Plecand de la ideea exprimata in han mai acum ceva vreme...ridic acesta problema astazi la 50 de ani de la moartea marelui nostru sculptor...
Redau cateva fraze din gandirea maretului artist...si o discutie cu o prietena a sa..avuta la Paris..

Numai razboiul poate da sanatate lumii! Ce e frumosul?ARTIFICIU.Ce este arta?Viteza.Ce este romantismul? canalele murdare ale Venetiei.Eu spun sa umpleti canalele fetide cu ruinele palatelor leproase.Destul cu turnurile de fildes,cu viata plicticoasa a visatorilor! Noul artist va invata miscarea agresiva,febra insomniei,pasul iute: va invata sa faca tumbe,sa boxeze,sa se bata cu pumnii...Asa vom distruge ideile sentimentale care tin de trecut.Vom da foc bibliotecilor;vom inunda muzeele;mi se spune ca sunt nebun:pentru mine este un titlu de onoare.

Elaine: "Vrei intr-adevar sa-ti vezi tara? Cred ca ai avut o copilarie minunata.Eu nu as suporta sa revad locurile unde am copilarit!"

Brancusi:"De ai vedea muntii nostri!Sunt atat de deschisi la suflet,atat de cinstiti si de sinceri in sentimente.Cat de pasnic si linistit traiesc! Mai devreme sau mai tarziu,insa,orasul le va otravi inima.Ne framantam si ne imaginam ca progresam,dar tot ce facem e ca ne invartim in cercuri suprasaturate de aroganta si vanitate".

Elaine: "Imi spui mereu ca bogatii n-au suflet ,ca saracii au suflete atat de nobile. De ce sa-i cautam atunci in Romania? Ii gasim aici in Paris,in dosul fortificatiilor.O vizita prin saracie te-ar vindeca de iluziile tale romantice."

Brncusi: "O sa vezi diferenta ,doar in satul meu.CAsele nostre cresc si ele din pamant ca orice planta.Timpul le este prieten.Generatii dupa generatii traiesc in aceeasi casa si fiecare lasa urmasilor semnul grijii sale,in asa fel incat o casa de la tara inchide in portile sale si peretii sai istoria oamenilor ce au trait acolo"

Elaine: "Tu nu mai esti taran din Romania.Esti artist la Paris.Mi-ai spus ca cei din familia ta au murit.Aici e casa ta..in Franta.Sa mergi acolo e mai mult un capriciu.Cum poti sa-ti parasesti arta pentru atata amar de vreme??"

Brancusi: Ce arta? Cand nu ai inima,egoismul e intocmai ca un sarpe gata sa muste.Crede-ma renuntarea e mai dulce decat placerile lumesti.Lotusul poate creste si pe ape murdare si totusi ramane pur."

Voi ce spuneti Brancusi ar fi fost ceea ce este daca ar fi ramas in tara..ar fi creat in asemenea mod..???
Este creatia sa o expresie a spiritualitatii romanesti...??? sau a celei franceze de conjunctura???

Pasarea maiastra,Leda,Pestele,Coloana Infinitului..reprezinta spiritualitatea romaneasca???

"As vrea ca lucrarile mele sa se ridice in parcuri si gradini publice, sa se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre si monumente nascute din pamant, nimeni sa nu stie ce sunt si cine le-a facut - dar toata lumea sa simta necesitatea si prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii..." -

Din pacate noi l-am uitat si nici macar oamenii asa zisi de cultura nu au facut nimik pentru a aduce trupul sau pe care el il dorea ingropat in tara sa mult iubita...pacat..pacat...
Dar unii ne mandrim uneori cu astfel de reusite si vom exclama tot timpul el este roman...insa noi il uitam ca asa-i romanul...pacat..
Se fac mai multe festivitati si momente culturale in Franta si asta ma dezamageste cumplit ca au ajuns pana la afirma ca de fapt opera nu-i apartine spiritualitatii romanesti ci ii apartine natiuni franceze...

te felicit pentru ideea de al evoca pe Brancusi.

toata creatia lui reflecta gandurile lui si spiritul romanesc, asta se vede si din interviul postat de tine. el cand a ajuns la paris deja crease poarta sarutului, coloana, masa, si variante la cocos, pasarea maiastra, etc. totusi cred ca a fost influentat si de mediul parizian, dar in ce fel...e greu de spus.

eu il consider cel mai mare spirit roman.

si Van Gogh a stat mult si a murit la paris, dar tot olandez este considerat de toti. si la Brancusi e la fel.

Brancusi a fost sculptorul care a stiut sa se intoarca la esente , si care , intr-un mod intuitiv , a inteles ca forma trebuie sa genereze meditatie .
Toate sculpturile lui sunt de fapt invitatii la meditatie , sunt opere filozofice turnate in bronz sau slefuite in piatra.

Brancusi marturisea :
Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul si nu descifreaza nici viata.
Este exact ceea ce a facut dinsul timp de o viata . A iesit din EU .

Poarta Sarutului se vrea o trimitere spre momentul nasterii , nastere care intotdeauna ar trebui sa fie precedata de iubire .
Masa Tacerii semnifica calatoria omului prin viata . Omul, alaturi de multi altii dar totusi tacut si singur.
Coloana infinitului reda desprinderea de lumea materiala si inaltarea spre cer . Aceasta coloana reprezinta o stilizare simplificata pina la ultim a stilpilor de la caselor taranesti dar si a stilpilor mortuari din Gorj.

Multe din sculpturile lui Brancusi au forme ovoide , pentru ca aceasta forma ii sugera lui Brancusi esenta creatiei dar si perfectiunea care il ducea cu gindul la sfera antica.



Frumusetea unor opere ca de exemplu: Muza adormita , Cumintenia pamintului , Rugagiune , Domnisoara Pogany ... rivalizeaza cu frumusetea lui Venus din Milo , cum bine au remarcat expertii in arta sa.




