Suntem cumva pe valul cel mai inalt al acestui Arhipelag. Arhipelagul Imaginii este, datorita voua tuturor de la administratori la moderatori si navigatori, cu totii pasionati si talentati, una din cele mai ambitioase experiente romanesti de comunicare virtuala. A venit timpul insa ca Fortele de Crestere sa dea o lovitura naucitoare TRECUTULUI NOSTRU. Asta e. O sa ne doara. O sa ne treaca. Intregul canaval romanesc de la agenturi, comunisti inspirati, clarvazatori absconsi, conspiratii, lovituri de stat, dictaturi regaliste, puciuri, garzi de fier, cagulati, misteriosi si shambalieni, surori de caritate, canterete-spioane, filme istorice de mucava, eroism ucis cu sange rece in beciurile sigurantei, plaiuri baladiste, uniuni de scriitori zvarcolitoare, ridicole si pline de talent, partide de toate felurile, pupincuristi internationali Pro-Est sauPro-Vest, ingineri inventatori, turnatori stalinisti si agenti americani coborati din OZN-uri, poeti si barzi populari, manelisti si poeti betivi, calugari cu trese si militari adevarati jertfiti de adevaratelea in cele doua razboaie mondiale, si cate si mai cate se duc incet in Neant. Ramane Next Generation singura cu ea insasi. Ce vor face Fortele de Crestere?
Sa dea Dumnezeu sa inceapa Adevarata Istorie. Ambitioasa, Curajoasa, Insurgenta si Creativa intr-o lume a complexitatilor perverse, uluitoare si tragice.
PS:
Forţele de creştere, tinerii şi cruciada noului spirit critic
de Ovidiu Bufnilă
http://atelier.liternet.ro/fortele.php
Versiune completa:Fortele De Crestere Din Romania
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odăi in Dialog - Dezbaterile Hanului > Arhipelagul Imaginii
Vor rămāne la stadiul de embrion...pătura de sus controlează foarte bine marionetele ...democraţia e o balanţă....talerul din stānga e pleava...īn talerul din dreapta străjuiesc persoanele pacifiste care manipulează drojdia societăţi...prin prezenţa lor īn public...transmit palavre futile ...un taler steril .
| QUOTE (Ovidiu Bufnila @ 6 Nov 2006, 08:53 PM) |
| PS: Forţele de creştere, tinerii şi cruciada noului spirit critic de Ovidiu Bufnilă http://atelier.liternet.ro/fortele.php |
Ovidiu, cu greu am reusit sa citesc textul respectiv. Nu stiu, ori este prea complex pentru mine, ori chiar ineci textul cu enumerari si metafore (enumerari de metafore?
) ca sa ascunzi lipsa unei idei clare...Sper ca nu te superi ca-ti spun chestia asta, dar mi se pare ca o simplificare nu are cum sa strice. Eu am inteles de acolo ca esti impotriva, dar nu am inteles impotriva a ce si a cui.
| QUOTE (Ovidiu Bufnila @ 6 Nov 2006, 10:53 PM) |
| ... A venit timpul insa ca Fortele de Crestere sa dea o lovitura naucitoare TRECUTULUI NOSTRU. Asta e. O sa ne doara. O sa ne treaca. Intregul canaval romanesc ... si cate si mai cate se duc incet in Neant. Ramane Next Generation singura cu ea insasi. Ce vor face Fortele de Crestere? Sa dea Dumnezeu sa inceapa Adevarata Istorie. Ambitioasa, Curajoasa, Insurgenta si Creativa intr-o lume a complexitatilor perverse, uluitoare si tragice. |
Din ce ai spus mai sus, asta pare de discutat.
Acum, indiferent ce vor fi sa fie acele (neprecizate ?, intuibile ?) "Forte de Crestere", e destul de posibil sa se dea "o lovitura (naucitoare ?) TRECUTULUI NOSTRU". Desi ... "se duc incet in Neant" (de asta as pune "naucirea" in paranteza).
