Pentru mariusc2...
Spui ca "de cand lumea, pe unul nu l'a ratat moartea". De unde stii tu? Poate ca unii au scapat si tu habar n'ai.
Eu personal nu imi amintesc sa fi murit. De fapt nu imi amintesc nici sa ma fi nascut. Asa ca pana nu imi voi aminti sau nu voi trai constient fiind aceste doua evenimente pentru mine nasterea si moartea sunt simple fictiuni.

Ceea ce am vrut eu sa sa spun este urmatorul lucru: decat sa pierzi vremea gandindu'te la ce poate sa vina (moarte, viata, bani, bucurie etc) mai bine esti atent la ce este acum. Daca gandul ca intr'o zi vei putrezi la 2 m sub pamant te ajuta sa fii prezent aici si acum, foarte bine, foloseste te de el. Daca nu lasa'l.

Dar incinerarea ce are?
Intr-adevar, mai bine ne gandim la aici si acum, deoarece, vorba ceea, cand este sa vina, moartea te ia si din pat!
Si uite desprte cine vorbim:

@Ahriman
incinerare, pamant clasic, electrosoc, rug.....cum va place....:
..si ar fi si mai bine daca nu am gandi deloc!
Frumos costum are dna....ah si fulgii sunt misto!

@gypsyhart
Oamenii denumesc generic nasterea inceperea existentei in forma asta, si moartea incetarea existentei in aceasta forma. Ca individul respectiv se transforma in altceva, nu am de unde sa stiu, si nici nu ma intereseaza deocamdata!
Iar cu gandul trebuie sa umblu, ca daca il las sa se odihneasca imi zice lumea altfel.
Imi place sa traiesc in trecut si in viitor, iar clipa o las celor care o apreciaza. Iar tu daca ii tragi inainte cu "carpe diem" sa nu crezi ca te va ocoli moartea. Daca nu iti amintesti anumite lucruri asta nu inseamna ca ele nu s-au intamplat, si daca negi altele nu inseamna ca ele nu se vor intampla.
E mai important ceea ce vine decat ceea ce este!

"DEATH MAKES ANGELS OF US ALL
AND GIVES US WINGS
WHERE WE HAS SHOULDERS
SMOOTH AS THE RAVENS CLAWS"

ALTE TRADITII O NUMESC SFATUITORUL.

DEATH - IS NOT SO BAD

DACA ESTI PREGATIT...

Nu cred ca esti pregatit cu adevarat pentru moarte; intotdeauna te ia pe nepregatite, iti mai ramane ceva de facut si ai vrea sa mai traiesti macar 5 minute in plus, sa-ti rezolvi treburile. Misterul mortii va ramane multa vreme neelucidat...Poate peste vreo mie de ani....

Sau poate nu se va elucida vreodatã.

@mariusc2
"Carpe diem" este calea spre ceruri. Ce intelege fiecare prin a trai clipa asta e alta poveste.
Apropo de ganduri...crezi ca cei din jur stiu sa citeasca gandurile? (sau lipsa lor)?

Eu nu neg ca trupul meu va imbatrani si nu va mai fi la un moment dat. Insa am motive intemeiate sa cred ca pe langa trupul meu mai este ceva. Ceva minunat care asteapta sa fie descoperit:), inainte ca trupul sa dispara.

Asa ziceam si eu odata, ce urmeaza e mai important decat ce este...(era un citat din Heiddegger...).
La un moment dat insa m'am saturat de promisiuni.

@gypsyhart
Mi se pare ca te contrazici: imi spui de "carpe diem", dar esti preocupat de calea spre ceruri, esti preocupat de viitor, adicatelea, desi matale imi spui cu nonsalanta ca nu conteaza ce va sa vina. Daca nu conteaza, ce rost mai are sa te intereseze calea spre ceruri (ete ashe ma ia o ameteala...). Iti place sa negi si faptul ca iti place sa negi.
Daca tu nu te-ai nascut insemneaza, pasamite, ca matale nu existi, si atunci adicatelea io vorbesc singur, ca teveu?!
Si daca nu vrei sa mori, iar e treaba ta, da' io unu nu vreu sa o duc mai mult decat toti astia ai mei, ca mi-s dragi.
Si daca te-ai saturat de promisiuni, asta inseamna ca nu trebuie sa te mai gandesti la viitor?Ce, esti Isus? As vrea sa te vad si eu cum supravietuiesti, desi te dai nemuritor, in societatea de azi fara sa te gandesti la viitor, bine stiut fiind ca un confort al trupului este absolut necesar pentru confortul acelui ceva ce e mai bun la tine si asteapta sa fie descoperit(apropos, a fost descoperit din vechime, vezi ceremoniile infaptuite la moartea cuiva).
Best regards!