In momentul cind a vazut sculpturile sale ovoide , celebrul pictor naiv Roussseau - Vamesul a exclamat :
Ei bine prietene,ai transformat anticul in modern!

Iar poetul Ezra Pound a remarcat senzatia de imponderabilitate pe care o induce ovoidul .

In cazul ovoidului, trebuie sa retinem faptul ca Brancusi avea sa realizeze forma pura, libera de orice gravitate terestra, o forma tot atat de libera in propria ei viata ca aceea a geometriei analitice. Si dovada ca a reusit in aceasta exprienta este ca din orice parte l-am privi, ovoidul pare viu si gata sa se ridice in spatiu. – Ezra Pound

Aceasta sculptura din bronz , intitulata Muse , se afla expusa la Muzeul din Huston , Texas . Din pacate ea nu prea a aparut in albumele consacrate lui Brancusi , dar din fericire a fost redescoperita de studentii americani care au ramas extaziati in fata ei.




La Tate Gallery in Londra se gaseste Danaïde , sculptura care are multe puncte comune cu Domnisoara Pogany .



Pe mine personal aceasta sculptura ma duce cu gindul la doua lucruri : Ginditorul din Hamangia si sculpturile olmecilor si toltecilor .

Eu am inteles ca Brancusi si-a intitulat lucrarea : Coloana recunostintei fara sfirsit , insa regimul comunist i-a schimbat numele in Coloana Infinitului.

Coloana s-a vrut un monument inchinat soldatilor cazuti in primul razboi mondial.



Brancusi lucrind la Coloana Infinitului.

Aºa se pare, exergy33.
În "Brâncuºi ºi tradiþiile populare româneºti", Edith Balas considerã cã inspiraþie pentru Coloanã au fost stâlpii funerari din cimitirele þãrãneºti.
Ea foloseºte expresia "Coloana pomenirii fãrã de sfârºit" fãcând referire la pagina 153 a lucrãrii "Cu privire la ansamblul statuar brâncuºian" scrisã de ªtefan Georgescu-Gorjan ºi publicatã în "Viaþa româneascã" în decembrie 1964.
Tot Balas menþioneazã cã sursa popularã cel mai frecvent reprodusã ca fiind inspiraþia Coloanei, un stâlp de poartã olteneascã aflat la Muzeul Satului din Bucureºti, dateazã din 1948, deci nu este veridicã.

Iatã un citat din cartea Edithei Balas, cu privire la o altã probabilã sursã de inspiraþie pentru Coloanã:

Paralelele tematice ºi formale între Coloana fãrã sfârºit ºi stâlpii funerari româneºti au fost menþionate anterior. Stâlpii se potrivesc perfect cu ideea unui monument închinat celor morþi în rãzboi, cãci ei se folosesc ca monumente funerare dedicate feciorilor. Mai existã însã o altã sursã popularã posibilã: este vorba de un colind popular, în care Ileana Cosânzeana acceptã sã se mãrite cu soarele, cu condiþia ca acesta sã arunce un pod peste Marea Neagrã ºi sã clãdeascã o scarã care sã ajungã la cer. Brâncuºi avea un volum al folcloristului Demian Teodorescu care cuprinde aceastã colindã ºi la un moment dat, a descris Coloana fãrã sfârºit ca un proiect a ceva "care, mãrit, va sprijini bolta cereascã."

Prin prisma elementelor de folclor românesc prezente în aproape fiecare creaþie brâncuºianã, opera lui este o expresie a spiritualitãþii româneºti. Nu încape îndoialã.

... poate ai vrut sa spui ca Merlina e mai bine informata .

chiar asa!

În afarã de Shakespeare si Beethoven mai existã un Dumnezeu: acesta e românul Constantin Brâncusi.
James Farell

Continuitatea spiritului autentic românesc o gãsim în aceste douã clase: tãranii si intelectualitatea. Pe de o parte, creatia folcloricã a unei vieti colective organice, pe de altã parte, geniul personal care ajunge singur la constiinta realitãtilor românesti. Mircea Eliade

Se stie cã neamurile trãiesc prin vârfurile lor: sfintii, eroii, geniile - iluminatii care descifreazã prin intuitia spiritului lor, esentele si misiunile pe care Divinitatea le-a stabilit prin legile dezvoltãrii cosmice – care îndrumã, cãlãuzesc – dau sens istoriei. "În marile dezvoltãri istorice, nu gãlãgioasa turburare a marilor mase, ci aproape imperceptibila actiune constientã a conducãtorilor de suflete e hotãrâtoare" (V. Pârvan). Acesta pentru cã Eternitatea nu vorbeste, nu se dezvãluie acestor spirite fine, superioare, pentru care desfãsurarea vietii umane în armonie cu Cosmicul devine înteles. Acestia sunt "vizionarii Eternului".

Neamul nostru nu a fost lipsit nici de sfinti, nici de eroi, nici de genii. Din lungul sir al acestora din istoria noastrã m-as opri asupra unui geniu artistic. Nu stiu dacã este cel mai însemnat. Dar este unul mai însemnat decât altul, când toti îsi au rolul lor? Este vorba de cel care va rãmâne nu numai pentru noi, ci si pentru altii: Constantin Brâncusi.

Brâncusi s-a ridicat la întelegerea lucrurilor coborând în inima lor, cãutând si descifrând întelesuri si sensuri-esente. S-a apropiat de tot cu smerenie si simplitate, cu religiozitate: "Statuile mele sunt ocaziuni ale meditatiei. Templele si bisericile au fost si au rãmas întotdeauna lãcasuri ale meditatiei". Ridicarea aceasta a gândului prin coborârea în adâncuri de suflet îl fac unic - ca trãire, ca întelegere - mai ales datoritã constiintei misiunii sale: "Ceea ce fac eu astãzi, mi-a fost dat sã fac. Cãci am venit pe lume cu o misiune". Sã fii pãtruns de constiinta rostului si rolului tãu în lume, înseamnã adânca întelegere a vietii - a fi aproape de Adevãr.