Dar daca totusi e sa fie "lovitura naucitoare", si eu imi zic ... "Asta e. O sa ne doara. O sa ne treaca."
"Sa dea Dumnezeu sa inceapa Adevarata Istorie." (din nou, orice va fi fiind acea istorie adevarata). Dar daca nu va incepe ? (Daca am fi siguri, nu am mai spune "Sa dea Dumnezeu", nu ?) Ar urma sa spunem "Asta e. Pentru noi nu va incepe." ?
asta e... daca e...! 
oricum ai lua-o, evenimentele adevărate se prefac īn istorie, mai mult sau mai puţin mincinoasă, după cum sunt interesele celor care dictează istoria unora care o scriu, cei care controlează informaţiile sau care manipulează masele prin mijloacele binecunoscute sau obscure...
īntotdeauna se īntāmplă ceva năucitor, istoria īnseamnă zbucium, căci restul evenimentelor sunt minore, n-au cum să lase urme īn conştientul colectiv, fie el manipulat sau nu, dar tocmai evenimentele pe care istoria le trece cu vederea sunt cele care adesea duc la progresul lent şi pervers īn subtila lui acţiune asupra tuturora, chiar şi asupra manipulatorilor, e ca zgomotul de fond nebăgat īn seamă dar totuşi prezent... forţa sa constă īn răspāndirea prin toate ungherele şi crăpăturile lanţului de evenimente controlabile, imposibil de evitat de fapt... chestia e că atunci cānd bārfa şi informaţiile sigure īşi dau māna pe şoseaua electronică, se mai interferează şi avem drept rezultat bārfe sigure şi informaţii dubioase, care răstoarnă carul mare ca buturuga din fabulă
adevărata istorie e cea pe care o trăim acum
oricum ai lua-o, evenimentele adevărate se prefac īn istorie, mai mult sau mai puţin mincinoasă, după cum sunt interesele celor care dictează istoria unora care o scriu, cei care controlează informaţiile sau care manipulează masele prin mijloacele binecunoscute sau obscure...
īntotdeauna se īntāmplă ceva năucitor, istoria īnseamnă zbucium, căci restul evenimentelor sunt minore, n-au cum să lase urme īn conştientul colectiv, fie el manipulat sau nu, dar tocmai evenimentele pe care istoria le trece cu vederea sunt cele care adesea duc la progresul lent şi pervers īn subtila lui acţiune asupra tuturora, chiar şi asupra manipulatorilor, e ca zgomotul de fond nebăgat īn seamă dar totuşi prezent... forţa sa constă īn răspāndirea prin toate ungherele şi crăpăturile lanţului de evenimente controlabile, imposibil de evitat de fapt... chestia e că atunci cānd bārfa şi informaţiile sigure īşi dau māna pe şoseaua electronică, se mai interferează şi avem drept rezultat bārfe sigure şi informaţii dubioase, care răstoarnă carul mare ca buturuga din fabulă
adevărata istorie e cea pe care o trăim acum
| QUOTE (Forţele de creştere @ tinerii şi cruciada noului spirit critic - pe scurt) |
| Plăcerea gurmandului de real zvārcolitor şi de cafenea politică, nărăvit şi insuficient, maestru declarat al referinţei, pare să fie doar execuţia īn piaţa publică a scriitorului sau omului politic tānăr care, chipurile, ar trebui să īndeplinească un ritual al scrisului sau al politicii. ... Să te umfli de rās cum mai chinuie nişte nimenea referenţialitatea de parcă noi, adevăraţii războinici ai imaginarului, am fi nişte ageamii şi nişte sugari. ... organizarea superioară a enciclopediilor se face prin fracturi şi bifurcaţii īn timp ce sentimentalismul şi dulceaţa criticului desuet sunt ale evoluţiei aparente şi ale deşertăciunii care duc sublimul şi spiritul critic īn pustiu. Īncercatul īnceput de mileniu pune īntr-o altă