Nici mie, dar am cunoscut persoane cu o asemenea experienta, care m-au facut sa nu privesc moartea cu detasare.

DaC

...moartea...e un lucru natural...ha....numai ca oamenii il fac ingrozitor...
...ce e dupa?...nu mai bine va intrebati ce a fost inainte?...inainte de viata?...
...cititi 'Criptozoic' sa vedeti conceptie...


...'so u think u can tell heaven from hell?...blue sky from rain?...'

"...can you tell a green field from a cold steel rail"

I *love* that song.

Moartea e un fenomen natural si nu are nimic infricosator atunci cand se intampla altora.

Nastem spre a muri si murim spre a ne naste

Moartea trupului nu e decat o integrare in natura.
Insa cine poate sti daca sufletul poate muri?

Topicul asta mi-a amintit de ceva din copilarie, un lucru pe care pe atunci il luam f in serios, acum insa imi m-a facut sa zambesc.Pe la 8 ani, m-am gandit eu ca poate cand o sa cresc mare, o sa fiu un om rau si o sa ajung in iad.Ma rugam sa mor atunci, cat eram inca un copil cu sufletul curat.Tot asa gandeam si pe la 17 ani.
Nu mi-a fost frica niciodata de propria mea moarte, dar imi e f frica sa nu moara cineva drag mie.La inmormantarile unor oameni care nu mi-au fost apropiati, nu am simtit nici un fel de tristete, parca nici nu s-ar fi intamplat nimic deosebit.
nu de moarte trebuie sa ne fie frica, ci ca nu ne-am trait bine viata.

din experientzele mele trecute shi recente ... am observat ceva foarte curios ... majoritatea oamenilor vor sa ajunga in rai dar nimeni nu se grabeshte ... cu cat mai tarziu cu atat mai bine
iar cu cat credintza prinde contur ...prinde contur shi frica de moarte .... eu n-am treaba cu astfel de spaime ... aici religiile joaca magnific ... nu stiu cine a spus ca biserica a monopolizat iadul ... si il foloseshte ca pe o arma cu care ne tot amenintza ... avea dreptate

iadul shi-a cam pierdut farmecul ... instrumentele de tortura nu prea au progresat ... pai ar cam fi timpul sa se introduca si pe acolo shocuri electrice care itzi scot ochii din orbite ... ceva unde electromagnetice shi substantze ce itzi handicapeaza "perifericele" ... etc etc ...

era un banc : - doamne iarta-ma ! fa ceva pentru mine
- nu pot decat sa-tzi schimb pedeapsa din electrocutare ... in spanzuratoare
- multzumesc doamne ca bun mai eshti !

la inceput moartea era privita ca o curiozitate ... nici macar nu se ingropau oamenii ... erau doar abandonatzi
pe urma cand sedentarismul se impunea ... shi cum cei mortzi starneau mirosuri suparatoare s-a inceput acoperirea lor cu crengi ... mai tarziu chiar erau afumatzi inainte de a fi acoperitzi cu crengi ... pamant ...etc

ca totdeauna au existat oameni care mancau shi de pe viu shi de pe mort vorba scriitorului shi s-au gandit ei cum sa scoata un profit de pe spinarea mortzilor
shi de atunci a pornit povestea cu cu raiul staretzit de domnul shi iadul calarit de corbul
de atunci au inceput sa se vada suflete prin aer shi varcolaci mancand din cornul lunii
de atunci umbla dracii goi shi ingerii cu aripi ... . de atunci cershim la domnul s-avem moartea ca nesomnul
de atunci au aparut profetzii .... stihuindu-si slova ca poetzii
de atunci vrem mantuire shi ne temem de cimitire !

