Stiu ca nu este o definitie exacta despre dor, nici nu ma astept la asa ceva.
Este un fenomen tipic românesc.
Indiferent ce ar zice un DEX, e o stare de suflet.
Dar ce va vine voua în minte, daca va apuca... dorul...?

Bunicii mei care nu mai sint si vremea vacantelor la ei in sat, diminetile incepute de tipatul cocosilor si serile terminate cu povesti. E ca o neputinta, ca o durere.

toxic, sorry, eu ma gândeam ca mi-e un dor de... chestii demult trecute, de care nu mai pot sa m-apropiez...
mi-e un dor...
Un dor e o stare de suflet care te face sa plângi...

no, ziceti si voi

...si e ciudat cum toate trairile acelea le am foarte prezente in minte si suflet si totusi atat de inaccesibile, atat de constient inaccesibile si in acelasi timp linistitoare ...

Nu credeti ca avem tendinta sa idealizam multe lucruri din trecut ?

Eu am un dor cateodata... si nu pot sa-l definesc.
Mi-e un dor de copilarie, de adolescenta, de frunze, de iarba (care numai acasa miroase asa), de pomi, de dude, de struguri,
mi-e un dor de tot si vreau acasa. Mi-e dor de acasa...

S-ASA-MI VINE CATEODATA

S-asa-mi vine cateodata, dorule
S-asa-mi vine cateodata
Sa dau cu cutitu-n piatra
Sa dau cu cutitu-n piatra, dorule.

Din piatra sa iasa foc, mai dorule
Din piatra sa iasa foc
Daca-n viata n-am noroc
Daca-n viata n-am noroc, mai dorule.

Cand s-o-mpartit norocu', mai dorule
Cand s-o-mpartit norocu'
Fost-am eu dus la lucru
Fost-am eu dus la lucru, mai dorule.

Si la tati le-o dat cu carul, mai dorule
Si la tati le-o dat cu carul
Numa' mie cu paharul
Numa' mie cu paharul, mai dorule.

Nici acela n-o fo' plin, mai dorule
Nici acela n-o fo' plin
Jumatate-o fo' venin
Jumatate-o fo' venin, mai dorule.

Nici acela n-o fo' ras, mai dorule
Nici acela n-o fo' ras
Jumatate-o fo' nacaz
Jumatate-o fo' nacaz, mai dorule.

'Nalt ii ceriul si senin, mai dorule
'Nalt ii ceriul si senin
Pe-a mea parte norii vin
Pe-a mea parte norii vin, mai dorule.

'Nalt ii ceriul si-nstelat mai dorule
'Nalt ii ceriul si-nstelat
De-a mea parte norii bat
De-a mea parte norii bat, mai dorule.

S-asa-mi vine cate-un gand, mai dorule
S-asa-mi vine cate-un gand
Sa plec pe paduri cantand
Sa plec pe paduri cantand, mai dorule.

Cla , nu prea te inteleg . Esti plecat de mult din tara , de unde dorul asta ?
Pentru mine casa mea e unde e copilul si sotul meu si daca copilul pleaca la capatul pamantului eu merg dupa el si acolo va fi casa mea . Adica nu ma leg atat de mult de amintiri , poate ... Mi-e draga si mie Romania , dar nu plang dupa ea

Pai aici îi buba. Tu mergi dupa copil sa-l cicalesti la cap.
Si al meu e mare, vaccinat, are buletin, asa ca sa f**kă ce vrea
Eu de-abia vreau sa scap de o closca, tu esti pe cazul sa devii una.
Si atunci unde sa n-o stergi, decât acasa?

Apropos, dorul asta nu ma lasa, nu scap de el.

Locul asta tatuat are o forma de peste

Mi-e dor de anumite secvente ale copilariei mele.Mi-e dor de cerul instelat din noptile de vara , mi-e dor de cainele vecinilor din cauza caruia imi era frica sa merg noaptea la WC in gradina , mi-e dor de ciupercile ce le gaseam printre frunze in padure si pe care le prajeam direct pe plita sobei, mi-e dor de bunica si mirosul sortului ei cand imi asezam capul in poala , mi-e dor de focul din soba, mi-e dor de toti cei cu care am copilarit si care nu mai sunt sau sunt departe , mi-e dor de anii fara griji , mi-e dor ..

