N-am inteles nimic. Bre shapeshifter, nu poti si tu sa scrii mai clar si la obiect in doar cateva randuri, sau ceea ce afirmi tu aici sunt niste lucruri atat de adanci incat trebuie sa "curga multa cerneala" pentru a putea fi intelese ?

moartea e ultima si cea mai mareata experienta senzoriala.. fiti bucurosi de un asemenea privilegiu..

Hey, gothmog, omul nu are nimic de spus, de aia vorbeste asa... fara suparare shape, dar dupa ce taci din gura o perioada mare si vii si postezi la toate topicuri raspunsuri monosilabice fara sens, care mai au si darul de a taia conversatia, nu te astepta sa fii inteles...Nu pari mai intelept in ochii mei acum, dupa seria de raspunsuri Zen Master cu barba...

scuze.. am fost beat azi-noapte.. vorbeam singur cu tastatura..

..................
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vîntul cînd a bate
Prin ele-a răzbate,
Ş'oile s'or strînge
Pe mine m'or plînge
Cu lacrimi de sînge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m'am însurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa;
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi;
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!
..........................

Tu Mioara mea,
Să te'nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m'am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.

Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C'am avut nuntaşi
Brazi si păltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!...

btw.. ceva foarte, foarte asemanator cu ultima strofa de mai sus a spus Zhuang Zi pe patul de moarte..

Miorita - Tudor Gheorghe

Blakut, cum mine vorbeai ? Nu de altceva, dar nu vad nici un Gothmog p'aici.

... tot Blaga


TAINA INIŢIATULUI


Ziua din urmă. Omule, e-adevărat:
din tot ce-a fost,
nimic nu s-a schimbat,
roteşte sus acelaşi cer,
se-ntinde jos acelaşi pământ.
Dar un cântec s-a iscat în larg,
mare şi tainic, în larg.
S-ar zice că sicriile s-au desfăcut în adânc
şi din ele au zburat
nenumărate ciocârlii spre cer.
Omule, ziua de-apoi
a ca orice altă zi.
Îndoaie-ţi genunchii,
frânge-ţi mânile,
deschide ochii şi miră-te.
Omule, ţi-aş spune mai mult,
dar e-n zadar ­-
şi-afară de-aceea stele răsar
şi-mi fac semn să tac
şi-mi fac semn să tac.

[1923]

ce se intelege prin stari alterate?

Avand in vedere cele 12 pagini de discutii pe care nu am rabdare sa le citesc, nu pot sa adaug nimic decat propria parere asa cum ar fi venit daca topicul nu ar fi avut nici un post:

Ca si copil distrus psihic ce sunt, am ajuns intr-o vreme la concluzia ca imi e mai frica sa traiesc decat sa mor, ca orice suflet are dreptul la odihna...efectiv odihna...un somn vesnic in nimic. Si, desigur, in timp ce imi cladeam eu aceste vise, incercam sa imi gasesc si alternative si raspunsuri la oricare temere ar fi aparut pe parcus.
Cel mai mult imi e frica de disparitia constiintei, a acelui Eu care te defineste, personalitatea si gandurile tale. Eu vroiam, ba nu...vreau sa le iau cu mine dincolo si sa imi amintesc de fiecare detaliu al vietii mele ca si cum m-as uita la un film sau as avea-o scrisa in fata. Asta e unul dintre motivele pentru care m-am hotarat sa imi inving teama de viata: vreau sa casting amintiri si experienta pe care sa o iau cu mine dincolo.

Okay...now comes another problem: half of the population I spoke with imi spunea ca dupa ce mori e pur si simplu gata, the end, fin. Ca nu exista nimic si nici tu nu o sa faci exceptie. Pur si simplu mori. Totusi, cei mai optimisti dintre ei spuneau ca o sa iti pierzi constiinta, o sa te pierzi pe tine pentru a face parte dintr-un intreg mai mare, din FIINTA/lumina suprema/demiurg/alte cuvinte. Nu imi convenea nici una din optiuni.

In speranta de a demonstra ca lumea de dincolo si realitatea sunt doua lucruri pe care ti le creezi singur, am incercat sa imi gasesc varianta care imi convenea mai mult. Numai si numai aceea va fi adevarata...pentru mine, cel putin.
Imi placea o idee pe care am auzit-o la ora de romana, intr-un context legat de Eminescu, I believe, desi nu imi amintesc clar: ca de la Soare iti primesti sufletul si de la Luna constiinta si ratiunea...amandoua se intrupeaza pe Pamant. Atunci cand mori, le returnezi pe rand si vei ramane doar acea esenta, sufletul fara amintiri sau sentimente.