cum ajungem la mantuire ? ... facand cershatorie divina ... asha spun tzarcovnicii

daca n-ar exista teama de moarte dumnezeu ar ramanea departe
daca nu s-ar insufla frica mortzii am constata ca avem nevoie de dumnezeu cum are nevoie harletzul de mana celui care sapa
daca n-ar exista spaima agonizanta de moarte satan shi ziditorul ar sta la o agapa privindu-ne jocul
daca n-ar fi teama de moarte n-as mai vedea creshtini plangand pe cei ce "pleaca" ... shi satanishti dormind cu mortzi in groapa
daca n-ar exista frica de moarte a celorlaltzi n-ash mai scrie acum starnind furtuna

on-topic:

Moartea nu este infricosatoare, cred, daca se respecta macar doua conditii:
- prima ar fi certitudinea unei morti rapide si fara durere (nu cred ca este cineva incintat de ideea de a muri dupa citeva luni de chinuri prin spitale, operatii, perfuzii si alte asemenea)
- a doua ar fi sa nu regreti nimic din ce lasi in urma (personal nu cred ca aceasta conditie poate fi indeplinita vreodata)

E frumos ca atunci cand trecem in nefiinta sa putem spune asemeni sfintilor: "Eu nu mor, ci acum incep sa traiesc."

Spunea cineva pe forum ca vrea sa moara frumos. Asta este important ! Ca sa mori frumos trebuie sa traiesti frumos, nu ? Sa nu ne improscam cu noroi unii pe altii, nu ? Sa luam de la fiecare ce are el mai bun, sa discutam constructiv si in pace, nu, fratilor ?

Viata ne-a fost data ca un dar, un dar frumos.
Pentru a muri frumos, trebuie sa traim frumos (spune Julia si imi permit sa adaug), o viata frumoasa consta in a darui, sa daruiesti bucurie celorlalti si astfel primesti bucurie....sa daruiesti aproapelui din iubire si astfel primesti iubire...sa daruiesti speranta si astfel vei primi speranta...sa daruiesti credinta si ajutor si vei primi de la Dumnezeu ajutorul si o credinta mare.

Secretul unei vitii sfinte e darul, e iubirea, e speranta, e credinta....de vei trai credinta vei trai viata[cea vesnica]...de vei oferi iubirea, vei fi inconjurat de iubire...de vei intari[semenilor] speranta, vei avea speranta la Dumnezeu......ceea ce daruiesti este ceea primesti.

De ce toata lumea se gindeste la moarte? De ce la moarte ,atita timp cit avem o viata inainte pe care trebuie sa o traim cit mai frumos?

Pur si simplu pentru ca moartea e inevitabila... cel putin cea fizica.

Si anii trec peste noi, si ea se apropie din ce in ce mai mult.

Ce este dincolo? Marea intrebare care a chinuit omenirea de la inceputurile ei si pana acum! Din pacate, nimeni nu s-a intors sa ne spuna; da, exista acele experiente "near death experiences", cu persoanele care intra in coma si apoi isi revin, danad amanunte despre culoarul luminos si ce vad ei acolo.. Dar fara un element palpabil( gen camera de filmat), nu stim deloc sigur ce ne asteapta! Poate fi totul, poate fii nimic... Fiecare dintre noi va afla in momentul suprem cand, cum bine au spus-o altii inaintea mea, ne vom duce sa aflam adevarul asupra unei mari indoieli!
Si un mic citat din Scopenhauer:"Moartea este pentru specie ceea ce somnul este pentru individ!".
Keep walking!

Eu nu cred in viata dupa moarte. Nu mi-e frica de starea de om mort, ci de agonie. Nu inteleg de ce unii au zis ca moartea nu e inspaimintatoare. Bineinteles ca exista tot felul de agonii dureroase. As prefera sa mor inainte sa devin prea batrina si bolnava, de preferinta in somn. Nu mi-ar conveni sa mor impuscata (o doza imensa de somnifere ar fi OK). Nu cred ca as avea vreodata curajul sa ma sinucid pentru ca mi-e frica de chinurile mortii.

Sunt medicamente care te pot ajuta sa te sinucizi intr-un mod foarte linistit,fara dureri;cat despre moartea in somn...am auzit ca nu ar fii chiar asa de linistita!
Keep living!