Este un anumit dramatism în viata si opera lui Brâncusi, acea frãmântare si luptã de a pãtrunde în întelesuri, în sensuri; trudnicia de a pãtrunde dezghiocând forma, efemerul, pentru a se apropia de realitatea intimã. "Realã nu e forma exterioarã a lucrurilor, ci esenta lucrurilor. E imposibil de a exprima ceva real imitând suprafata exterioarã a lucrurilor". Iatã revelatia vietii! Iatã toatã filosofia existentei si a desfãsurãrii acesteia: cãutarea de esente, de permanente – de realitatea care este Adevãr. Si astfel va face mãrturisirea de credintã a creatorului de artã: "...functia artistului rãmâne aceea de a descifra semnele ascunse ale naturii si de a interpreta misterele Universului". De aceea Brâncusi a rãmas tãran. Nu numai în simplitatea vietii, a modestiei, a bunului simt, dar si prin întelegerea lucrurilor - întelepciunea tãrãneascã.

În viata si opera sa a pãstrat legãtura cu obârsia, a rãmas tãranul care a ascultat "cumintenia pãmântului" si în mijlocul vietii moderne si mondene ale orasului luminã. Si ca tot tãranul român, a fost credincios si s-a apropiat de Divinitate cu simplitate si smerenie. Dacã veti privi Rugãciunea veti întelege mai mult decât poate exprima un condei. De copil a trãit în umbra bisericii. A gãsit biserica si în inima Parisului, cântând în strana capelei române. Cu preotul Vladimir Ghica – monseniorul de mai apoi, care a decedat în temnita comunistã – a ajutat mai ales românii din spitale. "Dumnezeirea e pretutindeni. Si când te contempli pe tine însuti, si când te simti umil, si când te dãruiesti..." A cãutat sã "uite" ce i-a dat scoala si civilizatia, devenind tãlmãcitorul geniului neamului sãu, al artei arhaice de esente al acestuia. În el au erupt trãirile strãmosilor traco-daci care, trãind în sânul naturii, au fost nevoiti sã-i caute si sã-i înteleagã tainele. "Când creezi trebuie sã te confunzi cu Universul si cu elementele".
Brâncusi este un înaintemergãtor nu numai în artã, ci si în viata spiritualã a omenirii, a cãrei viatã sofisticatã, încãrcatã de forme si tipare ale materiei, l-au îndepãrtat de esentele vietii. Omul trebuie sã purceadã pe calea regãsirii sale spre esentele primare ale vietii, fãrã plusul de materie si forme, fãrã orgolii cu simplitate, cu sinceritate, cu refacerea echilibrului ratiune-sentiment, cu viatã si trãire spiritualã. Si reprezintã unul din acei creatori privilegiati care, pe o anumitã treaptã a evolutiei spirituale a umanitãtii, intuiesc noua sensibilitate, confuzã încã, a epocii si întruchipeazã în opera de artã aceastã “formã latentã si ineditã a spiritului".

Ultima si cea mai mare (ca întindere) din opera sa, a dãruit-o tãrii sale: ansamblul de la Târgu-Jiu. Acesta a fost creat în memoria eroilor care au cãzut în rãzboiul pentru unitatea nationalã. E simbolul dãruirii jertfelnice, al înãltãrii, al biruintei prin moarte. Aceastã dorintã a lui, acest gest reliefeazã atasamentul, dragostea lui pentru bastinã, pentru neamul sãu.

Ansamblul este compus din trei pãrti – trei volume, trei acte – asezate pe acelas ax. Geniul artistului se exprimã nu numai prin fiecare în parte, dar si prin ansamblul care formeazã o unitate, o unitate de exprimare. "Ansamblul de la Târgu-Jiu este unul din putinele monumente în istoria universalã a sculpturii cu un program simbolic, închizând, sublimat în limbajul formelor rezultatul meditatiei unui mare artist asupra existentei umane" (T. Enescu).

Primul element din ansamblu este masa (masa tãcerii sau masa dacicã), care impresioneazã prin simplitate: simplitate ca a sufletului si vietii românului. Nu este pãtratã, ci este rotundã ca soarele, ca roata, ca pâinea... – o curbã închisã. Curba este linia universului. Înconjuratã de 12 scaune (celor 12 apostoli de la Cina cea de tainã Mântuitorul le-a cerut: "Sã faceti aceasta întru pomenirea Mea") de forma clepsidrei – trecerea timpului... Îmi amintesc sanctuarul dacic de la Sarmizegetusa, hora româneascã. (Iar atomul are un nucleu central si în juru-i electronii.)

Al doilea element este poarta (poarta sãrutului). Trecerea dintr-o parte în alta, dintr-o viatã în alta. E ca un arc de triumf – triumful vietii asupra mortii. Iubirea este esentializatã si, prin repetare, se relevã biruinta acestei virtuti esentiale.

Mircea Eliade spune: "Sunt unele teme din literatura noastrã popularã extraordinar de bogate din punct de vedere dramatic. De pildã Poarta: care împlineste în viata poporului român rolul unei fãpturi magice, care vegheazã la toate actele capitale din viata insului. Prima trecere pe sub poartã înseamnã aproape o intrare în viatã, în viata realã de-afarã. Poarta vegheazã la cãsãtorie, si pe sub poartã mortul e dus, solemn, spre lãcasul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, si poarta rãmâne mai departe, cu un om mai putin, sã vegheze alte nasteri, alte nunti, alte morti".