lumină imaginarul şi relaţia lui cu cāmpurile magnetice, matrice informaţionale ale războaielor semantice. Fie aceasta o metaforă care desemnează cāmpul enciclopedic aflat īntre Privitor-Lector Ideal-Martor-Erou. Cāmpurile enciclopedice sunt cele care formează şi susţin Imaginarul iar Forţele de Creştere ar putea porni cruciada pentru recuperarea Enciclopediei. Enciclopedia nu este o Sumă dar conţine un inventar enciclopedic. Forţele de Creştere l-ar putea intui. Ar putea porni cu ambiţie īn căutarea lui. Sigur că l-ar putea inventa inventariind instrucţiunile Enciclopediei. Ar lupta pentru distrugerea ei, pentru subminarea unei perfecţiuni semantice prăfuite pregătind răsturnarea Puterii Vechiului Imaginar şi metamorfozāndu-se apoi īn Noii Constructori. Forţele de Creştere şi-ar putea construi Lideri, şi-ar putea hotărī Eroi īntr-o lume a complexităţilor şi fragmentariului. Forţele de Creştere trebuie să lupte īntr-o cu totul altă lume şi să pună la cale noi instrucţiuni ale Enciclopediei. ... Arta Privirii este a insurgenţei şi premerge interpretării şi descoperirii, pregătind emanciparea spiritului critic. Forţele de Creştere pot arunca o altfel de privire Enciclopediei provocānd-o şi deconstruind-o pentru a o stăpāni vremelnic. Īn aceasta constă taina. Iar adevăratul drum, care duce de cele mai multe ori īn pustiu, e drumul către miracol. Forţele de Creştere ar putea īnfăptui Miracolul Noii Enciclopedii chiar dacă aceasta ar fi superba lor jertfă şi un act aparent minor īn imensitatea universului plin de universuri. |
| QUOTE (Olaf) |
| mi se pare ca o simplificare nu are cum sa strice |
"Hyperion ce din genuni/Rasai cu o intreaga lume/ Nu cere semne si minuni/ Ce nu au chip si nume".
Eroul este intotdeauna cel care moare, si prin mila Creatorului are parte doar de un destin maret si un tablou cutremurator in fata celorlalti. Dar va fi repede uitat, fiindca neputind fi atins, ramane in lumea lui. Quickly forgeten.
Am in minte imagine a lui Leonidas si celor 300 de spartani care s-au dus sa moara intre niste stanci in fata a un milion de persani. Ii vad cum isi aranjeaza parul in fata mortii, spundu-le celor care le mai dadeau o sansa sa vina sa le ia armele. Daca ma voi duce in acel loc, oare stancile imi vor putea povesti cine au fost ei, ce vise au avut, pe cine au iubit si cum a fost ultimul lor zambet? Voi gasi aceeasi tacere a Universului, care sta ,si decat priveste, oricat as urla la el sa isi spuna tainele. Poate doar vantul m-ar mangaia in aceasta ridicola incercare.
Ii vad pe toti cei care au avut un ideal , si au luptat pentru el , si au crezut in el. Parca ii vad pe toti pierind prin cine stie ce pustiuri, ramanand doar cateva oase inalbite de soare, vant si ploi, prilej de meditatie pentru unii , sau de ironie pentru altii.
Au crezut, au suferit, au sacrificat totul pentru a sfarsi in uitare. Fiindca noi i-am uitat. I-am uitat pe toti si am ramas doar noi, cei care suntem, iar cei care au fost, nu au fost niciodata. Sau poate mai ne amintim de ei prin salile de cinema intre rontaiala unui pop-corn si sorbitul unui pahar de cola. Dar cand se aprinde lumina, zambim fericiti. Sau poate nici atunci nu ne amintim de ei. Fiindca am devenit niste mase de carne cu sistem nervos ce pe langa emotia data de mancare si bautura , ceea ce se intampla pe ecran, parca ceea ce se deruleaza pe perete, ne facem sa simtim si altceva.