MMMMMoartea.....
Pai daca nimeni nu s'a intors de dincolo sa ne spuna ce este, si daca nici noi nu ne amintim sa fi murit candva (fiind acum de fapt "dincolo:), de unde siguranta ca moartea exista?

Singura certitudine despre moarte este ca exista. In rest, sunt doar speculatii, mai mult sau mai putin mistice, mai mult sau mai putin pertinente. Tendinta unui om normal este sa se teama de moarte. De ce? Pentru ca reprezinta necunoscutul. Si a nu dori sa mori este o constanta universala... Eu cred ca mult mai grea este nemurirea, este mult mai greu sa ii privesti pe toti cei iubiti cum trec in nefiinta... Ca moartea este finalul vietii, sau viata este preludiul mortii este discutabil, cert este ca nu vom sti decat cand va fi prea tarziu...

Viata nu e data tuturor, ci doar imprumutata fiecaruia.
(Lucretius)
Asa ca haideti sa nu mai traim murind, ci sa murim traind!

Ciudat...ma pregateam sa postez, spunand ca exista lucruri mai rele decat moartea... Dar ca viata isi are rostul ei, ca nimic nu dureaza de-a lungul intregii perioade in care traim: nici necazurile , nici bucuriile. Alternanta lor constituie de fapt "scoala" noastra. Si ar trebui sa si absolvim aceasta scoala, sa dam si examenul final: atitudinea in fata mortii. A necunoscutului absolut. Chiar si cei care cred in viata de dupa- stiu (sau cred ca stiu) prea putine despre ea.
Viata este irepetabila, nu poate fi "recuperata" de aceea trebuie sa respectam viata in sine, sub orice forma. Iar moartea este finalul firesc al vietii. (nu discut aici despre sinucidere, crima- nu exista nimic firesc in acestea)
La nemurire insa nu ma gandisem.... Marturisesc ca mi se pare infricosatoare.
O condamnare la viata vesnica...

Da, denise_d, ai spus bine - o condamnare la viata vesnica. Consider ca este cea mai aspra sentinta ce poate fi data cuiva - sa traiasca vesnic. Nu imi pot imagina oroarea - sa treci prin timp singur, sa nu te atasezi de nici un muritor de teama de a nu suferi sa il vezi murind, condamnat la singurate eterna, la suferinta eterna.Acum imi dau seama ca Dumnezeu este trist, foarte trist...

DE unde atata certitudine ca moartea exista???
Daca din trecut nu imi amintesc sa fi murit iar din viitor inca nu am trait'o, cum poti sa afirmi "voi muri?".
Ar mai ramane o singura varianta....sa o vad chiar in acest moment. Dar iarasi apare o problema. PAi daca o pot observa inseamna ca este diferita de mine, inseamna ca exista "ceva" care nu moare...Si atunci moartea nu'i decat poveste.....

Pentru denise_d...
Spui ca moartea exista, dar vei sti cu siguranta ce inseamna ea cand o vei experimenta.
Pai daca mai exista altceva in afara de "aici si acum", e foarte posibil ca atunci cand o sa vina tu sa te intorci la ziua de ieri si sa nu o mai experimentezi deloc....
Eu sunt de parere ca pentru a experimenta ceva trebuie sa fii prezent. DAca nu esti prezent cand mananci, cand mergi, cand respiri, cand vorbesti, cand canti, cand asculti cirip-cirip, cand esti furios, cand dormi si visezi, cand te doare capul etcetcetcetcetcetcetc..........cu atat mai putin vei fi prezent cand o sa mori.
Ideea mortii nu e decat un truc. Un truc prin care poti deveni atat de prezent incat sa vezi moartea care se intampla in acest moment nu cea care e promisa in viitor.

gypsyhart ai pus problema diferit si sunt de acord, mai interesant mi s-ar parea ca noi sa fim acum "dincolo", poate ca am murit candva, dar nu ne amintim, iar ceea ce noi numim moarte s-ar putea sa fie de fapt nasterea. Poate ca ceea ce noi numim viata de apoi de fapt este viata, iar cei de acolo se gandesc si ei, mai mult sau mai putin ingroziti la moarte si la viata de apoi. E ca si cum ai trece dintr-o camera in alta fara insa sa ai posibilitatea da a-ti aminti ce era in camera precedenta, in fond asta este si marea provocare.

