Topicul asta e inspirat de extraordinare carte a lui Paul Johnson - Intelectualii.

Supozitia unor intelectuali de marca care by voicing their opinions nu au facut decat sa schiteze sau sa formuleze
teorii revolutionare care pretind o alta dreptate si ordine sociala decat cea confirmata practic de istoria democratiilor
occidentale consolidate incununate de clasicele drepturi ale omului ( pornind de la Platon ,trecand prin Grotius, Kant , Thomas Paine si ajungand pana la Mieses sau Hayek de exemplu) au incurajat o practica fie terorist -totalitara ,
pare acoperita in mod just de realitate.

Intrebarea e fireasca si lipsita de echivoc: au dreptul oare acesti intelectuali sa spuna aceste lucruri care pe cale de consecinta logica justifica opresiunea, crima sau genocidul?
Opinia mea este ca nu.

Prin urmare va propun sa reconstituim impreuna acea parte din istoria ideilor , si activitatea autorilor ei -mari intelectuali care au facut un asemenea recurs la totalitarism posibil.
Daca e posibil, haideti sa descoperim si partea de ipocrizie biografica cand acesti mari intelectuali beneficiau de traiul intr-o societate civilizat-democratica si propovaduiau fara jena contrariul.

De exemplu ma gandesc la activitatea unor

Marx : care a falsificat cu buna stiinta mari pasaje din Das Kapital , prezentand date ,rapoarte inactuale care prezentau un tip de opresiune capitalista asupra muncitorilor care fie a fost imbunatatia ,fie a fost eradicata in epoca (probabil ar fi util un topic separat privitor la o istorie a muncii si protectiei sociale, medicale in ultimele 200 de ani )

Brecht : care a continuat o interpretare marxista in teatru si a ramas indiferent la gulagurile staliniste ( consecinta practica
a marxismului totalitar, si nu inovatie teatral-artistica) confirmata de prieteni marxisti decedati ca urmare a stalinismului.se pare ca indiferenta fata de realitatea concentrationar-totalitar-opresiva a comunismului i-a fost indiferenta lui Brecht, pt care il interesa in mod strict succesul creatiei sale artistice. un succes al marxismului prin arta, indiferent de realitate.

Sartre : eliberarea de violenta (institutionalizata , a statului in care traim- iar el traia intr-o republica democrata cand spunea asta) vine printr-o contra- violenta, una care a influentat miscari totalitare gen Angka Leu , rezultand un genocid in Cambodgia.

Uimitor e ca acesti oameni puteau constata ca realitatea faptelor intrece cu mult prin oroare realitatea vorbelor. Puteau sa-si schimbe parte din aceste idei , dar n-au facut-o. Suflul vorbelor lor a fost indeajuns de motivant pt ca altii sa le interpreteze si sa le puna in practica in varii feluri prin care se ajungea la crima, opresiune, si chiar genocid.