Ma gandeam ca in forumul "De la om la om" am putea pune in discutie povestile mai semnificative ale unor romani nu atat de succes cat de actiune.

Concret, va semnalez apartia intr-un ziar de azi a unui interviu cu ... "Dragos Bucurenci, reprezentant al noilor elite romanesti" ("Implicat activ in spatiul cultural de la noi, Dragos Bucurenci povesteste cum poti deveni scriitor.").

In articolul intitulat "Vreau sa castig bani exclusiv din scris" printre altele, Dragos spune:

Ma bucur ca in sfarsit cineva observa si elita intelectuala, pentru ca de obicei referintele la elite se indreapta spre unii care-si masoara puterea in numarul de masini si vile.Dar nu despre asta e vorba aici, asa ca sa revin on-topic:
Nu prea sunt de acord cu ideile lui.Dupa mine, un scriitor e nascut, nu facut.Sigur, cineva care "se naste scriitor" va acumula in timp si cultura de care vorbeste Dragos Bucurenci, dar nu si invers.Adica, poti sa fi oricat de cult, dar daca nu ai "scanteia", atunci nu poti fi un scriitor reusit.Vei reusi sa ajungi cel mult un scriitor artificial.Nu unul care permite ideilor sa curga din el asterandu-le pe hartie(sau pe monitor), ci unul care incearca sa le contruiasca artificial pe baza cunostintelor sale.
Nu stiu daca Dragos Bucurenci va reusi sa castige bani exclusiv din scris.E un vis frumos, dar depine si de talentul personal.

E un tip "ok". Mie îmi place, deşi pe alocuri e un pic prea "preţios".

Generaţia lui s-ar putea să aducă ceva nou şi bun în literatura de la noi. În sensul că sînt mai dezinhibaţi şi nu văd lucrurile doar în tonuri de gri, aşa cum o fac cei cu 10-20 de ani mai în vîrstă ca ei.
Întru totul de acord cu ideea de a citi doar ce îţi place şi nu să devorezi orice doar ca să fii în rînd cu lumea.

Am fost colegi de liceu. Am petrecut multe ore discutand, cantand la chitara, ce fac liceenii... am incredere in generatia lui dar sunt subiectiv pentru ca si eu fac parte din ea.

Da, un scriitor trebuie sa aiba talent, altfel opera lui e probabil banala. Dar in acelasi timp si Dragos are dreptate: o expresie artistica e 99% munca si 1% talent. (unde acel 1% are drept de veto )

corect cu 99%.

eu cred ca se poate face prin educatie + munca multa (as fi in stare sa demonstrez...ha ha).
talentul doar iti face munca mai facila.

sunt momente ca atunci cand vezi pagina alba te apuca nebunia...

Eh, cat ai castigat din scris anul asta?

nu vad de ce nu ar putea sa castige din scris...
la ora asta sunt multi oameni, care traiesc, si as spune ca destul de bine din scris. omul poate sa fac jurnalism, poate sa scrie un compendiu de matematica... sau de fizica... sau scenarii... sau romane...
nu stiu cine este Bucurenci, si nici ce opera are pina acum, dar stiu ca in urma cu ceva timp... imi faceam bonusul din scris...
am remarcat doua chestii... ca bonusul putea fi destul de substantial... si ca atita timp cat scriam de dragul de a spune ce avioane am eu in cap totul era ok si ce scriam se lasa cu feedback pozitiv, dar cand trebuia sa scriu "la comanda" imi trecea tot cheful...
asa ca trebuie sa admit ca azi... mi-am pierdut si amicitia cu editorul care s-a plictisit sa astepte un semn de la mine... apropo de cartea pe care ma apucasem sa o scriu cu ceva timp in urma

ca sa revin... daca omul vrea sa scrie... si are un editor si un marketer bun... ar putea deveni o alta sandra brown

Ma sa castige ar putea, dar vorba e daca ar putea trai din scris. Si aici as mai adauga ce fel de standard si-ar putea permite.
Mie nu imi place ce scrie si cum scrie tipul ala. Nu e decat un alt produs fabricat in limitele unor reguli stricte. N-are scanteie. E parerea mea.

Acuma scriitura si inavutirea sunt lucruri total diferite ce nu se pot combina niciodata direct. E nevoie de un liant care se numeste investitor.

La acest moment in lume se scrie mai mult decat oricand. Se si publica mult mai mult decat s-a publicat vreodata, iar de citit se citeste tot mai putin.
Eu imi aleg lecturile dintre lucrarile premiate sau remarcate deja de altii. Nu mai am timp nici pentru debutanti, nici pentru literatura nationala "contemporana". Ca editor public orice pe banii autorului, sau reiau lucrari din literatura clasica pe banii mei. Sunt scheme care functioneaza de fiecare data. Experimente nu mai fac.