A treia, care întregeste si dã sens final întregului ansamblu, este coloana (coloana infinitã). Este formatã din romboedre suprapuse pe verticalã. Rombul îsi are semnificatia sa adâncã în arta lui Brâncusi, ca o stilizare a femeii (cea care oblãduieste si naste viatã) si a fãpturii umane în genere, în arta noastrã popularã. Aici apare ca simbol al vietii - al desfãsurãrii si dezvoltãrii acesteia. Întotdeauna se ridicã înainte mergãtori care tind si atrag dupã sine societatea spre împlinire, care va ajunge la un punct maxim, dupã care în mod inevitabil, vine oboseala, îmbãtrânirea, si acest ciclu, acest puls (sub forma romboedrelor) ce se deapãnã în ritmul generatiilor spre înalt - un ritm al infinitului, al cugetãrii lui Dumnezeu.



Am vizitat de mai multe ori ansamblul si am remarcat cã masa avea fixatã o plãcutã pe care, pe lângã caracteristicile tehnice, era si denumirea de masa dacicã. În toamna anului 1989 trecând iar, am gãsit plãcuta lipsã - din interventia autoritãtilor locale. Dacã e sã luãm aceastã denumire - de masã dacicã - apare o nouã semnificatie: Neamul nostru românesc s-a nãscut având ca rãdãcinã neamul Dac. Pe aceastã rãdãcinã se naste un neam nou (cel românesc), care nãscându-se crestin, primeste o nouã spiritualitate - crestinã - care are la bazã iubirea (si stim cã simbolul iubirii este sãrutul). Prin aceastã spiritualitate, ca linie a dezvoltãrii sale, neamul nostru îsi are misiunea sa în concertul neamurilor, în viata cosmicã ce pulseazã ca ondulatiile coloanei infinite.

Arta, operele de artã, prin frumosul, prin armonia pe care o exprimã, sunt izvorâte, sunt coborâte, prin creatorii lor, din Eternul cãruia îi sunt ca niste imnuri.

Geniile noastre, spirite superioare, care au ajuns cu privirea dincolo de materia de la picioarele lor, ne vorbesc...

H. Cladovan ("Permanente" Nr.12/2003)

un comentariu frumusel, dar slabut...

Brancusi merita superlativele celor mai buni critici din lume.

Am sa dau citeva citate din "The Romanian: Story of an Obsession” de Bruce Benderson .

[...]
Later in life, Milarepa’s Tibetan Book of the Dead becomes his bible, and he becomes a virtual hermit, hidden in his studio in Montparnasse, executing the same forms over and over. Alienated from anything that seems contrived, he uses direct carving, like a peasant, instead of models, believing that each piece of stone holds some spirit he must release.

His studio in Montparnasse is a shrine in which the precise arrangement of sculptures takes on occult value. As he grows older, he makes an eccentric white-bearded figure on the streets of Paris, dressed in the all-white costume of the Romanian peasant.

White: for purity and mourning. With shepherd’s flute tucked into his waistband, he leads a white dog to cafés and movies and even glittering social events. In his studio covered in white dust from his work with marble, he cooks the organs of animals in a clay oven he built himself, serves his white dog milk from a washbasin and makes everything by hand, even setting his own leg in white plaster when he breaks it at an isolated country retreat.

Noguchi became his apprentice in 1927. Brancusi told him that the saw he used had to cut only with its own weight, no matter how long it took, that the marks left by the axe blade had to remain as tangible signs of the contact between man and matter. All this contributes to Ionel Jianou’s theory that Brancusi succeeded in expressing the simple, spiritual, yet strangely cryptic world of the Romanian peasant, a pagan, mystical world, intimately linked to the earth.
[...]

Brancusi’s goal was to reconnect with these elemental forms of matter. He dreamed of sculpting through all the subsequent significations to their fundamental core. The capacity was in his blood and articulated the lonely, exultant years he spent as a youthful shepherd as well as the isolated latter part of his life. But if, in some Modernist project, he could strip down matter until it revealed its form beyond the trappings of technology, it was because his fellow peasants were doing it just that same way for thousands of years.



Am subliniat ultimele propozitii in rosu pentru ca, dupa parerea mea, ele reflecta acea parte magica a viziunii si a puterii de abstractizare pe care a avut-o Brancusi ... ceva care de secole s-a strins in singele unor generatii de artisti talentati si fara nume, taranii romani, si care, in mod vulcanic , a erupt in persoana lui Brancusi.
Inclin sa cred ca genetica isi pune cu prisosinta amprenta si in arta .

un comentariu excelent ce arata felul de a fi, de a crea al celui mai mare sculptor al secolului xx. influenta dominanta a spiritului romanesc in creatia lui brancusi e remarcata si relevata de criticul respectiv.

Bruce Benderson nu este critic de arta. E un scriitor care in cartea sa a incercat sa se apropie de unele personalitati din cultura si istoria Rpmaniei , cum ar fi Brancusi , regele Carol al II-lea si Panait Istrati.

oricine isi da cu parerea despre arta se cheama ca face critica, asta asa ca iti plac lucrurile exacte (vezi cum ai scris Romania mai sus...)

din pacate mai usor mi-a fost sa gasesc atelierul lui din paris ,in centrul pompidou ,decit lucrarile de la tg jiu ! acum cativa ani am trecut prin targ si ,normal, am vrut sa vad capodoperele ! indicatoare ..lipsa ! indiciile localnicilor nu tocmai exacte ! ca sa nu mai spun ca parculetul unde se afla coloana arata jalnic,parjolit de arsita iar la poalele edificiului tronau ,bine merci, buruienile ! cand imi amintesc si ce reactie violenta a avut p shushara (critic de arta-si zice) la initiativa lui r. varia de reconditionare !!
Brancusi e un spirit universal care ,oriunde s-ar fi nascut si-ar fi revarsat maiestria ! D-zeu ni l-a harazit noua,pacatosilor !

