Asa si ar trebui..niciodata sa nu ai incredere in ce spun unii..opinia personala se cladeste prin acumularea de informatii in timp...
La începutul erei creștine, Philon, sfîntul Luca și mulți alții erau convinși că Pentateuhul (primele cinci cărți din Vechiul Testament) fusese scris de Moise. Iulian Apostatul, gnosticul Ptolemeu au negat acest lucru fără însă a-și convinge adversarii. Iată de ce s-a admis că a existat și o învățătură orală dată de Moise însuși ce explica modul în care să fie citită Sfînta Scriptură.Si de aici fiecare a trasat o definitie...unii numind-o o noua religie altii o scoala mistica,oculta...s.a.m.d
Cabala crede într-un Dumnezeu inaccesibil, străin, ce cu greu poate fi cunoscut, Ensof (Infinitul)Cînd En-sof se revelează omenirii, el este Șekhina, Prezența lui Dumnezeu și chiar și partea sa feminină.
Talmudul spunea că ea a coborît de zece ori pe pămînt, dar spunea și că: „Șekhina este prezentă pretutindeni unde doi oameni se consacră studiului Legii."Zoharul precizează că oricine o vede pe Șekhina înainte de a muri, chiar și păgînul, și că, atunci cînd se manifestă, „Șekhina se așază pe capul omului". Iată de ce un credincios va evita să aibă capul descoperit: „O tradiție ne spune că omul nu trebuie să parcurgă un spațiu de patru coți cu capul descoperit".
De ce am putea sa o consideram religie...
(avem rugaciune,meditatie,divinitate)
Teoriei Eonilor din Gnoză îi corespunde în Cabală teoria Se-firot-urilor (dintr-un verb ebraic care înseamnă „a număra"), cele zece emanații ale lui En-sof, care sînt și primele zece numere. Toate au cîte un nume: în Bahir nu sînt citate decît trei, Isaac Orbul a inventat probabil denumirile celorlalte. Acestea sînt, în ordinea care merge de la Dumnezeu la Om:
1. Keter (Coroana);
2. Hohmah (înțelepciunea);
3. Bina (Inteligența);
4. Hesed (Compasiunea sau Măreția);
5. Ghebura (Justiția sau Dreptatea);
6. Tiferet (Frumusețea);
7. Nețah (Victoria sau Eternitatea);
8. Hod (Gloria);
9. Yesod (Temelia);
10. Malcuth (Regatul).
Sefira primordială este Coroana, despre care Moise din Narbonne spunea: „A fost numită Keter deoarece ea înconjoară totul." Ea le conține pe următoarele două, Hohmah și Bina, Tatăl și Mama, care dau împreună naștere celor șase Sefirot-uri inferioare care guvernează lumea oamenilor și care corespund celor șase direcții ale spațiului. Sefirot-urile sînt Inteligențe pure ale lui Dumnezeu, ce nu pot fi separate de el și formează o singură Inteligență. După Ibn Waquar: „Fiecare din aceste Inteligențe primește influxul celei care se află deasupra ei și-l comunică celei care se află dedesubtul ei; ultima primește influxul tuturora și transmite acestei lumi ceea ce conține ea din virtutea Inteligențelor superioare."
Uneori, în Cabală s-au făcut comentarii contradictorii despre Sefirot-uri, cînd demonstrînd că ansamblul lor constituie capul, brațele, trupul, sexul și picioarele lui Adam Kadmon, Adam cel ceresc a cărui copie a fost Adam cel pămîntesc, cînd simbolizînd cele șapte Sefirot-uri superioare printr-un candelabru cu șase brațe (piciorul lui fiind al șaptelea Sefirot) sau pe toate zece printr-un arbore cosmic, „arborele sefirotic".
Această concepție despre Sefirot-uri a justificat rolul rugăciunii în Cabală:
rugăciunea nu era un imn sau o implorare adresată lui Dumnezeu, ci o acțiune care zguduia cele zece In-teligențe intermediare, ce se află între planul uman și cel divin, pentru a asigura ordinea universală. Două Sefirot-uri, Tiferet (supranumită Regele) și Malcuth (Regina) erau considerate Mirele și Mireasa ce produc sufletul omenesc prin unirea lor; or, cînd lumea se afla în păcat ei se îndepărtau unul de celălalt, într-un oarecare fel, rugăciunea îi făcea să fie din nou împreună și permitea și unificarea lui En-sof cu emanațiile sale. Eficacitatea ei depindea de detalii infime ținînd de mișcarea buzelor, de gesturi, de intonație: „Tratate întregi sînt consacrate problemei de a ști cum trebuie pronunțat cuvăntul Unul din formula:
Cel veșnic este Dumnezeul nostru, Cel veșnic este Unul pentru ca Dumnezeu și Sefirot-urile să fie cuprinse într-o singură emisie de voce."In Evul Mediu, „rugăciunea celor optsprezece binecuvîntări" comporta trei feluri de cereri privind bunăstarea trupului, nevoile sufletului și viața de apoi. Mai tîrziu, sa dezvoltat
kawana, tip de meditație care se practica înainte și în timpul rugăciunii.