@mariusc2
Adevarul este ca singura chestie care ma poate motiva in momentul prezent este supravietuirea de care vorbesti. Adica asigurarea unor conditii minime de trai fizic.

Ai dreptate cand spui ca imi place sa neg. Imi place golul foarte mult.
Chiar ai observat ca pentru a discuta ai nevoie de cineva insa pentru a tacea nu ai nevoie de nimic?
Nu sunt Isus.
Nu sunt nemuritor, sau oricum daca sunt nu am devenit constient inca de asta, ceea ce'i cam acelasi lucru.
E foarte posibil sa nu exist acum. Din moment ce nu imi amintesc cand m'am nascut?

Si ai dreptate, ma contrazic. Pentru ca nu am ajuns "in ceruri" . Nu am ajuns in punctul 0 unde nu mai exista diviziune in tine. Am invatat insa ca pentru a ajunge acolo trebuie sa accept si aceste contradictii.

Dupa umila mea parere moartea e ceva deoasebit, e unicat .... si daca tot e unicat, ca toate lucrurile unicate, trebuie sa aibe mare valoare, si daca are valoare e buna .... (na c-am zis-o)

Eu nu cred ca moartea doare, cum mai zic unii ca sa ne sperie, si chiar daca ar durea un pic acolo ce-o sa fie.?! Adica daca toti oamenii au murit cu brio, nu oi fi eu mai breaz ca sa nu fac fata, voi reusi si eu sa mor pana la urma ... fara rateuri...

Acum mai e o problema: unii zic ca dupa moarte nu mai e nimic: gata, tarana, furnici si viermi - mimic mai mult. Eu pe acesti ii contrazic un pic, in idee, dar n-am dovezi, adica eu refuz sa cred ca dupa moarte nu mai e nimic ... adica eu m-am chinut degeaba pe aici ?! Adica eu am platit taxe, mi-am facut casa, (masina o vand - n-o pun la socoteala), odata poate m-am si insurat, m-am certat si cu sefii, si totul pentru nimic ?! .... oare si-a batut cineva joc de mine sa-mi faca una ca asta?!

Prin urmare eu cred ca dupa moarte trebuie sa fie ceva, o sa vad eu cand ajung acolo .... dar evident ca n-o sa spun la nimeni cum a fost, sa nu stric surpriza ....

Nu am inteles de ce zice rebel (dupa ce a citat comentariile mele):
"Asta e un fel de ... stii, dragã, mai cumpãrã si un kilogram de rosii si iaurt pentru cel mic ... Tare nu-ti doresc sã mori repede si fãrã durere, asa cum ai mentionat c-ai vrea, însã exact atunci când ti-e mai bine, alãturi de familie."

N-am inteles comentariul cu rosiile si iaurtul, si nici de ce vrea sa mor cind imi e mai bine (ma rog, asta o fi pentru ca mi-o fi vrind raul).

Catalin, evident ca tin de lumea asta, dar daca faptele noastre au efect doar pentru cateva zeci de ani, de ce le-am mai face? (vorbesc de lucruri mai mari, si nu doar de un amarat de pix care il tii doar pentru o saptamana).

Consider ca este dezarmanta total ideea ca dupa moarte nu mai e nimic ... pentru ce sa faci ceva?, pentru ce sa te agiti ? pentru ce te chinui sa lasi in urma ta ceva ? pentru ce te chinui sa te infranzezi de la ceva? ... daca totul e in zadar, sau desertaciune cum zicea cineva ....

Apoi aceasta idee conduce automat catre sinucidere, sau mai exact - sinucidrea ar fi o chestie normala si fireasca, kill task, daca ai dubii in treaba asta, o discutam ...