Sunt cel putin patru sau cinci aspiranti la Nobel in fiecare an. Macar lucrarile lor trebuie parcurse, nu mai zic de recuperarile din patrimoniu mondial care nu au fost cunoscute la vremea lor. Daca mai iei in calcul si nominalizarile de la celelalte mari premii literare termini repede cu timpul alocat cititului pe un an.

Revenind, cei care scriu bine nu ajung niciodata bogati. Nu in mod direct si nu din prima. Trebuie un investitor puternic care sa ii introduca intr-o ecuatie din care nu lipsesc reclama desantata, publicitatea in toate formele ei, studiile de impactul pentru imagine, critica pozitiva si mai nou ecranizarile si benzile desenate.
Reteta e simpla: una bucata scriitor (nu conteaza cat de bun; poate fi si mediocru dar sa aiba charisma), multi, foarte multi bani, vanzare, reusita financiara si doar colateral impunerea pe piata a unui nou nume.

Asadar si in scriitura, ca si in mai toate celelalte domenii numai banii investiti sunt capabili sa aduca inapoi bani.
Munca, timpul, talentul nu aduc decat firimituri.

S-a intamplat in showbitz cu Michael Jackson. Era mezinul trupei Jackson Five, care mergea destul de binisor. Il bagau la misto in spectacole pentru ca era un pustiulica haios. Cineva l-a luat la geana. I-a cuparat coregrafi, designeri vestimentari, instructori de tot felul. In paralel i-a construit un mod de viata artificial si chiar o legenda. Au redus un om la doar o imagine construita dupa un tipar. Au fost cumparati in egala masura cei mai buni muzicieni care sa ii scrie cantecele, cei mai buni regizori care sa ii gandeasca spectacolele, cele mai tari efecte scenice disponibile....Apoi acel cineva si-a recuperat inzecit investitia si a plecat lasand in urma lui o tinichea golita de continut, un psihopat bun de nimic..

Domnul Bucurenci ar trebui sa inceapa sa investeasca in propria imagine (ceea ce imi pare ca si face) foarte multi bani pantru a isi intetii aparitiile prin presa, pe sticla, in comentariile criticii. Sa publice cat mai mult si indiferent cum si in general sa nu isi faca prea mari probleme in legatura cu cat de bine sau cu cat de prost scrie (imi pare ca si asta face deja). Sa isi cumpere pentru asta cei mai buni corectori. Un corector adevarat poate face dintrun gunoi o mica bijuterieLa capatul acestui drum va ajunge cu siguranta sa traiasca din scriitura la standarde peste medie.

Te contrazic mutulica. La ora asta numai jurnalistii si cei care intr-un fel sau altul si-au facut o imagine pot trai din scris. Si daca e sa despicam firul chiar pe de patru nici astia nu traiesc din scris propriu zis, ci din influenta pe care o pot propaga. De altfel, printr-un acces de onestitate multi dintre ei si-au si luat numele de "formatori de opinie"
Ai sa fi probabil foarte surprins insa daca o iei numai dupa banii pe care ii incaseaza din scris pana si Liiceanu ar muri de foame

@the dude - pai... omul zicea ca sa castige exclusiv din scris, nu sa si traiasca ...

acuma pe bune... am remarcat ca atunci cand ai din ce trai, si poti trai bine din ce ai... iti permiti sa faci ce si cum iti place, si daca asta place si la altii poti avea succes

din scris... voi vorbiti doar de literatura publicata, sau publicabila... scrisul insa... este o meserie si pentru scribii de profesie sau cei ce fac din asta core business - corectorul de care spuneai tu de ex, traieste din scris, editorul... traieste din scris

cand spui scriitori buni.. tre sa spui si de ce. eu am dat o data banii pe ce scrie Gainusa de la carcotasi... a doua oara nu ma mai prinde...
la fel si in alte cazuri
cumva tu confirmi ce spuneam eu... ca daac ai un sablon ok, un pic de nerv, un marketer si un editor care sa te poata sustine... devii bogat. vezi cazul Dan Brown, care mie mi se pare un scriitor mediocru, si pe alocuri incoerent dar foarte bine exploatat

Mediocru, dar cu charismă? Interesant. Să-nţeleg că mediocritatea poate avea charismă? Şi cui foloseşte? Mai ales că cititori sunt din ce în ce mai puţini... Presupun că cei care citesc au pretenţii şi nu pot gusta o charismă mediocră oricât... farmec ar avea ea, nu?
Nu cred în scriitorii fără har, dar nici în cei care au har, dar n-au capacitatea de a-l cultiva.

Un topic despre Bucurenci...nu vi se pare cam mult?
Un enfant terrible,nimic de substanta...da bine insa la muieri cu hormonii in fierbere! probabil tot datorita lor beneficiaza de publicitatea asta acerba...in orice caz nu mediatizarea este ceea ce-i lipseste, The Dude.

