decat sa o imbogateasca..Frumusetea interioara...Ma fuduleam cu ea ca paunul..se pare ca functioneaza in felul asta...
QUOTE
Deci, cand e iubire... deja nu mai e indragosteala. Eu asa vad lucrurile.
Deci...suntem in diferenta de opinii ireconciliabila.
Te provoc la duel...ca parte ofensata, aleg eu armele.
Ne vom bate in argumente...
Onoarea nu ar trebui sa iti ingaduie sa refuzi lupta.
Dar te poti retrage, cu scuzele de rigoare..
Am zis,
QUOTE
In acelasi timp, indragosteala poate sa nu aiba nici cea mai mica legatura cu iubirea. Care actioneaza cu ura, nu cu iubire. Adica tipul care isi suna din 5 in 5 minute iubita si face scandal monstru daca cumva nu raspunde la telefon.
Mai...da..Nu-i vorba de dragoste aici..Desi...
QUOTE
Nu ai vazut cupluri din alea care sunt obsedati unul de altul dar care isi fac viata un calvar unul altuia.
Ba da..vroiam sa zic de ele. Eu m-am prins ca sunt indragostit de o fata, nu atunci cand ne strangeam in brate, nu atunci cand ne pupam si nu atunci cand ne daruiam unul altuia (desi asta era, de departe, partea cea mai placuta). Mi-am dat seama ca o iubesc atunci cand am simtit ingrijorare pentru ca plecase inadecvat imbracata fata de frigul care se lasase afara. Ca incercarile prin care trecea ma consumau mai mult decat cele (deloc simple, ori usoare) prin care treceam in aceiasi perioada de timp. Ca imi pasa de ea mai mult decat de mine insumi si ca facusem din prioritatile ei imperative absolute pentru mine.
Acum, grija fata de persoana iubita poate sa ramana dismulata, chiar daca e traita la cele mai inalte cote. Poate asa ar trebui sa se si pastreze: anonima.
Pe de alta parte, indragostiti onesti si de buna credinta, gresesc ades sufocandu-si partenerul cu o grija neatent etalata si dusa pana la extrem.
Judecata asta nu scuza personajele posesive, obsesive, si abuzive de care aminteai, indivizi rudimentari care nu isi pot trata alesul altfel decat ca pe un obiect aflat in posesiune. (Freud are o teorie frumoasa despre acesti indivizi..recuperabili pana la urma)