Si apoi aceasta optica, cum ca traim 60 ani si dupa aceea gata, exclude orice fel de credinta in divinitate ... ori aceasta credinta este in firea omului.

Eu nu cred ca traim in lumea asta doar pentru ca trebuia cineva sa batatoreasca Pamantul .... cred ca fiecare actiune, fie si decizia de a ma certa cu un sef, poate avea consetinte pe termen lung, poate chiar si dupa moarte, pentru ca din aceea cearta pot rezulta situatii care imi vor influenta intr-un fel sau altul evolutia mea spirituala ulterioara ....

De aceea eu am tratat acest subiect cu putin "optimism".

Si nu accept sa fiu contrazis fara probe ...

Salut Catalin,

Am zis ca nu vreau sa fiu contrazis, si tu vad ca asta faci ....
Sa inteleg ca vrei o discutie pe tema asta ?! ... ar fi interesant, dar neproductiv - nu duce la nici un rezultat ....

Uite, sa admitem ca dupa moarte nu exista nimic si nici nu exista divinitate - suntem rodul hazardului, nu avem nici un scop si faptele noastre nu au importanta .... atunci de ce ai face ceva? pentru ca orice faci: fie ca muti un piatra din mana stanga in mana dreapta fie ca vei construi un oras este la fel de inutil...

De ce te-ai mai chinui sa evoluezi?Sa inveti: doar ca sa ai o satisfactie de moment?! Ce ar conta acel moment in miliardelele de ani ....
Ce diferenta ar mai fi intre un fir de praf si un om? Un dezastru, sa zicem chiar diparitia unui continet, ar mai fi el un dezastru? De ce? Ce s-a pierdut? Nimic ... in fond materia a ramas aceeasi ...

Evident ca tot ce spun sunt parerile mele personale , si normal ca imi place sa fiu contrazis si combatut fara mila aici , tot de alte idei personale, pentru ca din ce stiu eu ... nu s-a creat inca un standard in ceea ce priveste moartea
De aceea discutia e foarte detasata

Clopotel, daca tie ti se pare ca in lipsa credintei in viata de apoi, oamenii nu pot fi motivati, te inseli. Sunt atatea cazuri de atei care au fost extrem de motivati de valori diverse de la iubirea de tara pana la pacea mondiala, noua ordine sau, de ce nu, dragostea fata de cineva apropiat. A spune ca in lipsa credintei religioase nu poate exista motivatie este pur si simplu gresit si ignora istoria.

Spui ca esti un crestin care nu umbla cu jumatati de masura (ai fi primul daca ar fi adevarat). Spune-mi, te rog, intorci mereu obrazul celalalt? iti tai mana dreapta daca te face sa pacatuiesti? ai dat si camasa celui care vrea sa-ti ia haina?

TOTUL SE SFARSESTE PENTRU CA TOTUL SA INCEAPA, TOTUL MOARE PENTRU CA TOTUL SA SE NASCA!

Catalin,

Si eu sunt curioasa cum vezi diferenta dintre sacrificiu si sinucidere. In fond, de multe ori, amabele par a fi niste gesturi identice in sine. Ambele au o motivatie, nu? Ambele reprezinta o alegere constienta.

Pai sinuciderea este atunci cand persoana respectiva are ca singur scop propria sa moarte. Sinucigasul urmareste, are ca unic scop, moartea sa. Ori aia nu au ca scop moartea lor. Aceasta este un efect. Scopul lor este sa omoare cati mai multi oameni, sa aduca cat mai multe pagube, nu sa moara ei. Aaaa... ca mor si ei, astea sunt riscurile meseriei. Si la militari e la fel, nici ei nu vor sa moara, dar daca in fata e dusmanul cu pusca spre tine ce faci? Nu inaintezi?! Ba da inaintezi si ala trage si te omoara, si stiai ca ala e acolo ... Aceasta inseamna ca esti sinucigasi?! Nu... inseamna ca te-ai sacrificat ... scopul tau fiind: de a apara ceva, de a omoara dusmanul, de a face nu stiu ce ... orice numai sa te omori tu nu, acesta fiind un risc asumat. Soldatii ca si teroristii daca pot sa scape cu viata, sunt fericiti. Sinucigasii nu ....

