Noi nu putem face nimic cu ei... Ei singuri trebuie sa faca ceva... Cand te rogi trebuie sa fii prezent acolo... Daca doar citesti rugaciuni dintr-o carte si mintea iti e cu totul in alta parte, nu stiu daca este tocmai bine... De regula la rugaciunea(fie si citita) sincera si din suflet versi multe lacrimi... Ori daca nu esti prezent acolo, nu stiu ce fel de rugaciune este aceea...
Zic si eu... Poate altii stiu mai multe...

PS...Eu nu am citit cartea aceea... A descoperit cu adevarat dnul Scarlat Demetrescu vreo taina a vietii si a universului??? Care?

In ciuda faptului ca intr-un volum din cele 3 S. Demetrescu ii acorda desul de multa importanta lui Iisus, in privinta recunoasterii lucrarii sale, nu prea le nimereste. Daca e mintuitor si Tatal ii da puterea de a lega si dezlega pacatele, atunci El poate face aceste lucruri cu "karma" omului. Si mai mult, spune ca noi insine ne putem adresa cu rugaciuni Tatalui. Nu e vorba de a nu mai respecta legile ci de a oferi subiectului sansa de a se ridica deasupra lor, alaturi de El, prin El.

... "Dragul nostru frate", nu cred ca a inteles vreodata in adevaratul sens ce inseamna rugaciunea adevarata, iar filosofie facem cu totii. Schimbarea are loc, indiferent de teoriile si scepticismul altora. Sau altfel spus, schimbarea nu ar mai avea loc daca noi, cei ajunsi la mare ananghie, n-am tine cont de semnele, sfaturile, sansele care ni se dau intr-un fel sau altul. Ajungi sa prinzi un tren numai daca... hazardul iti scoate in cale taxiul care sa te duca in timp util la gara... Dumnezeu vrea ca TU sa prinzi acel tren, cu conditia sa nu te zgarcesti si sa doresti neaparat sa mergi cu tramvaiul... Sau, daca Dumnezeu nu vrea, este foarte posibil ca sa treaca prin fata ta o multime de taxiuri, dar care sa fie ocupate sau sa nu vrea sa mearga la gara, sau sa o ia pe o ruta mai ocolitoare!...
"Ce-ti e scris in frunte ti-e pus!" Da, la asta m-am gandit de cand aveam 18 ani si cand nu intelegeam deloc rostul pacatului, daca Dumnezeu il pune in fata mea si STIE deja ca il fac... Si totusi, evitand alte speculatii yoghine despre ardere a karmei, intotdeauna sta in puterea noastra sa schimbam daca nu soarta noastra foarte mult, macar soarta copiilor si a nepotilor nostri, carora sa le oferim cel mai de pret dar, chiar daca nu-i deloc o certitudine ca-l vor constientiza vreodata. Si-apoi cine stie ce ne este scris? Ne complacem intr-o situatie sau alta si din comoditate spunem ca si-asa nu putem schimba nimic. Dar am incercat oare? Poate daca am incerca, am observa ca de fapt ne-a fost scris altfel...
Imi amintesc de o povestioara in care un negustor intr-un targ oarecare incerca sa vanda niste icoane care sustinea sus si tare ca-s facatoare de minuni. Un batran il asculta o vreme apoi il intreaba de ce le mai vinde, daca-s atat de valoroase si cum se face ca pentru el nu prea si-au dovedit valoarea? "Pai ca sa faca minuni, trebuie sa te rogi, iar eu... nu prea am timp!!!" Intotdeauna ne gasim sa facem altceva si mai nimic pentru sufletul nostru (aveti aici un exemplu) Eu nu cred ca omul ajunge sa aiba un dialog cu divinul doar fiindca e el visator si are nevoie de speranta. Ma intreb, cine ar mai lucra la un patron, daca acesta nu l-ar plati sau nu si-ar tine promisiunile?... Din propria mea experienta stiu ca am jucat la loto de foarte multe ori si am pierdut de fiecare data. Dar de cate ori am investit in "alta directie" intotdeauna am primit insutit inapoi, pentru ca Dumnezeu nu inseala si nu minte.
Rolul rugaciunii, pare uneori egoist: "sa-mi fie mie bine si familiei mele, sa am, sa fiu, sa fac, sa dreg!..." Desi rau... e bine si-asa! Fiindca, chiar daca tu habar nu prea ai ce citesti acolo, ca in capul tau tot o tii una si buna cu interesul tau, nu dupa mult timp simti ca te-ai schimbat. Comportamentul tau fata de cei din jur nu mai e ca inainte, iti alegi cu grija gandurile, iar visele tale parca sunt mai... realiste, limitandu-se doar la ceea ce simti tu ca meriti! De aceea spun ca rugaciunea are puterea sa schimbe soarta omului. O sa spuneti "dupa": asa i-a fost scris! Oricaruia dintre noi "ii poate fi scris". Totul este sa stie in ce sa investeasca! Fiecare dintre noi suntem demni de iertare; fiecare dintre noi suntem inzestrati cu ratiune si ne sunt scoase in cale, poate de cateva ori pe zi anumite informatii de care dorim sa tinem cont, sau le tratam cu superficialitate. Totusi, la sfarsit de drum, n-o sa putem spune ca n-am stiut fiindca nimeni nu ne-a spus! Ba ni s-a spus in toate formele posibile, numai noi nu am dorit sa acceptam adevarul fiindca era spus de persoane pe care le ignoram sau fiindca acest adevar ne aducea altceva decat minciuna in care ne complaceam zilnic!

Parca spune altceva... cum ca Tatal stie mai bine decat noi ce avem nevoie si ca n-are rost sa-i cerem. Apoi spune ca singura rugaciune care are sens sa fie facuta este "Tatal nostru". Ma insel?

P.S. Imi place cum fiecare credincios este, in inima sa, mai sceptic decat scepticii cand vine vorba de alte credinte decat a sa...

Ar fi trebuit sa stii daca esti destul de obiectiv. Dar fiindca si tu esti tributar prejudecatilor, afirmi dupa cum aprioric ai gandit.

Pentru tine Dumnezeu sau diavol sunt ceva neexistent. Iar a acorda o importanta mai mare unuia decat altuia este absurd. Pentru noi si diavolul si Dumnezeu sunt existente. Fiecare cu propriile caracteristici bine definite, deci putem stabili cui acordam mai mult sau mai putin importanta.

Baga ceva caracteristici: capacitate cilindrica, consum, putere, garda la sol, unghiul de atac, etc. sa facem si noi comparatia in cunostinta de cauza.