Am gasit intamplator cel mai complet site despre moarte. Moartea vazuta in diferite ipostaze. Este un subiect care ma pasioneaza. Daca mai stiti site-uri care trateaza acest subiect va rog sa le semnalati. Pana atunci va recomand eu unul. Este vorba de http://www.morti.ro. Va multumesc.

Draga Andaa,

La cat mai multe si interesante mesaje!

Despre moarte la crestini .

Apropos de titlul unui topic de aici " A trecut in nefiinta " ,

IPS Bartolomeu catre reprezentanti ai mass-media: Moartea este doar o sincopa existentiala. Ateii trec in nefiinta

Ce-i aia, "nefiinta" ? A nu fi, a nu fi fost? ce e?
Eu cred ca e o prostie. Daca ai urmasi care isi aduc aminte de tine cat-de-cat nu ai intrat in nefiinta.

ei bine , ateii nu cred in ceva dupa moarte deci ipspepese bartolomeu e logic. nefiinta=nimic.

Bartolomeu totusi greseste. Daca ateii au dreptate, in "nefiinta" trec toti, si atei, si credinciosi.
Daca au dreptate credinciosii, o "sincopa" este si pentru credinciosi (care ajung, probabil, in rai), si pentru atei (care ajung, probabil, in iad).

Deci este acelasi lucru pentru toti: fie "sincopa", fie "nefiinta"

oricum expresia "a trecut in nefiinta" este geniala, nu stiu cine a nascocit-o dar l-as intreba pe jurnalistul/jurnalista care o foloseste daca a verificat deontologic informatia din 3 surse independente si daca a confirmat si "trecutul". corect ar fi fost sa spuna a murit, a incetat din viata sau altele.

nu am auzit-o in alte limbi, cred ca a fost ceva poezie proletcultista. daca da, a nimerit-o ipepese.

PS: cand a dat coltul michael jackson toate reportutzele se intreceau cu " a trecut in nefiinta". eu as fi zis mai plastic " a moonwalking-cat in nefiinta". cred ca le crestea ratingul mai ales ca dovedeam si publicului ca fata stie engleza.

Corect.

Ceea ce voiam sa precizez este ca indiferent daca exista sau nu D-zeu ori alta zeitate, soarta noastra este aceeasi, indiferent daca suntem credinciosi ori atei: ori murim de tot, ori traim in "alta viata" (mai buna ori mai rea). Nu unii dispar iar altii o iau de la capat.

Bartolomeu vorbeste de doua chestii. In primul rand combate folosirea unui termen ateu pentru a exprima moartea unui credincios. Ideea in sine e discutabila, insa a cere chiar si ateului solidaritate cu defunctul credincios nu mi se pare extremism. Cu conditia ca si reciproca sa fie valabila: un preot sau un credincios sa nu spuna despre un ateu ca s-a dus la Dumnezeu.

Dar partea a doua a discursului sau e fenomenala. E pur si simplu fumoasa.
Ce spune de fapt: nu poti trece in nefiinta, indiferent ca esti ateu sau credincios. Trecerea se face intre doua stari, or, nefiinta nu e o stare. Neantul nu are o existenta proprie, el "este" absenta. Poti trece dintr-o incapare in alta, poti trece de la o emotie la alta, poti trece de la starea de om, la starea de spirit, dar nu poti trece de la starea de viata la starea de nimic. Treci din ceva in altceva, nu poti trece din ceva in neant, caci obiectul se neantizeaza, deci nu ramane nimic care sa treaca. Obiectul care ar trebui sa treaca dispare. Si apoi, unde sa treaca? Neantul e nonexistenta, nonloc, nonstare. E mai putin decat lipsa, e absenta. Deci, ca urmare a neantizarii obiectului dar si a caracteristicilor de non- ale neantului, obiectul trecerii dispare, iar locul unde sa se faca trecerea nu exista de la bun inceput.
Nu nefiinta il deranja, nu negarea mortii ca sincopa a existentei si inlocuirea ei cu neantul, ci cuvantul trecere. Nu era un discurs impotriva unei convingeri atee, ci impotriva unei expresii lipsite de logica.

SUPERB!

Atunci sa nu spuna nici ca s-a dus la dracu'...


De ce nu poti?

Pai totul porneste de la trecere. Nu are cine sa treaca. Nu are unde sa treaca.
Odata cu moartea, trupul trece in pamant, in descompunere, sau in cenusa. Dar ce se intampla cu omul din trup? Cu constiinta? Se stinge. Ea nu mai trece in nimic. Dispare doar. Din cauza asta spuneam ca nu mai are cine sa treaca. Trecerea are un obiect sau un subiect, depinde cum privim. Dar in lipsa lui Dumnezeu, nu exista un suflet care sa treaca. O flacara nu trece din starea de ardere in starea stinsa. Pur si simplu inceteaza arderea. Dispare ca si cand nu ar fi fost.
Apoi, mai e o problema. Neantul nu exista. E o conventie, un cunvant inventat pt. a indica o lipsa atat de totala, incat nu ne-o putem imagina, nu o putem defini, decat poate matematic. Daca vrei, neantul este multimea vida, e mai putin decat zero. Zero este locul unde doua numere sau forte contrare se anuleaza reciproc. Multimea vida este "locul" unde ele nu exista. Neantul nu e un spatiu din care lipseste ceva. Neantul e inclusiv lipsa acelui spatiu din care lipseste totul. Si ca urmare, nu poti trece acolo, caci nu ai cum sa treci in nimic.
Trecerea pastreaza obiectul, fie si modificat. De aceea e corect sa spui a trecut la cele vesnice, caci in cazul asta trupul trece in rai, ajunge la Dumnezeu. Exista, se zice, un loc in care se duc spiritele. Ele pot trece dincolo.
Dar daca locul asta nu exista, unde trecem? Mai trecem? Trec in, trec prin, intotdeauna e necesar un complement. Nefiinta nu poate fi complementul logic al trecerii, pct. ca ea nu este opusul fiintei, ci lipsa ei. Ea exista doar sub forma de cuvant.