Se cunosc multe despre cavalerism,despre cultura care l-a nutrit...
Mai mult decat un cod de comportament in razboi cat si in dragoste,reprezenta in sine un cod moral un sistem dominand intreaga viata a nobillilor evului mediu...S-a dezvoltat odata cu marile cruciade din secolul XII-lea ca un cod care intentiona sa contopeasca spiritele razboinice cu cele religioase si oarecum sa puna pe luptator in acord cu teoria crestina.Deoarece activitatile obisnuite ale unui cavaler erau la fel de contrare teoriei crestine ca si cele ale unui negustor,era nevoie de un cod moral care sa-i permita Bisericii sa tolereze Razboinicii cu constiinta impacata ...Cu ajutorul benedictinilor a aparut un cod care teoretic punea spada in slujba justitiei,dreptatii,milei,Bisericii,vaduvei,orfanuluisi asupritului.Erai facut cavaler in numele Sfintei Treimi dupa o ceremonie de purificare,spovedanie si impartasanie...
Indrazneala,aceea combinatie de curaj,putere si indemanare care l-a facut pe cavaler un PREAUX,era elementul esetial..Onoarea si loialitatea impreuna cu curtoazia ,desemnand comportarea aveau sa se numeasca cavaleresti ...iar dragostea-curteana ,geniul conducator...Un gentleman se distingea prin generozitate,prin daruri si ospitalitate avand o valoare practica ce atragea langa dansul alti cavaleri care sa lupte sub acelasi ideal...
Indrazneala nu era doar vorba goala ...ca sa lupti calare sau pe jos purtand o armura de 25-26 kg, sa te ciocnesti cu un adversar in plin galop in timp ce tii in mana orizontal o lance lunga de 5,5 m, jumatate din lungimea unui stalp de telegraf..sa dai si sa primesti lovituri cu sabia sau cu halebarda ,sa petreci jumatate din viata pe sa ....nu parea treaba unui neputincios...,sa mananci paine sau pemeti mucegaiti,carne fiarta sau cruda,sa bei apa din iaz, sa ai adapost un cort sau cateva crengi,un somn pe sponciingreunat de fiarele armurii,si cu dusmanul la o aruncatura de sageata...putem apune acum ca era demn de recunostiinta...
Loialitatea insemna cuvantul dat...si cine isi incalca juramantul era invinuit de inalta tradare...(acum poti sa afirmi vrute si nevrute...nu te mai pedepseste nimeni pentru un simplu cuvant ...
Dragostea curteana era taramul de vis,o dragoste romantica,adevarata ,una fizica fara vreo legatura cu propietatea sau familia...pentru a o justifica se considera ca innobileaza pe barbat,ca-l face mai bun in toate privintele ca l-ar determina sa devina un exemplu de bunatate,sa faca totul pentru a-si apara onoarea asa incat dezonoarea sa nu-l atinga niciodata pe el sau pe doamna pe care o iubea...(ce lume ciudata ...auzi sa iubesti fara sa te gandesti, la masina ,la casa ,la banii..oare din ce traiau..??? )
Daca fictiunea cavalerismului a modelat intr-o oarecare masura comportamentul exterior,ea nu a transformat natura umana mai mult decat oricare alt model pe care si l-a facut omul pentru el insusi...se stie din povestirii din legende ca o parte dintre ei se dedau la brutalitati,desfrau,blasfemie...(cavalerii teutoni in incursiunile lor armate impotriva bastinasilor neconvertiti din Lituania ii vanau pe tarani pentru distractie..)
"Totusi daca codul nu era decat o masca a violentei,lacomiei si senzualitatii,era totusi un ideal la fel ca si crestinismul, un ideal la care ca de obicei,omul nu poate ajunge...."
..asa ca ma intreb de ce cavalerii nu au ramas si in zilele noastre??????? Ne-am pierdut dupa trecerea anilor orice noima de onoare ,orice dram de bun-simt...????
..dezbaterea as vrea sa mearga pe ce reprezenta cavalerismul atunci si daca mai poate fi astazi pus in discutie...