Catalin,
din cate stiu eu budistii cred si in divinitate, si in existenta sufletului si in reincarnare.
Ortodoxii nu cred in reincarnare, dar eu nu am pomenit aici de ea. Prin viata dupa moarte eu nu inteleg obligatoriu reincarnare, si chiar nu se intelege asta ...

Pai sinuciderea este atunci cand persoana respectiva are ca singur scop propria sa moarte. Sinucigasul urmareste, are ca unic scop, moartea sa.

Nu exista asa ceva, pentru ca in spatele acelui gest sta o motivatie. Motivatie care are o alta cauzalitate, indirecta. Iar moartea persoanei respective este, de fapt, tot un efect.

Catalin

Cum adica se omoara pentru ei??? Nu vad sensul in formularea asta. Daca ar face pentru ei ceva, ar infrunta realitatea.

Neferititi,

Catalin,
Nu vad unde m-am contrazis. De ce se sinucide un indragostit parasit de iubita? Se sinucide pentru ea? Se sinucide pentru vreun scop nobil? Nuuu... se sinucide pentru ca nu mai poate suporta durerea. Este o slabiciune de-a lui. El este singur cu deciziile si motivatiile lui. El vrea sa renunte la viata pentru ca viata a devenit insuportabila pentru el.
Pe cand la cei care se sacrifica nu stau lucrurile asa: Ei vor sa renunte la viata nu pentru ca viata nu le mai place, ci pentru ca sa traiasca altii (cei din grupul lor), carora si lor le palce viata. Moartea celor din urma este o chestiune pur tehnica daca vrei, nu este dorita, este necesara. In primul caz este dorita (in acel moment, nu cu o luna sau 2 zile inainte, ci atunci).

Eu aici fac diferenta, dar poate ca nu ma exprim eu bine.

In general, oamenii incearca sa treaca acest "examen", cum ii ziceti, si in felul acesta devin mai buni, poate, dar cu siguranta mai impacati cu ei insusi decat ateii.

Pisoiasule , sunt langa tine , nu-ti fie frica. Zi-mi care si-l batucesc eu, mama lui.

Merci catelusule!!!

Nu exista absolut nici o urma de indoiala in ceea ce proveste existenta vietii dupa viata, sau a existentei vietii dupa moarte, e acelasi lucru.
Intrebarea care se pune e intr-adevar, ce se intampla acolo, scara luminioasa, tunel de lumina, sau doar o plutire, cum ar fi calatoria astrala... Iar raspunsul, ce sa zic, nu prea conteaza. Se pare ca oamenii vad diferit aceste lucruri, in functie de religie, cultura, etc.

"Va ajunge ori in iad ( ) ori in rai ( ), dupa care nu va mai putea schimba nimic. Asa ca este mult mai important ceea ce face acum, pentru ca dupa aia oricum nu mai poate face nimic."
Imi pare rau, nu am inteles daca ai vorbit serios sau nu, dar daca e serios, spui lucruri grave...

Tot timpul m-a fascinat intrebarea: "Ce se intampla cand mori?" de fapt nu cred ca sunt singurul. Cred ca in momentul mortii spiritul se separa de trup, dar nu stiu ce se intampla dupa, se reincarneaza, sau se duce intr-un loc anume asteptand judecata de apoi (asta daca privesti lucrurile din prisma unui bun crestin), daca privesti lucrurile din prisma unui ateu, atunci mori si gata. Cred ca ar fi prea sec aceasta varianta. Nu ?!

Dar ce zici de asta?
Judecata si apoi reincarnare, in functie de ceea ce MERITI?

NU cred ca mori, si gata s-a sfarsit totul. Eu cred ca mai urmeaza o noua faza de existenta, un nivel superior, daca vrei sa ii spui asa. Cred ca viata intr-un corp fizic asa cum este ea acuma este doar un nivel existential. Un ex. ar fi credinta budhista, cei ce traiesc doar pt. a muri si a ajunge in Nirvana. NU zic ca e intr-adevar asa, dar oricum cred ca o samanta de adevar exista in toata chestia asta.

Corect The Kid...
Si drumul ala spre Nirvana intimplator trece si prin stomacul viermilor?