O viitoare Sandra Brown???Asta chiar imi place

Poate si chiar si are. Mai grav este ca si nulitatea poate avea...Amintesteti de Petre Roman si de fetele de la Apaca.





Spunea mai devreme mutulica: marketingului !





Presupunerea e gresita. Cei care citesc sunt in intregime manipulati de un sistem sau de altul. Pantru care motiv din lume ar fi cumparat mutulica o carte scrisa de unul ca gainusa ??? Pretentiile cititorului il privesc prea putin sau chiar deloc pe editor. El are un sigur scop: acela de a isi vinde cat mai repede si cat mai bine marfa si pentru a atinge acest deziderat exista cai mai simple, mai directe si mai eficiente decat aceea care urmeaza pretentiile cititorului: cea care urmeaza nevoile sale ar fi doar una din ele !!





Si totusi ei exista (scriitorii fără har) si ating mult mai usor notorietatea. As spune chiar ca ei exista in proportie covarsitoare.
S-a dat aici exemplul cu Dan Brown, dar eu as merge mai departe si as spune ca har nu au nici cei care au scris povestea vrajitorasului, cea a celor trei lumi suprapuse ori altele asemanatoare.

Marea literatura face parte din arta. E un pic altceva.
Arta nu urmareste un scop, si nu se impaca deloc cu comertul ori cu iarmarocul.
Arta nu se cultiva...ea se intampla

Ce frumos ai spus-o!

Mi-a scapat...dar daca iti place ti-o daruiesc
Ce mai faci ??? Sper ca esti bine si sanatoasa....




Sunt foarte putini cei care pot ajunge in situatia asta, si in ziua de azi eu cred ca pe astia ii mai poti gasi doar in underground, nicidecum in top.

Dar pana la urma ce inseamna succesul ???
Eu am avut mai devreme succes cu o replica ce i-a placut Felinei. Dan Brown a avut succes cu cartile sale.
Amandoi am avut acelasi lucru si totusi ...De ce nu e succesul lui la fel ca al meu ???

Sa fie pentru ca atunci cand il quantifici in bani apare o diferenta uriasa ???
Dar gestul insusi de a quantifica succesul, de a il ierarhiza, de a il contabiliza, de a il supune unor reguli nu este in sine un gest condamnabil ???

Concluzia este ca dintrun act artistic nu pot iesi decat ocazional si nefiresc bani, dupa cum dintro afacere nu poate iesi decat rar si accidental un act artistic.

Asadar domnul Bucurenci este bine orientat in ceea ce si-a propus: investeste in imaginea sa pentru a putea prospera mai tarziu de pe urma ei.
E pacat ca si-a ales scriitura ca taram investitional. pentru ca mai suntem inca cativa pe aici care credem ca literatura ar putea sa continue relatia cu arta pe care a avut-o si in trecut si care a si consacrat-o...

Poate ar fi fost mai corect din partea domniei sale sa se incerce in industria de rulmenti, in cea a placilor ceramice glazurate sau poate in imbunatatirea tehnologiilor de decorticat...

Multumesc


Binisor, multumesc. Putin mai bine ca unii si nitel mai prost ca altii.



De acord.

intre timp.. .am intrat pe blogul omului, ca m-ati facut curios...
rezultatul... e acelasi ca la gainusa... daca in primul caz nu ma prea mai uit la cronica.. in cel de-al doilea... sigur va muri de foame daca se bazeaza pe mine sa cumpar ce scrie el

The Dude... nu ma 'nerva ca m-apuc iara de scris. Numa asa ... ca sa iti arat ca se poate

Hai sa gandim si altfel...Cati tineri de 25 de ani, cu facultatea neterminata, cunoasteti? Dintre ei, cati scriu, vorbesc, activeaza si actioneaza cel putin cat Bucurenci? Eu am citit RealK ( nu mi-a placut deloc, din nici un punct de vedere...).Ii admir insa activitatea din "Salvati Delta.." , "Romania verde..."si alte proiecte ecologiste.
Omul spune cinstit ca invata cat poate si se straduie...cati din astia cunoasteti?


V

Excuse me, Felina, dar afirmatia lui Duda e de o naivitate extrema!

Eu zic ca e de o simplitate extrema. Se intampla sa fiu de acord cu ce spune el acolo. Nu am nici timp si nici chef sa dezvolt aici ideile care se ascund sub simplitatea de care vorbeam.

Crezi ca opera de arta apartine autorului ei, odata terminata?

In mod sigur nu.
As spune chiar ca nu ii mai apartine autorului inca din momentul in care acesta se aseaza la masa de scris. Sau poate chiar mai devreme, din clipa in care el se decide sa scrie.
Exact din momentul in care incredintam hartiei un text facem asta cu scopul, declarat sau ascuns, ca acel text sa ajunga si sub alte priviri. Cu scopul de a impartasi ce avem de spus....
Altfel de ce am mai scrie ???
De ce nu am folosi pentru izolarea fata de uitare metoda memorarii de pilda ???