Dor este ceva care ti s-a intamplat demult si care ti s-a impregnat in suflet.

Hai lasa vraja. Asa un monstru ma bate si pe mine la cap în fiecare zi, "ca-mi vrea doar binele"
Dar ai pus virgula sub Ţ: "Si in felul asta ma ajut si pe mine, mental ..."
No vezi, same procedure as everytime, everywhere...
EGOISTELOR!!

Întrebare @ toxic: ce crezi, cum te iubeste mai mult, daca-l controlezi si il f**i la cap, sau daca-i dai pace?
Ce vrei mai târziu sa zica?
1- Mama, ma enervezi ca mi-ai dominat toata viata
sau
2- Îti multumesc, mama, ca m-ai lasat sa ma desfasor linistit

Ha?

Pentru mine dorul e un fel de barman, ce-mi dă de fiecare dată de băut ceva... nu ştiu, dar cică-i zice jale... Şi capul e din ce în ce mai greu, mi-l pun pe tejghea, parcă aşteptând călăul, dar tot ce văd şi simt e paharul, umplut din nou... Cică nu trebuie să plătesc nimic... Am cont făcut de şoricei...

Dar asta a fost, poate va mai fi... Acum aş vrea să ascult ploaia, că mi-e dragă...

Mai Cla, puteam sa jur ca esti "baiatul lu' mama " . Asa va citesc pe astia , de numa-numa . Asa-i ?
Eu o sa ma straduiesc sa nu imi cicalesc copilul . Sunt constienta ca as putea fi cicalitoare si am sa lucrez din greu la asta .

Baiatu' lu' mama... I am the black sheep of the family

Uite ca eu nu sint cicalitoare. Ce rost are ? Vinul bun se face cu rabdare, trebuie doar supravegheat nu " involburat ".

Cla, ti-am citit cu mai multa atnetie subiectul si am inteles ce-ai vrut sa spui, si am inteles ca eu ti-am raspuns de fapt pe langa subiect .

DORUL ROMANULUI PLECAT DIN TARA . Din toata inima, sinceritatea si experienta mea iti spun ca exiasta romanii care tin la Romania, la imaginea Romaniei in strainatate si la romani oriunde ar fi ei , dar nu mai le este dor de ROMANIA. De ce oare ? Cum e posibil asta ?
Pentru ca : 1. se simt acceptati si se simt acasa acolo unde se afla . E mai greu in Europa, stiu , fiindca acolo nu poti sa vorbesti romanestie liber in gura mare si sa fii respectat la fel ca si cum ai vorbi in limba tarii respective . Poate exagerez , dar poate ca nu .... ideea e ca e extrem de important sa te simti "de-al casei". Ca un copil adoptat . Daca e stigmatizat ca e adopat, se va simti vesnic adoptat, roata a 5-a la catuta . Daca simte ca e iubit ca si copiii naturali ai paritilor, se va devzolta si va inflori conform predsipozitiilor sale.
2. Cred ca e important sa-ti cumperi o casa , chiar si in rate binetinteles , ca putini dintre oameni in tarile dezvoltate isi iau casa cu banii jos . Cand isti iei o casa simti ca prinzi radacini, gandurile si eforturile tale se indraepta involuntar inspre florile din curte , sau din fata casei, si zugraveala peretilor. Cad doar e al tau( vorba vine). Simti ca apartii undeva. Ai un pamant care iti apartine, chiar si ipotetiec ( ca de fapt il paltesti in rate ).

as mai scrie dar n-am timp

Nu toxic, nu ai inteles.
Nu e vorba de Dorul Românului plecat din tara.
E vorba de DOR. O stare de simt inexplicabila, pe care doar un român o poate întelege.

N-as vrea sa spun ceeea ce-mi vine pe limba apropo de dorul pe care numai romanii il inteleg , ca sa nu-ti schimbi impresia buna despre mine pe care o ai . DAR ... dorul, specific romanilor ? please give me a BIG break

Cla, sarbatori fericite si un an nou plin de sanatate si fericire iti doresc !!!!

Nu au romanii un altfel de dor decat alte popoare...Au doar un cuvant precis pentru acest sentiment care nu exista in alte limbi..

