"De la Tartaria la Tara Luanei" de Paul Lazar TONCIULESCU...
În anul 1961 cercetatorul clujean N. Vlassa sapand cam la 20 de km de comuna Tartaria, la o colina numită Turdas, gaseste în stratul cel mai de jos al acesteia o groapa umpluta cu cenusa. Pe fundalul ei au fost gasite statuetele unor idoli stravechi, o bratara de scoici marine si trei tablite de lut, acoperite cu un scris pictografic, alaturi de corpul ars și dezmembrat al unui om matur. Descifrarea tablitelor ne aduce în fata unei scrieri presumeriene si a unei enigme: "mortul copt". La vechii sumerieni, în cinstea marelui zeu Saue, preotul principal la implinirea anilor de slujit era ars. Aruncand o privire rapida pe harta Romaniei în zona Tartariei vom descoperi nume ciudate, fara nici un înteles pentru o persoana neinitiata, vom gasi tara zeului Saue. Domnul P.L. Tonciulescu în cartea "De la Tartaria la Tara Luanei" publică la pagina 22 și o harta intitulată "Urmele zeului Saue" din care citez localitati si rauri cu rezonanta care aminteste de acest zeu stravechi, local: satul Saulesti pe valea Muresului, la sud de Turdas, langa Tartaria putin mai la Nord si tot pe malul stang al Muresului, satul Seusa, ceva si mai la Nord întalnim Seulia de Mures, undeva mai sus de paraul Saulia, afluent al raului Ludua, la confluenta celor de mai sus avem comuna Seulia si satul Saulita, în judetul Bihor, comuna Nojorid avem satul Saua-eu. Si dacă continuam calatoria pe harta Romaniei pe Somesul Mare, pe apele Zalaului gasim zeci de statuete cu nume derivate din ale marelui zeu: satul Ili-Sua, raul Sieu, comuna Siuet, Sieu-Magherus, Christur-Sieu, Sieu Odorhei, pana si Sieu-Sfant. De acum 7,000 de ani cam atata a mai ramas.Oare în strafundul acestor asezari, daca arheologii ar sapa, ar mai cauta, nu s-ar mai descoperi nimic?
Oare singurele vestigii lasate de stramosii iubitori ai zeului Saue sa fie numai cele de la Tartaria?
Sunt atât de multe legende, povești de viață, locuri care trebuie descrise. Și toate într-un spațiu restrâns, la Colți. O localitate cu vreo 1.300 de oameni, majoritatea bătrâni. Ce să mai zici că nu există indicatoare, pe șoseaua de la Buzău spre Brașov, care să-ți arate clar pe ce drum s-o iei spre sălașul Luanei.
Colțenii știu că pe locul în care și-au ridicat ei casele a fost cu mii de ani în urmă Țara Luanei. "Se zice că Luana era o fată foarte frumoasă, care a căzut din cer și s-a îndrăgostit de un om din aceste locuri. Tot ea i-a învățat pe localnici să-și sape chiliile de pe Culmea Martiriei, să se ascundă acolo în vremuri grele, dar și medicina ori scrisul", aflăm de la custodele Muzeului Chihlimbarului din Colți, Viorica Nica.
Dar mai e și altă legendă. Bătrânii mai știu și azi de berbecul cu lâna de aur. Se spune că argonauții l-ar fi căutat în Țara Colhideei. Curios e că povestea asta face parte din mitologia greacă, dar, în vremuri îndepărtate, zona chihlimbarului de Buzău s-ar fi numit Colhi, de unde a venit povestea Colhideei.
Exista o tradiție care s-a pierdut în negura vremurilor. Se spune că strămoșii colțenilor purtau la gât o bucată mică de ambră, să le aducă noroc. La nuntă sau la botez, localnicii ofereau copilului ori mirilor, după caz, o fărâmă din bogăția pământului. Dar lucrurile sunt și mai serioase.