Am observat asta chiar la mine.
De multe ori apelam la scris pentru a restitui prezentului intamplari sau evenimente care ne-au marcat.
De alte multe ori scriem ca sa ne facem auziti intr-o chestiune in care credem cu tarie ca avem ceva important de spus.
Mai scriem ca sa devenim cunoscuti, sau ca sa incercam sa impunem un crez ori o teorie pe care o credem eficienta si/sau infailibila.
Dar de fiecare data insa, chiar absolut de fiecare data scriem pentru a ne elibera...

"Pe mine mie rede-ma" zice poetul implorand muza. Eu zic ca asta se poate cere si de la scriitura, pentru ca asta poate veni si din aceea directie...

Asadar mutulica, apucate iar de scris...Nu sunt atat de convins ca ai sa poti prospera din asta, nu stiu nici daca are sa iti iasa macar de o ciunga, dar sunt foarte sigur ca ai sa retraiesti un sentiment de inaltare sufleteasca bine venit oricand....dar mai ales in preajma sarbatorilor ce ne asteapta

pe vremea cand imi faceam bonusul din scris.. imi dublam salariul... e drept ca acum ar fi mai greu

cert este ca manusa e aruncata, si ca printre picaturi si probleme de timp o sa o fac din nou. acuma chiar ca m-ai enervat...


si apropo, cat timp exista drepturi de autor... scrisul e la fel ca si la muzica... costa
ar trebui sa stii, ca doar esti editor

stiuuuuuuu...si e exact ca la muzica: te fura cine vrea.

Am vesti ingrozitoare pentru tine. Daca iti public cartea fara vrerea ta, si daca din drepturile tale de autor imi ofer un mic sejur in Franta, tie o sa iti trebuiasca cativa ani buni, multi nervi si niste avocati beton ca sa poti macar spera ca ai sa apuci sa vezi vreodata o particica din suma aia. Daca vrei, te invat cum sa face...

Trebuie ca cineva sa faca o mare pasiune impotriva unui plagiator ca sa il poata pune pe acesta intr-o situatie cat de cat dificila.

Si asta nu numai aici..


Asa ca hai sa o dam la pace. Vino cu lucrarea, negociem un pret corect si mancam amandoi o painica.

Şi cum faci? Accepţi orice carte dacă eşti plătit s-o editezi? Indiferent despre ce este vorba?

E o intreaga poveste.
Am mai zis-o pe aici pe undeva.
Ii las pe corectori sa duca tot razboiul.

Treaba e ca din toti cei care au venit sa publice la mine numai unul singur mi-a parut sanatos la cap. Nu toti au scris prost, insa sanatos la minte numai unul mi-a parut. Cei care publica pe banii lor o fac din doua motive: fie au nevoie de lucrari de specialitate publicate pentru a accede la titluri stintifice, fie o fac pentru ca vor sa isi dovedeasca lor insile, sau anturajului lor, ceva.

Cu mare greutate poti face un nebun din asta sa inteleaga ca scriitura lui n-are nici cap nici coada. Omul sta cu banii in mana si nu-i usor deloc sa ii intorci spatele. Sunt mereu facturi de platit, materiale, taxe, comisioane, salarii...Pe de alta parte pe lucrarea lui va aparea numele editurii tale, si asta nu e deloc bine pentru afaceri daca ea e mizerabila.

Dar se rezolva cu un corector priceput. El poate face dintr-o mizerie de text o carte acceptabila. Daca e si putin psiholog e de-a dreptul minunat. S-a intamplat de curand cu o carte publicata de Cornel Dinu. Un gunoi de text scris de un analfabet cu pretentii de filozof: "Zambind in iarba" a fost literalmente rescris de corectori de la "Minerva" si transformat intr-o carticica chiar intersanta, care oricum a facut critica bunicica

Foarte interesant! Şi corectorii ce au câştigat? Doar banii?...


Şi dacă, să zicem, cineva vrea doar o editare "restrânsă", fără tam-tam şi alte giumbuşlucuri, care-s pretenţiile?

Corectorii adevarati sunt niste oameni cu totul deosebiti.
Dar mai intai ei sunt de mai multe feluri, asa ca acum iti vorbesc numai de cei care corecteaza stilul si veridicitatea, sau ma rog fluenta textului.
Mai pe sleau, ei urmaresc sa nu apara contradictii flagrante in text, inadvertente istorice, ruperi de ritm care plictisesc cititorul, alternante suparatoare ale stilului, ale imaginilor, ale coerentei...Pentru ca sa poata face asta eficient e nevoie de multa atentie, de mult calm si de multa cultura.

Pentru cei avizati corectura e o parte importanta din reusita unei carti.

E aproape ca la film: exista un scenariu, exista un regizor, exista decoruri, exista imagine...si exista cate un Oscar pentru fiecare dintre ele.
E nedrept ca in cazul cartii nu se intampla la fel.