Iti dau in totalitate dreptate fiatlux nu se doreste recunoasterea unor marii spirite care s-au nascut in aceasta tara.Intotdeauna m-am intrebat care a fost oare si care este in continuare motivul???

cred ca localnicii de acolo nu realizeaza ce mari opere de arta au in curte.
iar ca nu sunt in stare sa ingrijeasca si intretina un parculet si sa puna in valoare operele respective...ce sa mai comentezi...
daca insa ai vrea sa le muti de acolo, vai ce ar sari imediat in sus!

eu ma ofer sa le iau de acolo, sa le pun in alt oras din Romania care i-a placut lui Brancusi si sa fac rost de fonduri pentru intretinerea lor si a imprejurimilor lor in urmatorii 25 de ani.

Edili orasului is in primul rand de vina,localnici sunt convins ca multi habar nu au de ce inseamna Brancusi,interesul lor e altul .

Mã îndoiesc de oportunitatea relocãrii, freeman. Optim ar fi sã promovãm manifestarea artisticã fãrã sã o scoatem din context.

Iatã cuvintele lui Brâncuºi, redate de Constantin Zãrnescu în "Aforismele ºi textele lui Brâncuºi":

"Am fost ºi eu trimis de mic copil, la pricopsealã, prin lume. Nu mi-am pierdut legãtura ºi nici nu mi-am scos rãdãcinile - pentru a umbla ca un nãuc, pe tot globul. A profitat, pe urmã, ºi Arta mea; ºi m-am salvat ca OM."

"Incetul cu incetul, am inceput sa inteleg motivele pentru care Brancusi este altfel pentru fiecare dintre cei care l-au cunoscut. Omul care starnea furtuni cu sculpturile sale in muzeele americane este acelasi cu Brancusi, cel care fierbea fasole pentru prieteni in oale de lut. Omul care a plecat in India ca sa faca un Templu al Reculegerii pentru un maharajah fascinat de siluetele magnifice ale Pasarilor sale este acelasi Brancusi care strabatea dealurile si padurile Gorjului, purtandu-si de mana iubita irlandeza prin paradisul copilariei sale. Omul care visa sa ridice la Chicago o Coloana a infinitului inalta de 125 de metri este acelasi taran din Hobita care a purtat toata viata haine de postav si a carui singura Coloana ramasa in picioare se afla, nu intamplator, in Romania. Oriunde ar fi trait Brancusi, in America, la Paris sau la Roma, el ar fi fost acelasi, la fel de neschimbat ca ciobanii de prin muntii nostri, de care il legau misterioase canale nevazute. „Zborul mi-a ocupat toata viata”, zicea el, si poate ca de-aceea, cautarea lui Brancusi undeva anume este vanatoare de umbre. "

ZBURATORUL DE LA HOBITA de Horia Turcanu

"Brancusi a stabilit un record mondial: 27 de milioane de dolari pentru o sculptura

O sculptura a lui Constantin Brancusi, "Pasarea in spatiu", a fost adjudecata pentru 27,4 milioane de dolari la o licitatie desfasurata miercuri la New York, potrivit Mediafax.
Licitatia desfasurata miercuri seara, la casa Christie’s din New York, a pornit de la o suma cuprinsa intre 8 si 12 milioane de dolari. Lucrarea "Pasarea in spatiu" a fost achizitionata cu 27.460.000 de dolari, de catre un cumparator anonim.

Sase persoane s-au luptat pentru lucrare, iar cind pretul acesteia a ajuns la 23 milioane de dolari au ramas in competitie numai doua, care licitau prin telefon, potrivit "New York Times", citat de Mediafax. La pretul de 24,5 milioane s-a adaugat comisionul casei de licitatie (20% pentru primele 200.000 de dolari din pret si 12% pentru restul sumei).

Sculptura, din marmura si piatra, are o inaltime de 121 de centimetri si a fost realizata de Brancusi in perioada 1922-1923. "Pasarea in spatiu" provine dintr-o colectie privata din Europa, unde s-a aflat din 1937.

Anterior, ea a facut parte din colectia lui L?onie Ricou, o parizianca pasionata de arta, care organiza saloane culturale in casa ei si cunostea personalitati, printre care Guillaume Apollinaire, Modigliani si Picasso.

Specialistii n-au stiut de existenta acestei lucrari pina de curind, cind un expert de la Christie’s a descoperit-o intr-o casa din Franta, potrivit "The New York Times".

Sculptorul Vlad Ciobanu crede ca Brancusi este apreciat in strainatate si mai putin in Romania. "Noi naclaim iesirea artistului in universalitate", a spus el. "Am facut din ansamblul lui Brancusi de la Tirgu-Jiu o mica feuda judeteana", a precizat Vlad Ciobanu."
[...]

"Sculptura este o varianta a temei "Pasari in vazduh" si a fost realizata intre lucrarea aflata acum la Metropolitan Museum of Art din New York si cea de la Fundatia Beyeler din Elvetia. Seria acestor lucrari dezvolta ideea ridicarii in spatiu si posibilitatea transcenderii cadrului concret de existenta.

Brancusi anuleaza efectele gravitationale si dematerializeaza volumele printr-o slefuire atenta a pietrei.

Pasarea reprezentata in marmura alba transmite un sentiment de echilibru si rafinament, din orice unghi ar fi privita, prin sofisticarea si delicatetea executiei."

In continuare puteti citi parerile exprimate de expertul in arta Radu Varia, autorul unui binedocumentat album de arta brancusiana .

Precizez ca e vorba de licitatia din luna mai, 2006 .

Citeva pasaje extrase din interviul acordat de Mircea Eliade lui Claude-Henri Rocquet, interviu care a fost publicat ulterior sub titlul Incercarea labirintului.