Alt lucru nice pe care l-am citit si nu imi amintesc cine l-a spus (s-ar putea sa fie vorba de Platon sau in orice caz un filosof grec) - shame on me- spunea ca dupa ce mori poti sa alegi daca vrei sa te reincarmezi sau sa ramai in acea stare de suflet.
Si in continuare...inca citesc. Deocamdata sunt prinsa in Divina Comedie...sa vedem ce voi prelua si de acolo. -giggle-

Mi se pare un subiect atat de interesant. Desi, cineva m-a acuzat ca in felul asta fug de realitate si viata. O.o


Din punct de vedere crestin, cred ca Iadul, Raiul si Purgatoriul sunt doar states of mind pe care le ai atunci cand ajungi acolo. Cei care au pacatuit, se vor simti extrem de vinovati, deci vor fi in Iad. Cei din Purgatoriu vor avea dreptul la iertare, dar asta nu ii va scuti de acel sentiment dureros, pe cand cei din Rai vor exista intr-o stare de beatitudine deplina.
Iar personal....mi-ar placea ca viata mea de dincolo sa fie ca un somn cu vise, intr-o barca pe o mare infinita, sub un cer plin de stele si sub supravegherea lunii....romantic, huh? Nu stiu - ma voi gandi mai bine cum vreau sa imi fie viata de apoi. Cert e ca moartea e doar o poarta catre un alt fel de a fi, catre o alta stare existentiala.

Pe mine m-a marcat modul in care si-a dat sfarsitul Alexandru Macedon: inainte de a muri, le-a poruncit apropiatilor sa-l inmormanteze cu mainile afara. Semnificatia? Sa vada toata lumea ca nu ia nimic cu el. Nici macar...visele.

Unde ai citit prostia asta?

Hmm, esti cumva emo? Sau poate e doar o criza a adolescentei.
Vad ca scrii frumos, concentraza-te pe asta (pe scris) poate vei descoperi ca ai un scop in viata, altul decat sa aduni amintiri pentru viata de dincolo, despre care nici nu stim sigur daca exista... Toti oamenii au momentele lor de geniu, inclusiv tu, merita sa traiesti pentru acele momente si sa le savurezi.


Aici apare o problema. Din cate stiu eu, orice este organic dar neintretinut (vezi creierul) ajunge sa putrezeasca sa fie devorat de tot felul de vietati mai mici si implicit nemaiavand creier nu prea poti sa pastrezi niciun fel de amintire.


Eh, vezi tu? Problema este ca nu e deloc "cert" acest lucru. Este doar o presupunere. O dorinta a oamenilor. Certitudinea nu o avem, pentru ca nu s-a intors nimeni de dincolo sa ne spuna cum e si daca e...

Ai dreptate...e doar o criza identitara a adolescentei cauzata de anumite pierderi pe plan sentimental care nu au nici o legatura cu iubirea carnala. Sau un pesimism acut. Either way, e ceva ironic de temporar.



Da, ai dreptate. Nu s-a intors nimeni sa ne spuna cum e dincolo, dar nu exista acea mica posibilitate ca sentimentele si amintirile sa apartina sufletului si nu creierului care va putrezi in cel mai scurt timp dupa moarte?
As putea sa vin in favoarea ta cu urmatorul argument: se spune ca orice om inainte sa moara isi vede intreaga viata derulata inaintea ochilor sai. E un lucru sustinut de mai multi oameni...i'll bring you Eliade: "In multe religii si folclorul popoarelor europene exista credinta ca in momentul mortii omul isi aminteste trecutul sau in cele mai mici detalii si ca nu poate muri inainte de a-si fi regasit si retrait istoria integii sale existente."
Ceea ce vreu eu sa spun e ca tot fenomenul seamana cu derularea unei casete video atunci cand o stergi - de la capat la inceput.


However, cineva imi spunea ca realitatea este ceea in ce crezi. De ce nu s-ar putea aplica si aici?


(As a memento, cerul e plin de nori roz si mov...such a pleasant scenery; vroiam sa notez asta undeva)


P.S.
Multumesc ca mi-ai spus ca scriu frumos! Poate nu iti dai seama, dar a insemnat enorm pentru mine. Just so you know it. -gives you a flower-

---------------
Ceea ce vreu eu sa spun e ca tot fenomenul seamana cu derularea unei casete video atunci cand o stergi - de la capat la inceput.
--------------
nu e derulare, e decompresie... în vederea resorbţiei spre nemanifestat a principiilor care ţi-au dat viaţă în această lume...

btw: acea „derulare” e de fapt „efectul” desfacerii polului static (kundalini netrezit)... acest „efect” îl poţi avea fără să mori, dacă ajungi la trezire completă de kundalini... toate memoriile au legătură cu această compresie kundalinică, dpdv ştiinţific se poate spune că la moarte compresia holografică care te definneşte ca amintiri, se decomprimă... kundalini netrezită se desface câte o spiră/zi, 3 zile jumate durează... ăsta e motivul uitat pt. care se ţine mortul până la îngropăciune...