E tare Romeo asta, cred ca deja il iubesc
QUOTE
Te rog sa-mi explici ce diferenta exista intre "il iubesc pe Romeo" si "sunt indragostita de Romeo". Poate reusesc sa inteleg si eu.
Pai uita-te de exemplu la cuplurile in care el nu o lasa pe ea sa iasa nicaieri fara el, sta pe capul el in sesiune cand ea are examen a doua zi pentru ca, vezi doamne, "o iubeste" si nu poate sta fara ea, o jigneste si o face sa se simta vinovata cu fiecare ocazie care o prinde iar ea desi plange si sufera din cauza asta, nu se desparte de el pentru ca "il iubeste". Ti se pare ca e vorba de dragoste aici? Si e un caz relativ comun... Teoretic "indragostirea" e un mecanism prin care instinctele ar pacali ratiunea si ar convinge omul sa se reproduca. Cam asta spun specialistii... Citisem undeva ca atunci cand esti indragostit apar anumite modificari in creier care sunt foarte asemanatoare cu modificarile dintr-un anumit tip de schizofrenie. De asemenea cine a fost indragostit stie ce sentimente de euforie apar, de atotputernicie si contopire cu partenerul... Cand simti ca totul pe lume e posibil si esti unul si acelasi cu persoana cealalta, etc. Daca o sa citesti psihologia copilului pana la 1 an, o sa vezi ca e vorba de acelasi fenomen... copilul pana la un an nu se diferentiaza de ceea ce exista in jur. El si mama sunt unul si acelasi. De asemenea, nu-si da seama pana unde merg limitele puterii lui... are iluzia puterii nelimitate. In concluzie, atunci cand e indragostit omul regreseaza oarecum (psihic) la acea perioada cand el era universul si totul era posibil. Si cine a fost indragostit stie cat de irational poti gandi, cat de distorsionat poti vedea realitatea si cat de nebunesc poti actiona atunci.
Multi trec prin chestia asta, se "iubesc" nevoie mare, dupa care.. din anumite motive (plictiseala, nevoia de ceva nou, probleme iscate tocmai din aceasta gandire irationala, etc.) pleaca fiecare pe drumul sau si nu mai privesc niciodata inapoi. Ce-a fost odata o "iubire" atat de mare s-a stins iar in urma sa nu a ramas nici macar cenusa.
Mai exista cazuri in care, in perioada asta, exista probleme mari in relatie (de exemplu, el o cotonogeste pe ea ca a indraznit sa se intoarca tarziu de la serviciu.. si evident, o face "din dragoste", iar ea accepta tot pentru ca il "iubeste") dar nici unul din parteneri nu poate trai fara celalalt.
Parerea mea e ca in cazurile astea nu putem vorbi de dragoste adevarata. De dragostea adevarata poate fi vorba atunci cand chimicalele si hormonii s-au mai calmat, cand am ajuns sa realizam ca suntem persoane diferite, fiecare cu individualitatea sa, ca partenerul nu poate si nici nu ne va implini vreodata toate visele, atunci cand ajungem sa-l vedem pe celalat asa cum este el in realitate, nu ca o proiectare a dorintelor si viselor noastre. Cand nu stam langa el din dependenta, pentru ca nu putem trai fara el, ci pentru ca pur si simplu vrem sa stam langa el. Cand acea persoana a ajuns sa faca parte din noi iar micile capricii ale vietii (m-am plictisit, ne-am despartit) nu vor schimba acest lucru.
QUOTE
Adica? Da-mi un exemplu de sentiment "oarecare" si arata-mi ce are dragostea/iubirea in plus.
Sentimentul e prin definitie ceva ce se simte, un complex de emotii, etc. De exemplu teama, bucuria, etc. Sa reduci dragostea (care implica sacrificiu, efort si chiar schimbarea ta ca om) la un simtamant, la o emotie, e cam simplist, nu? Poti actiona din iubire pentru cineva, poti face ceva pentru cineva pentru ca il iubesti, fara a simti ceva deosebit in momentul ala. Nu?
Iar parerea mea este ca desi poti iubi oameni, lucruri sau idei... iubirea e iubire. Si e aceeasi, chiar daca e iubire pentru parinti, copii, prieteni, partener, patrie, etc. Ca pe langa iubire intervine si altceva care schimba felul in care o percepi (atractie fizica, etc.) e adevarat... dar daca stai sa analizezi bine pana la urma nu poti iubi decat iubind.
Bun. Suntem off-topic