Dar de cei care nu mai sunt nimeni nu isi mai aduce aminte.
De ce ne-am mai aduce aminte, caci e rusinos in a mai fi patriot, in avea principii , in a crede in adevar. Deci , daca nu mai e nimic de salvat, nu e normal ca nici salvatorii sa nu mai apara? E firesc.
Eroul este intotdeauna cel care moare, si prin mila Creatorului are parte doar de un destin maret si un tablou cutremurator in fata celorlalti. Dar va fi repede uitat, fiindca neputind fi atins, ramane in lumea lui. Quickly forgeten.
Am in minte imagine a lui Leonidas si celor 300 de spartani care s-au dus sa moara intre niste stanci in fata a un milion de persani. Ii vad cum isi aranjeaza parul in fata mortii, spundu-le celor care le mai dadeau o sansa sa vina sa le ia armele. Daca ma voi duce in acel loc, oare stancile imi vor putea povesti cine au fost ei, ce vise au avut, pe cine au iubit si cum a fost ultimul lor zambet? Voi gasi aceeasi tacere a Universului, care sta ,si decat priveste, oricat as urla la el sa isi spuna tainele. Poate doar vantul m-ar mangaia in aceasta ridicola incercare.
Ii vad pe toti cei care au avut un ideal , si au luptat pentru el , si au crezut in el. Parca ii vad pe toti pierind prin cine stie ce pustiuri, ramanand doar cateva oase inalbite de soare, vant si ploi, prilej de meditatie pentru unii , sau de ironie pentru altii.
Au crezut, au suferit, au sacrificat totul pentru a sfarsi in uitare. Fiindca noi i-am uitat. I-am uitat pe toti si am ramas doar noi, cei care suntem, iar cei care au fost, nu au fost niciodata. Sau poate mai ne amintim de ei prin salile de cinema intre rontaiala unui pop-corn si sorbitul unui pahar de cola. Dar cand se aprinde lumina, zambim fericiti. Sau poate nici atunci nu ne amintim de ei. Fiindca am devenit niste mase de carne cu sistem nervos ce pe langa emotia data de mancare si bautura , ceea ce se intampla pe ecran, parca ceea ce se deruleaza pe perete, ne facem sa simtim si altceva.
Dar de cei care nu mai sunt nimeni nu isi mai aduce aminte.
De ce ne-am mai aduce aminte, caci e rusinos in a mai fi patriot, in avea principii , in a crede in adevar. Deci , daca nu mai e nimic de salvat, nu e normal ca nici salvatorii sa nu mai apara? E firesc.
| QUOTE (abureala @ 9 Nov 2006, 07:07 PM) |
| "Hyperion ce din genuni/Rasai cu o intreaga lume/ Nu cere semne si minuni/ Ce nu au chip si nume". Eroul este intotdeauna cel care moare |
Cum mai abureala, Luceafarul moare?! Ptiu, drace, profii mei de romana mi-au dat teapa!
Esti sigur ca stii exact la ce s-a referit ?
Si pentru a fi mai la subiect, citez din nou, simplificand o data in plus mesajul lui Ovidiu:
| QUOTE (Forţele de creştere @ tinerii şi cruciada noului spirit critic) |
| maestru declarat al referinţei |
| QUOTE (Forţele de creştere @ tinerii şi cruciada noului spirit critic) |
| referenţialitatea |
si mai adaug asta:
| QUOTE (ASUPRA LUCRULUI CEL NOU) |
| Referinţa e moartea lucrului cel nou |
Daca ar fi asa, ar mai conta oare ce anume ni s-a spus despre Luceafar ?
Sau ar conta doar ce anume a vrut abureala sa ne spuna, facand abstractie de referinte ?Desigur, la randul meu pare ca nu pot scapa de ... referentialitate.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.