Va propun azi spre discutie un alt "principiu" din psihologia aplicata: principiul completarii, desavarsirii, terminarii.

Pe scurt: noi incercam (cautam) sa completam ceea ce este (sau ni se pare a fi) incomplet.

Totul pare sa porneasca de la "nevoia de a completa, intregi, termina, etc." (lucrurile sau actiunile incomplete tind sa ne deranjeze, si prin asta sa ne ocupe o parte din atentie - deci sa ne atraga).

Exista mai multe aspecte, cum ar fi:

Certitudinea si incertitudinea. Atunci cand ceva e sigur si cunoscut ne simtim confortabil si simtim ca avem controlul, pe cand orice e incomplet nu putem elmina din minte si continuam sa ne gandim la el. O astfel de activitate inseamna efort si poate sa ne provoace ingrijorare. Asta ar fi baza nevoii de a completa, termina, cea care ne impinge sa incheiem lucrurile si activitatile pentru a trece fara griji la urmatorul lucru sau urmatoarea activitate care ne intereseaza.

Propozitii care nu . Propozitia anterioara creaza probabil un pic de iritare sau tensiune in cel ce o citeste deoarece e evident incompleta. Asta atrage atentia si mareste concentrarea citirorului macar pentru cateva momente.

The 'completer-finisher'. Unele persoane au o nevoie aparte de a completa si in cadrul unei echipe sunt aceia care se asigura ca toate sarcinile au fost indeplinite (adesea indeplinind ei insisi acele sarcini). Fireste, exista persoane care nu sunt "completer-finishers" si care vor incepe foarte unor ceva dar nu vor simti nevoia sa si termine ceea ce au inceput.

Efectul Zeigarnik. Psihologul rus Bluma Zeigarnik a observat ca chelnerii (waiters) isi reamintesc comenzile care sunt in curs de prelucrare (uitandu-le rapid pe cele deja incheiate !)


O "aplicatie" sugerata de changingminds.org:
- incepeti o propozitie si vedeti daca o persoana incearca sa o completeze - daca o face inseamna ca ati pus persoana in pozitie de completer-finisher
- chiar daca nu completeaza verbal propozitia, o va face mental - urmarind semne ale limbajului corpului pot fi banuite gandurile persoanei


Ei, ce paerere aveti despre acest ... principiu ... il cunosteati, i-ati intalnit efectele, considerati ca e important in comunicare, ce credeti despre pozitia de completer-finisher ?

Efectul Zeigarnik - nu ştiam cum se numeşte, dar la mine funcţionează din plin. Nici în vis nu mă părăsesc problemele nesoluţionate. Uneori soluţia vine în vis...

Am tot lucrat la aceasta desavarsire, ca la un moment dat sa constat ca pana la finisare mai am mult, mult. Am trecut prin toate fazele : un lucru inceput si terminat, o gramada incepute si neterminate.

..pentru aputea vorbi de desavarsire ar trebui pentru inceput sa definim ce-i incomplet....adika ceva care nu isi are un finis..un final ..
..desavarsire este atunci cand dupa un timp de munca asiduua te opresti brusc si constati cu zambetul pe buze ca s-a terminat ..gata ..ai reusit..ai desavarsit..
...ar fi extraordinar daca majoritatea dintre noi am gandi ca facem lucrurile complet ..dar este cu neputinta pentru ca intotdeauna se va gasi cineva care sa spuna ca nu-i asa, ca nu-i gata, ca mai ai de lucru....

Daca stabilesti de la inceput unde trebuie sa ajungi, chiar daca se ajusteaza pe parcurs, o sa stii cand e treaba terminata. Probabil ca cei care spun ca nu-i gata, vad altfel lucrurile, din alta perspectiva, asta nu inseamna ca nu e bun incheiata pentru tine.

Eu cunosc o persoana care intotdeauna isi termina propozitiile chiar daca intre timp subiectul s-a schimbat , chiar daca ceilati deja discuta despre altceva. In afara de acest mic 'defect" persoana asta e foarte inteligenta.

Nu cred sa fie un defect, incearca doar sa se faca bine inteleasa(persoana). Sau poate le completeaza pentru sine, nu ii plac lucrurile neterminate. Nu are legatura cu inteligenta neaparat.