Cabala admite o diviziune tripartită a omului: „Sufletul omenesc este desemnat prin trei nume:
spirit vital (nefeș), spirit intelectual (ruah) și suflet (neșama). Toate părțile sufletului alcătuiesc un tot deși fiecare sălășluiește într-o regiune diferită a trupului.
Nefeș se găsește lîngă trup pînă în momentul cînd acesta se descompune în pămînt; această parte a sufletului este cea care parcurge adesea această lume și care se duce la cei vii pentru a le afla durerile; iar cînd cei vii au nevoie de o milostenie, se roagă pentru ei.
Ruah pătrunde în Edenul de jos unde ia înfățișarea pe care trupul o avea pe pămînt cu ajutorul unui înveliș în care acesta este înfășurat; se bucură de fericirea pe care io dă șederea în Grădina Raiului: ...
Neșama urcă Imediat în regiunea de unde emană; cu ea se aprinde
lampa care luminează acolo sus. Ea nu mai coboară niciodată pe pămînt căci este alcătuită din lumea de sus și din cea de jos; cîtă vreme n-a ajuns la locul ei, unde este legată de Tronul sfînt, «ruah» nu poate intra în Edenul de jos iar
nefeș nu-și găsește odihna lîngă trup."
Cabala a avut o angeologie și o demonologie de care s-au folosit cu precădere magicienii și filozofii oculți, ele fiind mai bogate decît cele din creștinism sau din Gnoză. Metatron, slujitorul lui Dumnezeu, îi conducea pe îngeri împreună cu ajutorul lui, Syndalfon, cel mai sus-pus dintre toți; la rîndul lui, Șamael poruncea unui număr nesfîrșit de demoni avînd diverse atribuții, Tas kupa, demonul onanismului, Agrusion, demonul care provoca moartea adolescenților, Adimiron, demonul ce avea culoarea mirtului ud care a făcut rău celui de al doilea trib al Israelului etc.
Zoharul povestește că, după ce Cain l-a ucis pe Abel,
Adam nu sa mai culcat cu Eva timp de o sută treizeci de ani și s-a unit cu doi demoni de sex feminin cu care a făcut fii și fiice: „Acești copii erau demoni și au numele «plăgile oamenilor». Ei sînt cei care-l corup pe om; îi găsești întotdeauna la ușile caselor, în puțuri și în latrine.O altă matrice demo¬nică este Na'ama, fiica lui Cain, care li se arată bărbaților în somn; dorința lor o fecundează și ea procreează fără încetare demoni care plutesc în aer. După un calcul bazat pe Psalmul 90, 7, fiecare om are o mie de demoni la dreapta sa și zece mii la stingă sa. Din fericire, există un mare număr de îngeri ce pot fi invocați în apărare, cum sînt Gadiel, îngerul fericirii, Ha-raziel, îngerul farmecelor, ce ascultă de ordinele lui Abarkiel (cel care transmite lui Dumnezeu gîndurile milostive ale oamenilor), Iehoel, îngerul cunoașterii, Negraniel, îngerul fanteziei etc.Și știința numerelor sacre produce cu ușurință formule care se pun pe obiectele de bucătărie, pe picioarele patului sau care se poartă asupra oamenilor:
lalun (cuvîntul care pune demonii pe goană), ahariss gadis (împotriva poluțiilor nocturne), linewe lekhon (unul din cele unsprezece nume care se scriu pe o piele de cerb ca să nu mai ai frică de nimic).Există două aspecte istorice foarte diferite ale Cabalei care nu au fost întotdeauna bine delimitate: primul aspect, primul în toate privințele, ține numai de istoria misticismului evreiesc și, de altfel, istoricii care studiază această istorie nu vorbesc despre cabaliștii din afara iudaismului: pe drept cuvînt, deoarece aceștia din urmă au avut în vedere un scop mai general decît glorificarea religiei Israelului. Al doilea aspect, ținînd efectiv de istoria filozofiei oculte, se referă la filozofii care au folosit Cabala ca pe o disciplină de cunoaștere, reinventînd-o pentru necesitățile lor sau inserînd-o într-un sistem care-i dă un sens mai larg.
Am putea crede că singura adevărată este Cabala religioasă iar Cabala filozofică a fost practicată de amatori care nu aveau competența rabinilor de a analiza textele ebraice și a extrage din ele cele mai bune concluzii din punct de vedere ideologic.
Dimpotrivă, diferența dintre ele este adesea în avantajul ultimei, căci filozofii acesteia nu au avut spiritul sectarist, orgolios și fanatic al teologilor Cabalei religioase. Mai mult, cei care examinează o problemă dintr-o perspectivă nouă remarcă aspecte importante care scapă celor obișnuiți cu ea și care, tot apro-fundînd detaliile, nu mai sesizează ansamblul.
Din această pricină, Cabala filozofică expune generalități ce folosesc artei universale de a trăi; ea nu caută să asigure preponderența iudaismului, ci să extragă dintr-o tradiție sacră adevăruri ce pot fi folositoare tuturor.