@gypsyhart

Viata nu este decat un vis al mortii...
Nemurirea nu este o pedeapsa decat initial... Dupa ce inveti sa nu te mai afecteze tot ceea ce se intampla in sufletul tau, dupa ce iti dai seama ca sufletul tau nu mai este cel de dinainte, incepi sa realizezi si avantajele unei asemenea situatii, iti dai seama ca nemurirea ta poate avea un scop, un scop pe care insa doar cel ce ti-a dat-o il poate sti...
Moartea... un prag, o trecera catre altceva...
Moartea... o prezenta tot mai apropiata de mine...
Moartea... ne vom cunoaste noi mai bine...

Scuza-ma dar nu cred ca ai cum sa faci abstractie de tot ce se intampla in sufletul tau, nu poate sa nu te mai afecteze, poti sa-ti impui sa nu te mai afecteze, dar asta nu inseamna ca vei si reusi. Tot ce se intampla in jurul tau iti afecteaza sufletul, lumea ta interioara, nu poti trai numai in exterior, asa cum nu poti muri doar pt cei din jur, iar tu sa traiesti de fapt undeva, ca un suflet ratacit. Pe de alta parte poti intr-adevar sa mori doar in interior, in fond cred ca asta e adevarata moarte si cea care ar trebui intr-adevar sa ne inspaimante, cea pe care o triesti.

Tot ce se intampla in sufletul tau iti afecteaza constiinta; sufletul tau moare partial in momentul dobandirii nemuririi. Asa este si firesc: primesti ceva dar trebuie dat ceva in schimb... Inveti, intr-un fel, sa-ti anesteziezi sufletul... Experianta pe care o acumulezi te va ajuta...

nu-ti poti anestezia sufletul, nu ai cum, poti sa te convingi ca ai facut-o dar e imposibil. Am cunoscut si eu oameni care spuneau ca nu mai simt nimic, ca nu mai au sentimente, dar in scurt timp si-au dat seama ca se inseala, ca sufletul lor vibreaza (nu doar in sens pozitiv) chiar daca vor sau nu asta. E adevarat, in cazul asta poti face altceva, sa fugi cat mai departe de acel lucru/persoana care te-a facut sa vibrezi, dar in curand vei vibra din nou, fie ca-ti doresti asta sau nu.

Moartea te insereaza intr-un abis al inconstientei. Dupa moarte nu mai exista nemurire dupa cum zic unii. Trebuie sa se accepte ca nu urmeaza nimic dupa, ori si cat am lasa fascinanta imaginatie sa ne controleze simturile flamande dupa senzational. Mori si gata. c'est fini.

Sa inteleg ca nici in reincarnare nu crezi? Si de-abia astept sa vad cum sar pe tine cei care cred in Rai, Iad si toate celelalte....

se poate sa fie si cum spui tu, cu siguranta dupa moarte nu exista iad sau rai, nu exista nici demoni care sa te arda in cazane sau ingerasi care plutesc usor pe cate un norisor alb. Poate ca este cum spui tu, ca totul se sfarseste, ca e un mare punct, poate ca este un nou inceput, poate ca este un mare vid. Personal cred ca moartea insemna putina odihna, eu as avea nevoie, dupa cum spunea cineva: as vrea sa mor putin, nu se poate?

Niste doctori au facut un experiment au cantarit un om inainte si dupa moarte . Diferenta de sutimi de grame. Au ajuns la concluzia ca atat cantareste sufletul care s-a ridicat la ceruri.Ahriman, sa-nteleg ca intr-o viata anterioara ai fost un caine sau o maimuta ?(no offense meaned)

Ce te face sa intrebi asta? Oricum, nu stiu ce-am fost intr-o viata anterioara; mi s-a facut un fel de test odata si mi-a iesit ca as fi fost profesor de matematica, nu demult... In rest, habar n-am!