— Vedeţi cumva în Brâncuşi o figură exemplară a „fiinţei româneşti"?
— Da, în sensul că la Paris, Brâncuşi a trăit în atmosfera avangardei artistice, şi, totuşi, nu s-a lepădat de modul de existenţă al unui ţăran din Carpaţi. Şi-a exprimat gîndirea artistică urmând modelele pe care le găsea în Carpaţi, dar aceste modele nu le-a repetat într-un folclorism ieftin. El le-a recreat, reuşind să inventeze acele forme arhetipale care au uimit lumea, deoarece Brâncuşi a coborît foarte adinc în tradiţia neolitică; acolo a găsit el rădăcinile, izvoarele . . . ''si loc să se inspire din arta populară românească modernă,, s-a dus la izvoarele acestei arte populare.
— Vom putea oare spune că el a regăsit, nu formele, ci forţele care hrăneau aceste forme?
— întocmai. Şi dacă a reuşit să le regăsească, aceasta sa datorează faptului că el s-a încăpăţînat să ducă viaţa părinţilor săi, a semenilor săi, din Carpaţi.
— Se pare că regretaţi, în Jurnal, că timiditatea v-a împiedicat să-l întîlniţi pe Brâncuşi. Şi nouă ne pare rău. Totuşi, avem o întîlnire, pe calea scrisului, dacă mi-e îngăduit să spun aşa, între Brâncuşi şi Mircea Eliade. într-un text minunat şi prea puţin cunoscut, descoperiţi, după cum tocmai aţi afirmat, rădăcinile profunde ale inspiraţiei lui Brâncuşi, dar, pe lîngă aceasta, faceţi o lectură cu totul personală a acestei inspiraţii, susţinută de ceea ce aţi învăţat din lenta descifrare a miturilor primordiale. Faceţi o lectură a imaginilor centrale ale lui Brâncuşi — înălţarea, arborele, pasărea—... iar concluzia este aceasta: Brâncuşi a făcut să zboare materia ca şi alchimistul. Şi a făcut-o prin mirajul contrariilor, fiindcă ceea ce alcătuieşte imaginea şi semnul celei mai mari uşurinţe, este tocmai ceea ce, pe de altă parte, este semnul opacităţii, al căderii, al greutăţii — piatra. . .

Am ajuns mai tarziu la topicul asta si imi pare rau. Ideea de a muta operele lui Brancusi mi se pare cel putin exagerata, Brancusi acolo le-a dorit pentru ca acolo sunt radacinile lui. Cat despre faptul ca nu toti localnicii realizeaza ce mari opere de arta au in curte, ai dreptate asa cum nici toti localnicii Parisului nu realizeaza ce mare muzeu este Louvre- ul. Cat despre starea jalnica in care s-ar afla operele de la Tg -Jiu, nimic mai fals, ele au fost reconditionate, iar parcurile care le adapostesc sunt bine intretinute, mai rar oras in tara unde sa vezi atata curatenie.
Grija pentru ele este chiar exagerata, gardienii publici misunand pe acolo, oarecum in neconcordanta cu dorinta lui Brancusi care dorea sa se joace copiii, sa le atinga, sa fie o parte din viata tuturor.

ai dreptate cu dorinta artistului, care trebuie respectata si indeplinita.
dar...

~ Constantin Frosin: “Brâncuşi – Întemeietorul de esenţe”

Cum arta brâncuşiană este una a esenţelor, fiind reflecţia bifocală a vieţii şi a mişcării, vom recurge la esenţializare întru prezentarea lui Brâncuşi şi ne vom mişca foarte repede printre simbolurile sale dăltuite în poala Timpului, cu fărâme de infinit într-o nesfârşită mişcare…

S-a spus că sculpturile sale se identifică formelor primare, deci, arhetipurilor, dar el însuşi a afirmat că, de fapt, ele se identifică visurilor sale, urzite în coloratura unei realităţi tăinuitoare de alte realităţi, la graniţa dintre visul uman şi cel titanesc.

Brâncuşi şi-a propus – şi a reuşit – să obţină o măiestrie înstăpânitoare asupra fiinţelor naturale, pe care nu a descoperit-o încă ştiinţa apuseană, deoarece menirea demersului său este de a apăra inocenţa stării de conştiinţă primordiale.

Este unul din puţinii care au găsit modelul armoniei, graţie căruia Brâncuşi reuşeşte să introducă esenţialitatea – Ideea – într-o formă care respiră fericirea existenţială a naturii organice.

Aspiraţia sa spre universal, spre un impersonal supra-personal, transcendental, se realizează prin detaşare totală de subiectivismul tiranic, posibil prin conjugarea eticului şi a esteticului.

„Numai dialogul strâns al sufletului şi al simţurilor putea genera simplitatea de la sine înţeleasă, frumuseţea transcendentă a volumului pur, închizând în sine o înţelepciune aproape sacră“, afirma Carola Giedon Welcher, care a dedicat o importantă monografie artei brâncuşiene.

Considerat de René de Solier creatorul sculpturii cinetice, Brâncuşi a descoperit valoarea ontologică a mişcării, el care afirma: „ În univers e numai mişcare“. Mişcarea nu ţine cont de timp şi de spaţiu, drept care Brâncuşi realizează o sinteză unică a anticului cu modernul, a materialităţii profunde şi programatice cu intelectualismul cerebral şi cerebralizant al viziunii sale, care se sprijină pe o continuă meditaţie asupra artei (materializată în Coloana infinitului, în care se află încifrat Ars longa, vita brevis…).

Sir Herbert Read consideră că sculptura lui Brâncuşi ocupă „centrul neclintit al artei moderne“, fiind o simbioză a naivităţii infantile şi a înţelepciunii studiate. Formele lui nu sunt niciodată inocente, ci, întotdeauna dictate de forţe inconştiente. El consideră arta lui Brâncuşi „o creaţie primordială, indepedentă de epoca şi civilizaţia noastră“.
Brâncuşi sugerează prin formele ovoidale creativitatea, punctul, linia, cercul, spirala şi labirintul semnificând actul fundamental al genezei.