Voi va plangeti ca va e dor de Romania, cand mie ca mi s-a acrit de ea....Judecand dupa marturiile ramase cel mai mare dor...de acasa l-a trait Ovidiu....da nici Ulise nu s-a descurcat mai bine...Desigur poate sa iti fie dor din mai multe motive; iti poate fi dor si de vremurile de demult apuse (si aici avem sectorul amintiri), de iubirile trecute (si aici avem poetii), de paine cu unt si marmelada (si aici avem cartea de bucate)...

Dorul e o stare a sufletului care se resimte dureros...romanii s-au grabit sa ii dea un nume dintro necesitate traditionala...in antichitate se spunea ca un rau trebuie imediat numit pentru a putea fi apoi inlaturat...dar de trait toti oamenii...toate popoarele il traiesc la fel de intens...

Da, tie ti s-a acrit si eu ma plâng.
Hai sa facem schimb.
Stii ce? O sa vii într-un pustiu.
Eu în schimb, am în RO o locuinta completa, cumparata, platita

Si pt cine vrea sa intrebe de ce?
E pt gagici, inainte de ce sa dau coltu'

Stii, daca tocmai crezi ca vrei...
O sa fii vreo 2 ani fericit, dar dup-aia te apuca DORUL.
Si apropos de schimb, de unde esti poti sa-mi scrii prin mail.

Cla, uneori oamenii confunda dorul de vremurile tinertii, sau de un anumit stil de viata , cu dorul de un anumit loc , fie tara natala ( daca au plecat) , fie orasul unde au facut facultatea ( daca nu au ramas in acelasi oras) . Nu e posibil ca dorul tau sa fie poate mai mult legat de viata lejera si fara griji , dar cu multe "gagici" decat de locul respectiv ?

Hai... gagici... de parca eu as mai fi atât de superficial
Am decis sa-mi petrec batrânetea unde am amintiri faine.
E exact locul respectiv, de care zici tu...
Oarecare vrea sa fie în Pacific pe undeva, eu nu.
Pe Bega nici n-am avea vreun Tsunami

De fapt ti-e dor de amintirile faine , sau de locul respectiv ? Stiu ca e greu de spus , e ca si cum as intreba pe cineva care s-a lasat de fumat , daca ii e dor de senzatia de nicotina in sange sau de ceea ce facea in timp ce fuma ( dusul tigarii la gura , bautul cafelei cu tigara in mana ).
Si mie, chiar daca nu mai mi-e dor de Romania ca si tara unde as vrea sa locuiesc ( nu sunt nici impotriva, daca as avea cateva conditii esesntiale ) , cand vizitez locurile natale , ma napadesc amintirile si nostalgia dupa vremurile in care eram inocenta .... statuia langa care m-am sarutat prima data ... corso , unde ma plimbam cu 2 prieteni dupa ce faceam bine la un examen si radeam si vorbeam tare de parca eram centrul universului ... cum am fugit o data de la cursuri cu actualul meu sot , fara geanta, fara haina de primavara si de abia seara mi-am adus aminte ed ele

Tipic femeie, nu esti multumita cu ce-ti zic
Mai învârte cutitul...

eu am socotit că ecuaţia dorului este fractalizată

Din EVZ
POVESTE DIN CANADA: "Dorul de casa ma usuca, dar nu ma mai intorc!"
31 Decembrie 2006


Experienta Sofiei e trista. Saracia a impins-o sa emigreze intr-o tara rece, la zeci de mii kilometri de Bucurestiul natal. Acum si-a rezolvat problema financiara, dar dorul de casa o macina.


Am 38 de ani si locuiesc in Montreal. Am emigrat in urma cu sase ani, impreuna cu fostul meu sot si baiatul nostru, George, acum in varsta de 14 ani. In Bucuresti, am lucrat impreuna, cu fostul meu sot, in cercetare, in domeniul chimiei. Dupa '90, au inceput sa fie probleme mari cu salariile. Am fost platiti tot mai prost, nivelul de trai ni s-a degradat continuu. Locuiam in Drumul Taberei si numai cine nu stie cum sunt intretinerile in blocurile vechi de pe la Favorit, cand ai un salariu mic nu ne poate intelege.