Cunosc cel putin cazul unui mare scriitor modernist considerat de multi genial, dar care ar fi murit inainte sa se nasca in literatura daca nu ar fi avut corectorii potriviti.


Mai, o editare restransa se poate face fara probleme.
Sunt niste reguli ale cartii care trebuiesc intotdeauna urmate.
Obtinem un ISBN de la Biblioteca Nationala, aduci manuscrisul, stabilim conditiile (cine face coperta, cine cuvantul inainte, cine face distributia, cine reclama si ca de departe mergem cu ea etc.) si apoi tirajul.

El poate incepe si cu 5 exemplare, dar va fi foarte scump.
Pentru tirajul de 300 de exemplare conditiile de pret sunt cele mai bune.
O carte de 200 de pagini format A5, numai text fara imagini, in 300 de exemplare inregistrata ISBN, te poate costa circa 50 000 lei/exemplar, adica 15 000 000 lei, dar in banii astia e numai productia; iti pun exemplarele in brate si te descurci cu distributia, reclama si celelalte

Hey Dude,
Ce se mai aude cu lansarea cartii tale ?

Gii, thanks, Dude... O să revin pe mesageria privată, dacă se poate...

intrebarea era pusa la un an pentru a vedea progresul in scris si nu in bani.

the dude, vaz' ca intelegi fenomenul sciitoricesc bine, probabil esti de peste 5 ani in domeniu. asa e in arta in general, in toata lumea.

ce ziceti de a inchiria un scriitor (ii dai subiectul, el scrie si tu platesti): in america sunt cu miile la niste preturi de 2 bani ?

Si in Romania...tot la 2 bani bucata...sunt si la un leu cincizeci, si nu de lepadat. Nu i-am inteles niciodata.

March: se lanseaza pe 20 Decembrie. Personaje din carte vin la eveniment din 8 tari. Va fi cu ceva tamtam, iar autografele se vor da cu un Mont Blanc - Humboldt Limited Edition cu cerneala speciala Dark Sepia. Am mari emotii..

Pentru reprezentantii acestei comunitati sunt disponibile exemplarele de la 30 la 100 in conditii deosebite de tipar. Asta pentru ca aceea carte s-a nascut aici.

Afisul a iesit foarte misto. Am sa il public si aici ca mi-a placut tare mult.

pai.. .pune-ma pe lista cu exemplarul 31 (iti dau pe privat datele de contact, unde sa trimiti factura si celelalte)
si sa stii ca 15 milioane pentru 300 de exemplare pare chiar ok la prima editie...

cat despre plagiat... as putea spune ca acum cativa ani de aia m-am oprit... asa zisul corector sau ce era el pe acolo a schimbat pe ici pe colo textul si l-a publicat sub numele lui... fara nici o jena

Si io vreau o bucata. Carte, nu stilou !

p.s. sa-mi zici prin p.m. ce "frati" au participat

Unde?

Coconut e un cadru privat.
Nu stiu daca va fi cu presa sau fara. E treaba celor de la care am inchiriat organizarea evenimentului. Si stiloul ala e inclus in pretul organizarii (altfel el costa cam 7000 de euroi- ma gandesc sa il dosesc, sau sa il palmez)
Vor cuvanta Adrian-Silvan Ionescu, si mai multe personaje ale cartii.
Horia Nestorescu-Balcesti nu a vrut sa tina cuvantarea desi m-a asigurat ca va participa la lansare.
Voi posta fotografii de la eveniment. Cei care vor dori exemplare sa imi comunice pe PM adresa completa. In pachet vor primi si mai multe surprize.
Atat despre asta ca e deja reclama. Voi deschide un topic in alta parte.


Acum, mutulica, ia te rog exemplul acelei editii de 300 de copii. Valoarea de 15 000 000 lei pentru acest tiraj se refera strict la costurile de tiparire.
Am spus deja ca editura are si o tipografie proprie ??? Sigur am spus pe alte topicuri, dar reiau si aici.
Costurile unei minime reclame ar fi 150 de euroi pe luna un poster special asezat intr-o statie mai cunoscuta de autobuz sau de metrou. Inca vreo 300 de euroi 200 de afise cuprinzand si serviciul de aplicare a acestora pe stalpi. In ambele variante am socotit ca macheta ti-o realizezi singur.
Hopaaaa, ia uite cum 450X35 000=15 750 000 lei preturile s-au dublat.

Dar ca sa poti sa ajungi la bani, trebuie sa vinzi.
Sa zicem ca iti faci un magazin-librarie virtual. Va functiona, costurile sunt minime insa perioada de vanzare pe un magazin necunoscut va fi lunga.
Iti vor trebui ani ca sa epuizezi tirajul asta modest, iar reclama ta nu e efectiva decat maxim sase saptamani.