Spaţialitatea plastică proprie lui Brâncuşi e asigurată de echilibrul perfect dintre formă şi material. Sculptura lui Brâncuşi este creatoare de spaţiu, căpătând, astfel, semnificaţie prin mişcarea transcendentală, prin caracterul ei existenţial.

Brâncuşi este unul dintre primii care a valorizat lumina în raport cu timpul şi mişcarea; astfel, Pasărea de aur demonstrează lumina extraordinară a forţei cosmice de radiaţie.

Brâncuşi ţine să realizeze statui de mari dimensiuni, care să suprime distanţa dintre pământ şi cer, acesta fiind imperativul numărul unu al metapoeticii lui sculpturale.

Din această perspectivă, sculpturile sale ar fi doar proiecte de sculpturi, fragmente de proiecte uriaşe. El realizează doar începuturi arhetipale, care îşi anunţă ideea stabilită de continuitate.

Mişcarea ascensională este relevabilă în orice element sculptural brâncuşian, dar, trebuie spus că el surprinde nu mişcarea, ci principiul generator al mişcării. René Huyghe merge până acolo, încât afirmă că Brâncuşi este marele precursor al dinamismului contemporan, al curbelor de flexiune şi de tensiune, ce fac orgoliul arhitecturii şi tehnicii actuale.

Brâncuşi trecea în lumea pariziană drept un Dumnezeu, descălecat din icoanele româneşti, dar şi drept frate mai mic al lui Socrate, graţie vervei lui scânteietoare.

Şi-a trăit viaţa în austeritatea şi tensiunea vitală şi intelectuală a unui Michelangelo, dar, şi într-o seninătate creatoare şi echilibru spiritual.

În nebunia secolului XX, marcat de pendularea între contradicţii şi extreme: contradicţii împinse la extrem, dar şi extreme vecine cu contradicţia, ba chiar cu contrariul lor, el a păstrat o linişte a raţionării, dorindu-se un Prince paysan; deşi homme du monde, îi era caracteristic un soi de aristocratism ţărănesc, amestecat cu un bun-simţ natural şi mândrie demnă, reţinută, specifică intelectualului român de bună calitate.

„Suferinţele întăresc pe om, constata el în 1938, la vârsta de 62 ani, şi sunt mai necesare decât orice plăceri, pentru formarea unui caracter (câtă asemănare cu CIORAN, alt sculptor român, de astă-dată sculptor de cuvinte, în frumoasa franceză clasică, dalta lui reuşind să obţină un stil unic, cel mai bun al secolului XX ! – să fie oare România ţara artiştilor, a sculptorilor de tot felul, dar care ţintesc şi nimeresc de obicei cele mai înalte piedestaluri, vecine cu nemurirea?!) Şi apoi, eu găsesc întotdeauna că fiecare este singur de vină pentru tot ce i se întâmplă. De altfel, ceea ce m-a susţinut în tot drumul ce l-am străbătut, a fost sentimentul acela al propriei răspunderi în faţa oricărei fapte, şi al bucuriei depline în faţa oricărui lucru“.
Atelierul lui Brâncuşi a devenit muzeu în 1962, când este inaugurat oficial de directorul său, Jean Cassou, în prezenţa Ministrului Culturii de atunci, cunoscutul scriitor André Malraux (de reţinut că Atelierul a fost lăsat moştenire Franţei, acea minunată ţară de adopţie, care l-a înţeles şi l-a ajutat să se facă cunoscut nu doar pe sine, ci şi poporul din sânul căruia s-a născut).

Moare în ziua de 16 martie 1957, având conştiinţa clară că ceea ce a făcut este important, timpul neînsemnând nimic: „Ştiu că mi-a sosit clipa cea de pe urmă. Da ! Viaţa omului e scurtă, dacă priveşti înapoi. Timpul nu înseamnă nimic – este nimic. Ceea ce ai făcut este important“.
Îmbinarea simbiotică a anticului (= arhaicului) şi modernului constituie miracolul artei lui Brâncuşi. El vine din folclorul românesc şi din arta hindusă, contopind, fără ostentaţie, vechiul şi noul. Brâncuşi este un poet ce ne propune o rostire esenţială a fiinţei, (ba chiar a firii, ca infinit lung, prelung, dacă nu chiar prelungit, al lui a fi, deci care se prelungeşte dincolo de fiinţa noastră ; interesant cum Brâncuşi, poetul în slova pietrei, ne atrage atenţia asupra diferenţei dintre fiinţă şi fire… materializată sculptural, printru-un demers existenţial.

Brâncuşi sculptează metafore şi simboluri care sunt comprimate spirituale, un fel de concetti, de ecleraje ce scot fiinţa din zona tenebroasă a ascunderii, forma se transformă la el în idee poetică vitalist nietzscheană, în care se străvede voinţa de putere spiritualizată, topită în fior, în efluviu emotiv. Poetizare = spiritualizare, dematerializare, transfer de sensuri şi analogizare, deci metaforizare şi simbolizare. Poetul din el despoaie forma până dă de grăuntele de viaţă pitit în miezul conţinutului. Şi ce frumoasă formă naşte un conţinut astfel înnobilat…!

CONSTANTIN FROSIN

... sublinierile imi apartin

Galeriile de arta Saatchi fac un clasament cu cei mai renumiti artisti sin sec XX. Sa le aratam ca ne pasa de artistii nostri, sa le aratam ca suntem ROMANI. ia doar 30 secunde (acum e pe locul 15 => inca poate fi salvat)

http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote

Iată că din fonduri europene s-a făcut ceea ce trebuia făcut, ansamblul de la Tg.Jiu nu numai că a fost restaurat, dar parcul şi împrejurimile au fost şi ele duse la un standard înalt, ce încântă ochiul şi pun în lumină operele marelui artist. Am postat deja în jurnal pozele făcute în weekend-ul trecut. Am fost plăcut impresionat, nu numai de parc ci şi de oraş, de zona, de curăţenie, de grădinile pline de flori, de oamenii gospodari...

