pornesc de la o afirmatie facuta de Catalin : "Eu zic ca se poate face o stiinta a inexistentului. Afirmatiile despre inexistent sunt falsifiabile. E suficient sa gasim un... existent".

Il intrebam cum ar arata o stiinta a inexistentului si dupa de ce legi s-ar ghida. Il mai intrebam cum putem infirma ceva ce deja nu exista.

O stiinta modeleaza realitatea. Sigur, e peste mana sa faci o stiinta despre non-realitate. Dar ai putea. Ai avea doar teorii de tipul "Nu exista X pentru ca daca ar exista am observa Y in natura si Y nu se observa." Aceste teorii ar fi falsifiabile. Daca ai descoperi un Y la un moment dat, teoria ta ar trebui schimbata.

De exemplu, este o teorie stiintifica sa spui "nu exista niciun satelit al Lunii". Avem posibilitatea sa observam ce se intampla in jurul Lunii. Daca vedem un satelit, stim ca teoria este falsa. Aceasta posibilitate asigura falsifiabilitate. Deci, propozitia in cauza este stiintifica si se refera la ceva inexistent.

Realitatea reprezinta o suma a multiplelor forme de manifestare a existentului, si deci e normal ca pentru a o putea explica sa apelam la stiinte diverse si conexe.

Inexistentul ce forme , sau cite forme de manifestare are ?
Cred ca numai o singura forma .
Utilitatea de a putea explica inexistentul , si cauza existentei inexistentului , ne-ar putea ajuta sa intelegem ce anume duce la inexistenta existentului .

Cred ca propozitia despre care vorbesti ("nu exista sateliti ai lunii") nu este o teorie stiintifica ci face parte dintr-o cercetare care vizeaza un existent (satelitii in general sau spatiul din jurul lunii etc). Ea are un caracter stiintific dar nu cred ca este rezultatul unei stiinte ce si-a propus sa studieze nimicul, inexistentul.

Si e adevarat ca acest enunt este falsifiabil dar nu cred ca tot ce este falsifiabil este stiinta (daca voiai sa spui ca falsifiabilitatea este criteriul dupa care putem sa calificam o cercetare drept stiintifica)

Sigur, nu orice este falisifiabil este stiinta. Trebuie sa exista un cadru teoretic si o premisa de plauzibilitate. De asemenea, trebuie sa nu fie o chestie deja falsifiata grosolan. Dar astea sunt detalii care nu tin de calitatea obiectului studiat de a fi existent sau inexistent. Se aplica in mod egal ambelor categorii. Falsifiabilitatea este, totusi, un criteriu esential care distinge filosofia de dragul filosofiei de stiinta si de-asta m-am concentrat pe ea. De fapt eu incercam sa fac urmatorul silogism, oarecum: ne putem ocupa de o filosofie a inexistentului (asta e premisa, s-ar putea sa nu fii de acord cu mine) si, de asemenea, diverse chestiuni despre inexistent sunt falisifiabile. Ca atare, este rezonabil sa consideram ca nu e nicio problema in a imagina stiinta care vizeaza ceva inexistent.

Daca tinem cont de silogismul tau, atunci as intreba daca putem concepe ceva (existent sau non-existent) ce nu ar putea fi obiect al unei stiinte.

Teoretic, orice poate fi obiect al unei stiinte. In acelasi timp, nimic nu este descris perfect de catre o stiinta sau alta. Deci calitatea de obiect al unei stiinte este, mai degraba, o suma de nuante de gri. Eu zic ca nu se pune problema "este X obiect al unei stiinte?" cu "in ce masura este X obiect al stiintei Y?".

Nu poti aspira la o stiinta a inexistentului pur, s-ar sfarsi inainte sa inceapa. Cel mult inventariezi conditiile in care un existent anume se sustrage, e absent.