Poti sa dai intreaga distributie unei societati specializate, contra cost. La carte comisioanele se invart in jurul la 30-40%.
Si asta e doar taxa oficiala, pe care nimeni nu are sa ti-o ofere vreodata pentru ca nu esti un nume cunoscut, asa ca trebuie sa dai din urechi. Un mic 2,5-3% din vanzari il va face pe agent sa uite ca esti debutant, ca editura nu are inca trend de piata, ca lucrarea nu are litere de aur sau coperti din carton masiv.

Tot oficiale mai sunt taxele de raft (sa fie mai bine expuse) si taxele de publicitate de stand (adica sa iti dea voie sa iti amenajezi in libraria respectiva un mic coltisor numai al acestei carti. In cel mai ferict caz 5% se duc si aici.

Dar mai e si vanzatoarea..Ultima reduta...E si ea om...Toti o ducem greu zilele astea.
Daca este intrebata ce fel de carte e asta ?? Ea poate ridica din umeri si privi in alta parte, poate face un gest de lehamite, sau poate sa iti prezinte lucrarea ca pe evenimentul secolului. 5% pleaca si aici ca sa nu ai surprize.


Asadar afisele si posterul din statie aduc omul in librarie. Acolo raftul si vanzatoarea il conving. Omul cumpara si hai sa vedem ce iese.

15 000 000 + 15 750 000 + (15 000 000 + 15 750 000) x 48% = 45 000 000 circa

adicatelea 150 000 lei/exemplar...la care se aduaga tva..si ajungem la 180 000 pe exemplar...

Ca sa ai si tu de o ciunga acolo, pui drepturi de autor 20 000, si asta ar insemna sa vinzi cu 200 000 exemplarul. Daca pui mai mult nimeni nu mai cumpara; si asa va fi greu.

Daca le dai pe toate te-ai procopsit: 20 000 x 300 = 6 000 000 lei

Om te-ai facut... Sa traiesti boierule...

E-n regulă, The Dude. Atunci aşteptăm fotografiile şi să ne povesteşti cum a fost!
Restul pe PM. Succes! Şi... felicitări!



Să fie într-un ceas cu cuc!

@TheDude - ideea de marketing pentru ceea ce se dorea un proiect al meu e putin diferita... si promovarea tine de politica MLM-urilor.. pt ca ce ma apucasem eu sa compun e o chestie pentru cunoscatori...

acuma ca m-ai nervat... poate ca in vacanta de iarna o sa reusesc sa ma adun si sa vad pe unde sta treaba... si poate ma nervez si iti arat ca functioneaza. Nu are legatura cu cat de bun scriitor as putea fi eu... ci cu canalul de distributie, marketing la idee, etc...

Deşi nu e sigur că o să cumpere cineva cartea în afară de prietenii la care le-o faci cadou... cea mai bună reclamă tot ei sunt, dacă fiecare prieten pe care îl ai le-o recomandă cunoştinţelor, faci cadou să zicem 50 exemplare şi poate vinzi restul de 250...

eu zic că e pentru copyright cel mai simplu e să publici creaţia pe net, nu te costă mai nimic şi în caz că ai succes, atunci poţi publica şi pe hârtie... cu toate că în zilele ce vin, cărţile vor deveni desuete, o artă rupestră

mutulică, dacă ai nevoie de corectori benevoli şi gratis, poţi să apelezi la muşterii hanului, la secţiunea corespunzătoare.

Ba da Erwin intotdeauna circa 100 de exemplare se vand lejer. Se numeste "vanzare de coperta" E un fel de calcul care se face. Copertile sunt facute de profesionisti, si profesionistii isi iau banii in felul asta: daca o carte la care nu s-a facut niciun fel de reclama vinde mai mult de 100 de exemplare vanzarea e "de coperta". Cu cat vinde mai mult, cu atat coperta a avut un impact mai mare.

Pe standurile din carte ale librariilor, pe tarabe, la gurile de metrou sau in chioscuri circa 100 de oameni vor alege sa cumpere cartea indiferent de cum arata coperta pentru ca elemente din ea, sau poate cuvinte din titlu au conotatii, sau rezoneaza cu ceva din amintirea sau din nevoile lor de moment.

Publicare pe internet e o mare nerozie.
Internautul nu are timp de chestii din astea. Cate carti ai citit tu pe monitor de exemplu ??
Internautul prin esenta lui este un individ dinamic, caruia trebuie sa ii captezi atentia imediat, si daca reusesti asta atunci trebuie sa ii comunici cat mai repede si cat mai convingator mesajul, altfel il pierzi imediat..Totul pe internet se rezuma la transferul de informatie..De aia se numeste "informatica".
Intr-o lume din asta parabola, metafora, licentele incap numai ocazional si anacronic.