Primul esec in Canada: pierderea sotului

Dupa zece ani in care am inceput sa traim tot mai prost ni s-a implinit visul. Trec peste formalitatile pe care le cunoaste orice om care a emigrat peste Ocean. Am plecat in Canada. Aici nu a fost deloc cum ne asteptam. Greu, foarte greu, ne-a fost la inceput. Vorbeam franceza, la un nivel acceptabil. Nici cu engleza nu stateam rau. Ce mai stiam de la scoala. Pe vremea mea se facea scoala, nu ca acum...A trebuit sa invatam limba din mers. Eu am lucrat multa vreme ca menajera, iar fostul meu sot ca barman. De fapt, din pricina asta ne-am si despartit. Nu am divortat oficial, dar traim separati inca de a doua zi, dupa ce l-am prins ca ma insela cu o tanara de aici. Nu mi-a fost usor sa trec peste, dar am facut-o pentru fiul meu. V-am deranjat cu aceste cateva randuri doar sa va spun ca in Montreal, comunitatea romaneasca este foarte puternica si cuprinde oameni extrem de inteligenti, de inzestrati intelectual, dar cam dezbinati.

"Canadienii" – uniti impotriva lui Iliescu

Cei mai multi au plecat dupa “Piata Universitatii” si sunt uniti de ura impotriva lui Ion Iliescu, a minerilor, a tot ceea ce inseamna neocomunismul impus dupa impuscarea lui nea Nicu. Nici eu nu-l simpatizez pe domnul Iliescu, dar ma gandesc, ca fara oameni ca el, poate inca traim in comunism si Ceausescu nu ar fi putut fi omorat. E doar o parere. Nu le inteleg deplin ura. E drept, eu nu am fost in Piata. Am fost la munca in acele zile. Asa am fost crescuti.
Romanii de aici parca fug inca de ceva nedefinit si straniu, care ii urmareste pretutindeni. Mi se pare ca le este frica sa se uneasca intr-o comunitate adevarata. Exista mici enclave, bisericute, cum se zice acasa, dar spiritul romanesc si sarbatorile ca in Romania nu le-am intalnit niciodata.

In State, romanii sunt mai buni

Am avut ocazia sa petrec, acum un an, o vreme in State, in Atlanta, la niste prieteni, familia Parfene. Ma rog, nu are importanta. Am vazut acolo romani mai asezati, mai linstiti, impacati cu statutul lor, mai prieteni, mai calzi, mai umani. Din nou, poate e doar o parere.
Sunt bine acum, chiar daca traiesc singura, cu fiul meu, si nu ne descurcam inca prea grozav cu banii. Oricum e infinit mai bine decat in Romania. Aici nu e un paradis, cum mai cred, poate, cei de acasa. Mai ales de Sarbatori, realizez cat de straini si de singuri suntem, de fapt. Totul e sclipitor in jur, numai ca acesta ascunde un gol.

Imi e dor de Romania, insa nu m-as intoarce. Citesc zilnic EVZ si aflu ce mai e pe acasa. Nu sunt vesti grozave, intotdeauna, dar cred ca odata cu intrarea in Europa, romanii vor aprecia mai mult ce au. Si, cand vor fi departe, vor sti cum arde cu adevarat dorul de casa. Uneori e mai groaznic decat o factura de intretinere la un apartament cu trei camere din Drumul Taberei.

Sarbatori fericite si numai bine dumneavoastra si cititorilor dumneavoastra!
Sofia

Titlul si subtitlurile apartin redactiei.

Uite vezi, nu sunt singurul masochist... mai doruuuleee...

Mi-e dor de mancarea din Ro, are un gust fantastic! N-am crezut ca aici mancarea poate sa n-aiba gust! Mi-e dor de sarmale, o ciorba de somn de Dunare, de salata beof, de un pui prajit la ceaun cu usturoi...

Mi-e dor de o Feteasca Romaneasca sau de-o Grasa de Cotnari...

Mi-e dor de cafeaua Elita verde... De tigarile LM mentolate...

De caldura din case de sarbatori, de rasete, de aerul de familie...

Dar, imi trece Sau incerc sa ma multumesc cu ce am... Ma duc sa ma pregatesc , sa ma fac frumoasa pentru un Rev singura in casa si virtual Ah si cu bere heineken

La multi ani lume!

Dorul, cred ca e aceea parte de suflet pe care am ratacit-o.