Nickul Ahrimane, nickul ....
Inchipuiti-va moartea ca pe un somn prelungit sau permanent. Ati simtit vreodata cum au trecut cele 7-8 ore de somn?
Ei bine, inchipuiti-va o eternitate de somn. Echivalenta cu o clipa.

Pentru denise_d...
De fapt viata nu este repetabila. Viata reala sa zicem.
Insa noi dorim atat de mult se fie repetabila....Am simtit ca plutesc cand am ascultat un cantec si apoi pun cantecul din nou ca sa repet totul...Si surpriza...acum simti altceva...sau nu simti nimic....DE ce? Pentru ca tu vrei sa ai exact aceasi experienta!. C'est n'est pas possible!!
De asta zicea un domn ca nu te poti scalda de doua ori in acelasi rau....Daca tu crezi ca e acelasi rau inseamna ca nu esti prezent....
Societatea nu este decat rezultatul acestei dorinte de a repeta ...O asociatie de oameni care se tem de surprize, care prefera sa viseze ca ajung in rai decat sa intre acolo.....

Da, asta am vrut sa spun ca sunt mari sanse sa nu fii prezent cand vine ceasul.

POvestea cu fluturele care viseaza si eu care ma visez fluture am intalnit'o intr una din cartile lui Osho. Era vorba de un mistic chinez Lieh Tzu, care se visase fluture si nu mai era sigur daca e om sau fluture:D.
Se pare ca singurul raspuns e sa te trezesti....

@gypsyhart
poate ca de asta nu te intelegeam: nu cred ca-mi doresc ca viata sa fie repetabila. De fapt unicitatea, irepetabilitatea ei este una din calitatile sale fundamentale. Cel putin asa consider eu. Intre a retrai o experienta (chiar placuta) si a trece in alta, prefer a doua varianta.

@denise_d
Unii oameni care sunt printre noi sunt convins ca sunt deja in rai. Sunt cei treziti, buddhasi, christosi, mohamezi, eliberati, mantuiti cum vrei sa ii numesti. Osho a fost unul dintre ei. Acesta e sentimentul meu.
Ideea mea era ca intrarea in rai se face in aceasta viata. Cei care spun ca trebuie sa astepti sa mori (in sens fizic) ne amagesc. Sunt niste politicieni ai religiei.

@gypsyhart.
Vezi, de aia nu spun inca "Prezent!", cine striga catalogul nu a ajuns si la numele meu... Ca se va intampla inainte sau dupa... nu stiu.
Da, asa este, bisericile, si cele traditionale si cele noi, tind sa denatureze notiunea. Aparent o fac mai accesibila, dar de fapt se intampla exact contrariul. Sunt totusi crestina - si cred ca Cristos, desi a coborat pe pamant, nu a parasit niciodata Raiul.
Gypsyhart, interesanta discutia cu tine.

Gypsy, o singura intrebare: esti sigur ca-i bine (sau corect) sa vorbesti despre chestiile astea fara sa le fi experimentat? Asta ca veni vorba de Osho. Si pentru ca te prezinti cu concluziile....

@gragulea
Fii mai specific te rog.

Discutia a pornit de la 'cum vedeti moartea?' si a ajuns, ulterior la 'împuscat în cap, violat sau moarte în somn?', tranzitie nu chiar pozitivã. Fiecare si-a spus pãrerile despre moarte, cum ar vrea sã moarã, ce urmeazã dupã moarte etc. Ba chiar, unii au adus argumente solide privind inexistenta mortii. N-as vrea sã fiu rãutãcios si sã dau nume (prejby). Pãrerea mea este cã moartea e atunci când nu te mai trezesti din somn si esti îngropat într-un loc, alãturi sau nu de alti morti. Aceea este definitia mea si o consider pe cât se poate de realistã. De am socat pe cineva, nasol.