In fapt sunt iarasi un ansamblu intreg de reguli care impun cum trebuie sa arate o pagina de carte pentru ca ea sa poata fi citita cu placere. Exista un raport intre alb si negru de exemplu (ceea ce e tiparit, caractere folosite, aliniate, paragrafe nu trebuie sa incarce albul pagini mai mult de un anumit nivel).
Tehnoredactorul face mari eforturi pentru a pune sub privirile cititorului un text aerisit care sa nu oboseasca ochiul.



Nici vorba de asa ceva statisticile si studiile arata un reveniment spectaculos al cartii care se produce in occident chiar in aceasta perioada. Ce dumnezeu tu nu i-ai vazut pe aia de au stat de cu noaptea si iisi rupeau hainele la coada la Harry Potter

good, deci pina la urma imi dai dreptate, e marketing...
* ai colorat coperta, ai pus o tipa goala (sexul vinde) ai reusit combinatia care sa atraga ochii....
* titlul si comentariul care insoteste titlul... deja parte tot din marketing. numele autorului anglo-saxon (desi un no-name la urma urmei) va vinde mai bine un roman politist scris la sablon, decat un autor local care poate chiar are ceva de spus
* poti pune pe coperta din spate niste recenzii din NewYorkTimes, DailyMail, whatever, Chronicles of Narnia, ca cine dracu sta sa le verifice.. dar recenzia/comentariul e bine scrisa... iar creste sansa de vanzare
* ai un canal de promovare (zice de carte la vreo revista, radio, ziar, etc) deja ... esti un fenomen
* ai reusit sa iti pui poza linga o vedeta cunoscuta, si mai si pozezi in autor martir_neinteles_fenomen_filozof_romantic_maiubestefemeile... deja esti tare... (am cumparat cativa din cultii astia de azi... si nici pe buda nu mi-a priit ce au scris ei)

etc, etc...

pe internet.. se poate... si reteta e aceeasi - care tine de un bun marketing orientat la fel pe promovare... bagi un blog rezonabil, pe care scrii niste idei traznite, pui o chestie care chiar sa fie haioasa, ii dai apoi un link viral pe la prieteni si daca ce ai scris acolo e tare... vei avea un numar de accesari
* daca esti tare vor mai continua sa te citeasca unii, daca nu... o sa te prinzi repede :-)

Sigur ca iti dau dreptate, si sigur ca totul tine de markenting, dar pana aici.

-coperta cu tzatze se vinde, dar publicul care raspunde la un astfel de stimul nu e cel pe care il asteapta cartea ta. Infierbantat de ceea ce vede, tanarul potential client va aseza rapid inapoi cartea in raft dupa ce rasfoiala sumara are sa ii confirme ca inauntru nu mai sunt si alte poze.

-Nu poti pune pe coperta IV ce vrea muschiul tau. Nu si daca vrei ca editarea sa fie legala si ca Biblioteca Nationala sa iti elibereze un numar ISBN pentru ea.
Ceea ce apare pe caea coperta este un text scris de cineva de acolo si care trebuie publicat obligatoriu de editor. Are un nume si se plateste. Ca iti place sau nu, e musai sa publici comentariul ala. Coperta insasi se transmite spre aprobare Bibliotecii Nationale. Nu poti pune pe coperte ce te taie pe tine capul; nu si daca vrei sa urmezi cale legala. In cazul in care doresti totusi sa publici pe ele citate din presa mondiala are sa ti se ceara sa aduci in original ziarul pe care il citezi.

-un canal de promovare in cazul cartii se quantifica in maxim 1000 de exemplare vandute. Asta pe cel mai adevarat canal PRO TV, la o ora de varf. Atat si nimic mai mult. Celelalte canale costa cat nu se merita: de aia nu prea vezi reclama de carte pe canalele private.

-poti sa pozezi in ce vrei, piata e ferma. Ea nu raspunde decat la niste solicitari bine conturate: va vinde carte o persoana cunoscuta, un nume, un brand, sau un scriitor confirmat. Cu tunuri din astea dai lovitura numai in presa scrisa, niciodata in carte. Poti sa te duci maine la Cancan si sa scri ceva de genul: "Presedintele Basescu e Poponar"...la propriu, ca la figurat este "gaozar domnule". Toti cei care vad titlul latit pe prima pagina cumpara in delir, dar banii multi ii ia revista ca ea e cu tirajul. Tu ramai sa te judeci cu institutia prezidentiala pentru jigniri.