Nu stiu daca e de ris sau de plins ...


Brancusi furat de catre Saatchi Gallery!

Celebra galerie de arta Saatchi Gallery din Marea Britanie a organizat pe site-ul oficial un top al primilor 500 de artisti ai secolului XX bazat pe voturile utilizatorilor de internet!

In acest top se regaseste si artistul roman Constantin Brancusi - cel mai mare sculptor al secolului XX.
In urma promovarii in presa romana a acestui eveniment, utilizatorii romani s-au grabit sa-l voteze pe marele Constantin Brancusi! Dupa cum avea sa se vada mai tarziu, acest gest s-a dovedit fatal pentru clasamentul britanic si in special pentru marele nostru artist!

Contrar asteptarilor celor care au organizat acest top, romanii au stat cu ochii pe clasament si chiar au promovat mai departe pe artistul roman prin diferite metode aflate la indemana oricaruia! De la postari pe bloguri la mesajele de tip mass, concetatenii nostrii au dat dovada de solidaritate si au votat in numar foarte mare!



Deoarece in ziua de 18 Martie 2008 ora 23.00, Brancusi avea 38 000 voturi – la o diferenta de aproximativ 25 000 voturi fata de Pablo Picasso - fiind clasat pe locul I, organizatorii topului au decis sa-i "taie" acestuia 27 000 de voturi aruncand-ul pe locul 20 in top.
In urma sesizarilor presei din Romania, puratorul de cuvant al Saatchi Galleery, Annabel Fallon a declarat intr-un raspuns catre ziarul Cotidianul ca artistul roman a fost depunctat deoarece existau suspiciuni ca un "hacker" a crescut in mod artificial numarul de voturi acordate lui Brancusi! Iata mai jos raspunsul galeriei londoneze catre ziarul Cotidianul:

Dear Mr.

Further to our conversation earlier today we firstly want to say how pleased we are that this campaign is being promoted by your paper and that your readers have taken such an interest in promoting the work of Brancusi.

Because we were unaware of this keen interest, our IT team, when they saw that over a very short period of time that Brancusi received so many votes and went to the number one spot (he received I think over 1000 votes in one evening), presumed that this was the work of a hacker who had hacked into our software and was rigging the voting.

Our team therefore removed the votes to bring him back to his original standing because we thought that this was one person messing around with the voting.

However now that we are aware that this high interest from your country has resulted in so many votes for the artist we are happy to let our IT team know that there is no foulplay involved here – simply a country supporting one of their artists!

I hope this makes sense to you but any further queries please don't hesitate to contact me again.

With Best Wishes,

Annabel Fallon, Press Officer, Saatchi Gallery

Dupa cum scrie mai sus, organizatorii nu se vor mai implica in sistemul de vot si nu vor mai depuncta pe nimeni indiferent de modul in care va decurge votul.

Chiar si dupa un asemenea furt pe fata, ascuns sub o scuza cat se poate de vopsita, Brancusi a continuat pe parcursul a doua zile sa revina mereu pe primul loc si sa se distanteze vizibil fata de ceilalti artisti din clasament! De fiecare data cand se distanta la maxim 2000 de voturi, cei de la Saatchi Gallery mai taiau 3000 de voturi pana ajungea iarasi pe locul 20.

La insistentele presei dar si ale romanilor care i-au asaltat cu mesaje pe cei de la galeria londoneza, Saatchi emite un comunicat de presa in care dezvaluie adevaratul motiv pentru care Brancusi a fost defavorizat. Prezentam mai jos comunicatul tradus in limba romana:

"Felicitari votantilor romani si Cotidianului, dar in urma unui numar de proteste ale unor artisti de pe site care cred ca acest lucru a distorsionat lista transformind-o in reflectie acurata a preferintelor lor, am decis sa il mutam pe Brancusi pe locul 20 pentru o crea o ierarhie echilibrata si mai corecta.

Desi sintem incintati ca cititorii dumneavoastra au fost atit de entuziasti in sustinerea lui Brancusi, aceasta s-a dovedit problematica deoarece «suporteri» ai altor artisti s-au plins ca, din cauza sprijinului ziarului dumneavoastra, alti artisti nu sunt corect reprezentati in aceasta competitie"

Dovada fiind cuvintele ei de mai sus care se contrazic putem oare spune ca aceasta Annabel Fallon minte cu nerusinare?!
Initial cand am citit prima fraza din comunicat am ramas suprins! Ma gandeam ca poate Paul Gauguin sau Pablo Picasso au sunat si s-au plans de faptul ca nu sunt pe locul intai. Apoi, individa a reparat eroarea spunand ca «suporteri» ai altor artisti s-au plans de sustinerea romanilor pentru un artist roman!

Oare ce doreau acesti «suporteri» (asta in cazul in care chiar au existat)? Doreau ca romanii sa-l voteze pe Piet Mondrian sau pe Amedeo Modigliani?

Dealtfel asupra artistilor si a oamenilor de stiinta romani au stat mereu o seama de blesteme: blestemul nerecunoasterii valorii de catre straini (a se vedea cazul de fata), blestemul furtului anumitor descoperiri (cazul Nicolae Paulescu, Petrache Poenaru, etc.) si multe alte asemenea blesteme care ar putea face oricand obiectul unei Enciclopedii a Furtului in Arta si Stiinta!
Adrian Boicu

Sunt indignat! Am votat în susţinerea unui geniu universal, care poate sta alături de marii artişti ai Renaşterii, Leonardo şi Michelangelo.

Cred că saitul ălora chiar merită hack-uit din plin, drept pedeapsă!

Hackeri români, da-ţi o mână de ajutor ca valorile româneşti să-şi regăsească locul meritat între valorile lumii!