Prima data cand m-am gandit la moarte aveam cca 5 ani ... m-am imaginat intr-o negura absoluta ... in neant ... stiti ce senzatie am avut ... FRICA ... mai tarziu ... peste ani ... am adugat NEPUTINTA si NULITATEA

De mult timp nu m-am mai gandit la Moarte ... Iar acum cand revin la asta, gandurile se succed astfel:

1. "... mai este mult pana atunci..."
2. "... si totusi ... daca ar fi maine? ... "
Acum rulez in cap toate definitziile, teoriile si conceptiile legate de marea problema : AFTER... si iar gandesc:
3. "... poate ma reincarnez ... poate ma duc in Rai/Iad ... poate sufletul meu va intregi Totul Absolut ... sau poate nu va fi NIMIC"
4. "... sunt varza! ... cum pot sti eu in mod cert ce va fi AFTER ... daca exista un AFTER? ..."

Cam asa s-ar rezuma gandurile mele de acum atunci cand ma gandesc la Moarte... Acum, la 22 de ani, nu ma mai sperie moartea ... ma sperie doar posibila infinitate a ei ...
Si atunci un singur lucru am in gand .... orice ar fi numai sa fie CEVA! Ma demoralizeaza gandul ca ma voi stinge si ATAT ... tot ce-am simtit, tot ce-am gandit, tot ce-am invatat, tot ce-am iubit, tot ce se afla inca in creierul si inima mea si n-am putut da si la altii, ... TOTUL se va pierde ... Pai si atunci nu este firesc sa cred si sa sper intr-o continuitate???

Oricine spune ca nu crede/spera intr-o continuitate, de orice fel ar fi ea, MINTE ... sau braveaza sau ...
Este cat se poate de logica ultima mea afirmatie ... daca esti convins ca nu este nimic DUPA ... atunci ... de ce mai esti printre noi? Mai merita efortul? Toti stim / simtim ca viata nu e "dreapta" ... pai si atunci .... daca tot nu mai este nimic ...

Noroc ca am gandire pozitiva si ca sunt un optimist prin excelenta ... ca altfel ...

Omul este un sistem: reguli si forte ce actioneaza impreuna. Cand acest sistem devine dezordonat, se strica, inseamna ca omul se transforma dintr-o adunatura de organe ce actioneaza sincron intr-o adunatura de materie dezorganizata.

Moartea insaemna anularea totala, cam ca atunci cand inchid calculatorul. Nu cred ca ar trebui sa ne temem: ne vom simti la fel cum ne simteam inainte sa ne nastem.

Sincer mie mi se zburleste parul cand ma gandesc ca o sa dispar, pur si simplu. Mi se face frica sa ma gandesc ca nu o sa mai exist, ca firul gandurilor mele se va rupe....
Poate de asta prefer sa cred in existenta vietii de dupa moarte.
Blakut, multumesc pentru incurajare

Cred ca pe acest subiect nimeni nu poate afirma ceva argumentat solid (deocamdata).Eu tind sa cred
ca nu vom mai exista dupa moarte, adica nu cred ca ne vom reincarna sau ca spititul nostru va supravietui
de exemplu pentru ca am nopti cand nu visez si dimineata ma trezesc simt ca in timpul cat am dormit nu as fi existat
. Se zice ca sufletul este imaterial, dar cred ca asta doar din lipsa cunoasterii si cred ca in curand se vor putea face roboti
care sa poata gandi asemanator oamenilor.

Inainte de nastere eram morti deci moartea nu e mare lucru

sincera sa fiu pe mine nu am afecteaza gandul ca NU ar exista viata dupa moarte. Oricum o sa fiu moarta si deci nu o sa stau pe undeva, in intuneric, gandindu-ma: "fir-ar sa fie. Nu exista viata dupa moarte. vreau banii inapoi!!!"
Cred ca fiecare are timpul lui aici pe pamant si acesta trebuie folosit cat mai bine. Cine nu vrea nu dispare de tot. va fi tinut minte de cei care l-au iubit.

Astea fiind spuse, Einstein a spus ca energia nu se pierde, se transforma. Si cine stie... poate exista ceva si dupa moarte.


poate ma reincarnez in ceva interesant... un melc.