- chestia cu internetul e total pe alaturi. Nu vorbesc de Romanica unde lucrurile nu urmeaza un curs firesc, ci despre lumea ailalta in care internetul are o varsta apreciabila: cartea electronica nu s-a impus. Tipografiile inca prospera, dar prevad ca nu vor avea nicio crestere, ci doar o mentinere a trendului. Vine din urma cartea vorbita cu MP3 cu tot dupa ea...

de acord cu tine cu o singura exceptie... punctul de vedere...

in timp ce eu incercam sa spun ca o carte bine scrisa din punct de vedere comercial se va vinde daca reuseste printr-o metoda de marketing sa produca suficienta valva astfel incat poporul sa fie curios sa o cumpere (si am in cap pe Dan Brown... pe care eu il percep "la prima carte am plins dupa bani, la a doua dupa timpul liber pierdut.. la a treia a fost poanta ca nu am mai cumparat"

tu imi dai exemple din real life de care te-ai lovit si te lovesti cu autori locali.. .la care nu prea le iese pasenta. atunci cand am timp liber citesc destul de mult, si in timp mi-am facut si o opinie asupra a ceea ce am chef sa citesc. am ajuns sa apreciez mai mult un scriitor fara prea multa substanta, dar care povesteste frumos decit un imbatat de cuvinte de nu sti la a doua pagina ce incepuse sa spuna la prima.

in ceea ce ma priveste era vorba de un proiect doar pentru prieteni (cel putin din descrierea ta) care sa isi scoata banii din faptul ca erau destui curiosi de ce puteam debita, si care in nici un caz nu m-ar fi imbogatit. exista la fel de bine sansa unei chestii care sa prinda si care sa ceara o re-editare mai pompoasa dar asta era putin probabila.
chestia e ca atunci cand a trebuit sa o fac ca pe o meserie de sine statatoare.. nu mi-a mai placut, si am lasat-o balta.

revenind... la topic. omul vrea sa castige exclusiv din scris... si ceea ce spun eu e ca se poate trai decent din scris, cu conditia sa ai imaginatie si charisma... sau daca este un abil politician care sa convinga masele sa-i cumpere ideile.
ce nu putem decide pe acest forum este daca Bucurenci sau altul va reusi asta...

ea stie?
"Nu vorbesc de Romanica unde lucrurile nu urmeaza un curs firesc"care firesc?

freeman.....

Mutulica, iar eu continui sa cred ca astazi in Romania nu se poate trai direct din scris. Iti repet ca nici Plesu n-ar reusii, si cand zic "din scris" ma refer si la activitatile conexe: interviuri, conferinte, participari la talck show-uri.

Se poate traii din articole de ziar. Si inca pe picior mare..

pai si articolul de ziar nu e scris?

asta tot incerc sa spun, ca tu prin scris intelegi cartea publicata, ori eu prin scris inteleg orice inseamna scris - ziar, revista, scenariu, corectura, etc, etc

Atunci nu e decat o regretabila confuzie din partea mea...

Gandim si credem a fel..

The Dude, ce părere ai, se merită să traduci o carte de succes de dincolo? Dacă mergi cu traducerea la o editură te bagă în seamă cineva? Ce paşi trebuie urmaţi înainte? Presupun că primul lucru este să obţii acordul autorului volumului original. Pe urmă?

Nope...Ai nevoie de drepturile de autor. In cadrul acestora exista si un tip de intelegere pentru publicat o singura data.

Ca sa fie mai simplu am sa iti dau un exemplu din televiziune:
daca vrei sa cumperi drepturile pentru a difuza un film nou, aparut in 2007 poti plati pe el intre 10 000 si 300 000 de dolari..Poate si mai mult decat atat. Difuzarea va costa cu atat mai putin cu cat postul care cumpara dreptul are o cifra de audienta mica, alege sa difuzeze filmul la o ora care nu e de varf, face difuzarea cu un numar limitat de pauze de reclama. Filmele au toate prevazute in ele momente de intrerupere pentru reclame mai lungi sau mai scurte si varianta de difuzare se stabileste strict din acest punct de vedere (al reclamelor) .
Daca ai observat mai toate canalele romanesti (nu si cele pluviale sau haznalele) difuzeaza altfel de filme dupa orele 23, si cu mai putine reclame.
Iarasi filmul va costa cu foarte putin mai scump daca se alege ca el sa fie redifuzat o singura data tot la o ora cu audienta redusa.


Acum, revenind, daca tu vrei sa traduci o carte e bine sa te adresezi unei edituri. Editurile negociaza drepturile de publicare fie cu autorul fie cu editura la care autorul si-a cedat sau concesionat drepturile. Editurile mari insa nu te vor baga in seama. Ele au programe editoriale precise facute cu luni inainte si construite pe studii solide de piata. Ele au de asemenea proprii lor traducatori, si nu prea au incredere in altii din afara. Cele mici, asa cum e a mea nu prea apreciaza nivelul de risc al unei asemenea initiative.

Ca persoana fizica incearca sa iei legatura cu editura care a publicat cartea pe care vrei sa o traduci, stabileste o intelegere cu ea, apoi fa traducerea in nume propriu, si adreseazate unei tipografii la care sa poti scoate tirajul pe banii tai.

......daca imi spui mai pe indelete despre ce e vorba poate putem incerca impreuna.

filmele se cumpara la pachete, nu individual.